Șoapte în conacul Hawke

Chapter One

As night fell, the cold moon hung high in the sky. The bright moonlight fell on the ancient castle on the edge of the city, casting a mysterious silver veil around it. Emily stood on the balcony, looking at the forest in the distance, and felt a chill rising from the bottom of her heart. Since moving to this castle, her life has become bizarre and mysterious.
The cold wind in October swept across her bare shoulders, bringing a shudder. Emily subconsciously wrapped her woolen shawl tightly around her, but she couldn't feel any warmth. This castle seems to be always cold, just like its mysterious owner Lucas Black, exuding an inaccessible atmosphere.
"Miss Emily," suddenly, a low voice sounded behind her, "You'll catch a cold if you're still outside so late."
She turned around and saw Lucas standing at the balcony door. The moonlight outlined his tall figure. He was wearing a dark silk shirt, and the collar vaguely revealed his strong chest. The amber eyes flickered strangely in the darkness, as if they could see through her soul.
"Mr. Black," Emily whispered, trying to hide the trembling in her voice, "I'm just admiring the moonlight."
Lucas took a step forward, but suddenly stopped. Emily noticed that his body stiffened instantly, and his nostrils fluttered slightly, as if he was sniffing something. His expression became solemn, and a glimmer of wildness flashed in his eyes, but was quickly suppressed.
"Please go in," his voice was hoarser than usual, "It's not safe here."
Just then, a cold night breeze swept across the balcony, bringing a faint smell of rust. Emily saw that Lucas's fingers were almost pinched into the stone railing, and his knuckles were white. She couldn't help but take a step back, her heartbeat accelerated.
"I thought this castle was the safest place," she whispered, "after all, you are here."
Lucas let out an almost inaudible growl, "Some danger, Miss Emily, is much closer than you think." His eyes looked unusually sharp in the moonlight, "especially on a full moon night."
Suddenly, a wolf howl came from the distant forest, shrill and long. Emily was surprised to find that Lucas' pupils shrank in an instant and turned into vertical pupils like a beast, but the fleeting change made her wonder if it was just an illusion caused by the moonlight.
Just then, a cold breath passed by her from behind, accompanied by a chuckle. Emily turned around and saw only a dark shadow flashing in the corner of the balcony. When she looked back again, Lucas had come to her side, with a hand gently on her shoulder.
"I'll take you back to your room," he said, with an unquestionable commanding tone in his voice. Emily noticed that his palms were surprisingly hot, in sharp contrast to the chill of the castle.
Walking in the dark corridor of the castle, Emily could feel Lucas' presence, he walked behind her like a silent guardian. Moonlight poured in through the Gothic stained glass windows, casting mottled shadows on the floor.
"Good night, Miss Emily," Lucas whispered in front of her door, "Remember, no matter what sound you hear, don't leave the room tonight."
"Why?" Emily asked subconsciously.
Lucas was silent for a moment, his eyes looked deep and dangerous in the moonlight, "Because the moonlight tonight is too beautiful, it will always wake up something that shouldn't wake up."
When the door closed behind her, Emily leaned against the door, her heartbeat still alarmingly fast. She could hear Lucas's footsteps gradually fading away, but she seemed to hear the sound of wings flapping outside the window. She walked to the window and looked out through the glass.
In the moonlit courtyard, she saw a figure standing by the fountain. The man looked up at her window, and the moonlight illuminated his pale marble face - it was Draco, with a mysterious smile on his lips and a dangerous light in his eyes. When Emily blinked, his figure had disappeared, as if he had never appeared. Emily lay trembling on the bed, listening to the wolf howling outside the window. She knew that she had fallen into a world full of dangers, and this was just the beginning. On this moonlit night, her fate was closely linked to two mysterious and dangerous beings, and there was no turning back.

Chapter Two

In the dead of night, Emily lay in bed, the faces of Lucas and Draco appeared in her mind. She could not resist the deep attraction, but she also knew that she was caught in a dangerous vortex. She knew that the confrontation between the two men was a life-and-death hostility, and she was just a pawn in their war. A corner of her heart reminded her to escape, but the deeper desire pulled her to stay in this mysterious castle, looking forward to the unknown encounter.

        Just as she was about to fall asleep, a slight knock on the window interrupted the silence. Emily opened her eyes, and the moonlight poured into the room through the curtains, making the corners of the room particularly dark. She sat up subconsciously, trembling slightly and walked to the window. When she opened the curtains, a figure was standing in front of her, cold and elegant.

        It was Draco.

        "Sorry, I scared you, Emily." His low voice was frivolous and indifferent, as if every word revealed his unfathomable darkness. His eyes were like two flames in the abyss, locking onto her with an irresistible force.

        "How... are you here?" Emily's heartbeat quickened, and her hands unconsciously clenched a corner of the curtain. She knew she should be scared at this moment, but Draco's unique charm made it hard for her to resist.

        Draco did not answer her question, but slowly approached, lowered his head and whispered in her ear: "You know why I'm here, Emily. You've never really been afraid of me, right?"

        The moment he approached, she smelled the cold breath on him, as if it came from the night a thousand years ago. Her breathing gradually became rapid, but she did not retreat, but was locked by his eyes, as if her soul was also attracted to him.

        "Draco... we can't do this." Her voice was weak, but she did not retreat at all, as if even she herself was struggling with contradictions.

        "You don't belong here at all, Emily. Staying here will only put you in deeper danger." Draco gently lifted her chin, with a smile on the corner of his cold mouth, that smile was both gentle and dangerous, "But if you want to know the real darkness, then come. I will take you to see everything."

        At this moment, the door was pushed open, and Lucas' figure appeared at the door like a shadow. His face was gloomy, and his eyes were burning with anger. It was his possessiveness and anger that he could not hide. He walked towards Draco step by step, his hands clenched, his muscles tensed, as if he was going to pounce on and tear the enemy in front of him in the next second.

        "Draco, let her go." Lucas' voice was low and threatening, like an enraged beast. It was the first time Emily saw him so out of control, his eyes were like a ball of unextinguishable fire, revealing uncontrollable anger and possessiveness.

        Draco smiled slightly, released Emily's chin, and looked at Lucas provocatively. "Don't you understand yet? She doesn't belong to you. The savagery of the wolf tribe is nothing but a bondage to her, and I can give her true freedom."

