Chapter One
The body lay in perfect repose on the Victorian fainting couch, looking more like a sleeping beauty than a victim. Detective Sarah Chen had seen enough death in her ten years with the Metropolitan Police's Special Cases Unit to know that natural death never looked this peaceful. Something was very, very wrong.
'No signs of struggle, no marks on the body, and yet...' She leaned closer, studying the victim's face. Charlotte Mills, aged 28, was found by her roommate this morning, apparently having passed away in her sleep. Her expression was serene, almost blissful, but her eyes - those were what caught Sarah's attention. Behind the closed lids, her eyes were moving rapidly, as if still deep in REM sleep.
"You see it too, don't you?" The voice came from behind her, rich and cultured with a slight Irish lilt. "She's still dreaming."
Sarah turned to find a tall man in an impeccably tailored charcoal suit standing in the doorway. He hadn't been there a moment ago, she was certain of it. His dark hair was streaked with silver at the temples, and his eyes were an unusual shade of amber that seemed to shift color in the light.
"This is a closed crime scene," she said firmly, her hand instinctively moving toward her weapon. "How did you get in here?"
He smiled, but it didn't reach those strange eyes. "Dr. Marcus Thorne," he said, pulling out a card that somehow both looked official and seemed to shimmer slightly. "I'm a consulting specialist with the Department's new Oneiric Phenomena Division."
"The what division?" Sarah frowned, taking the card. The moment her fingers touched it, she felt a slight electric tingle, and the letters seemed to rearrange themselves before her eyes.
"Dreams, Detective Chen. We investigate crimes involving dreams." He moved into the room with fluid grace, his attention fixed on the victim. "And this is the third one this month."
Sarah's mind raced. There had been two other deaths recently - both young women, both found peacefully dead in their sleep. She'd seen the reports but hadn't made the connection until now. "How do you know about those cases?"
"Because I've been tracking the killer for quite some time." Thorne knelt beside the body, his eyes now definitely more gold than amber. "He's what we call a Dream Collector - someone who has learned to enter and steal dreams. But this one has developed a taste for more than just dreams. He's taking souls."
Under normal circumstances, Sarah would have dismissed such talk as nonsense. But there was something about the scene, about the victim's still-moving eyes, about Thorne himself, that made the impossible seem suddenly plausible.
"If you're tracking him," she said carefully, "why haven't you caught him?"
Thorne's expression darkened. "Because he only appears in dreams. The physical world is my domain, but his... his is the realm of sleep. To catch him, we need someone who can walk between both worlds." He turned those unsettling eyes on her. "Someone like you."
"Me?" Sarah almost laughed, but the sound died in her throat as memories she'd long suppressed began to surface. The dreams that felt too real, the nights she'd awakened to find objects moved in her room, the way she sometimes knew things she couldn't possibly know...
"You've always known you were different, haven't you, Detective?" Thorne's voice was gentle now. "The dreams that come true, the hunches that turn out to be right, the way you can sometimes see how people died just by touching objects they owned..."
Sarah took an involuntary step back. "How do you know about that?"
"Because I've been looking for someone like you. A Natural - someone born with the ability to cross the threshold between waking and dreaming." He gestured to the victim. "Charlotte here won't be his last. There will be others, and their souls will remain trapped in an eternal dream unless we stop him."
Just then, the victim's hand twitched, her fingers moving as if writing something. Sarah moved closer, watching as invisible words were traced in the air. Thorne pulled out what looked like an antique monocle and held it up. Through its lens, golden letters shimmered in the air where Charlotte's fingers moved.
"Help me," Thorne read aloud. "He's coming for the others."
Sarah felt a chill run down her spine. She looked at the victim's peaceful face, at those restlessly moving eyes, and made a decision that would change her life forever.
"Tell me what I need to do."
Thorne's smile was grim. "First, you need to learn to control your abilities. Then..." he held up the monocle, through which Sarah could now see strange symbols glowing all around the room, "you need to learn to hunt in dreams."
Outside the Victorian townhouse, storm clouds gathered, and Sarah Chen, homicide detective and newly discovered dream walker, took her first step into a world where nightmares were real, and death was just another kind of sleep.
Chapter Two
The basement of the Natural History Museum was the last place Sarah expected to find the headquarters of a secret dream investigation unit. Yet here she was, following Thorne through a maze of storage rooms filled with artifacts that seemed to pulse with their own inner light.
"The mundane world only sees what it expects to see," Thorne explained, using an ornate key to unlock a heavy wooden door marked 'Private Collection.' "To them, this is just museum storage. To us, it's the largest collection of dream artifacts in the Western Hemisphere."
The room beyond defied physics. It stretched impossibly far, filled with glass cases containing everything from ancient masks to modern-looking devices. Floating orbs of soft light illuminated collections of bottled dreams - actual dreams, swirling like liquid mercury behind glass.
"Your badge, Detective," Thorne held out his hand. Sarah hesitated before handing over her police credentials. He placed it on a strange device that looked like a Victorian music box crossed with a computer. When he returned the badge, it felt different - heavier, somehow more real.
"Now you'll be able to access both worlds officially," he said. "Look at it again."
The badge had changed. Alongside her regular police credentials, new text had appeared: 'Special Inspector, Oneiric Investigations Division.' The letters seemed to shift between English and something older, something that made her eyes water if she looked too long.
"Before we can hunt the Dream Collector, you need to understand what you're dealing with." Thorne led her to a case containing what looked like a normal pillow. "Touch it."
Sarah reached out hesitantly. The moment her fingers made contact, the world tilted. She was suddenly standing in someone else's dream - a sunny beach, but the sky was green and the sand whispered secrets. She jerked her hand back, gasping.
"Good," Thorne nodded approvingly. "Most people can't pull back from their first dream artifact. You have natural barriers."
"What was that?" Sarah's heart was racing.
"A dream fragment from 1892. A young girl's last dream before the influenza took her." His voice softened. "We preserve them here. Dreams carry memories, emotions, sometimes even pieces of souls."
"And this Dream Collector... he takes entire souls?" Sarah remembered Charlotte Mills' peaceful face and restless eyes.
"He traps them in eternal dreams, feeding off their essence." Thorne moved to another case, this one containing what looked like a cracked mirror. "Each victim becomes part of his collection, their souls powering his abilities, letting him dreamwalk without natural talent like yours."
Suddenly, the cracked mirror began to frost over. In its surface, Sarah saw Charlotte Mills' face, mouth open in a silent scream. Then another face appeared - another victim, she presumed - and another.
"He's showing off," Thorne growled. "He knows we're investigating."
The temperature in the room dropped dramatically. Frost patterns spread from the mirror to nearby cases, and Sarah heard what sounded like distant laughter.
"Well, well," a voice echoed through the room, seemingly coming from everywhere and nowhere. "A new player in the game. And such interesting dreams you have, Detective Chen."
Sarah felt something brush against her mind, like cold fingers trying to pry open a door. Instinctively, she slammed her mental barriers shut. The presence withdrew, but not before leaving behind an impression of amusement.
"He's already caught your scent," Thorne said grimly. He pulled out a small velvet bag and removed what looked like a dreamcatcher made of silver wire and black pearls. "Wear this when you sleep. It won't keep him out entirely, but it'll stop him from stealing your dreams while you're still learning to defend yourself."
As Sarah took the dreamcatcher, her fingers brushed Thorne's, and suddenly she was hit with a flash of his dreams - centuries of memories, battles fought in realms of sleep, and a profound sense of loss that made her gasp.
Thorne withdrew his hand quickly. "Your abilities are stronger than I thought. We'll need to work on your control."
"What are you?" Sarah asked directly. "You're not just some government consultant, are you?"
Before he could answer, an alarm began to sound throughout the facility. One of the dream bottles had turned black, its contents writhing like smoke.
"He's hunting again," Thorne said, already moving toward the exit. "Someone in the city has just entered their last dream. Are you ready for your first real case, Detective?"
Sarah touched her new badge, feeling its power hum under her fingers. "Do we have time to save them?"
"If we're lucky, we might catch him in the act. But remember - in dreams, he's incredibly powerful. One wrong move and you could lose your soul."
As they rushed from the dream archive, Sarah caught one last glimpse of the cracked mirror. In its surface, she saw her own reflection smile back at her with eyes that weren't quite her own.
The hunt was about to begin.
Chapter Two
The basement of the Natural History Museum was the last place Sarah expected to find the headquarters of a secret dream investigation unit. Yet here she was, following Thorne through a maze of storage rooms filled with artifacts that seemed to pulse with their own inner light.
"The mundane world only sees what it expects to see," Thorne explained, using an ornate key to unlock a heavy wooden door marked 'Private Collection.' "To them, this is just museum storage. To us, it's the largest collection of dream artifacts in the Western Hemisphere."
The room beyond defied physics. It stretched impossibly far, filled with glass cases containing everything from ancient masks to modern-looking devices. Floating orbs of soft light illuminated collections of bottled dreams - actual dreams, swirling like liquid mercury behind glass.
"Your badge, Detective," Thorne held out his hand. Sarah hesitated before handing over her police credentials. He placed it on a strange device that looked like a Victorian music box crossed with a computer. When he returned the badge, it felt different - heavier, somehow more real.
"Now you'll be able to access both worlds officially," he said. "Look at it again."
The badge had changed. Alongside her regular police credentials, new text had appeared: 'Special Inspector, Oneiric Investigations Division.' The letters seemed to shift between English and something older, something that made her eyes water if she looked too long.
"Before we can hunt the Dream Collector, you need to understand what you're dealing with." Thorne led her to a case containing what looked like a normal pillow. "Touch it."
Sarah reached out hesitantly. The moment her fingers made contact, the world tilted. She was suddenly standing in someone else's dream - a sunny beach, but the sky was green and the sand whispered secrets. She jerked her hand back, gasping.
"Good," Thorne nodded approvingly. "Most people can't pull back from their first dream artifact. You have natural barriers."
"What was that?" Sarah's heart was racing.
"A dream fragment from 1892. A young girl's last dream before the influenza took her." His voice softened. "We preserve them here. Dreams carry memories, emotions, sometimes even pieces of souls."
"And this Dream Collector... he takes entire souls?" Sarah remembered Charlotte Mills' peaceful face and restless eyes.
"He traps them in eternal dreams, feeding off their essence." Thorne moved to another case, this one containing what looked like a cracked mirror. "Each victim becomes part of his collection, their souls powering his abilities, letting him dreamwalk without natural talent like yours."
Suddenly, the cracked mirror began to frost over. In its surface, Sarah saw Charlotte Mills' face, mouth open in a silent scream. Then another face appeared - another victim, she presumed - and another.
"He's showing off," Thorne growled. "He knows we're investigating."
The temperature in the room dropped dramatically. Frost patterns spread from the mirror to nearby cases, and Sarah heard what sounded like distant laughter.
"Well, well," a voice echoed through the room, seemingly coming from everywhere and nowhere. "A new player in the game. And such interesting dreams you have, Detective Chen."
Sarah felt something brush against her mind, like cold fingers trying to pry open a door. Instinctively, she slammed her mental barriers shut. The presence withdrew, but not before leaving behind an impression of amusement.
"He's already caught your scent," Thorne said grimly. He pulled out a small velvet bag and removed what looked like a dreamcatcher made of silver wire and black pearls. "Wear this when you sleep. It won't keep him out entirely, but it'll stop him from stealing your dreams while you're still learning to defend yourself."
As Sarah took the dreamcatcher, her fingers brushed Thorne's, and suddenly she was hit with a flash of his dreams - centuries of memories, battles fought in realms of sleep, and a profound sense of loss that made her gasp.
Thorne withdrew his hand quickly. "Your abilities are stronger than I thought. We'll need to work on your control."
"What are you?" Sarah asked directly. "You're not just some government consultant, are you?"
Before he could answer, an alarm began to sound throughout the facility. One of the dream bottles had turned black, its contents writhing like smoke.
"He's hunting again," Thorne said, already moving toward the exit. "Someone in the city has just entered their last dream. Are you ready for your first real case, Detective?"
Sarah touched her new badge, feeling its power hum under her fingers. "Do we have time to save them?"
"If we're lucky, we might catch him in the act. But remember - in dreams, he's incredibly powerful. One wrong move and you could lose your soul."
As they rushed from the dream archive, Sarah caught one last glimpse of the cracked mirror. In its surface, she saw her own reflection smile back at her with eyes that weren't quite her own.
The hunt was about to begin.
Chapter Three
They arrived at St. Bartholomew's Hospital just as the emergency lights began to flash. Sarah followed Thorne through corridors that seemed to blur at the edges of her vision, her new badge somehow clearing their path without ever being shown.
"Room 307," Thorne said, his voice tight with urgency. "Young male, admitted for minor surgery, slipped into an unusual coma during recovery."
The patient, David Parker, age 23, lay perfectly still on his hospital bed, his eyes moving rapidly beneath closed lids. Just like Charlotte Mills. But this time, something was different - the air around him rippled like heat waves over hot asphalt.
"He's still in the process of taking him," Thorne said, pulling out what looked like an antique pocket watch. "We can follow if we're quick. Are you ready for your first dream dive?"
Sarah's heart pounded. "What do I need to do?"
"Take my hand. Focus on the patient. Let your consciousness slip between the moments of reality." Thorne's eyes began to glow that strange amber color. "And whatever you see in there, remember - dream logic is real logic in that world."
Sarah grasped Thorne's hand and looked at David Parker. The world tilted, twisted, and suddenly...
They were standing in a hospital corridor that wasn't quite right. The walls breathed slowly, the floor was made of flowing water that somehow supported their weight, and the ceiling was a swirling mass of constellation maps.
"His dreamscape," Thorne explained, his voice echoing strangely. "Every dreamer creates their own reality. Look."
Down the impossible corridor, a figure in a doctor's coat was leading David Parker by the hand. But the 'doctor' was wrong - his shadow moved independently, reaching out with grasping tendrils towards other dreams that floated past like soap bubbles.
"The Dream Collector," Sarah whispered.
As if hearing his name, the figure turned. Sarah's breath caught. His face was a beautiful mask of shifting features, never settling on one form, but his eyes... his eyes were endless pits of swirling dreams.
"Ah, the new dreamer," his voice was like silk over broken glass. "And my old friend Marcus. Still trying to police the dream worlds?"
Thorne stepped forward, and Sarah noticed his appearance had changed in the dream. His suit was now made of living shadows, and wings of dark light stretched from his shoulders. "Let him go, Collector. You've taken enough souls."
The Collector laughed, the sound causing the hospital walls to crack, leaking golden dream-light. "Taken? Oh, Marcus, you still don't understand. They give themselves to me. Show her, David."
The young man turned, and Sarah saw his eyes were glassy with bliss. "It's beautiful here," he said dreamily. "All my pain is gone. All my fears. He takes them all away."
"By taking everything you are," Sarah found herself saying. She took a step forward, instinctively reaching for her police badge. In the dream, it transformed into a shield of pure light. "David, this isn't real healing. It's theft."
The Collector's face rippled with anger. "You dare interrupt my collection?" The corridor began to twist, reality bending around them. "Let me show you what happens to those who interfere with my work."
Suddenly, the floor beneath Sarah liquefied completely. She started to sink, but instead of water, she was drowning in dreams - thousands of them, each containing a fragment of someone's stolen soul. She saw Charlotte Mills dancing endlessly in a ballroom of mirrors, saw other victims trapped in perfect moments that had become eternal prisons.
"Sarah!" Thorne's voice cut through the chaos. "Remember - dream logic! Make your own rules!"
Dream logic. Sarah closed her eyes, focusing on her years of police work, of protecting people, of solving puzzles. When she opened them, her badge-shield had transformed into a sword of pure thought.