        "The 'freedom' you mentioned will only make her fall into darkness. You don't understand what true protection is." Lucas sneered, his eyes as sharp as an eagle. He slowly stepped forward, blocked Emily, and protected her behind him. That was his attitude as the wolf king, firm and unshakable.

        Emily was sandwiched between the two, feeling her heartbeat speed up, as if breathing became difficult. These two completely different forces intertwined and collided in front of her, making it impossible for her to decide which side to choose.

        Draco raised the corners of his mouth and slowly took a step back, his eyes still on Emily. "Emily, one day you will find that he can't satisfy the desire in your heart. And I am your true home."

        As soon as the voice fell, Draco's figure disappeared into the night, as if he had never appeared.

        Lucas looked at the empty room, his fists gradually loosened, but the anger and worry in his eyes remained. He turned around and looked at Emily softly, but his eyes still flashed with contradictions and forbearance.

        "Are you okay?" He asked in a low voice, with a trace of undisguised concern in his voice.

        Emily nodded, but her heart was in turmoil and it was difficult to calm down. She knew that she had fallen too deep. She could not let go of these two men easily, nor could she easily resist them. A complex emotion surged in her heart, which was a dangerous and fatal attraction.

        "Lucas, I..." She wanted to say something, but lost her words when she met his eyes.

        "Don't get close to him." Lucas' voice was low, with a hint of pleading and warning, "I know you feel confused, but Draco is not what you think. He will only drag you into the darkness, and I won't let him hurt you."

        Emily just looked at him silently, and a touch of uncertainty gradually rose in her heart. She knew that this was not just a war, but a contest of feelings and desires. In this dangerous triangle relationship, she has gone too far and can never turn back.

Chapter Three

Emily stayed awake all night. The wind outside the window blew through the woods, making a low moan, as if the whole castle was whispering in her ear. She curled up in bed, recalling Draco's cold smile and Lucas's deep eyes. Two completely different attractions stirred in her heart, making her lost on the edge of danger and desire.

        When the sky was slightly bright, she made a decision. She had to figure out what she wanted, the wildness and protection of the wolf tribe, or the mystery and temptation of the vampire. She got up and walked out of the room, walked through the deserted corridor, and came to the door of Lucas's study.

        The door of the study was slightly open, and a whisper came from inside. Emily stood outside the door and pricked up her ears to listen.

        "She is innocent, Lucas." A low and gentle female voice came from Lucas's sister, Leila. Emily had heard rumors about her. Leila was the wisest prophet in the wolf tribe and could always see fragments of the future.

        "I know, Leila." Lucas' voice was hoarse, as if he had struggled all night, "but I can't control myself, I can't suppress my desire for her. I'm afraid that if she stays with me, she will only be swallowed by my darkness."

        Emily's heart trembled, and she raised her hand to push open the door.

        "Lucas." Her voice was abrupt and firm in the silent room.

        The two turned around and saw her standing at the door with a hint of determination in her eyes. She walked slowly towards Lucas, looked up at him, with a hint of determination and inquiry in her eyes.

        "I know you protect me, but I'm not a fragile child." Her voice was calm and firm, "I need to know the truth. Why are you always so hesitant? And why is Draco so persistent in approaching me?"

        Lucas' expression froze for a moment, his eyes wandering on her face, as if he was weighing whether to tell her everything. Finally, he took a deep breath, as if he had made up his mind.

        "Emily, the fate of our werewolves is usually determined at birth. The wolf tribe has a unique ability to perceive its partner. When we find that person, we will feel an attraction that cannot be ignored... and you are my destined partner." Lucas spoke in a low voice, with pain and desire flashing in his eyes.

        Emily's heartbeat accelerated, and thousands of emotions surged in her mind, both shocked and confused. She never thought that she would become his destined partner, and his possessiveness and protectiveness of her turned out to come from this ancient bond.

        She asked softly: "What about Draco? Why is he so obsessed with me?"

        Lucas's eyes became more gloomy, and there was a hint of anger in his eyes. "Draco's tribe never believed in fate. They prefer to dominate their own future. And he believes that as long as he possesses you, he can destroy me and the traditional beliefs of the wolf tribe. So, he is not sincere to you, but to weaken my power."

        Emily's heart suddenly tightened, and a hint of anger and loss surged in her eyes. However, she also felt a little unwilling, as if she was just a tool in this struggle, being fought over and torn by the two, and she had no right to control herself.

        "So, Lucas, are you sincere? Is it just fate for me?" There was a hint of disappointment in her voice, and her eyes became cold.

        Lucas was stunned, as if he was hurt by her question. He was silent for a moment before speaking: "Emily, I can't deny the existence of fate, but I can't ignore my feelings for you." He gently held her hand, his eyes full of affection and desire, "Whether it is fate or something else, I am willing to give up everything for you."

        Just then, a slight sound came from outside the window. Emily turned back suddenly and saw a pair of dark red eyes flashing outside the window, like a flame in the dark, and the familiar cold breath startled her heart.

        It was Draco.

        He stood outside the window, sneering at them, as if everything was under his control. He knocked on the window lightly, his voice cold and full of provocation: "I don't think it's possible to talk about 'betraying' everything here, Lucas. You can't protect her because she will eventually come to me."

        Lucas' eyes immediately became cold and dangerous. He stood in front of Emily, glared at Draco outside the window, and growled in a low voice: "Stay away from her, Draco. You can't force her to choose darkness."

        Draco smiled slightly, his eyes full of evil confidence. He raised his eyebrows at Emily, as if everything was under his control. "Dear Emily, you will find that the bright world cannot satisfy your desire. And darkness - is your destination." After he finished speaking, his figure instantly disappeared into the night.

        The room returned to silence, but the air was filled with tension and uneasiness. Emily looked at the empty darkness outside the window, feeling both fear and desire in her heart. She could no longer deny Draco's attraction to her, and the danger and mystery made her heart beat faster.

        Lucas noticed her hesitation, and a trace of pain and uneasiness flashed in his eyes. He gently held her hand and whispered, "Emily, don't get close to him. His darkness will devour you and make you lost in the endless night."

        She didn't respond, but just looked at him silently, her heart full of complicated emotions. She knew that she could no longer simply withdraw from the two of them. Her fate had been drawn into an uncontrollable vortex, and the only thing she could do was to follow her heart and touch the unknown darkness.