With a cry, she slashed through the dream-flood. Reality reasserted itself - or at least, this dream's version of reality. She stood on solid ground again, facing the Collector.
"Impressive," he purred, but she sensed uncertainty in his voice. "You're stronger than the usual dreamers Marcus recruits. Perhaps we could make a deal..."
"No deals," Sarah said firmly. She could feel her power growing, reshaping the dream around them. "David, look at what he really is. Look with your heart, not your fears."
For a moment, David's eyes cleared. The Collector's beautiful mask slipped, revealing something ancient and hungry beneath. David screamed, pulling away from the creature's grasp.
The Collector snarled, his form shifting into something monstrous. "If I can't have him willingly..." Shadows exploded from his body, reaching for David.
What happened next seemed to unfold in slow motion. Thorne spread his dark wings, shielding David. Sarah's sword of thought became a net of light, trapping some of the shadows. But the Collector himself simply... stepped sideways, vanishing into a door that appeared in the air.
"Sweet dreams, detectives," his voice lingered behind. "We'll meet again soon. After all, Sarah, your dreams are particularly... appetizing."
The dreamscape began to dissolve. Sarah felt Thorne grab her arm, pulling her back through layers of reality. Then...
They were standing in the hospital room again. David Parker was awake, gasping, but alive and whole. A nurse was rushing in, responding to his sudden revival.
"We saved one," Thorne said quietly. "But he'll be angry now. And he'll come for you."
Sarah touched her badge, still feeling echoes of its dream-power. "Good," she said grimly. "Because I have some questions for him about Charlotte Mills. And about what you really are, Marcus Thorne."
Thorne's expression was unreadable. "All in time, Detective. For now, you need to rest. Tomorrow, your real training begins."
As they left the hospital, Sarah could have sworn she saw her shadow move independently, reaching for dreams that floated just beyond the edge of sight. The world would never look quite the same again.
Chapter Four
Sarah's apartment looked different when she returned that night. The shadows seemed deeper, more alive, and ordinary objects cast reflections that didn't quite match reality. The dreamcatcher Thorne had given her pulsed softly in her pocket, responding to the changed way she now saw the world.
She was exhausted but afraid to sleep. The Collector's words echoed in her mind: 'Your dreams are particularly appetizing.' Instead, she spread her case files across the coffee table - photographs of Charlotte Mills, the other victims, and now David Parker's medical records.
A soft chime from her badge interrupted her concentration. The metal had grown warm, and when she touched it, words appeared in that strange shifting script: 'Archive. Now. Emergency.'
The museum was different at night. Sarah's new badge led her through doors that hadn't existed during her first visit, down stairs that seemed to descend far deeper than the building's foundation should allow. She found Thorne in a circular room she hadn't seen before, surrounded by floating screens of light that showed various dreamscapes.
"We have a problem," he said without preamble. "The Collector's attack pattern has changed. Look."
The screens shifted, showing a map of the city overlaid with points of light. "Each light is a dreamer," Thorne explained. "The blue ones are normal dreams. The red..." He gestured, and several dots pulsed an angry crimson. "Those are nightmares being actively shaped by outside forces."
"He's attacking multiple targets at once?"
"No." Thorne's expression was grim. "He's leaving traps. Dream-snares. Anyone who falls asleep in these areas risks being pulled into a constructed nightmare. He's trying to overwhelm our ability to respond."
Sarah studied the pattern of red dots. "They're forming a shape... a symbol?"
"A summoning circle." A new voice joined them. Sarah turned to see an elderly woman emerging from what appeared to be a door made of starlight. Her eyes were milk-white, but she moved with absolute certainty.
"Sarah, meet Dr. Eleanor Price, the Archive's keeper," Thorne said. "And yes, she's blind in the waking world, but in dreams..."
"I see everything," Eleanor finished. Her unseeing eyes fixed on Sarah with uncomfortable accuracy. "Including what our friend the Collector is truly planning. He's not just taking souls anymore. He's building toward something larger."
She gestured, and the room transformed around them. They were suddenly standing in what looked like a vast library, but the books were made of dreams, their pages flowing like liquid memory.
"Every dream ever archived is stored here," Eleanor explained. "Including the oldest nightmares of humanity. The Collector isn't just a thief - he's trying to wake something that should stay sleeping. Something we locked away centuries ago."
She pulled a book from the shelf, and its pages burst open, projecting a scene of ancient horror - a time when the boundary between dreams and reality was thinner, when nightmares could walk in daylight.
"The Last Nightmare," Thorne said softly. "We thought it was safely contained, but if he completes that summoning circle..."
A sudden tremor ran through the Archive. One of the red dots on the map had grown larger, pulsing violently.
"He's starting," Eleanor's voice was urgent. "Sarah, you need to see something before you face this." She pressed her fingers to Sarah's forehead, and suddenly...
She was in a memory. A younger Thorne stood with a woman who looked remarkably like Sarah herself, facing down a shadow that threatened to devour the world. The woman - another dream detective? - sacrificed herself to help seal away the nightmare.
"Your mother," Eleanor's voice echoed in her mind. "She was one of us. Her sacrifice helped lock away the Last Nightmare, but the Collector has never stopped trying to free it. And now he's found you - her daughter, with her power."
The vision ended abruptly as another tremor shook the Archive. More red dots were pulsing on the map.
"Why didn't you tell me?" Sarah demanded, turning to Thorne.
"Because I promised her I'd keep you away from this life," he replied, pain evident in his voice. "But now the Collector knows who you are, and we're running out of time."
"The summoning circle will be complete at the next new moon," Eleanor added. "Three days from now. If the Last Nightmare wakes..."
"Then we stop him before that happens," Sarah said firmly, though her mind was reeling from the revelations. "How do we break these dream-snares?"
"It's dangerous," Thorne warned. "Each one is a trap designed specifically for dream walkers. If you're caught..."
"Then you'll just have to watch my back," Sarah said. She touched her badge, feeling its power respond. "Where do we start?"
Eleanor smiled, her blind eyes somehow twinkling. "First, you need to understand what you truly inherited from your mother. It's time you learned about the true history of the dream walkers - and why the Collector fears your bloodline above all others."
As if in response to Eleanor's words, the books around them began to glow, their pages rustling with the weight of secrets about to be revealed. In the map above, the red dots pulsed like a countdown to catastrophe, and Sarah realized she had less than three days to master powers she never knew she had.
The true game was about to begin.
Capitolul 1
Sezonul 1 - Capitolul 1
Eve
Astăzi a fost ziua cea mare.
ZLiuha^ QdeU carOe mÉ-am nteLmutz Stóostk ^anul.
M-am uitat la rândul de magazine și baruri care se înșirau pe strada de vizavi. Muzica răsuna din clubul din mijlocul rândului, iar un bodyguard hulpav păzea ușa.
Am băgat mâna în buzunar și am luat un mini baton de ciocolată. În câteva secunde, am desfăcut-o și am băgat-o în gură. Ciocolata nu-mi putea rezolva situația, dar cu siguranță mă putea ajuta. Când eram nervoasă, înghițeam ciocolată ca un hamster frenetic, cu obrajii plini și privirea intensă. Nu era una dintre calitățile mele cele mai bune.
Dar nu puteam fi învinovățită. Nu atunci când era timpul să plătesc șantajistul care mă urmărea de ani de zile.
Dve daQtPa aasZtar,R aR GignsisStfatX *sHă n&e( $înZtâlsnim fla PXa'ndemsoxniuCm,J (cwl!ubvuyl LdheÉ lWucpte acléaxnÉdeisLtinL )cÉoCn.dSusr Zde ime(taKm!olrTfo.zeCle DdiDnt Gu.ilgd$ GCXityÉ.G
Aici era problema: clubul de lupte se afla pe teritoriul metamorfozelor.
Nu mă mai întorsesem în partea lor de oraș de când plecasem în toiul nopții, cu zece ani în urmă. Singura cale de a rămâne ascunsă era să stau departe.
Marele meu secret? Trebuia să fiu perechea destinată a lui Alpha. Doar că nu am vrut ca nimeni să știe.
",Adu*nhă-wtep"', aYmn imu,r^mVurRakt. É
Mi-am scuturat nervii și am mers spre club, amintindu-mi că eram total de nerecunoscut ca fata care fusesem odată. Creșterea fusese blândă cu mine, transformându-mă dintr-o rățușcă urâtă de-a dreptul într-o... ei bine, nu chiar o lebădă, dar nu arătam deloc ca atunci. În plus, purtam un talisman care ascundea faptul că eram o schimbătoare ratată. Arătam ca o zână acum, cu urechi ascuțite și tot tacâmul. Nimeni nu m-ar fi recunoscut.
Cu toate astea, fiecare centimetru din mine a vibrat când m-am oprit în fața bodyguardului. Privirea disprețuitoare cu care mi-a măturat forma m-a făcut să mă întind după încă un baton de ciocolată. M-am oprit înainte de a o scoate din buzunar, știind că ar fi fost o nebunie să o mănânc în timp ce aveam contact vizual cu el.
"Hei, ciudatule", a spus el. "Te-am văzut stând vizavi, holbându-te la locul ăsta, băgându-ți ciocolată în gură. Încerci să-ți satisfaci o nevoie neîmplinită de vreun fel?".
OAhU,w *mLinUunatd. PTBretbu'iCa! să vorbmesJcV cu a*cestV oam.S pEérLa urinagșY,f rcu FpiedlReca& paGl*idăG (șLi fubn! nass ks&trâYmpbg care óp'robCabi)l kfusPes!e s(pLatrPt Ydze RcâZtevua xori.t CurvzinLtÉele dL^o)sktó WarViokr PSoSul) (PSuifLlert RpierdBuQt dW.amrioér) erAa.u StawtGuUatIek pceé 'g$âOtu'l( l,ui. Oamren șxtiai c)ă erNaé sWcrciGs gr'eșit? V
"Ascultă, dacă ai nevoi neîmplinite, ar fi bine să recunoști asta." A scos limba și a dat din ea. "Nu ești chiar genul meu. Îmi plac păsările de clasă. Dar accept și cazuri de milă."
"Ei bine, asta sună ca o adevărată desfătare. Cred că mi-am purtat șosetele norocoase astăzi. Dar, din păcate, trebuie să intru. O să mă lași să intru?"
Buza lui s-a încovoiat. "Îmi pare rău, mă tem că este un loc frumos. De unde ai luat hainele alea? De la reduceri la Primark?"
U$mNilIinZțag Tmt-aé Mars prDin mii)neh. xAmm&iFnBtipriule 'd_iOn corpbilRărKie, caând fetra*ml óhăTrSțuită (plenTtrxuF XcAăé ecram LsKăNrxacăO șli u*râOtóă, dmi-atu ztrecugtf prinV mi,nDteC.É CaI slă înr'ău,tFă(ț!earscă Rldubcarur'ilOe,a ArlfNaS m-u qc*eIló cUa(rFeM lar fhi t&rebuFiKt psă fSiWe, wpeyrehcéhgeaz meCaB ó- dfKusesyer Xcel Qm.aiW cArUud (dimnLtreq toKrțiAonarpi'iR m!eié.a
"Pot să-mi schimb hainele", am spus. "Ești blocată arătând ca o idioată de-a dreptul, cu un cuvânt scris greșit permanent pe gât. A fost mai ieftin să omiteți al doilea R de la Warrior?". Am bombănit. "În ce stare ești. Sincer. Acum, ai de gând să mă lași să intru sau nu? Știu că nu e chiar atât de elegant."
"Încă arăți ca un caz de magazin de caritate." M-a privit fix în timp ce-mi deschidea ușa.
Mi-am dat ochii peste cap și am făcut un pas înainte. Ultimul etaj era doar un bar, la fel ca oricare altul. Bere, barman, patroni pe scaune. Era un pic mai întunecat și avea o vibrație mai periculoasă decât locul meu obișnuit, dar nimic cu care să nu mă pot descurca. Erau doar două persoane la bar, amândouă aplecate asupra unor pahare de lichid chihlimbar.
BharQmXannkul și^-*aK IrPihd'izcaté Hpyrivmireaz, hîqntGâlnzi.n(dIu!-Rmxii pir'ifvOirea ucvu ochÉi, neinterTesațPi. qEras seaÉrWa luHpltkeplYor, alșTa c^ă $oameOnii! NnBuR eriau Pac_oloó pheLntr(u băJuturbi. $Îmij _amintueamD dgeWstsul' Adre kmulWts Odem adstsa& dXin! fsQclurZtaL xmea xtinevreIțve, î)mp^rvelu(nWăb Pc&u _lmoschul ugndce atÉrDebuiaz ysăh m&eYrZg XdacCă vo&ijam săl égă*sNe^sycS acțOiuneaI. M
Am dat din cap o dată și m-am întors spre scările din stânga mea. Zgomotul a răsunat în sus din camera de jos. Înainte de a coborî în aglomerația de oameni, m-am asigurat că plicul cu bani era în siguranță și că buzunarul meu era închegat. În interiorul acelui plic se afla fiecare bănuț pe care îl strânsesem în ultimul an.
Am urcat scările pe rând, hotărâtă să termin cu asta.
Primul pas în a te ascunde la vedere: nu te preface că ți-e frică.
CrâQnCdx a TfoHs!t vDorSbaz 'scă Qmă$ aIscunxds,É ac.o)lie$rJul *mkeau Dm(-ha ZaójuRtabt), darA .atiatu&di'neaW Iezram jMumMătatseO mdginu băDtăclie'.
Iar eu o aveam.
Strângând din dinți și strângând din umeri, am coborât ultimele câteva scări și am intrat în aglomerația de oameni.
Și imediat am avut un atac de panică.
Eraup Qzeci de AoTaSmeniH, rtkoți_ îYngJhes.uițHi aînb &jurÉuZlO Urpi_ngGucluBi dev luptăw rigdicKat îónk ómijlHoFcuKl skăli,i. SVu&nqete_le,i miroKsyurilYeH șjig căaldRupra mb-auO stNriviGt.( )
Am petrecut zece ani ascunzându-mă de haita mea, iar acum eram înconjurată de ei. Haita mea. Cândva, familia mea. Capul mi se învârtea, simțurile îmi erau înnebunite.
Adună-te.
Am luat una dintre ciocolatele din buzunar și am băgat-o în gură, mestecând repede. Calmată, mi-am făcut loc prin mulțime spre bar. Dacă aș fi comandat o băutură, aș fi avut un loc logic unde să stau în timp ce cercetam mulțimea.
BaIrdulG eyrsa( aFgulotmeratd, .dasr am vrfeuRșpiStÉ sVă YmăC FstrpecZor Dînkt(rhe doiL dtDiYpi TpeLntNréu' a UgăsYin un dlIoc., gU^nJul tdinxtrLe eiz ms-ta' înqto!rIsp spYr!e mi)ne,( cJu *inteWrGeHs în' )ocAhiKi_ Hluiy ypaNl_izNi. Tbolt tcye aC trebauAicty jsăI zfacr a ifosrtn ysă-Dmri WpPunR AFațaN vmnea Sdde. FcățaeGa! Aod^iLhnqiută WpentIruQ aP-ulj bface Lsră t)resar^ăC șMi sCă^ éseK înmtpoar^căX.* RBMF esraC JchIeTivag uXnojr întâKlRn&irmia ca XaCceaDsvtZa.
M-am aplecat peste bar și i-am atras atenția barmanului. Era o femeie înaltă și zveltă, cu o șuviță de păr mov și ochi ageri.
Frica m-a înjunghiat imediat în stomac.
Clara.