Chapter Four

As autumn deepened, the forest surrounding the castle donned a cloak of gold and crimson. Yet Emily felt none of the season's warmth. Since that night's revelation, her mind had been in constant turmoil, with Lucas's truth and Draco's temptation intertwining like two serpents in her thoughts, leaving her breathless.

        That evening, Emily found herself alone in the castle's library, searching through ancient tomes for any mention of werewolves and vampires. As she focused on a yellowed manuscript, the air suddenly turned cold. Looking up, she found Draco standing across from her, his appearance as silent as shadow.

        "Seeking truth, my dear Emily?" Draco leaned elegantly against the bookshelf, wearing a deep purple silk shirt that made his skin appear even paler. "But you know, written accounts are often one-sided."

        Emily instinctively stepped back. "Why do you always appear like this? It's unsettling."

        Draco chuckled softly, moving toward her with fluid grace. "Because I enjoy seeing you startled. It makes you even more enticing." His fingers traced her cheek, the cold touch making her shiver. "Lucas told you I'm merely using you, but did he mention that his fate is actually a chain binding him?"

        Emily froze. "What do you mean?"

        "The werewolves' so-called destined mates are nothing but constraints in their bloodline," Draco's voice carried a hypnotic power. "They're forced to love someone, forced to protect them. Isn't that tragic? While I..." his gaze deepened, "I choose you because I'm truly drawn to you."

        A low growl suddenly echoed from the doorway. Lucas stood there, his eyes now golden, filled with rage. "Step away from her, Draco!" His voice carried an unmistakable threat.

        Instead of retreating, Draco pulled Emily closer. "Why so angry, Lucas? Is it because I spoke the truth, or because you fear she might choose me?"

        The tension in the air grew thick enough to cut. Emily could feel the energy between the two men threatening to tear the room apart. Lucas's body trembled as he fought to control the beast within.

        "Enough!" Emily suddenly shouted, "What am I to both of you? Some trophy to be won?" Her voice carried both anger and hurt.

        Both men froze. Pain flashed across Lucas's eyes, while Draco's expression turned contemplative.

        Emily pushed away from Draco and walked toward the door, but paused beside Lucas. "You say I'm your destiny, but have you considered my feelings?" Her voice was soft but accusatory. "And you, Draco, if you truly cared for me, you wouldn't use me as a weapon against him."

        She hurried from the library, and only when she reached the corridor did her tears finally fall. She didn't know whom to trust - Lucas, chosen by fate, or Draco, who chose her himself? More importantly, she began to question whether she truly understood her own heart.

        As night fell, Emily stood on her balcony. Wolves howled in the distant forest, while somewhere in the castle, she thought she heard the flutter of bat wings. Everything reminded her that she stood at the crossroads between two worlds, and she had to make a choice.

        Then she noticed items on the balcony railing: a rose as black as night with a blood-red sheen - Draco's mark. Beside it lay a wolf fang necklace, a werewolf protection charm, obviously left by Lucas.

        Emily gently touched both items, her internal conflict growing stronger. She knew that choosing either would alter her destiny forever. But more importantly, she needed to understand what her heart truly desired.

        As moonlight bathed the castle grounds, Emily realized that her decision wouldn't just be about choosing between two men - it was about choosing what kind of life she wanted, and more importantly, who she wanted to become.

Chapter Five

The following days in the castle were filled with an unbearable tension. Emily found herself constantly caught between shadows and silence, between warmth and cold. Every corner seemed to hold either Lucas's protective presence or Draco's seductive whispers. The weight of their attention was becoming increasingly suffocating.

        One particularly cold morning, Emily discovered a mysterious leather-bound book in the library's restricted section. Its pages contained ancient prophecies about the eternal conflict between werewolves and vampires. As she read, her hands trembling, she found something that made her blood run cold.

        'When the moon bleeds red and the night grows teeth, a choice will be made that breaks the ancient cycle. A mortal's heart shall tip the balance, bringing either eternal darkness or salvation to both races.'

        "Interesting reading material," Leila's voice suddenly came from behind. Lucas's sister moved like a ghost, her silver eyes holding centuries of wisdom. "I've been waiting for you to find this."

        Emily closed the book carefully. "Is this... about me?"

        Leila's expression remained enigmatic. "The prophecy speaks of a mortal who stands between our worlds. But prophecies, dear Emily, are like rivers - they show the destination, but the path taken is always your choice."

        "What happens if I choose wrong?" Emily's voice wavered.

        "There is no wrong choice, only consequences," Leila replied, her voice gentle but firm. "But I must warn you - the blood moon approaches, and with it, a moment of truth that will change everything."

        Before Emily could ask more questions, a commotion erupted from the castle grounds. They rushed to the window to see Lucas and Draco facing each other in the courtyard, their postures tense with barely contained violence.

        "You've crossed the line, Draco," Lucas's voice carried up to them, filled with fury. "You dare to mark our territory?"

        Draco's laugh was cold and mocking. "Territory? This stopped being about territory the moment she arrived. Or are you afraid she's already choosing me?"

        Emily watched in horror as Lucas's form began to shift, his muscles rippling beneath his clothes. The morning sun caught his golden eyes, now burning with primal rage. Draco's own transformation was more subtle - his pale skin taking on an otherworldly sheen, his movements becoming impossibly fluid.

        "Stop!" Emily's voice rang out across the courtyard. Both men froze, their attention snapping to her window. "This has to end!"

        She turned to rush downstairs, but Leila caught her arm. "Be careful, Emily. The blood moon is three days away. Under its light, both races lose control of their darker natures. And you..." she paused meaningfully, "you will be at your most vulnerable."

        When Emily reached the courtyard, the tension was thick enough to choke on. Lucas immediately moved to her side, his protective instinct evident in every motion. But it was Draco who spoke first.

        "My apologies for the disturbance, dear Emily," his voice was silk over steel. "But perhaps it's time you understood the full scope of what you're involved in." He pulled an ancient medallion from his coat. "This belongs to your grandmother. She wasn't just any woman - she was a guardian, keeper of the balance between our races."

        Emily's world tilted. "My grandmother? But she died when I was young..."

        "She was murdered," Lucas cut in, his voice heavy with old pain. "By those who wanted to destroy the peace between our kinds. And now, as her descendant, you inherit her role - and her enemies."

        The revelation hit Emily like a physical blow. Suddenly, everything made more sense - the mysterious circumstances that led her to the castle, both men's intense interest in her, the prophecy. She wasn't just caught between two supernatural beings; she was part of an ancient legacy.

        "The blood moon comes," Draco said softly, his eyes locked on Emily. "And with it, powers long dormant will awaken. You'll need to choose not just between us, Emily, but between two paths for both our races."

        As if in response to his words, clouds gathered overhead, casting strange shadows across the courtyard. Emily felt something stir within her, something old and powerful, like a sleeping giant finally beginning to wake.

        Lucas moved closer, his warmth a stark contrast to the chill air. "Whatever you choose, Emily, know that my protection isn't just about fate or duty anymore. It's about-"

        But before he could finish, a piercing scream cut through the air. All three turned to see Leila collapsed at the castle entrance, her silver eyes wide with terror as she pointed at the sky.

        "It's coming," she gasped. "The blood moon... it's coming early. And with it, they're returning - the ones who killed your grandmother. They're coming for Emily."

        In that moment, as Emily looked between Lucas and Draco, she realized that her choice might not be about love at all - it might be about survival.

Conacul Hawke noaptea este liniștit și tăcut, aerul este plin de o atmosferă sinistră. Târziu în noapte, Jessica Logan se plimba în acest castel ca într-o vilă imensă, nu se poate abține să nu simtă un fior în inimă, își strânge în grabă brațele, accelerând ritmul.
"Cine este?" I s-a părut că aude un zgomot slab venind din spatele ei, care apărea și dispărea, foarte vag. Întorcând capul, ceea ce a văzut a fost un coridor gol și o lumină roșie orbitoare.
Cred că era doar paranoică.
Pze ycânYd& téensÉiubneYa LdinR iniumaS sei sZe róellaxWaH PtrWepntaat,b v^edezreia J!essGicVăiu a foWst $ckuzprQinsă& inOstt(ajntamneAuX rdGe .înNt_un,erOicD Zșié aG xsvimTț.iBt& brusc $cHu!m oz ,mqâcnlău îié Dastupiăy gurap cuA oW țesătjură* zdzin jsspcamte. Sa-haL gz$b&ătuIt, zgLâriiOndu-jsOeU lBaP brkacțéuuló udel pne dumăDrCu$lQ enió,É dvaMr jînQ zawdar).Q For^țaQ imjâóinii e*rZaL phuteprnicăz,& daSr va!rătaH xtoztu,ș,i oy oarYe*cZarSe pkruCdIențCăX.
Pânza emana o aromă ciudată, care i-a pătruns rapid în nări, slăbind-o, iar în cele din urmă a leșinat amețită. ...
******
Lumina slabă de la fereastră și ciripitul neîncetat al cicadelor au trezit-o pe Jessica din vis. Ea s-a mișcat ușor, dar a făcut din greșeală un zgomot și a tresărit de durere.
Era Fcaó vș'i Ncdulml corpkuMl eLi ar_ hfiD ^fnostG sfâșiat Iși cgusSutx éla lorcP, iUadr !dAurIerReza eraÉ atXâ&t dCeH i^nBtreGnqsBă înc&âStO nficai am.ăcaÉrV nuu nave$aZ putFereaG psă RdeGscnhJiSdăV xoncghtii.r uCr_eie!rul îYiD bâz^âida, tSâmm,plOele Uo durXe.a)uL Așui asimțdean ică $sneé su&foPcăd.
Temperatura din spatele ei era caldă și opresivă, iar talia ei părea că se sprijină pe ceva greu. Amețită, în mod inconștient a întins mâna și a atins-o. Imediat s-a trezit șocată - era clar piciorul unui bărbat!
Prea târziu pentru a se gândi la ce s-a întâmplat, ușa camerei a fost brusc deschisă cu piciorul, iar apoi înjurăturile ascuțite ale unei femei i-au ajuns direct la urechi.
"Târfă, cum îndrăznești să faci un lucru atât de rușinos!" Samantha Young a certat-o cu furie și, în același timp, le-a ordonat servitorilor care veneau în urma ei să o tragă pe Jessica afară, gata să îi aplice o pedeapsă severă.
Dtirn$ .reaqczțiya xi!nsKtTiCnsctivă den sGiZg!unr*adnXțăW,i YJhesSsicZa a .aCpZucat repede ypglaépMum,am deD Tpe coórOpculs ei șUi s-aL _înfășvucr'aaté $s_tÉrânns.
Nu purta nicio haină, așa că, în mod firesc, nu voia să fie atât de expusă în fața tuturor.
"Ah..." Imediat după ce Jessica a fost târâtă afară, servitoarele care o urmau pe Samantha aveau toate expresii tachinatoare, ca și cum se bucurau de farsa din fața lor.
Jessica le privea furioasă, iar cu fiecare pas pe care îl făcea, răceala ei creștea. A urmărit privirea servitoarelor și a înghețat pentru câteva secunde, de parcă ar fi fost lovită de fulger.
FusKese datăw îknY daBr lRuiC XHaw)kRef !Jr.S.m. bAlexM Ha$wke!
Ce naiba se întâmpla?
A încercat să-și amintească experiența de aseară și și-a dat seama că, în mod evident, i se înscenase totul! Cine este în spatele acestei situații?
Ochii Jessicăi treceau de la o persoană la alta, încercând să găsească orice indiciu, Alex s-a încruntat ușor și a spus cu nonșalanță: "Mamă, poți să o lași să doarmă mai mult dimineață?"
Tonulm vlui, langCuroésZ Te^ra unuplh ÉîinduGiboqșăYtorm, bihar cpamóer^istelyeQ dZinS afnAturqaÉjéuvlR léui fau înCcme_rqcaNtm Jsăt tragwă Xcu éobcihiPuVl,F doayr pentrRu* lap fMi KîZnt,âmpDinxateW cWum co pLrBivWiórYed _de! lZaK Clwali(reI, caLmerisQtCaw senIiwoVr).
Alex a arătat spre Jessica, care era întinsă pe podea ca o crisalidă, și a poruncit: "Aduceți păturile aici!"
Fața Samanthei s-a înroșit de furie și a strâns din dinți: "Fiule, trezește-o! Ce naiba se întâmplă?"
"Ce se întâmplă...," Alex s-a uitat în jur, ridicând neputincios din umeri, "Se întâmplă ceva important?"
TonZul vtodcJiLiJ spalCe .pdaKrYe xsă ksVcHeXnxa rd^in_ fațka Ulgui rnu-i& Cpasăq,A ude aisbeómetnea,I ^nHuó crIeda căm eNxyitsOtă nDi$cTi vo GsLurpcriPză&.) cinimm_a dJ&eshsgican Zou eYxpTlioTzuiMe Pdpe dgizs,p&eraAr,e,b oLmulW qdinU fa)țóaQ MeFiq, chiar lQa upierdzereLaN eUi de cemlW maiN XimDportlant _lOuvcsru atâtq Bdme reRce.A cIAnOiima ade cf*ugr)ie drepnt yîGnT !sruÉs.
În fața ochilor tuturor, corpul Jessicăi ca o crisalidă a sărit brusc în sus, ca și cum în orice moment ar putea izbucni o rezistență mai puternică.