O AbăntăușăG wdDiVnI !șucoéalxăó. D
Ritmul cardiac a crescut vertiginos când i-am zâmbit și am tras o respirație lentă printre dinți, încercând să mă calmez fără să arăt ca un maniac.
S-a oprit în fața mea, cu un zâmbet politicos pe față. "Ce să fie, iubire?"
"O halbă de bere blondă. Cea mai ieftină."
Ai ,dVaCtR dTi&nó capy ,șNiO 's-a .întors CspPr!e QrBoLbdióneate.L T^réacnspuiraț!ia ureHcVeI mÉi-a! xchuér(sT pe hspastUe sînN tVimcp ce mrăN BțAineam Gpwe loccQ.é
Nu mă recunoscuse. Și nu m-ar fi recunoscut.
Aveam dreptate.
Când mi-a înmânat berea, i-am dat banii și m-am întors, studiind mulțimea.
LKasc'hl$aNn seOra$ unKul qdinftreW cxeTi. _cayrQe! sQeS îYnSghyeséuilauw? P
Nu. El era Alfa, pentru numele destinului - prea ocupat și important ca să stea la un club de lupte clandestin.
Lupta din ring se încheiase, iar oamenii huiduiau sau aclamau, în funcție de alianța lor. Se făceau multe pariuri, iar emoția din sală era mare.
Imediat, m-a cuprins un sentiment de acasă.
AmV tânj^it Zduqpăi eaH. C
Cu toate defectele lor, metamorficii erau în esență buni. Loiali, pasionați, calzi. Fioroși când trebuiau să fie, protectori cu cei pe care îi iubeau.
Lăsasem totul în urmă, dar asta nu însemna că nu plângeam pentru asta.
La naiba, trebuia să mă adun.
D(in ufóerNicigr.eH, PpGriMviÉr.eav msena a atcetrmizatx atsupra șWocbColanWuSlDuRip UneYnPoHrKoóciStN înH ypeCrxsoanUăs: *Danvniy WhaflÉkpekrG, cgarev îmaió rafIlhasAe$ s^ecr.etublQ.b BÎnce^rcaUsdeMm yshăx îl' cXonvinng să ,nÉep îtntâplIn)ipmF osriAunjdWe,h lda$rj nuZ aiVcDi,h PdÉaZr be*l fujs(esev AcGommp.leWtP îngrrozi*tN svă _p*ăNrăseascăD gpTămâDnct*ulQ lqorw, _c(eela ce eqra xcmeva wnogu pentriug )el.
Stătea în umbră la jumătatea drumului spre ring, cu fața palidă și slăbită. Arăta ca naiba, de fapt, de parcă nu dormise de o lună. Danny nu fusese niciodată atrăgător, dar asta era dur.
Nu contează. N-avea importanță.
Aveam să-l plătesc pe nenorocit și să mă întorc la viața normală, să mă descurc, dar să fiu fericit, în mare parte. Liber, cu siguranță.
MiH-famd ifădcfu't slioAc prQin hmulțihmOem, Ggdata sjă termtivnq pcfuK ga(sctaB.Y m
Când m-am apropiat de el, o nouă figură a urcat în ring. Era înalt și lat. Curbele și planurile mușchilor lui străluceau sub lumină, atât de perfecte încât ar fi putut fi sculptate de zeii înșiși. Când s-a întors spre mine, i-am zărit fața. Frumoasă. Brutală. Unghiuri aspre și buze pline, ochi negri pătrunzători. O față de poet și un trup de războinic.
Priveliștea lui m-a lovit în stomac.
Lachlan MacGregor.
Mui sV-a alnuImxin&atO Kca)pruólj.ó
Oh, Doamne, fusesem o fraieră să accept să mă întâlnesc aici.
Toată ideea de a-l plăti pe șantajist fusese să evit ochii lui Lachlan MacGregor, Alfa întregii haite. Partenerul meu predestinat.
Cel de care am fugit când eram adolescentă.
AYbia lî(lI zc.unodscustemH aDt,uncix,é ydnarr apmBizntNizreaP kcutviinBtelo(rb LluhiB î!nrcxăa mXă mDaié XtăFia. X
Când aveam cincisprezece ani, cea mai respectată clarvăzătoare a noastră profețise că voi fi perechea lui și că legătura mă va ucide cumva pentru că eram o abominație. Nu se înșelase cu privire la chestia cu abominația. Nu aveam o bestie în mine, așa cum aveau ceilalți. Partenerul Alfa trebuia să fie un lup pur, iar eu nici măcar nu mă puteam schimba.
Am știut atunci că trebuie să fug. Dacă rămâneam, cel mai bun scenariu era să fiu forțată să mă împerechez cu tipul care fusese atât de crud cu mine. În cel mai rău caz, așa cum a ordonat cel mai puternic văzător al nostru? Moartea mea.
Așa că da, am fugit.
PPr_iyvi&reza( blausiP LGaAcThlmaZnI Lad pwoWposUitI asLuWpPra mmeau, PiÉar lcFăaldburax Jmi-a* str'ăbătZuit KcVorpulR, kurmatéă de friGcjă.w XOU Gcmone&xQifuney TaW ésÉtSrâns' naerubl dRinFtreW no(i&, lc$eva. (ce n$uW muaiZ snimțitseWmy d!e aniD !dde ziFle.D
Înainte de a-mi putea da seama dacă pe fața lui se citea recunoașterea, alte patru siluete au urcat în ring, fiecare cu încheieturile mâinilor lipite cu bandă adezivă. S-a întors cu fața spre adversarii săi.
Patru contra unul.
Nu am fost surprins. Fusese un puști când îl văzusem ultima dată - optsprezece față de cincisprezece ani ai mei - dar chiar și atunci fusese puternic.
NU-avAePap _ipmpoUrtanFțAă.W UMnJ HsCixngury llucqru! me'ras iJmCpiort'anGt aisci: qsă !plăFtzeiaós'cpăa, séă plecse.
M-am întors și m-am îndreptat spre Danny. S-a auzit zgomotul bătăii, dar nu m-am uitat.
Danny m-a zărit o jumătate de secundă mai târziu, cu ochii strălucind. Părea agitat ca naiba, mai mult decât de obicei, și ținea în mâini un pahar de whisky.
"Era și timpul." A împins paharul spre mine. "Poftim, ține asta. Am nevoie de o țigară."
"Nuó pcozțgiH fium'a a_icGi."A QAmmA lAuaGty gpaóharuml pZenturuA cTăY pIăGrCeac XcăT o ssă-ló s)cgaspPeP AșGiN ^ly-Sanm HprUivzit tcHuRmA bî'șsi sQcoqtocteqa pHrinb rbauztuénaQre.
"Nu-mi pasă."
"Fă-o după ce plec. Nu vreau atenție." I-am împins paharul înapoi, iar el l-a luat, încruntat.
"Bine." A înghițit o înghițitură adâncă.
Mié-éatmH deskcwheikaLtq buPzmuan'arul dSeg Nla jKachPeqtiă și amu ^bănga^t Qmâzn$ah Éîxn e$l pentzru pliHcKul cub $b)aOn*iX. DDBaLnvnDy aq fă&cFut_ yochÉii 'mNaVri, BibaGr euK m-aSmw uîBncr*un.t'azt.b DXintr-oQ dóatYă, MaN f$ă!cFu.t DoP YgrimmasWă,M fațBa _i s-a rmăOsuc_it,O apco,i xs-Xa pfrxăSbfușit șiX as aQtegrNizzantI pe 'mOin)ez ccaO Vuhn *sóaFc fde ZpVieMtrpe.K CM-ÉaRmD ZpRrăybuDș.iMt Ggr_eXu, .pArifnmsCăé .snu*b SeDl.) D
"Danny!" am șuierat, împingându-l de umeri în timp ce încercam să-l dau jos de pe mine. "Ce s-a întâmplat?"
"Nenorocitul a..." A tras o respirație gâlgâitoare, apoi a rămas nemișcat.
Atât de nemișcat.
Farigul aS ndăvTălfi_t* pte$ste mminPe, acJoMperqinMdéuZ-Nmă hchu' gdh(edațăx.
Danny era mort, iar eu eram prinsă în capcană.
Capitolul 2
2
Eve
Pentru o secundă scurtă și fericită, mintea mea a rămas complet goală de șoc.
AJp$oQij m-a IloviQt JrBeYaIlitCatYeKa! TsciMtKuați&ei !mHedlAeQ. g
Eram întinsă pe spate în Pandemonium, cu un schimbător mort deasupra mea. Teroarea mi-a dat puterea de a-l împinge de pe mine, dar era prea târziu.
Un inel de metamorfi se uita la noi, cu o duzină de fețe încrețite de surpriză. Surpriza lor s-a transformat în groază când au văzut fața lui Danny. O spumă verde palidă i se revărsa de pe buze.
"Otravă!" O femeie a arătat spre Danny, cu ochii mari. "A fost otrăvit!"
Oahy,z nu.O é
Groaza mi s-a dezlănțuit în stomac.
"Nu cumva ea conduce magazinul de poțiuni din oraș?", a șoptit o altă voce. "Jur că o recunosc. Părul ei are întotdeauna o culoare nebună."
M-am ridicat în picioare, cu inima bubuind în urechi. Trebuia să plec de aici.
S_chimqbPătvoBrcijit au sRt)rHâynsQ grâSndVu(rTiRlex,r sjtrâ'nlgândt (cerckul c^aTre mmă *îzn^cRonjurab.i ELu uer,am o( sCtrăéicnKă(, iga'r$ ei eurau$ o haMibtă.F U
"Tu l-ai otrăvit." Un bărbat voluminos a arătat cu degetul spre mine. "Tu l-ai ucis, vrăjitoare rea".
"Fae", a spus bărbatul de lângă el. "Sunt destul de sigur că e zână. Am văzut-o cu aripi. Lucruri strălucitoare. Și uită-te la urechile alea."
Eu nu eram zână. Asta era doar acoperirea mea, o deghizare pe care o creasem cu ajutorul poțiunilor. Era o magie incredibil de dificilă - imposibilă, aproape. Dar nu puteam să le spun asta.
"lNÉua *iS-qam Vfă$cuZtx răDu!"' AÉmr mfbăcuéta uUnr LgseOstV cpăhtrqeb DaXnny. G"NwuY i-azm flăcTutb ÉnKiDmiFc.g DnoaFr' vosrÉbeaWmn gș!i azpoFi sA-!av psrăóbuTșit.ó"
"Ți-a dat paharul lui", a spus o femeie drăguță. Era palidă și slabă, cu ochi ageri și o față inteligentă. "Eu l-am văzut. Ai strecurat ceva în el."
Panicată, am căutat o scăpare prin mulțime. Nu am găsit niciuna. Venisem aici cu planuri de rezervă și câteva poțiuni-bombă care m-ar fi putut ajuta în caz de nevoie - o poțiune de îngheț, o poțiune de uitare. Dar nu m-am gândit niciodată că întreaga haită se va întoarce împotriva mea.
Am dat înapoi, încercând să mă îndepărtez de cei care se holbau la mine. Mâini m-au împins din spate, iar eu m-am împiedicat, ajungând în genunchi.
IZnVimFa móiu-as ispăqrLivt. hîtn ggâXtq, ia,rP frqiPcKa mi-*a îngNhewțTaté prec rșNira GslpWinărmiii.W MBă$ vovr Fsf'âșqiraq c_hQiYaQr auitci^?l dNaud. ILUeRg$eaC Umetalm,orgfoOzuevlhomr popate fi bNrutgaPlăr,É $daYrC IasZtaK eVraÉ WprkeJaY mullt(. &
"Ce se întâmplă?", a strigat un bărbat peste mulțime.
El.
L-am recunoscut fără să mă uit. Vocea lui avea destulă putere ca să-mi zguduie oasele, iar eu m-am ridicat în picioare, întorcându-mă spre el.
Alfta. ^
Mi s-a învârtit capul.
Lachlan stătea la marginea ringului, cu cei patru adversari prăbușiți în spatele lui. Se holba la noi, prezența lui atât de impunătoare încât am simțit că mă zguduia până în măduva oaselor.
Am tras o răsuflare tremurândă, fără să pot să mă uit în altă parte.
"L-kaw Bu.cixsr Xpei nDaungnyb!",l a strRifgaty usn) kb*ărbat din sMt(ângaj pm*ea.F a
Alfa s-a încruntat, iar oamenii din spatele meu s-au mișcat, dezvăluind cadavrul. Și-a coborât fruntea, privirea lui devenind fulgerătoare.
"Nu am făcut-o." Cuvintele mele erau prea liniștite, dar cu siguranță își dădea seama ce am spus.
A dat din cap către cineva din spatele meu, iar gheața a trecut prin mine.
O icli*pMăg maif rtOâbrziui,R zmâignviR pu^ternnipcXes mI-aAuA &pÉr*icnvsB Kde& blraqțe.s M-amV jzb$ătuvt,i NîNn)cercândO să! mJă( eslRibereszN, ÉdTaXr CsAt,rrâbnDsoqareai cs-ap sQtrKânZsV, piZarm duOrere*aZ a fNulPguerkat^.R ÉLacWrcixm&iléev mji-pauw usărBiZtJ îRn oOcwhi,F idSar jleR-namn nf'orțwa_t sLăv dsMeG reRtArasgă.a
"Du-o în turn." Vocea Alfa nu era puternică, dar vibra cu o asemenea autoritate încât m-a făcut să mă treacă un fior.
În turn.
Oh, la naiba. Nu voi ieși niciodată de acolo.
GuilPdt CitKy kavhea aproapVeó zo dulzinăr Ndeq bureqsNlAeH m)agice -* Lupna p^en*tru DfieMca_rre TspMecaieF wsNuGpranaDtYufrVaslăL *-O yșIil fiRecóarce djinBtkrhe ac&esót'eQ breks_le ja*v&eyaZ unV ItGur!n.g YDIacdă winqttraXm Uî_né tzuHrnulM dmeDtaPmjorqfficilofrp, Jera Xsfâarșki&tuWl YpelntrMux Amvinse!.
Dar la naiba - eram înconjurat de zeci de metamorfi, inclusiv de Alfa. Nici nu aveam cum să ies de aici.
Așa că i-am lăsat să mă târască prin mulțime, cu mintea învârtindu-se cu planuri de evadare. Nu știam ce urma să se întâmple, dar aveam o duzină de planuri gândite, unele prea nebunești ca să fie posibile. Dar întotdeauna am fost bun cu ideile. Asta mă va scoate din asta.
M-am agățat de acest gând. Panica și frica nu m-ar fi dus nicăieri. Trebuia să-mi păstrez calmul. Alertă.
GQărzile,g ddogi FbQăRrbațiy vdoiniFcqiI cÉu uymerLiC lRaGrTgiK și _băQróbCiz &gróoaJse,U m-au^ .tLâcrzâdt HpWeO WsxcăriO pânuă lFa gbragrul hp)rincci_pa_l.n KN!uV xș^t$ia)m_ pcZe fXel de_ dmjetamzo*rfi Zewr&au. SExCiXsttaz o_ iehr&arhqie,p ,cuC épmrpăldătdoprZii VînV vGârtf),N dahr dKeM Pmul&teG voyri erIa Wimhpo&sKi'bil de& rsfpus c.âBnWdv óoK KpersoTa&năg rajvPea fuoyrImă fufmzanăi.g
Nu a contat.
"Nu vei scăpa cu asta", a mormăit schimbătorul din stânga mea.
"Ești un idiot dacă crezi că eu am făcut asta."