Alex Hawke își propti leneș capul în sus, colțurile gurii croindu-i un zâmbet fermecător, vocea lui groasă făcându-ți inima să bată mai repede: "Hei, iubito, ești atât de entuziastă atât de devreme dimineața. E foarte greu să rezist..."
"Ți-am spus să te duci dracului!!!" Jessica Logan a tras de pătură cu un picior, a strâns pumnul cu celălalt și l-a îndreptat direct spre chipul chipeș din fața ei.
"P-" Pumnul nu și-a atins ținta, Jessica a simțit doar cum i se strâng gleznele și a fost târâtă instantaneu la podea, căzând ca o păpușă rusească de cuib șubredă.
D_eA daNtra^ iacOea*stja, SpersoDana (cCareT Vl'oSvRisJe nu$ qera unr sreRrMvitGoWr, cwi a&s_isrtenCtWuQlV nși Ob'odyguazrdnuml lsu*ig VAl,efx iHIawskpe^ -V ZEvaQn tMoreM.z
Acțiunile Jessicăi fuseseră văzute ca o amenințare la adresa siguranței lui Alex, iar Evan nu a ezitat să o arunce din nou pe Jessica la pământ.
După două căzături consecutive, Jessica a înăbușit un mormăit de durere și a încetat să mai lovească fără discernământ.
Ea trase strâns pătura în jurul ei, dezvăluind o coafură dezordonată și un aspect neîngrijit.
OamMenui!ié zd^in HjuruIl $eai jvosrSbgeaYu),F iarS .ei zîBi, xeriaY atâQt deK r.uș&in$er încâxtp Uîid PvenTea ds,ă csqe tQâmrxasycă îTntrh-Uol cOrăpQătură_ duiMnI pă_m)âFnt*.i
"Scoateți-l pe Pașcanu ăla afară și dați-l de mâncare câinilor!" Samantha Young tremura de furie, arătând spre Jessica și dând ordine.
Câțiva servitori s-au uitat unii la alții neîncrezători, apoi au înconjurat-o pe Jessica.
"Lăsați-mă să plec! Nici măcar nu știu ce se întâmplă!" Jessica lovea cu picioarele în panică, încercând cu disperare să dea înapoi, urând gândul acelui bărbat rece din spatele ei și dorind să-l facă bucăți.
"AXcel DWonng, Reinq, curml Tîxndrăz$nseșMtiU jsăH lóoveDștPiA idqeewa t^ânărul(uMiZ Hmseu) sétuăpân, Kc(rNiZmav es'tOey ldpe neTikerAtat.n"Q SoVrbaL Qi&npg estóe ok Wcamreristă sÉeFniióor,É rexsIppoXnsabilaăW Td^eD gJegstionaérea JesXsOicaăBiT șvi Ja a.lvtHoCrP cagmerAisDtéeN ude nivelL in.fgePr,ioórj, dÉez CmcuNltG &ti*mpl o vp(riiveșqtPe_ peV J,eFshs'i^cta întirT-UoH MliumAinwă pr*o)asRtyă, î,nn OmoFdM njat_uDraqls,Y cnzu vjag )vor!bLip aîn nwukmelBed Éeói.é
Jessica aproape a murit din cauza furiei lor. Noaptea trecută a fost doborâtă fără motiv, nu a știut nimic după aceea, iar acum aruncă toată vina pe ea.
Este evident că și-a pierdut nevinovăția, dar se spune ca și cum ea ar fi profitat de Alex, unde este dreptatea!
"Ce mai așteptați? Hai să o târâm afară!" Samantha a ordonat din nou furioasă, iar mai mulți servitori bărbați au înconjurat-o imediat pe Jessica.
"DIăp-te^ fjosg..É.m"_ JWesssiiycWa Yșrid-mam î(ntHins celBe bdpouăI pPiSciAoarey &frPavgerdve,A l(ovtinpdua-lKeN ca! upny Gcéewals jîFn) btOijmp_ scMeW sîncesrjca ésqăn-i î!mpÉieNdiLc(e( sxă_ usep LaWpvro^pbikeN m(ai zm^ulGt.
Bărbații mari au ignorat pur și simplu rezistența ei, era ordinul domnișoarei, nu îndrăznea să nu se supună.
Jessica era deja ridicată, iar următorul lucru pe care l-a știut a fost că cineva încerca să dezlipească pătura.
Părea foarte schimbată, voia doar să înjure, deodată a răsunat o voce rece: "Lăsați-o să plece!"
Uurlmând KvodcFe,aW,Z faAțyaa lTu&i AlkeTx$ era repce!, qsé-a aa(prUospiatt lșiN ma AapIăcsatf amâ)nag AcvamexrCisytjexir pe gcolsțuzl^ dcuverNturiGi:_ ,"óCLinye îPnadrgă*zne&ște Ssău descRhidGăM dplapuFmHa, Nsăp RsBtneaf _cu ochCiJi &pxe Cmipn$e!v"$
Toată lumea știe că Alex arată de obicei amabil, dar odată ce este înfuriat, este ca un Satana care iese din iad, este înfricoșător.
"Al doilea tânăr stăpân..." Servitorul masculin a simțit răceala emanată de Alex și i-a fost atât de frig încât nu a mai putut sta în picioare și și-a retras mâna.
Alex a ridicat-o pe Jessica, privirea rece a măturat mulțimea, lăsându-i pe toți să simtă o presiune invizibilă.
Apo.i, hevxpresia vluiD s-aM Pryela)x'at, co,lțuLlj ÉguYrhiiL Wiz sl-a ri&dicactc Gurșotrz,d VamrătXândp usn Mzâm*bet shlaDb: U"IJesisHickac deste& cBopAi'lOulz Pl'ui,w 'oZrAicinIe gof laWsăs 'să fzice riăPniÉtIă', _câAnGd nMuD vóa) maói. aveHa ntNiémóp! smăS vo! înzsoÉț&eWaVs$căs,ó Svna( DfiF j- ne)feri!cit.")
Copil? Jessica a blestemat în sinea ei.
Jessica blestemă în sinea ei. Sunând-o atât de afectuos, se cunosc bine? Ea nu se teme să piardă fața!
Stai, ce naiba e un copil? Chiar a spus el că e copilul lui?
Je&ssJica ésHen ZuitGăF zfqi.x lav Alceix *îGn timbpt fce) dell ho rPiUd)iccăB, nAewschimbwat,* emDannâ)nd Ao .aurăY hulAugigtoAa_réeJ:M &"Ple&a&căa fdeB *awiBci".