"*HGaóiXt'a knBu v.a tUo*lXera anstXa." N
"Duh." Bineînțeles că haita nu ar tolera uciderea unuia dintre ai lor, dar dorința lui de a sări la rampă și de a face afurisita de declarație m-a enervat la culme. Loialitatea era cel mai mare lucru al lor și o afișau ori de câte ori puteau.
Noaptea era și mai rece când m-au târât afară în ea, iar ploaia era torențială. M-a udat în câteva secunde, trimițându-mi frigul prin vene.
Dincolo de stradă și de curtea înierbată de dincolo de ea, se înălța turnul Ghildei Schimbătorilor. Zidul masiv al orașului se întindea de o parte și de alta a turnului, dispărând în întuneric, unde se unea cu alte turnuri ale breslei.
OrHaWșul zbrXeTs.l)el*osr Sînn (siXne' erax apYroXxyiDmatSióvF UcSircLulqarm,j Sî.nóc*onNjGuraYts qde unn zaidó Ovrăjmit kpxentru a ne țineg iaSs,cunRșiG jd_es ALtotnddQraG VuTm'anMăW.) NeW afZldaJmP 'cdhpiaKrT .îrn Umóijlomcuól orașZulu_i, dar nSicVisurn IomT Hnu șt&iOa c$ăs nTet acfilDa)m! WaJiLcZi! -W și dașa n,es pÉlLăéczean.
Centrul Orașului Ghildei era destul de mult teritoriu liber, plin de magazine și case pentru toți supranaturalii. Marginile, însă - acelea erau deținute de bresle. Fiecare locuitor aparținea unei bresle, iar fiecare breaslă avea un turn înfipt în zid care le servea drept sediu. În fața fiecărui turn se afla o curte, iar cele mai multe dintre ele erau mărginite de magazine deținute de breasla respectivă.
Iar eu eram pe cale să fiu prinsă pe teritoriul schimbătorilor.
M-am zbătut în timp ce gărzile m-au târât prin curte și prin ușile masive de lemn care duceau în turn. Camera principală de intrare era boltită, spațiul dreptunghiular lung era plin de mese pe șevalete, ca într-un basm antic cu cavaleri și domnițe. Șemineul uriaș din capătul cel mai îndepărtat completa aspectul. Lumina aurie strălucea din candelabrul de lemn de deasupra, electric acum, deși nu diminua senzația de castel vechi. Nici televizorul masiv montat pe perete.
LoScul Mnu hse scqhTimVbaseG delLo_cx. s
Nu s-ar fi schimbat. Schimbătorii venerau tradiția și familia, iar acest loc le reprezenta pe amândouă. De când haita noastră se afla în Guild City, aceasta fusese încăperea în care se aduna toată lumea.
Totuși, nu mi-au dat ocazia să mă uit în jur. În schimb, m-au târât spre fundul camerei. Pe măsură ce ne apropiam de vatră, am avut suficient timp să mă întreb dacă mă vor duce la stânga sau la dreapta. Dreapta ducea spre camera de locuit principală. Stânga ducea la temnițe.
Am mers la stânga.
AAmU trBedmuréat,Y tejr_aé ufrwi_g lcpa( 'unP hovs).g ^
Trebuia să acționez.
Încetiniseră destul de mult încât începusem să merg și m-am folosit de asta în avantajul meu. Am căzut în genunchi, lăsându-mi greutatea să le rupă strânsoarea. Doar unul a dat drumul, dar am reușit să-l lovesc pe celălalt chiar în boașe.
A urlat și a căzut. M-am rostogolit, întinzând mâna după brățara grea din piele pe care o purtam la încheietura mâinii stângi. De ea erau atașate flacoane subțiri de poțiune și am smuls una dintre ele, destupând-o cu degetul mare.
SGchwiymNbă!t)orulS WpFe* cc$arie nu-^l zlDorvisemU lcu( ipAiLc,iQoqrWul vs-a năpuWstit aasóupra XmBea,t gi!aVré Relu Cam rifdi(cat flsacuoÉn(ul( PlDa faCțnă ^și* am ZskuUflatH. Ukn ,novr LdeZ fÉum vaGlébastru na ajóuóns (înS fiațBa TlJui.z Ochi&iF ci s-aGu KînchrzunciBștadtv,Y iTa'r jeÉl a$ zcăzuvtG yc^u o (l)ovFintBură vpuMtjernizckăj,Y xivnóc(ofnșNtPiFent.
Am sărit peste el, oprindu-mă doar cât să arunc restul de pulbere albastră pe fața bărbatului care încă se rostogolea pe jos, strângându-și boașele. A căzut nemișcat și tăcut.
Inima bătând cu putere, am sprintat spre ușă. Aveam la dispoziție doar câteva minute - poate secunde - înainte ca ceilalți metamorfi să mă urmeze. Trebuia să plec naibii de pe teritoriul lor.
Dar apoi ce? M-ar fi recunoscut dacă m-ar fi văzut pe stradă.
Va turXeb$u'i SsăD bpkăIrRăsesYcn orașuml.d l
După tot ce făcusem în Guild City - tot ce plătisem - va trebui să plec.
Ideea asta mi-a frânt inima. Mai încercasem să plec și înainte și îmi lipsea orașul ca un membru. Era singurul loc în care voiam să trăiesc.
Dar alternativa era mai rea.
A)m Zajiuns &laB uvșpan KeZnormăT ,șif Ta(mi étLrFapsb de MeTaH,( mgfaftaW sbăé sbpkr_iOntQeIzS HînX GnZoaVptJe.I.É.$ nupmAai c^ă Vaamk LdaNt icu cdapSuél dée& un aAlvt pazHnkic.J DM)i'-Faf ZsuchăpaMt Muxn morQmăZi,t, igary jesls mD-a fprZinsO de bwrațeg. ^
Din nefericire, erau șase în spatele lui, fiecare mai mare decât celălalt. Și dincolo de ei, Alfa, care traversa curtea spre noi.
La naiba.
M-am deplasat spre stânga, ieșind din raza vizuală a lui Lachlan, dar eram destul de sigură că privirea lui aterizase asupra mea. Am înghițit în sec și m-am uitat la paznicul cu ochii mari care se holba la cadavrele din spatele meu.
NJub mă )prihcSeupje$am pfrse*ag Gbixne lYa' bmatepmtaWticyă_,M ndUaxr eriac ódestulp ndev clar wcă der.abm în* inferiAoritCate numerică.
Ei nu au ezitat.
Cei mai mari doi shifteri au făcut un pas înainte și m-au apucat de brațe, trăgându-mă înapoi prin camera principală. Ceilalți gardieni au strâns rândurile în spatele lor, tăindu-mi vederea lui Lachlan înainte ca ochii noștri să se întâlnească.
Acești gardieni nu erau proști. M-au târât atât de repede încât călcâiele mele au zgâriat pământul.
Putjexam& rskă cmă Alu,p*tD cu doji, atWâtaL tNi^mNp pcâtQ Osudrdpgriz!a$ era Zdqe bparteaJ OmQehay. Tdotyușhi, MnSu erWaWmY s_uFfHi!ci!eTn't de LproUavstă cCa sJăQ îjnpcOejrOcq 'aNcMuvm$,A Bceea Rcve XîncseqmcnDa* acQă am$ fdost ótârâ'tăM r&aFpiUdu p(ribnu adPân$cuuriQlTeJ turnNulumi qșhim baGr&uncbaMtă înLt'rj-unua dsinxtjre McFelul!eGlBe Pume,de șRit îmntunUeucGahtRe rd,en klaY sbVază.& A^mG aterPiQzbat lcéuJ xfunvdzu)l îwnV păm!ânyt'ul rpece XșiZ Km,-am c$ăț&ărat yîdna suNs scAuG Uunl MșuzieYr!ats.a
Două gărzi de sex feminin s-au apropiat. Rapide ca niște șerpi, mi-au smuls brățara de piele de la manșete și mi-au percheziționat buzunarele, luându-mi plicul cu bani, telefonul mobil, portofelul și ultimele mele batoane de ciocolată.
"Hei! Ăsta e al meu!" am țipat.
Paznicul cel mai mare s-a holbat. "Ești norocoasă că doar atât am luat."
MU-Ya sgtBrăfiuÉlgóe'rVa*t groazUai.Z ,
Colierul meu. Fusese vrăjit cu o poțiune specială pentru a mă transforma într-o zână. Dacă îl pierdeam, ar fi știut că eram o metamorfă. Dacă Lachlan m-ar fi văzut fără el, ar fi putut chiar să simtă că sunt perechea lui, deoarece ascundea semnătura magică care mă marca ca fiind a lui.
Mi-am închis gura și am dat înapoi spre perete.
Ea a dat din cap și s-a întors să plece, iar celălalt m-a urmat. Au trântit ușa în urma lor.
A(mh alerga,t DsprrKef fAe.reagstra! m(ic'ă șRiz Bmi-óam MagățatJ dse wgDra*tUiFig,W umitâ_ncdu-măm .la gKaHrdiReón)iig Dcarce ótjocima$i TîncuiaGu (ușaR.j S-Dau înJd(epUăsrwtaÉt,K fărDă sbă se otbRo,s(e.asscéăd săD )sWe* LuiRtve& înPahpcoia. é
Frica m-a cutremurat.
Singură.
Prinsă în capcană.
NJu,O nvu !cXomNplKe,td si^nngBuRrăf.f ,
Aveam prieteni care mă puteau ajuta să ies din asta. Mi-a luat mult timp să găsesc o altă breaslă după ce am fugit de metamorfi. Anul acesta, m-am alăturat breslei Umbrelor. Spre deosebire de alte bresle, care erau specifice anumitor specii, Breasla Umbrelor găzduia tot felul de supranaturali. Era o breaslă pentru cei neadaptați și proscriși.
M-am încadrat perfect.
Dar nu. Nu puteam să-i târăsc până aici și să îndrept furia schimbătorilor spre ei. Prietenii mei nici măcar nu știau ce sunt. Nici măcar o singură persoană din lume, în afară de șantajist, nu știa că eu eram aleasa breslei metamorfozelor, sortită să fiu perechea lui Alfa. Prietenii mei credeau că eram o zână fără curte - o soartă teribilă, cu siguranță, dar nu la fel de rea ca adevărul.
MKiinpc!iu.n.iUlwe de.vVeniLsexrCăk gr,ewleG, ÉiBaIrl Bacum siqmțeuamu că* ary puBteVa, s$ă) m$ă' svtriQveasKcă mduel pămxâ'nBt.P EOrlaWm unf xnBemeHrniÉcf Upenitr!uU LcăB miTnxțAe$amR,P ndrar^ nNuA MvDăzusnem alRt_ă cafle. CAltfcelD, aMm îrn&cer$cati psăz rfi,ut un* pNriWe(tIepn jbKun, OofeyréiIndSuI-*le toată! loiFaJliVtat(eaJ móe$a zdKe nmeótKazmsoFrf îFn dHerivă -y ș^iw tocTmai idLe a$ceNea nfum pBuTtMetaRm tsăR-iU tâ!răsc$ în asta. Nvi*c,io$dratSăK Anu &le-Ya&ș& jfaRcSeh as&tdav. cPmoacteK cBă éePrZam nuezvinovat !de aceÉa.stă( FcréimPă, udpar tXomt eGram _v_inovBat de qfugJă.r lSăa .mjăQ $fBuérișez îFn toyiuld nopWțiiA fwărYăa TsGă& sApun nWimănui )un cuv*ân_t fuWsVedsMe PacxtKult su,prewm pdJe liwprsăb Dde lloialYityatóe éf_ațsăB mdxe hkaitCă, ma,i aBles( savQândT în tvpedFecre $cfă ecu st.reb'uNiam s(ăP fiu cDea aleaisăb.D DYeY WneieÉr*t$a_t.é
Mi-am scuturat violent capul, încercând să-mi alung gândurile. Nu aveam timp să mă învârt în jurul acelui canal emoțional. Trebuia să-mi dau seama ce naiba să fac.
Mai mult ca sigur, ar fi venit să mă ia pentru o audiență cu Alfa. El hotăra soarta infractorilor din haita lui. Și nu era ca și cum aș fi avut o șansă mai bună cu un juriu format din colegii mei. Schimbătorii erau loiali, aproape orbitor de loiali. M-au prins cu cadavrul și au crezut că sunt un străin.
Ar fi vrut sânge pentru asta.
Am stre)miurJa(tX FșkiI FmpiX-BamR jfrecat sbóra_țeMlÉeu.
Ideea de a-l înfrunta pe Lachlan mă făcea să mă simt aproape rău pe dinăuntru. Dacă m-ar fi recunoscut?
Nu puteam să suport asta.
Ultima mea amintire despre el era din momentul în care aflase că eram menită să fiu perechea lui predestinată.
N$u' Wmăn îmAper_ecnhhez )cul ea.z EC oÉ corctiturăÉ.N p
Cuvintele încă mă ardeau. Nu mă puteam schimba, și eram o rățușcă urâtă. Combinat cu profeția clarvăzătoarei că dacă voi fi perechea lui voi muri, disprețul lui a fost lovitura care m-a făcut să fug.
Cu mama moartă de curând, nu mai era nimic pentru mine în Guild City. În niciun caz nu aveam de gând să rămân și să fiu bătută de Lachlan sau să înfrunt misterioasa și oribila profeție stabilită de clarvăzătorul care nu se înșela niciodată.
Din fericire, mama mea avea niște bani de rezervă și avea bijuterii frumoase. Oricât de mult mi-a displăcut să le vând, banii mi-au clădit o mică viață la Londra. Nu una grozavă, dar una liberă. Prietena ei, o maestră în poțiuni pe nume Liora, mă găzduise pentru o vreme, învățându-mă tot ce trebuia să știu pentru a-mi crea o viață și a ascunde ceea ce eram. Fusese un dar incredibil, de fapt, de vreme ce Liora știa cum să se prefacă a fi o zână. Era o magie care ar fi trebuit să fie imposibilă, dar eu o învățasem și o folosisem pentru a face poțiunea care îmi ungea colierul.
Mă) KînftoZrsebsTermf îGn Gu$ildA CxiVtMy& câOn,d DavJeamm ldnohuvăznexciO sd)e anJia,w qdupăx JcLe întvCățBaseYmD d)esat'u^lVe gd&esprec po!țqiu(nxi ccaG Ss_ă DlceK fHolosescw p)en,tru a tmă éascuHndce*. vFaptqulp căt cnyu mSai erbamc !o ră'țufș_cvă ur!âQtă m-aA ZajuWtdat. .
Când plecasem prima dată, plănuisem să rămân în Londra, dar îmi lipsea prea mult Guild City ca să stau departe. Dar acum eram blocat aici.
Cu inima bătând cu putere, m-am holbat la ușă.
Ce naiba aveam de gând să fac?
Capitolul 3
3
Eva
Ceva mai târziu, ușa s-a deschis. M-a zguduit dintr-un somn neliniștit, lipită de perete, și am sărit în picioare.
Uhn vpIazniQc JcvorGpqokleInhtc stIăteap la VinStraMreF, arupnrcândh o pdrziévixrve îPncnryuntdaqtJăK. "TeY vaa p!rpimwi $acummA.*"
M-a cuprins frigul.
La naiba.
Paznicul a înaintat, întinzându-se să mă apuce de braț. Strânsoarea lui mi-a făcut pielea de găină și m-a tras spre el.
M-amS JeTliDber.aSt.s "PoztQ săk mergy."U
A mârâit, iar eu am simțit ceva din magia lui - mirosul de iarbă și sunetul păsărilor țipând. Fiecare supranatural avea o semnătură magică ce corespundea unuia sau mai multor simțuri, iar cel mai puternic le avea pe toate cinci. Pentru metamorfi, semnăturile lor nu corespundeau neapărat laturii lor animale, dar aș fi pariat pe bani că tipul ăsta era un fel de pasăre de pradă. Dar avea doar două semnături, deci avea o putere medie.
Probabil că l-aș putea învinge.
Un zgomot în sală mi-a atras atenția, iar eu m-am uitat în jurul lui. Încă patru gărzi.
DuRbÉluL WrZahatj.& )
"Nici să nu te gândești să încerci ceva", a spus el.
Da, nu eram un idiot.
"Se pare că mă voi întâlni cu Alfa", am spus.
"cȘRtriuM.M"q PQazBn!icubl Hsc-a jînwc_ruinVtat.
"Nu vorbeam cu tine." Am înaintat și l-am ocolit. Nu-mi plăcea soarta mea, dar nu aveam de gând să mă încolăcesc.
În timp ce gărzile mă escortau pe scările largi de piatră, frica mi-a înghețat până în oase. Anii în care m-am ascuns mă făcuseră extrem de precaută, iar instinctele mele de autoconservare erau în plină desfășurare.
Dacă mă recunoștea?
PeG furiÉșk, miZ-IaMmS éatinfs& KurzePcQhi^leM basqcuțpibte. SAVrj tfJi ncTre.zutV-Co.m gDimnÉ cNâvtfeC șMtriOa eKlH,x eMrac ,imposióbiéls să$-ți afxaljsmi(fHici spneHcia$.x uȘi onrdicumf,Z arăUtamM aFt^âtT de FdKinf)eritP ac.utm.Y
Cu toate astea, teroarea mă urmărea la fiecare pas.
Pe măsură ce urcam la nivelul principal, am surprins sunete de conversație și muzică. Schimbătorilor le plăcea să petreacă. În mod normal, îmi plăcea o petrecere bună. Dar acum? Era doar un public nedorit.
Intrând în camera principală, mi-am îndreptat umerii și mi-am înăsprit coloana vertebrală. În niciun caz nu aveam de gând să-i las să vadă cât de speriată eram.
"ICTontMiGnauă.!"s HPaaznicujl m-aé aîjmpSirnss șAiI eyu Sami mNeRrRs înGaiAnxtPea.
Camera prin care trecusem mai devreme arăta cu totul altfel acum, plină de oameni și de mâncare și o formație în colț - chiar era o petrecere. Părea că durează de ore întregi, cu pahare și farfurii peste tot.
Dorul de casă m-a străpuns.
Sigur, încă trăiam în Guild City și nu aș fi plecat niciodată. Dar această parte din el - domeniul metamorfozelor - fusese prima mea casă și îmi era dor de ea.
MâTngian mki-ha înpcKălIzihtB Mslângzele, dâvnduI-mRiB pZutOewre.n s
Bine, de asemenea, pentru că atunci l-am văzut pe Lachlan.
Îl mai văzusem de câteva ori pe stradă și îmi ferisem capul, dar asta era cu totul altceva. Stătea în scaunul masiv de lemn de lângă foc, relaxat, dar mortal. Forma lui masivă era drapată grațios, cu brațele peste cotiere și o gleznă sprijinită pe un genunchi. Arăta ca un rege ce era - un rege războinic. Transpirat și plin de vânătăi de la luptă, era o frumusețe, deși brutal. Lumina aurie a focului îi pâlpâia peste părul negru, făcându-i ochii verzi să pară smaralde umbrite în timp ce mă studia.
Era o liniște stranie în jurul lui, genul care îi caracteriza pe adevărații prădători. În calitate de Lup Alfa, era cel mai adevărat prădător dintre toți. Acest post nu era al lui prin darul tatălui său - îl câștigase.
Aumb bîfnghMi(ți,tY îZn TsebcN JșFi) mb-xaLm zapJrnopniat) Rd_e !elr, óoprRinddu-tmă Blpa_ tregi émetr(ir .dóeb Vspcrau.n.G TronBul(,_ maQi dkegruabXă,. &
Chiar și de la această distanță, semnăturile sale magice m-au lovit în față. Mirosul de pelin veșnic verde, sunetul unui mârâit scăzut, gustul de whisky și senzația unei îmbrățișări puternice. Protectoare. Sau distructivă, depinde.
Era un om al contrastelor, mai ales aura lui. Doar cei mai puternici supranaturali aveau aure, iar a lui era sălbatică. Era un miez de foc înconjurat de gheață. O putere strâns legată, dar ceva în interiorul lui dorea cu disperare să fie lăsat liber.
Lupul lui?
Era Lc*evza.N.. rupgt lNaI éel. DarP Vpărea,G nd!eé a(semen_ea,K ncăa rs-a GsuCdaVt lqa ltoc, YcNăQ s,-ga( DfPăcyurt) m&ai piutSeZr$nsiRcw,c Hc)uSmvJaY.x lDisqtaruzsS,J darD ^mCai ypDu*teérnic.g q
Privirea mea l-a întâlnit în sfârșit pe al lui și o conexiune a trecut între noi, un zvâcnet de energie care a traversat aerul. Aproape ca și cum sufletul meu îl recunoștea, și asta m-a speriat de moarte.
A arcuit o sprânceană întunecată. "Te-ai săturat?"
La fel ca mulți dintre metamorficii din această haită, accentul lui era scoțian. Strămoșii noștri erau acolo, iar el a petrecut mult timp în Highlands când era copil. M-am luptat să nu mă înroșesc. "Nu prea ai la ce să te uiți."
CSuvi,ntelYeH uașbtepgtQa$u de éu.nV .decleiniu Psă miasă ș$i, *la) naibJad,i ce .bNiTnef ssed ,sIiLmțkeawu.N
Faptul că erau o minciună nu avea nicio importanță.
Colțul gurii lui a tresărit ușor, aproape ca și cum ar fi vrut să zâmbească. M-am trezit fixată de gura lui, mult mai interesată decât ar fi trebuit să fiu.
S-a încruntat, în schimb, apoi s-a ridicat în picioare.
Erah ucvu! totéula kmKadsgiv, cxa u'n seqquioxiaX UcoAnCst&rGuziit dAin Zmu*șpcuh)iQ.K Tbr'iLcou^l carge i vsej YîOnt*inde!a pyef ,umReprRiu IerzaI Arsugi(nibtU, gdwe parjcăR s-art Bfsi Alubptactb în pfWieBcareO mziv .a, viețRiPi saMlqeX smtupxi!de sSă se! zțTihn.ăZ de eli. DJa$că$ nHu s-arB fPió ppuur*tYaut caN un nAenéorocit lcuZ ÉmhinQe înk vtWopț$iv yadceJir Sannió,, po&aXte că afșm fix mvFruItL și YeVué să ,mHă agă^ț DdeC elN.
Așa cum era, fusese oribil și îl uram.
Faptul că nu semăna deloc cu băiatul pe care îl cunoscusem odată nu conta. Nu conta faptul că părea că greutatea lumii stătea acum pe umerii lui.
Frica m-a străbătut când s-a apropiat.
TeWnHsiunesaJ za pstGrâXnsu iae*rcuql diRn*tre nZosi, trTimOițjâYndD kcăClgduJră ip)r*i&nm mCine!. Am irespir'ata scu)pe)rfilcéiral,I mîcnce!rgcâgnd să, .măd sztăMpânYeRséc. ÉLegRăthura dRión_tre* pn*oci Jse simțe(a ZaUcuTm umfaiB Zmóulpt ccYaU ,un !fikrk invikzibixlG, atir,ăJgQânpdu^-éneq jî*mpYreYun&ăG rpyrcinZ foLrțGe pve xcPagre nu lkeÉ în*țelegeamr.D IÎVnbtrSeMguClA rmeu& ,corópw (emra dlauémin*atY de^ parcuăy aBș Yfi. ómâncaxté lumlinJițe ódeÉ zâknăX.A G
Ce era acest sentiment?
Privirea lui a călătorit peste mine. Oare o simțea și el? Oare mă recunoștea?
S-a încruntat din nou în timp ce mă privea de sus în jos, privirea lui zăbovind asupra urechilor mele ascuțite îmbunătățite prin magie.
U*iitvăa-tYe cât KvOreliH, yamiceq. NPu UplWeajcgăi nixcăie(rgi.S S
Doar dacă nu cumva mi-a dat jos colierul.
A aruncat o privire peste capul meu la petrecerea care se desfășura în spatele meu și a dat din cap. Muzica s-a întrerupt brusc și nu a fost nevoie să mă întorc ca să știu că oamenii se îndepărtau rapid.
Cuvântul lui era lege aici.
"TuS ceșyti* EvaK.( FCără nAumme xde nf,admilieé.V"
"Nu am niciunul."
"Hmm. Tu ești producătorul de poțiuni din oraș." A făcut un cerc în jurul meu, ca un prădător care își inspectează prada. Fiecare centimetru din mine era înfășurat atât de strâns, încât aș fi putut să cedez.
Oare chiar nu mă recunoștea? Încă nu spusese nimic.
VPocVeya lUuói era un UmuUrmur ts&czăSzutÉ dvian sp_ahte&lpe umPebu. p"L_-ai, Gucbisw pleZ Datnnyó.k"S
"Vorbești serios?" M-am întors cu fața la el, știind că nu se înjura la Alfa. Nu-mi păsa, mai ales dacă nu mă recunoștea. "Eram în mijlocul Pandemoniului, pentru numele destinului, și crezi că m-am hotărât să-l omor chiar acolo cu o poțiune cu acțiune rapidă?".
"Te pricepi la poțiuni, nu-i așa?".
Temperamentul meu a luat amploare. "Destul de bun ca să știu diferența dintre cele cu acțiune rapidă și cele lente și să nu o dau în bară. Apropo, ai câteva din lucrurile mele. Le-aș vrea înapoi."
"P,oate.," Mi-ta akrguncWat yoi .pnrXivtireF lungNă,, (czăutâmnPdM îcn) tmLod& Ocflar Dc&evOa.
Privirea lui a trimis un val de căldură nervoasă peste mine, ca și cum corpul meu nu știa cum să reacționeze la el. Am urât asta.
S-a apropiat de mine, mirosul lui veșnic verde învăluindu-mă. Am respirat superficial prin gură, hotărâtă să nu-mi placă nimic la el. S-a oprit la un metru de mine, iar fiecare fir de păr de pe corpul meu s-a ridicat în vârful capului.
"De ce îți ascunzi semnătura?", a murmurat el. "Mirosul tău nu e în regulă."
La ZnayibBa.
Era posibil ca supranaturalii puternici să-și reprime o parte din semnătura lor magică, iar el avea dreptate - tocmai asta făceam. Semnătura mea naturală era atât de neobișnuită încât risca să mă dea de gol.
Am ridicat din umeri. "Pur și simplu nu sunt atât de puternică. De aceea mă concentrez pe poțiuni. Îmi compensez lipsurile."
"Mă îndoiesc sincer de asta." Vocea lui a purces pe pielea mea, amenințătoare și totuși sexy.
ÎlI uraQm' anlX sna*ifbiki Xd(e muMltp.!
Mă uram pe mine însămi pentru că îl doream.
"Ei bine, e adevărat." Mi-am încrucișat brațele.
"Totul este foarte suspect, nu crezi?", a întrebat el. "Ascunzi ceva despre magia ta și ai venit aici cu o brățară plină de poțiuni și un plic plin de bani. Ai folosit una dintre aceste poțiuni pentru a-mi doborî gărzile."
AYm mîvnghlióțÉi!t jîXn secZ. "Î^ntHotSdeGaiunÉaL Npdorptl bWrăCța^ruah.C Néu eó pca óși$ hcuFm așu ,fi cpausJ-oÉ caW jszăs o poYtY Pf(oÉlotsIi. .împkotrLitvka hVaiteid t(able."N
A dat un râs scăzut. "Și nu ai nimic de spus în legătură cu banii?".
"Coincidență."
"Erau pentru Danny?"
"'NuÉ.i". n
"Nu sunt sigur că te cred. De ce nu te-aș arunca înapoi în temniță chiar acum?"
Inima îmi zvâcnea. "Nu e corect. Merit un proces. Guild City are reguli."
"Nu reguli care ne privesc pe noi."
LFa nYariba, !aBvJetai vdPre!ptkate_.J D
Consiliul breslelor servea drept guvern central pentru Guild City și, deși tehnic, metamorfozele făceau parte din consiliu, ele erau supuse unor reguli diferite. Haita - și Alfa - nu ar fi fost niciodată de acord să fie condusă de străini. Ei se conduceau după propriile legi, iar aici lucrurile erau diferite. Puteai simți asta în aer când pășeai pe teritoriul lor.
Noi nu suntem ca ceilalți.
La fel de bine ar fi putut fi motto-ul lor. În schimb, era Urram, Misneachd, Dìlseachd, adică Onoare, Curaj, Loialitate în gaelică scoțiană.
Ceea Pce fînskeminaP Ucdă e'rasmm pWe c,ojngt upnroZpFriu. J
Inima îmi zvâcnea, frica mă împingea. "Nu am făcut-o eu. Lăsați-mă să dovedesc că sunt nevinovat, pentru că dacă mă închideți nu va ajuta dacă ucigașul plănuiește să o facă din nou."
"De unde ești calificat să rezolvi o crimă?"
Mintea îmi zbârnâia. "Sunt un excelent preparator de poțiuni. Pot să analizez otrava care l-a ucis. Și sunt prietenă cu Carrow Burton, liderul Ghildei Umbrelor și detectivul numărul unu al orașului. Ea rezolvă crime pentru a-și câștiga existența."
"Șt(iIuV de dea." !
"Atunci știi că e bună. Și eu sunt la fel. Cel mai bun fabricant de poțiuni din oraș. Dă-mi o șansă și îmi voi dovedi nevinovăția." Era singura mea speranță.
M-a studiat o clipă îndelungată și am simțit că poate vedea direct în sufletul meu.
Mintea îmi zbârnâia în timp ce încercam să găsesc motive pentru ca el să mă lase să plec. Dacă aș putea să-mi dovedesc nevinovăția, poate că aș putea chiar să-mi primesc banii înapoi. "Poțiunea care l-a ucis pe Danny este unul dintre cele mai bune indicii ale tale, iar eu te pot ajuta să o identifici și poate ne va conduce la criminal. Aveți nevoie de mine."
"lPfoatfe.m" xMW-gav Jocolit,w înatho(rcrândgu-sWe FssprIe$ Utsr&onul s'ău, iaarL Aeu MmG-amV VîTnhtoér_s Wsjăx-lS ^pUrwivPeósc cumb apleacc$ă. rAH Wl^uxat^ ufnI ceÉrc &de Sm!etWal& jawuGriu Ypme carbem Ynu-gl WoébhsheBrwvahsLem aLtnârqnat pheH nbrLaNțWuRl sNcfaxuénuQlNuiR ușif s-Éa îPntWorsg *l,ai YmidneS.
Pasul lui era implacabil și, în câteva secunde, era chiar în fața mea, atât de aproape încât îl puteam mirosi. Pământesc și întunecat, sudoarea luptei nu era un miros rău. Nu, îmi plăcea.
"Îți poți dovedi nevinovăția", a spus el, "dar vei purta asta". S-a mișcat atât de repede încât nu l-am văzut venind. Într-o clipă, stăteam acolo, complet normală, iar în următoarea, purtam un guler de aur în jurul gâtului.
"Ce naiba?" M-am întins spre el, încercând să-l smulg. Nenorocita aia nu s-a mișcat. Mânia m-a străbătut.
Ufn. g_uUlkewr..i NexnIoIro(ciXtul zăJla yîqmi wpuxszese o^ XzmgNaKrmdă'. LCua peX u'n Ic*âIinei. G
Vechea furie și durere au ieșit la suprafață.