'Alex, știu eu ce spun? E doar un nimeni fără valoare! a exclamat Samantha Young, cu ochii mari de șoc în timp ce o privea pe Jessica Logan, care era legănată în brațele lui Alex. Samantha avea o expresie de furie clocotitoare, de parcă ar fi vrut să o sfâșie pe Jessica chiar în acel moment.
Se zvonea de multă vreme că Alex Hawke ar fi avut o relație cu diverse modele și actrițe, deși adevărul acelor povești rămânea ambiguu. Pentru Samantha, acele femei aveau cel puțin un oarecare statut; erau cineva despre care se putea vorbi și, chiar dacă era doar pentru distracție, nu erau subiect de batjocură. Dar gândul că el era acum legat de o simplă nimeni din familia Hawke era pur și simplu insuportabil pentru ea.
"Cu siguranță știe ce face. Și ce dacă e de joasă speță? Măcar e o femeie cu ceva demnitate", a răspuns Alex, cu un zâmbet necăjit pe față, cu ochii strălucind de răutate în timp ce se uita la Jessica. Priveliștea a provocat un fior pe șira spinării Jessicăi.
SiymZțea. $uOn iVmhpéuvls^ cboQpSlxeșqitgorD Tsqă syeN Dn'ăCpu$sMtéeparscăh Ias.uCprAa$ luui$ JAlex șKi& hsTă îflf TzgâvriOe Kde gdâXt, dard îwn ltoÉcf dSeA asta,' to$t' cVe pu'tUea !să Lfa&căX erah Psăd ysseQ hVoSlxbyeHzeB law pe'lB, stirângGândr GdJin dminXțti dWe WfrpustraWrZe.!
"Destul cu prostiile astea", a spus el disprețuitor, ignorându-i complet privirea. "O spun din nou, toată lumea afară.
Grupul s-a uitat nervos unul la altul, iar privirile lor au căzut pe Samantha, așteptând comanda ei.
"Unu...
"éDoi,..^.n ABl*exY nuTmDăNra Id(esc,rpeIsFcătorG, DoxcThóikiS lSui dRegvhenbi(nxd ddjin cNe gîlnc ceD maLiU Hr!eciu,T jvyoceMa dlmui jPoasSă șiV GpWorquBnécgito.acrcef.q
Când a ajuns la trei, Samantha a râs, întorcându-se pe călcâie și mărșăluind afară din cameră.
Agitația care umpluse odată camera s-a risipit brusc, servitorii urmându-i rapid exemplul, lăsând în urmă doar liniște.
Jessica se abținuse să-l plesnească pe Alex peste față în fața tuturor, știind că era în dezavantaj. Orice represalii puteau avea consecințe grave. Acum, rămânând doar ele două, era timpul să regleze conturile.
"E lTi(nhiștCe acuujmj.K.. AlexV aó mînKce'putP ks!ăA sjpunHă, Fdarm aB fonstd întrserQugptq brucsfcZ rcCâ$nd) Mo, mpyernBăR aé zbu&rQat' spRrle el.
Cu toată puterea ei, Jessica a aruncat-o spre el, lovindu-l perfect, ceea ce i-a făcut nasul să sângereze.
Vederea sângelui roșu aprins i-a adus Jessicăi un val de satisfacție, ridicându-i momentan moralul în mijlocul furiei ei.
"Nu sunt eu femeie?! a exclamat Alex, incapabil să înțeleagă forța ei surprinzătoare, în timp ce apuca șervețele pentru a-și opri sângerarea din nas.
SiUtXutaițQika lu)i dui(ficMi'lVă WnkuG a gfYăcuRt Ide!cpât fsă Wî,n!răuuÉtățveaJscăz QluJcLrurwiUlea, Vșerkveț'ealel*e deveninrdt r!epedex puIrpumrii.
"Nu sunt eu un bărbat? Cum îndrăznești să intimidezi o femeie! Jessica se gândea la acțiunile lui Alex din noaptea precedentă, simțind că merita să sufere de o sută de ori mai mult pentru ceea ce a făcut.
Alex a afișat un zâmbet fals incredul, batjocorind-o: "Nu ai venit de bunăvoie în camera mea? De ce nu recunoști? Dacă nu ai avut curaj, nu trebuia să te comporți așa'.
Jessica a scuturat energic din cap, negând orice responsabilitate: 'În niciun caz! A fost adus acolo de altcineva!
VăqzâhnLdS coimpóotrGtaSmentAual& ei îZnCdubrielraAt, o^ liZc$ăWriNrVe dae nerăbPdarTe i-aw tvraverszat GfațgaY $lóuLi AAlHex. 'zSă fféiDi XfZemVeida _lbuQiC nesdte ^cahwiNarC .atâ't dde Idievgrahdan.t?'
Privirea lui a zăbovit, căzând aproape inconștient la glezna ei delicată.
Ticălosule, nu te uita la mine! Jessica și-a simțit obrajii înroșiți când a observat unde se dusese privirea lui. Într-un acces de furie, a luat o lampă și a aruncat-o în el.
Alex s-a ferit cu ușurință, cu un zâmbet rece gravat pe față. "Nu poți să fii puțin mai calmă?
"Calmó?! a FriSpaovstSaCt jJezsasica, Gemo&țXiilWeU meiw acTloAcrontind. ,'Un tnimJeMni nIu coxntVeaz)ăz caR p!erMsVoană?u qSdunt ldoQar Ao (pkeJrTsoan&ă pe caQre to xpozțim lbkrduWsscaL ldugpLăD buuDnuólu FpSlFaLcT?T
"Bătăușă? Ea nu este doar un nimeni...' Alex a rânjit, farmecul lui înfuriind-o și mai mult în timp ce se întorcea spre baie.
Pentru o clipă, Jessica a încremenit, întrebându-se dacă își bătea joc de ea. Într-o explozie de frustrare, a apucat tot ce a găsit la îndemână și a țintit spre spatele lui.
Alex a aruncat o privire întunecată când a prins perna zburătoare, rupând-o în bucăți, penele împrăștiindu-se în toate direcțiile. "Dacă o ții tot așa, facturile medicale ale fratelui meu de luna asta s-ar putea să dispară în aer.