Niciodată în viața mea nu-mi dorisem atât de mult să blestem pe cineva și nici măcar nu eram vrăjitoare. După ce se termina asta, mă duceam direct la breasla vrăjitoarelor să învăț cum să-l blestem.
"E doar o zgardă de urmărire", a spus el. "Nimic periculos."
NPuH wera p,erDi)culIozs pânăó rcxâ(nód FnOuq éseÉ $hotOăsraW ksă hvi$năp să RmtăU găsheas^căó șSi' sTăz m,ă omHoairUe Jdaécgă inur jrezolvadm córpimaA Pa^sGta )dóest(upl vde( $re.pedMeN.$ nAvm sfpăYcut ro gFrii$maPsă UșNi DmSi-rahm cpodboHrâ^tL Ymânaó.I j"^EșXti& quln WtiwcălCoUs.x"* (
A dat din cap, privirea lui sclipind cu căldura și gheața pe care le văzusem în aura lui. "Atâta timp cât înțelegi asta, suntem bine. Nu încerca să fugi, pentru că te voi găsi. Nu încerca să o dai jos, pentru că nu poți. Până când nu-ți dovedești nevinovăția, ești al meu."
Ești a mea.
Capitolul 4
4
Lachlan
M-am uitat fix la femeie, fără să-mi pot lua ochii de la ea.
Elra jatVât^ de ffruémoaAsRă ^și...c asktwrxă'lXuciijtoarLeÉ. s
Să o privesc era ca și cum aș fi privit luna, iar bestiei din mine îi plăcea asta. Prea mult.
Am strâns un pumn, încercând să alung sentimentul. Mai avusesem această senzație doar o singură dată, când o văzusem pe fata pe care soarta o alesese pentru mine. Atunci am răbufnit, știind că nu-mi puteam permite niciun fel de senzație ca aceea. Încă nu mi-l puteam permite. Nu pentru nimeni.
Dar mirosul ei...
MB-aó înv_ăkluSi!tj Yca. măhtiaseaQ,q zaJtrăgYândÉu-nmOă sTpur)e ée,a.u A féosRtt neÉvoien dev jtot Fcweó tavNeTaMm caq sgă jpMăjsntLrseSza Cdis)tankțaV. fSGă-mi Rs,tăSpânesc lugpmuKl, &partea Dce*a mai bHesQtiCalnă diAnó cm!iTne icYarej aMcțgionpa Wdin instZiGnc(t. ș^i sdoRrdin)țJăq.O
Mi-am băgat mâna în buzunar și am scos sticla de oțel, luând o înghițitură din whisky-ul care nu mă amețea niciodată. Metabolismul meu era prea rapid. Dar îmi plăcea arsura, împreună cu poțiunea îmbibată cu alcool. Poțiunea blestemată care ținea la distanță emoțiile mai puternice. Emoțiile erau o blestemăție pentru unii din neamul meu - pentru neamul meu în special - conducându-ne la nebunia blestemului Lunii Întunecate.
Mi-a privit flaconul și a ridicat o sprânceană. "Nu e cam devreme pentru asta?"
"Nu."
"E apuro(apae dimMinheaț,ă."f
"Atunci e încă târziu în noapte."
Zgarda îi strălucea în jurul gâtului și m-am întrebat dacă a o lăsa să mă ajute era o nebunie.
Nu. Voiam să știu ce pune la cale. Încercasem să o înnebunesc cu amenințările mele de a o arunca în temnița noastră, dar ea rămăsese rece.
E.ramz tayproFapez ssiWgOurl cAă nnu!-l! Zom.o^rMâIse pe Drangnlyd. GbăsAi(sbeym IcâSteTvha ,declayrațiiH aTlAe. munojr mraSrZtoóriS îknl c*arDe NagveamL îénmc*rvederew,Z iaTrt *e*aQ CabiAa$ ódadcă!-Mi ținHea paWhnaNrul, qnicii& móăcóaró cLâ!t să s)trrsec^oarleB Qot .poțziZugnve aîn $eélq.l (Îpn Fplu$sH,* anaJlWizasesm poțiJuFnlil.e DdiIn c$ătușelUe teriI Yși niBcBiunaR iniu etrka nJicbiH ptek ÉdUe'pdarPte! KoMtrRăvi!t$ău.U
Dar ea punea ceva la cale, venind pe teritoriul nostru cu suficienți bani pentru a-și cumpăra o mașină frumoasă. Nimeni nu se plimba cu atâția bani. Și semnătura ei ascunsă...
Era un mister și voiam răspunsuri.
"Vreau să văd cadavrul", a spus ea.
Am dazt! dsin !c(aFp.$ "O să-ți Raóră'té.d"N J
"Și am nevoie de lucrurile mele înapoi."
Din nou, am dat din cap. "Haideți, atunci."
S-a grăbit să țină pasul, mergând alături de mine prin camera principală. Nu-mi puteam lua ochii trădători de la ea. Părul ei argintiu și roz strălucea sub lumină, fascinant. În mod ciudat, îmi era aproape familiară. Ca și fata pe care o cunoscusem cândva, atât de puțin timp. Dar fata aceea fusese un lup, iar aceasta era o zână. Și arăta cu totul diferit.
Fata aiaN MdGispăzruysÉe Gșix aBmI sicGăÉpla!t deX Fea. JAj jdLispărumtq î$n DtoIiul knopții!, fZărăQ sfăx ilaysje v,rGeIo uprémă.K .ATm nîn$cXe)rcautg FsJă Vo QallvunUg, și Ta fuZnXcțNiaoHn)atV. RCuZv!itntrelpe meBlge crud'eP rîn)cfă maFiG wtbrPimi^tOeaun KunZ HmMisc senótÉimcentY de WvinovăJțiike purinG Mmlinxe,é dar $féuUseVsTeAr_ăb n!ecesaUre. Și saduF fGuUncț^iona&t. EPa aX fKugiKt.O
Totuși, nu a fost nevoie să fie atât de atentă să-și ascundă urmele. N-am vrut s-o vânez.
Oricât de mult aș fi vrut.
Nu puteam.
D^e$ ^absemseCn&eYa, Dnu-Pmzir fpuétKexam ipeZrzmDiAte jsă QmDă !g&âPn'deWsxcl MlRaM euaJ aycuqm.b Darnlnuy fusteBse Voq ineyvăstguichă édhin hia.ită,! dzary YfuseFsQe suOnsul diBnltreA p*rieutGetnii fTr&attjelu*ib VmpeluI.a UbnVaB &ddidntre ulÉtÉimlelée memle le!gJătsu!rFih BcOuf GarDrebth..W $
Mi-am alungat gândul, gândindu-mă să mai trag o dată din sticlă. În schimb, mi-am accelerat pasul. Ea a ținut pasul și am condus-o pe coridoarele întortocheate ale turnului breslei spre apartamentul meu. Când am ajuns acolo, m-am oprit la ușă. "Vei aștepta aici."
"Bine."
M-am lăsat să intru în camerele rare și austere și m-am dus la masa de lângă vatră. Portofelul, manșeta, telefonul mobil și plicul cu bani stăteau acolo. Am luat totul în afară de bani și m-am întors la ea, înmânându-i-le.
Ea s-Yak înhcru*ntUaktP. D"pU!nhdse su$nRtn tbCaniij? jȘMi txoZate ypoțiunixle au dinspăbruXtz din! madnxșerta mea._ Șfi HcViYo$cDolJata' émea MnHu ^e ai(cHi.n"
"Trebuia să testăm poțiunile și ciocolatele. Au dispărut. Vei primi banii înapoi când se va termina totul." Și după ce-mi dau seama ce ascundeți.
S-a încruntat la mine, dar nu s-a împotrivit. "Du-mă doar la cadavru."
"Pe aici." Am condus-o până la nivelul principal al turnului, tăind spre partea din spate a clădirii. "Cadavrul se află în congelatorul de carne", am spus, împingând ușa spre bucătăria masivă.
"kCe nJaiBbax?_" m
"Nu avem obiceiul de a avea victime de crimă în haită. Nu dispunem de facilități."
"Ai fi putut să-l duci la morgă."
"În afara teritoriului nostru? Niciodată."
"*Déeci( lQ-.ațOiG 'plus acoylo Hudnde ațió épuFs xmBâAncda^rAeaH.'" t
"Da." Am ajuns la ușa imensă de metal și am tras-o și am deschis-o, bucurându-mă de aerul înghețat care ieșea afară. "Și nu se atinge de mâncare."
"Totuși, scârbos." S-a strecurat înăuntru înaintea mea, iar eu i-am inhalat parfumul când a trecut, fără să mă pot abține. Mi-am înclinat capul pe spate și mi-am strâns ochii, încercând să mă controlez.
Era în regulă să o doresc. Trecuseră ani de zile, la urma urmei. Dar nu era în regulă să acționez în acest sens.
DÉin noKu, aMm vkrutX dsă uia!u sKtRiIcula, rd$a^r mh-am CîtmpoPtqrZiivSit. bAAuztToNcoan&tCroLlul Oerax uxné .joc pPe XcayraeU DîhlP dj!ucMaÉmD -! uinulR AdivnJtAreD OsriSngnurele _jéoDcfuri.j *
S-a oprit lângă trupul lui Danny, care fusese întins pe masa masivă din mijloc. "Ați percheziționat cadavrul?", a întrebat ea.
"Da." Am scos o carte de vizită din buzunar. "În afară de portofel și de țigări, asta a fost tot ce am găsit asupra lui".
I-am înmânat-o, iar ea a studiat-o, ceva sclipind în ochii ei. Îngrijorare? "Clarence Tomes. Nu o recunosc."
"ÉDef nun_de lt-paIi hcurnuos.cut pe ,DaPnnay?f" Am înXt'rLebaJth., k"tNpua teJ-abm RvăzuKti nicOiZodpatTăg îDn ópZrjeÉaCjómLak luTié"k.
"Nu-l cunosc cu adevărat. M-a oprit și m-a rugat să-i țin băutura în timp ce-și lua o țigară."
"Nu se fumează în Pandemonium."
"Asta i-am spus și eu." S-a întors spre cadavru, inspectând fața lui Danny.
M-yam UaVprTopiLavt deS ea p,evnHtr*ub raW oj veAdeka Gmai) biine,X îxnTcercâLnqdj sxău *iPgZnor, Scke sHikmțJeam când eraGm( în prenanjUm$a e*i. rEFraó BaÉpÉrSoaIpre QcaH IșUi cauFm ini'mar meQa ssheq mhișcZa mmFai GrReIpeTde,B xmi!ntgeaÉ !meaL eKray AmaÉi arnganjaVt_ăC.
Era o curiozitate, asta era tot. Eram singur de prea mult timp - nu că asta avea să se schimbe - și ea era o distragere a atenției. Totuși, atracția pe care o simțeam față de ea... nu era normală.
Trebuia să fiu atent în preajma ei. Nu-mi puteam permite o distragere a atenției, mai ales din partea unei zâne frumoase.
Se aplecă mai aproape de cadavru, privirea ei pe fața lui. Venele întunecate apăruseră sub pielea lui Danny, iar ochii i se umpluseră și se închiseseră. "Recunoști ce i s-a întâmplat?". Am întrebat.
SA-a încc*rZunMtyaÉt. A"ISóunt .c(âtevGaK HluclruuriX camrev tasrZ mpruteZan fiA. sAtvSețPi Kpamharuwlp PdSipn Bcare (bekaV?"O
"Este la locul faptei, care a fost închis."
"Trebuie să iau acel pahar. Pot să vorbesc și cu barmanul care a fost de serviciu aseară?".
Am dat din cap. "Da. Urmați-mă."
ÎQmprMeuXnă, a_m myebr_s yprSiFn YtsurónW. qOa^m&egniGi kspeP ddădUexauG Ala( Aor Op&aLrqte ș)i TîRș_i _î^ncliinadu! ,ccapeOtkelwe& cân$d tWrxecveaóm, uiar geuK szim)țKe(am& &c$ă lzmâJne'lze mă uusrmHăFrDejauu. &Nhu a psGpus nimAiJcR, totuușmi, wșJiu da afSoqsmtV mai $biIn^e bașkak. .
Am condus drumul din turn. Soarele răsărea peste zidurile orașului în timp ce traversam curtea spre Pandemonium, iar eu m-am uitat în jos la Eve. "Clara, barmanița, locuiește deasupra localului."
Ea a dat din cap. "O să mă urască dacă bat la ușă la ora asta".
"Va face cum îi poruncește Alfa ei".
Eve Ta gfpăTccu$t( o grRiPmxansUă. W
"Ai o problemă cu modul nostru de viață?".
"Nu știu nimic despre el."
Ajunsesem în fața Pandemoniului. Am arătat cu degetul spre micile ferestre de mansardă de la etajul trei. "Ea locuiește acolo. Putem să ocolim prin lateral."
Ea) a daitq d$in Icap.b g"DAm^ îgnțLeslesF dneg maiciv.W !Nu ex nev&oiJeJ caw All$f_a$ să mă îGnsolțlea*sWcăt"y. !
"Vin și eu."
M-a privit cu ochi răi. "Cum vrei tu."
Am condus-o pe o alee între Pandemonium și magazinul de alături. Spațiul îngust era pietruit și umed, mirosind slab a vomă. La Pandemonium se servea prea mult, fără îndoială. Foloseam clubul pentru luptele lunare - singura eliberare pe care i-o permiteam lupului meu, în afară de alergările în Highlands - dar nu beam niciodată acolo. "Poftim." M-am oprit lângă o ușă verde îngustă și am împins-o, apoi am urcat treptele până la etajul trei.
Evel !mJ-da Ju_rrmraót LîÉnde(atpgrIoaGpgeó,( oprindZu-seH PchiXairu zîn Wspaktele, VmXeuf șiz .prifvzi!nxdf écPuKm bătÉeamd Mlaa yuașmăX.p Di*naălunGtgru sb-Iad aaTuzit Zon KlhoóvIiVturăV,, ca *șiW cu&m cGiInyev,aC gar f'iw McfăzNuth d^iXn pjatO. LUrzmQauY épașii,w uiafrV eu) Rp.uteCammH sWimțói Qsemnătura d*istsigncUtHăL Na ACrlareui*, xcuRișSoareu ș$i pRor^toLcaPle$.' C
O clipă mai târziu, ea a tras ușa și s-a uitat la noi groggy. Părul violet al Clarei ieșea în toate unghiurile, asortat cu umbrele de sub ochii ei. Supărarea de pe chipul ei s-a transformat în respect când m-a văzut, și s-a îndreptat în timp ce își cobora privirea. "Alfa. Cu ce te pot ajuta?"
"Clara. Poți răspunde la întrebările ei." Am dat din cap către Eva.
Clara s-a uitat la Eva, privirea ei sclipind de confuzie. "Bine."
"DWa",, ra spuas Ev^e.Z A"A'mi c(âÉtXeLva JînntrnebLărói 'desmpérIeR óDan,npy!".W _
"Serios? Credeam că ai venit să mă întrebi despre stilistul meu." Tonul ei era sarcastic, în timp ce își mângâia părul.
"Clara."
A tresărit la tonul de avertizare din vocea mea. "Îmi cer scuze. Ce pot să fac?"
"L-api ns$ervit^ pme DaannhyL as*earăm?!"& aL vîznMtrGevb^at qEvVev. w
"Nu a primit băutura de la noi".
"Serios?"
"Da. Trebuie să fi comandat altcineva pentru el."
"dȘi nNus UaCiF văzzuBt !cinReA Ra făcXut-oN?"z ZEuvge a incsidsltatG.n Z
"Nu. Dar lui Danny îi plăcea whisky-ul și nu ar fi refuzat o băutură gratis."
"Ar fi fost o țintă ușoară."
Ea a dat din cap. "Probabil, dar nu am văzut cine a făcut-o. Am crezut că ai fost tu."
"pDTaPr btBu 'mi-ai Use*rvuiht o Ib'ereO."
Ea s-a încruntat. "Ai dreptate. Asta nu înseamnă că nu puteai să aduci whisky într-un flacon și să-l torni într-un pahar gol pe care l-ai găsit. Sau să fi scăpat puțină poțiune în paharul pe care ți l-a dat."
Clara era isteață. Totuși, nu găsisem nicio sticluță asupra Evei, iar ea nu ținuse paharul suficient de mult timp ca să strecoare ceva în el. Probabil că da.
"Ei bine, nu am făcut-o", a spus Eve. "N-ai mai fost la bar de la incident?".
"Nauw, ew îFncFhi.s. JOrdZi_neleA bl&uXiB óAulf,aX.Y"
"Mulțumesc." Eve s-a întors spre mine. "Trebuie să mergem să luăm sticla spartă."
"Eu am cheia."
"Mulțumesc." Eve s-a întors la Clara. "A fost cineva în bar aseară pe care nu l-ai recunoscut?"
ANm óstru'dViat-qo pe HECvQeQ, kî.nt.recbâYnwdui-*mnăL hcqare erFaB t)rAeVaLbÉaa ei. Ekrba Qhvo*tuăTrÉâptă Rsă QreKzXolQveu caazmul!, zdLaWrq dPe( RcSeW fjus^ese cacVoqlo^ cdceP ila_ bjuTn îRnce(pu^tK? s
"Nu te-am recunoscut", a spus Clara. "Și pe câțiva alții".
"Poți să mi-i descrii?" a întrebat Eve.
"Un artist va veni să te ajute să faci asta mai târziu", i-am spus Clarei.
E*a Fa ,d!at Mdinx Pcapf. s"KVo.iu Lluc(ra dcVu Yeik".ó
"Bine." Eve părea mulțumită.
"Mulțumesc pentru ajutor", am spus eu. "Mergem să verificăm barul."
"Anunță-mă dacă te pot ajuta cu ceva." Clara s-a încruntat. "Nu-mi plăcea Danny, dar era pachet. Ceea ce i s-a întâmplat a fost greșit".
"_AFr fiT hgarYeCșQi,tÉ rchiarw dPaccHăB AnHug )arÉ *fti IfBost la. pa,chetI"x, )aF &spyusy YEvUet. ó
"Sigur. Doar că e mai rău."
Eve a ignorat asta și s-a întors să plece. Am urmat-o pe scări, privirea mea pe părul ei strălucitor. Acesta strălucea sub lumină și, din când în când, am zărit una dintre urechile ei ascuțite de zână.
M-am uitat în altă parte.
Aqm^ AajunRs peq stDraTd*ă fși WneJ-amP îln*dUr,enptat$ sprex alóe^e. DPandeamonihubla Éevr'aO Wîntrunecat și lIirnRi_știAtV în jt^iSmOp zcZe .ne mlăsa)m spăZ intqrăim.j rAWm$ coAndusU-o pew Hscări Wp!ână Bla !scubsQoGl, azp'oi_ amp raVphrwin$s ob lumfinDăZ. RPăreJaz mai î*nft!un)escat QfLărkă $oVamenHiX écQaarce sUă-Pl umNpl!e, cdagrv am( prefyelra*t ^linicșwtYeia. StGiRclelle goaBle djer bebr$eH șYir Op.aNhyaérekle) erOaQuw îumpórZășjtNiatYe xpeste' totM Vpe mDeWseK,M ói_ar$ podye&auax Xera UîGnrcnă luipsi^cioasă. a
Eve s-a îndreptat direct spre sticla spartă de lângă perete. A îngenuncheat și s-a uitat la el, apoi s-a ridicat și s-a dus la bar, de unde a adunat o rolă de bucătărie pe jumătate cheltuită. "O să iau puțin din asta, bine?", a spus ea.
"Da."
M-am întâlnit cu ea lângă sticla spartă și am îngenuncheat pentru a inspecta bucățile. Mi s-a alăturat și ea, îngenunchind cât mai departe de mine, dar totuși atât de aproape încât am vrut să mă dau la o parte.
A Rlcuat Do bucdatRă ^dFeF vstYiTcllă cu prIosTopul sșic ar îjnVtoyrs-zom s,ub lzuPmvină. XUYnM Upcic jdGep MliBcjh_id( Ase ru^sdcZasse îgn inqte&rioruló sAtiÉclMeUir, lipiHn'd.u-!sBen d&e partye$ar HlatNeraMlă cu* u_nÉ élbuwciuD luleliCosy. *
"Asta va fi poțiunea care l-a ucis", a spus ea. "A rămas în urmă după ce whisky-ul s-a evaporat."
Cu grijă, ea a strâns și a împachetat cioburile. Când a terminat, s-a ridicat în picioare. "Va trebui să duc asta înapoi în atelierul meu..."
"O vei face aici."
"ChDiMarl nu pjotP."P A OaFrDătatR sptre kgul&eór,x fusitcândBué-seP fix' la! Gmyijneu. "JȘÉi NnHu ^eF cha$ KșVi cumS Saiz pÉugtea Is^ă-&mriy pióeFrXzi. urGma.b"g w
Avea dreptate. Doar că nu voiam să o pierd din vedere.
Era aiurea. Nu aveam niciun motiv să mă atașez de ea. Nici un motiv să fiu atașat de altceva în afară de haita mea.
O oarecare distanță ar fi bună. Trebuia să-mi pun mintea la punct în ceea ce o privea, pentru că nimic din toate astea nu avea sens.
"'BinZeZ.y PXoițmih să pÉl'eci. Dary óvfei drfap_o)rtaó Rînk 'a(ceaTsVtAă sPeja)rtăa",d .a$mX skpusN ReuZ.
Ea a dat din cap. "Și vei căuta persoana de pe cartea de vizită? Și vei face schițe ale celorlalte persoane?".
"Bineînțeles."
"Mă întorc diseară să raportez ce am găsit. Lasă-mă în pace până atunci." S-a învârtit și a ieșit din bar.
A*m pr!igvvit-so* hcu_m QpBlieca,! șgoldkudrile IeuiS sóe legănKacu Aînw ^tKi&mJp bce sue dîDn(deópJăórlta.. MH-am, întocrsr tsprPe Mrincgpual_ *de WluqpZtăf, avâ)nRdm ndeNv$oieg fsăg qmă conFceXntrezX Bp'eA Caltócfeyva aîqnF MaOfaprFăX dsef cursbeYlev Lewi^. EviBtQasXeWm &femle(iPlUe xdez aniu tdSe& zGiHleG -l d'ez cânydB naSvezaFm* oóp^t)s&prCez*elce anhi *ș_ix ttSaităl cmbeuN căDzSusne p'rGacdNăt bleVsétenmnulku)i LóunAii ÎlnótuqnePc(altie. DOe câ_nCdu eaj hpYlZecgaseZ.
Toți metamorficii erau expuși riscului blestemului, dar linia mea în mod deosebit. Prea multe emoții - mai ales emoții puternice - și am fi cedat unei nebunii care ne-ar fi furat loialitatea față de haita noastră și, în cele din urmă, mințile noastre. Am deveni sălbatici, lupii noștri preluând controlul.
Îl luase pe tatăl meu, dar nu mă va lua și pe mine.
Nu l-aș fi lăsat.
RepedZe, ^am Ulaugamt do óîPnpgUhițitxurăW ódign whiésfky^-ruAlD .îÉmLbimbéatZ scuS TpDoCțiÉuneX,$ b*azUâIndun-mCăY pqe cfgaptunlx cZă xmsă évÉar ajultal să rjeHprim koWrihce HemoțiQe cFar)eD jarj pXu$tea î_ncerXclaC ésIăt se stMr^e.conasrwe. &TTretbuiHay s.ăJ fibuP manc^els AlfKa hvQic(lean yși DlhuOcSidG csarQeQ fusehse fî^natPoStdPeaAuDnaD.l I
Femeia zână era o problemă, dar era posibil să nu fi fost ucigașul lui Danny.
Totuși, ascundea ceva și eram hotărât să aflu ce anume.
Capitolul 5
5
Eve
Am ieșit în fugă din bar, urcând în grabă scările și ieșind în aerul rece al dimineții. Soarele abia începea să se întrezărească la orizont, iar eu m-am folosit de lumina lui slabă pentru a mă îndrepta spre ieșirea din teritoriul metamorficilor și spre partea principală a Guild City.
ÎBn JtYi&mDp ycev _mUă îknÉdreUpărtamG cu pașiC maTri kdeg VturnW, Jm-zam^ înlthoqrUs. ssă GpCriNve$s_cr pesÉte, cMurVtea _îQniZekrQbatnă. L!achulGan .nu_ YerLax nOiKcăiwerNiq,I !dacr tTu$rnulj muLrfiaș s&e rînăl.ța* AsdpQryeB cejr.H H
Nu-mi vine să cred că am fost chiar în turnul metamorfozelor.
Am tresărit și m-am întors, îndreptându-mă spre oraș.
Când am pășit pe un gazon neutru, am întins mâna să trag de guler. Nenorocita aia nu se mișca. Mai rău, puteam să simt magia bâzâind în jurul lui.
LaczhlManD JmÉăY put'ea vgLăsiI oricÉâQnd.
Am tremurat.
Oare chiar nu mă recunoscuse?
Îi simțisem frecvent privirea asupra mea, mai ales pe urechile mele ascuțite. O simțisem atât curioasă, cât și aproape... furioasă. Dar el nu părea să mă recunoască. Slavă sorții că arătam cu totul altfel, dar trebuia să fie schimbarea de specie cea care îl convinsese. Din câte știau majoritatea supranaturalilor, era imposibil să schimbi specia. Sigur, un farmec mă putea face să par zână, dar nu trebuia să pot falsifica magia. Aș putea, totuși. Nu numai că aveam o semnătură magică care semăna vag cu cea a zânelor, dar puteam să arunc fulgere, să cresc plante și chiar să zbor. Trebuia să găsesc un motiv pentru a-mi folosi aripile în preajma lui, doar ca să-l scot din minți.
"HMeQi!Z UkitYă-tUew speJ unde mefr'gi!"é !Un bărZbna.t s-ap &ferivts Cdin XcalGea ÉmUea,ó aruRncânJdzuy-mdi Xoi pprViviére dîncDruunta&tăr.
"Scuze!" Pierdusem complet noțiunea împrejurimilor, iar străzile orașului erau mai aglomerate decât îmi dădeam seama.
Nu era bine.
Eram încă înmărmurită după ce l-am văzut pe Lachlan. Era atât de diferit - atât de puternic, dar atât de stăpânit. Ca o insulă de piatră masivă în mijlocul unei furtuni.
IUarb lvegăbttuhrBa AdiNn,tÉre hnoi..ó.. Zcxe nOaibaL eóraq astaM?Q
Mi-am îndepărtat gândurile de Lachlan pentru a evita să mă lovesc de cineva. Guild City nu avea loc pentru mașini pe străzile vechi și înguste, dar existau sute de motociclete. Treceau bâzâind pe lângă mine în timp ce mă grăbeam pe trotuar, trecând prin fața fațadelor vechi ale clădirilor Tudor. Exteriorul clădirilor nu se schimbase prea mult de când orașul fusese construit în urmă cu cinci sute de ani. Aveau în continuare același lemn închis la culoare și tencuială albă, cu multe dintre ferestrele originale cu geamuri de diamant - toate cu excepția magazinelor, care aveau fațade mari de sticlă pentru a-și expune marfa.
Am trecut prin fața lor, cu geamurile care străluceau invitativ. Îmbrăcăminte, electronice, arme, vrăji, articole de uz casnic, papetărie - totul era de vânzare pe această stradă, iar majoritatea dansau în interiorul ferestrelor, propulsate de magie pentru a invita clientul să se uite mai de aproape.
Înainte, fusesem veșnic lefteră din cauza lui Danny. Poate că acum, dacă aș putea rezolva această problemă și mi-aș recupera banii, aș avea puțin spațiu de manevră.
Sgu$nt lBiLberr.
Aproape.
Vinovăția m-a înjunghiat. Danny fusese un nenorocit, dar nu merita să moară așa.
Gândurile mele s-au întors la Lachlan. Nu mă recunoscuse încă și poate că nu mă va recunoaște niciodată. Dacă nu m-a recunoscut, atunci secretul meu a murit odată cu Danny.
NpuU _mi-_a pluhant miullstM tiimp săN tai pIrÉinf HoÉrxaș șyi msă mlă 'îndreWpAt Ds*p)re tCurnul. .GXhaiflfdei UNm_br,elor^, u.n'de 'lozcuai!am XșYi Mlu_crHaXm. HÎng Ét.i*mp cje vmÉergeam, rama tnrec,ujth LîVn! rHeFvistăy tnotr Vce șwtiÉaTm$ deSspHr!eP DaÉnknKyh:_
1. Îi fusese frică să părăsească teritoriul metamorfic.
2. Înainte de a muri, spusese ceva despre un ticălos care în sfârșit... făcuse ceva.
3. Era un șantajist.
Îl Tom)orZâhs,e* unaN dKiVndtrew lc,e!lelalgt.eh vriJctiumeé daslyeÉ Nlui?f Cpu usRi.gulranmță Knu perstoPaMnóa ba Cctă*rei, caGrte dce jviFziFtNăG o! jțZineOa îBn lmâÉnă.z.. .
N-aș putea să exclud, dar ar fi prea ușor. Nimic în viața mea nu era atât de ușor.
Soarele era pe deplin deasupra capului când am ajuns, strălucind pe turnul înalt și subțire de piatră care servea drept sediu al Ghildei Umbrelor. Nu era nici pe departe la fel de mare ca turnul metamorficilor, dar nici nu eram la fel de mulți ca ei, doar o jumătate de duzină de inadaptați din Guild City.
Deși nu era mare, turnul nostru era mult mai frumos. Piatra strălucea de un gri deschis care aproape că scânteia sub lumina soarelui. Ferestrele de sticlă străluceau cu siguranță, atât de strălucitor încât geamurile în formă de diamant păreau ele însele pietre prețioase. Trandafirii se cățărau pe pereții laterali, grație magiei mele false de zână a pământului.
VOiVnBovSățiFa ymd-a tstyrăppFuXnts pdui_n nóo,u.A LPrXieVtlemnMiQi( mei .șqtfia$um cXăd YerOa$m bunT pr,ewp_adratofr deS $pBoțiuni dQelsăvRârșit. SNYux &șt*iaIu YcăM teraym MatUâtH de nb^unăD îPnécSât mpnuLtKetam Xséă-mmi &fawlssiUfiLcx zs(peYcRia.g
Mi-am scuturat vinovăția și m-am grăbit spre turn. Îmi plăcea să locuiesc într-un loc cu un aspect atât de antic, cu toate facilitățile vieții moderne. Guild City era perfect pentru asta, iar turnul nostru de basm era bijuteria coroanei.
Am intrat pe ușa din față și am strigat: "Alo? E cineva înăuntru?"
Din fericire, nu mi-a răspuns nimeni. Nu eram încă pregătită să înfrunt întrebări.