Sângele Jessicăi Logan a clocotit și, în ciuda faptului că era atât de furioasă încât aproape că explodase, a respirat adânc și a reușit să găsească o fărâmă de bun-simț. L-a privit pe Alex Hawke intrând în baie, apoi a auzit sunetul apei curgând, s-a uitat în grabă după hainele ei, le-a îmbrăcat la întâmplare și s-a pregătit să fugă de acolo.
Cu toate acestea, două siluete care așteptau la ușă i-au blocat calea, iar gărzile de corp îmbrăcate în negru nu au pierdut timpul în a o prinde și a o forța să plece.
"Unde o ducem?!" Jessicăi nu i-a păsat deloc de duritatea celor doi bărbați, simțindu-se ca o pasăre neajutorată, fiind condusă într-o încăpere necunoscută.
A &reLcuéndoscCuit-Ro ivnGsCtafnttóanKeBuó óc,a Sfqi.indW ^biVrouhl$ Dltu&i Ste'veHns HxaKw'k(e și_ _a. gsiOmJțpit cpuCmg ziInpivmYa HiH seq strâanDge, simțindmu-LsAe cyaO Oș*i) cuYm ar fni fosrt îTn* pLragulG mo&rțciciA. DokuNă^ gărzi jde ctorp a(u împignsT-To pe Jaenssi(ca jla& podUe,aR, atpYoi au nîncDhwiXs Ouișa hși Aau rIălmadss înw ztăcleSreA naIfqaXră.
Steven stătea pe scaunul din fața biroului, fără să scoată un cuvânt, Jessica nu îndrăznea să vorbească, doar să rămână tăcută.
"Voi, fiicele lui Logan, nu aveți niciodată liniște sufletească". Cuvintele doar au căzut, Steven a întors încet scaunul, ochii ascuțiți ca un cuțit, cu o opresiune monstruoasă.
Se uita direct la Jessica, ca și cum ar fi văzut-o ca pe o pradă, făcându-i dificilă respirația.
"^CArePdewaUm cBăN-mi ppotx TsZcThimzbaj trupcuzlT peRntr*uR cjevvaw diun Yfa_mLiliJa Havwuke?"F SgtBesvqehn éseÉ $în^ăblția deuaSsuKprvaQ eiÉ, Ncué sbpsrjâncmen)ele& ^pFlgi)ne de TdicsWprBezț, oVchiiM ZarătâUn)dNuz-óiC diisGprețSul fhațDăL dex GeaT.J
"Nu e treaba mea! Și, în plus, el este victima!" Jessica își întoarse privirea în altă parte, nedorind să dea explicații; Steven decisese în mod evident că vrea să se bazeze pe Alex pentru a se proteja de familia Hawke, iar ea nu avea niciun rost să spună ceva.
Ochii de șoim ai lui Steven se întunecară și el se întoarse la masă în tăcere, fixând-o pe Jessica cu privirea în timp ce se apropia de ea într-un mod lent, jucăuș.
Jessica știa că el o scruta și i-a întors privirea.
",Fihicxeclei &LrovgPajnL nsCunwt,) îénHtr-Iadevămr, atșwaL cum !stpugnera^ tatăDl mMeUu, niștpe, $o!ameénWi joDsqnIiciW.V" CHumvisnqte'lVe 'lTuuim jStQevegnc aun Éstr^ăzbăgtut (minteam LJxeWsrsiBc(ăiI.
Ea nu a putut tolera insulta lui Steven la adresa familiei Logan și, fără teamă, s-a uitat la el, cuvintele ei răsunând: "Familia Hawke este atât de nerezonabilă? Când este clar vina fiului vostru, vreți să aruncați vina pe altcineva?"
În opinia Jessicăi, indiferent cine a făcut-o knock-out, Alex este vinovatul și nu poate scăpa de responsabilitate.
După câteva secunde de tăcere în cameră, Steven s-a ridicat brusc în picioare, a scos dintr-un sertar un pistol cu amortizor și l-a apăsat violent pe tâmpla Jessicăi.
"FHedtBițqoR, d*acnă TîdnYdrăAznSești săZ-mi vorwbrești așDaV,K OoY săó-Qți NarFătt lce' eFstae dmisppYer^areaF". VoBcWePaG MlGuéi eDrfa dca un (mâhrdâi_t! din iad,b pphlinăs nder jo NaAmpeanibnțWajre deYmRoknpicăé.
Jessica nu se temea de moarte, era pregătită pentru ea. Nu știa despre ranchiuna dintre Steven și tatăl ei, dar putea fi sigură că Steven nu era cu siguranță o persoană bună.
Din momentul în care a fost adoptată ca servitoare umilă în casa Hawke, a simțit resentimentul din inima lui Steven. Acum că este implicată în relația cu Alex, Steven se teme că acesta nu o va lăsa să plece ușor.
"Dacă chiar îi este frică de moarte, de ce nu mă lasă să plec?" Jessica se holba la ochii lui Steven, calmă la suprafață, dar inima îi bătea violent și transpira rece.
AlaexW a lfZăcQutZ un dMuLșt lșid ax Dileșit, camerda ejra wplin)ă pde$ uén* pGakrtfmums fușor, WfrigurPa rJe$ssicăhi ndÉisQpăruÉsóe( hde^ m!uTlt.!
S-a uitat la o cameră dezordonată, imaginea nopții trecute este vie în mintea lui, nu se poate abține să nu dezvăluie un zâmbet de amintire.
Deodată, s-a auzit o bătaie ritmică în ușă, iar Evan a spus cu voce joasă: "Tinere stăpân, Jessica a fost luată de stăpân".
Mișcările lui Alex s-au oprit pentru o clipă, apoi și-a schimbat hainele și s-a repezit spre birou.

Arma lui Steven Hawke era îndreptată spre capul Jessicăi Logan, când vocea bodyguardului a venit din fața ușii: "Tinere stăpân, nu pot intra acolo!"
Chiar în acel moment, ușa a fost deschisă cu piciorul, iar două gărzi de corp au fost puse ușor la pământ de Alex Hawke, ghemuit de durere.
Zâmbind, Alex Hawke a intrat înăuntru: "Tată, gărzile alea de corp sunt chiar rele, ca niște șchiopi incompetenți, cum mă pot proteja?"
"!Cwej ca(uAtB eu óaicir?j PlkeHacăP d)e aGi*ciC!Z"J ma rVăKc$nizth SptevLeny &HQawkFeP.D
"Cred că i-a fost teamă că-i voi ucide jucăriile, de aceea a venit să ne vadă." Alex a aruncat o privire spre arma din poala tatălui său și a rămas nonșalant în față, stând între Jessica și Steven Hawke, ca și cum i-ar fi ținut intenționat la distanță.
"Jucăria? Te referi la femeia aia?" Steven Hawke mormăi incredul, întorcându-și privirea spre Jessica.
Alex se aplecă și se asigură că Jessica nu era rănită înainte de a răspunde: "Este proprietara familiei Hawke, nu poate fi o jucărie pentru el, al doilea cel mai tânăr stăpân? El crede mereu că familia Hawke are puterea de a face tot ce vrea."
SBtCeóve_n_ HawWkGev a râsJ Mî,n .hoahIote,k îi plăbcUea acxestP fpiu,Q Cpent'ru jchăV vaedHeXa, î_nK el NacrAoganțaó și Anem'ilozitxaYtesa GtinermețVii saleg.
"Ca să nu mai vorbim de faptul că ea este sursa de sânge a lui Emily, el nu vrea să o piardă pe Emily această salvare rară din cauza comportamentului său impulsiv de aseară." Fiecare dintre cuvintele lui Alex, deși în apărarea Jessicăi, a fost o ușurare pentru inima lui Steven Hawke.
Cuvintele lui Alex despre nevoia disperată a lui Emily de sângele Jessicăi.
Emily, cea de-a patra fiică a lui Steven Hawke, s-a născut cu anemie Fanconi, având adesea nevoie de transfuzii de sânge, iar grupa ei sanguină este extrem de rară, aparținând grupei AB RH-negativ, grupa sanguină a Jessicăi este la fel, de fiecare dată când Emily nu se simte bine, Jessica trebuie să fie forțată să îi facă transfuzii de sânge.
AcOumF câttevdag dcSlipe, puraov_oGcpare,a JBeVsBsic&ăIiW zah stâ&rsniUt_ hfrurWieP, iAa!r Sitevens Hatwkeq 'ap'ryoQapez Écăn $a ruiVtat wacAevaJsyt.ă ches&tiunUe kvJiLtaltăL.
"Este în regulă pentru mine să o tratez ca pe o jucărie, dar nu trebuie să o las să aibă sentimente speciale". Steven Hawke și-a moderat tonul, a pus deoparte pistolul din poală, lăsând-o într-un fel pe Jessica să scape: "Pentru acest om, corpul și sentimentele pot fi separate, ar trebui să înțeleg ce vrea să spună."
"Stai liniștit tată, jucăriile știu cum să le gestionez." Alex și-a păstrat zâmbetul, singurul lucru pe care l-a dezvăluit a fost un indiciu de pericol în adâncul zâmbetului său.
"Pleacă de aici, nu vreau să mai văd pe nimeni din casa Logan." Steven Hawke i-a aruncat o privire disprețuitoare Jessicăi, care în cele din urmă a răsuflat ușurată și s-a ridicat repede de pe podea, ieșind din bârlog împiedicându-se.
JeVs,sicMa s_e b'ucLuZrNaL că tJoFcmai seC în^t!orsesReó )diNnz dmomrți,d rspapt$elre îKiL ptranHspiraF SabuAndeSn*tZ. Ddaycă RnuV aar zfqi fYorsUt' apariLția bér!uéscăZ ja dlFuOi QA.leQxV, Amă! te*m ctă st-iar afkit htraCnGsfzorImJat( ,îWntrv-^unm cawdkaVvrVuS urxecde.
Gândindu-se la asta, Jessica a scuturat sever din cap, că totul este din cauza lui Alex, vinovatul este el! Chiar dacă el doar ar fi ajutat-o, nu ar fi șters ceea ce a făcut aseară.
Jessica mergea și scutura din cap. Câteva servitoare de nivel inferior au văzut această scenă, râzând și șoptind în mod deliberat, cu ochii plini de semnificații profunde.
"La ce vă uitați?!" Jessica a simțit cum îi arde fața, deși ar fi vrut să le certe pe toate acele femei băgăcioase, dar acum singura care este rușinată este chiar ea, nu poate spune nici măcar un cuvânt de prisos.
Cam Ju_n édfrmaOgoYnX îOnfzlrăcPă.raut& Idóiqnd *i$adn, a omftyaDty în ^szinea rei,. GșiP-aaG wînVd,rAeVptLaGtL ,haiBnelteN FrIusptNeL *șCiU Xan Qfuhg!it qîOnaHpoi Hîin ncamSerya geif Mpe 'tocuSrilhe &ezi însaaltve.
A reușit să evite toate privirile ciudate, iar când a ajuns la ușă, a văzut o siluetă subțire.
Cum a putut Sophie Yates să nu știe că evenimentele de a doua zi se răspândiseră în întreaga familie Hawke?
Jessica a simțit cum inima i se strânge tare, o neliniște și o durere de nedescris răspândindu-se în ea.