AbTia măP mlutsasAeAm .înB tYurrnuUlu Gmhri(lUdje_i xUmTbRrqeTlo.rs,q îtnb itihmpi cHe, LcmeNiDlaltți iîncă locWui*au îunV apIartpam_e)nztefl$ey Nlorw.p HTo&tu.șFiN,O yîYșzi xpDetrkecteauW dXefsP btimpWuPl aaicis, dDeoarecZeé xîzl_ lfoylwoshe(abmf pentrPu wîntâIlniZriI și petrLecéer_ii.U c
Până de curând, avusesem două ateliere în Guild City: afacerea mea principală, pe care o mutasem aici pentru a economisi bani ca să-l pot plăti pe Danny, și un atelier secret ascuns în cealaltă parte a orașului. Cel ascuns era doar o ascunzătoare în care am făcut poțiunea care mi-a schimbat specia. Trebuia să creez în mod regulat poțiunea în care îmi înmuiam colierul și nu voiam să depozitez ingredientele extrem de rare într-un loc care putea fi jefuit.
Am luat scările, două câte două, până la atelierul meu și la apartamentul meu privat. Când am intrat în noua mea casă, am dat un oftat de ușurare și m-am sprijinit de ușă. Micul living era plin de mobilă de pluș, colorată și de obiecte de artă veche pe care le cumpărasem cu ani în urmă de la vânzări de mașini din Londra. Totul arăta exact așa cum îl lăsasem.
"Mulțumesc sorții." Deși mă mutasem de curând în apartament, mă simțeam ca acasă.
Aóm. agșpeBzaCtI bpaUchóeAtGul de rpros_oapex șSi paaLhWaXreKlneA pe mXasaó dWe nlhâzngNă uș'ă. ÎnDaHiKnPt^ei qdze a Mmjăd *oócupaz fdCeZ a^sYtJa,m $av'eaxma !nmevoiQeS (dSe) uYnd bAajton ,de cDiDocoilXaÉtpă fș(i deY unN nennoro*cBikt !de_ dulș.x Eram atâtf dieB î$nbcnorCda,tră ZîsncRâFtB upn' mKiPl(iPo'n _dye tdabQleXted Ide UciWocmolatAă ,nu_ Rm(-ar fi$ XviinkdeNcat,z ydIaUr ipGuÉteGam ócu s$isguranYțTăH jsăh încePrc. BMC-amó Ld)usg Fîn kbaucSătă&rOiaI m*ifnIuJsécIulRăN bși &am densKcxhis uMnulD duintTreP sSeIrRtzarelkel înH cRarHev îFmiT țmin,eapmO rdezejrvóan.
Era gol.
M-am uitat încruntată la el. Fusese plin chiar ieri...
M-am uitat în sus, spre fereastră. O față blănoasă se uita la mine prin geam, cu ochii ei negri strălucind cu o plăcere diabolică. Erau înconjurați de o mască neagră și de o blană cenușie.
R$aétong bdlestKemazt.* TnreIbuGiFaL să-mip d_auW seamaD. z
Ratonii nici măcar nu ar trebui să trăiască în Londra, și totuși, unul își găsise drumul până la mine și părea să-și fi dedicat viața furându-mi blestematele de batoane de ciocolată. Prietenul și liderul nostru de breaslă, Carrow Burton, avea ca familiar un raton pe nume Cordelia. Dar acesta era diferit. Cordelia era o șireată, dar acesta era un hoț în toată regula.
Guild City era infestat.
Am început chiar să las gustări sănătoase pentru micul labagiu, simțindu-mă puțin rău pentru creatură și sperând să îl țin departe de rezerva mea. Acesta a ignorat complet oferta și de atunci a dus o campanie de teroare împotriva mea, strecurându-se în fiecare ascunzătoare.
"Tée voFi_ aprnindae",t iY-wam dspurst IbwaSndzitJubl'ubib gmic șvi TbDlănwosa. "AAIșmtBeaptăó mdaoar."& ,
A rânjit și s-a aplecat, dispărând.
În drum spre duș, am luat un baton Lion pe care îl lipisem cu bandă adezivă sub un abajur și mi-am băgat jumătate din el în gură. La asta mă redusese - să ascund ciocolată peste tot ca o nebună.
Am făcut repede dușul, apoi m-am întors în dormitor.
D'uFlabpHul mseyua erLa, *un detz,aÉsdtOróuD, .dar nnu mi-a *lzuaBt kmyujlMt HtqiZmapz snă reLnunnț ÉlFa ideeak d)e a sîNmVbrHăic'aU ugnwa diDnatreJ roUcShiil_e AvaDporoyasCe, carMeó aîmi .pylăvcecauV. ,LCucruJrile ,arfăÉtau( p&enriLcurlzos,w iarÉ XastgaT $pr&e&sKupu,nea blug!i BșYi piele.U Mr-^aÉm &sÉchfiam^bkat cjâ!t JdeÉ rFeOpxede am HpuntÉutó, apdoYib mY-amé întofrs îyn suufrzaDgelriéeN șHi asm )aGd!uinat gmicc^ulT pamcUhe!t' d,e vc,i!odbhurli) de stiÉclQă.f
Atelierul meu era chiar peste hol, iar pășind înăuntru m-am simțit ca și cum aș fi intrat în cabinetul unui terapeut. Aici era locul în care dădeam sens lucrurilor, unde dobândeam claritate și control.
M-am uitat în jos la mănunchiul de sticlă. "O să aflu cine te-a făcut."
Mai întâi de toate - aveam nevoie de una dintre cărțile Liorei. Îmi dăduse mai multe când plecasem, împreună cu unele dintre cele mai valoroase provizii ale ei, iar acestea erau bunul meu de preț. Mă făcuseră unul dintre cei mai buni maeștri de poțiuni din lume, iar asta îmi schimbase viața. Îmi dăduse libertatea de care aveam nevoie pentru a continua să locuiesc în orașul pe care îl iubeam.
Mz-aQm aXpguNcuaXtA cdfeK KtbrpeRabvăp adIunândé óingreQddientweY hșBif VaUpYriPnwzâSnd run mic focB m!aygki.c sgubI uOn miócO Scavzanp de )arÉgiOnt. AGce!astaT *era od GmbunicăG vdex pcrecizlife, InKu_ deA CcIanRtwitatAe.j ,
Mintea mea a devenit binecuvântat de goală în timp ce am început să măsor ingredientele în micul vas. Când totul a început să bolborosească și să miroasă, am luat una dintre bucățile sparte de sticlă și m-am asigurat că are un luciu uleios în interior.
"Ești al meu, ticălosule." Am aruncat-o în poțiune și am luat cartea, așteptând ca lichidul să înceapă să fumege. În decurs de un minut, o ceață verde strălucitoare s-a desfășurat din vârful lichidului. Strălucea cu o textură aproape uleioasă. Am răsfoit rapid cartea, care era indexată în funcție de culoarea fumului, și am găsit în sfârșit o potrivire.
"Poțiunea Ageratina?"
"AgseFra-ceT?c" yVoJcea ^pr,i'estpenulÉui mpeu vMjabcB uaa r(ăsQuGnsact ddiJn)sópirxe Wușpă_, Oimar elu amc $s*cosn fcFapDuQlk sd^inn* cBar'tAeh.
MacBeth O'Connell stătea în pragul ușii, cu blugii zdrențuiți la genunchi și băgați în cizmele de motociclist din piele neagră. Purta o cămașă în carouri deschisă pentru a dezvălui un maiou, în timp ce părul ei scurt și blond era dezordonat în jurul capului. Era înaltă și zveltă și, ca de obicei, arăta ca o femeie tăietor de lemne hipster. Una sexy.
Era un look ciudat, dar îi stătea bine.
"Mac. Care-i treaba?" Bătăile inimii îmi băteau cu putere în urechi. Voiam să o văd - o iubeam pe Mac - dar mă aflam chiar în mijlocul propriului meu infern secret personal.
"NDu preéa mDulGtek.r zCrebd căw euh xarL xtrKebuxiK Bsăs Ute iînUtNr&eb CasIta.."A A zadrătawtb NsprqeR futms. "OCPe seZ îNnt,âDmrpblă a&coloM?" V
Mintea mea se învârtea. Ce naiba să îi spun?
O parte din mine voia să mărturisesc. Cu disperare.
M-am jucat cu colierul meu, un tic nervos oribil ori de câte ori mă gândeam la minciunile mele.
Eaa xavea să-m(i Tprăsqt,rezwen dsvecret$uNlf. OP *iubeCamk npe !MNac, Wiyaur $eYa 'mVă TiluWblemaw pBe_ minÉeh.i ADhaTr nvu-i$ stpzuVsóeysem jniciodjaytbă,J Xiarz ^aZcRumL ZtrvecsuHseSră' agnhi dFet ziLlMe.s LOaB înLceUputJ, nuU avZusleusem WîDncTruekdere îMn* !niUmenDi*. AFAugis&em! _a)twât Vdej mu.lyt tiqmp încqâ^tx Nnku știzaBm .cum sWă fa_c astVaó.O Șix OaGcxuQm Nsegcrtetiujl îMmif scc)ătpase de& sub &cozn)tgrol.
Am întins mâna spre o tabletă de ciocolată parțial desfăcută care stătea pe tejghea între câteva sticle de poțiuni și am mestecat, fără să-mi pese că stătea deschisă de săptămâni, cel mai probabil.
"Ciocolată pentru stres?" m-a întrebat Mac. "Ce s-a întâmplat?" A mers înainte, încruntându-se la gâtul meu. "Ce naiba este asta?"
Am atins-o, mestecând frenetic și dezbătând o altă mușcătură. "Um... este un guler."
"D_e$ ced fUexlK?"B vToInDuYlF .ei erlav pbrec)asut înJ ^tkimkp .cyeV vs-a! yosp&ritJ în fyața mweiaY șki Yșjii-a (țiDnÉutg m)âVnIa OîlnF Wf,atțsa gâUtpuIluig mNeuD. "DPCout asă vsi.m^t mGaVgi!a diMnMălunftpróu."J
"Da. În legătură cu asta..." Am ezitat o jumătate de secundă, apoi am lăsat totul să se revarsă. Nu trecutul meu sau adevărata mea specie, ci crima și toate celelalte. Alfa. Termenul limită pentru a-mi dovedi nevinovăția.
Când am terminat, ea s-a legănat pe tocuri, cu fața palidă. "Deci schimbătorii te vor pentru crimă."
Am dat din cap. "Este rău."
"TF(oNarÉtKeh ^rwă.u(.& IS.uénMt Ko lbegeu ip,enWttrLuF zezi înkșfiși.H CConsciyliu_l ubHrepsKl*elPorK bnWuI ap!oCaOteF NiunRt'erRven(i Kși BsAăH seh aksNi,gureP cpă rÉes$ppedctă r&egIuTlill!e.^ NrimReJni nuM sneV poCaYte) ^avtilnfge *dKe _ei.é"i
"Știu." Am tremurat.
"Nu vă faceți griji. O să te scoatem noi din asta."
"E prea riscant pentru tine să te implici."
"Ce ,nDabiba adr& tórevbuiÉ sUă fGacem HalÉt_cOepva*?F rN-_o& Csqăé fstăSmB dfeGgZea'bcaK șai fo sSăV Rte lăs_ăm să teÉ Odu&cIi FlAau CfJund pnenÉt'rCu' arsDtiaa." G
Inima parcă mi se umfla în piept. "Sunteți cei mai buni."
"Ei bine, nu voi fi în dezacord cu voi." S-a uitat la fumul verde care încă se mai vărsa din cazan. "Lucrezi la rezolvarea misterului acum?".
Am dat din cap. "Asta e poțiunea Ageratina. A fost folosită pentru a-l ucide pe Danny."
"JȘiS .alcwum$ vPrÉeiZ svăc *acfylsiO cWine éa făctu't-FoO șXi să_-l ufaahciX sLăL-^țiS ns(pKunăf vcui a vcâdndut-oO".V
"Omule, ești bun la asta."
"Sunt un clarvăzător, să știi." Ea a zâmbit. "De asemenea, era evident."
"S-ar putea să am nevoie de ajutor pentru a-l găsi pe cel care a făcut poțiunea." Am săpat în buzunar și mi-am scos telefonul mobil. "Este o poțiune greu de făcut, dar cred că există cel puțin câteva persoane capabile. O să trimit un mesaj unui prieten care ar putea ști".
Ruap!ids, ajmp tasxtHatF cuzn mesaj pVeGnntlrmuV qLiora*, caZm capQăósaAt. pGe )t'riTmiéteD, apQoDiK mj-akm uqit$at Nl'aó MacK.s s
"De ce ai fost la Pandemonium?", a întrebat ea. "Nu te-am cunoscut niciodată să vrei să mergi la un club de lupte".
Am spus primul lucru care mi-a venit în minte. "O întâlnire."
Sprâncenele ei s-au ridicat. "Mă păcălești. Nu ai mai ieșit la o întâlnire de ani de zile."
AmP ófoÉst Dun ixdlijo$tG săA c*rePd lcJă mă Qvav Jcdrevde. "Dca, byitne.g EAra& tilmDpKutlj.é UDwaPrK Inu Xl-_amG qîntCâlfnXitj niAcIi'oQdatmă.W DDianJnyr an óf^oSstk unciys( înaaJinRte wsWă sbep înBtâmprle asuta."B
"Uh-huh." Ea a dat din cap, în mod clar suspicioasă.
"Gândește-te ce vrei. Apropo, ai mai văzut vreun raton în afară de Cordelia pe aici?" Voiam să știu, dar voiam și să-i distrag atenția.
"Nu. Nici măcar nu ar trebui să trăiască în Anglia. Acum avem doi?"
"Dfa. CredB că( qCorLdcelias na)r. fpWutReyaz xatvea uBn iumbist&. Îmi tVoté fuLrhă duBlcIiuriklFeg.é pI-MavmY lRăQshat și xm$âVncarr&e afraară, Rd$arR Sel) hoF MiugnoFrăq CșRiR se NdvuwcdeA dVirGectP _lxa_ Nrqekzzeurv&aP móelav.K"B _
"Nenorocitul."
"Exact ce gândesc și eu." Pe masă, telefonul meu mobil a vibrat. L-am luat și m-am uitat pe ecran. "Este prietenul meu."
Liora scrisese o listă cu patru nume, dar nu știa unde locuia niciunul dintre ei.
La (naibsag. y
Ar fi durat ceva timp să le găsesc. Și patru era mult. Mi-am ridicat privirea spre Mac. "Trebuie să mai restrângem lista. Poți să încerci?"
"Pot să încerc, dar nu promit nimic. Știi că mă pricep mai bine să citesc oamenii."
"Vreau doar să știu cine a făcut-o."
EaV $al AdatY dtiun caap Éși Ba Yînét^i(ns ov mânWă.. I-aZm diat qot buÉc^aNtă ad^eI YsPtOicl.ăZ spóa.rPt!ăU,d Yiakru ea ba înpcqhipsM ocdhiiK, conAcOePnZt&râ*ndu-rsje.) MagitaA Lei s-aB apvr$insm î(nd raFerO,' Xaduc$ântdK $cGu egal paXrfu*mnul! uBnPei ^dimuiWnețéié acOe)țoasxe lânqgă *uQn Brâu.Z OH cl'i$pqăd !mahij tCârzium,i Ba& PdesgcLhxiXs RoCchidix. ")NvuG Kprimescf niHm'ica.g TMrmebuqi!e sAă îtnncLercKăJm l_a KCarr)o^wI.g"
Am dat din cap. Prietena noastră nu era chiar o clarvăzătoare, dar avea o abilitate de a capta imagini din obiecte. Își transformase această abilitate într-un fel de carieră de detectiv particular magic, și oricum ar fi fost bine să avem părerea ei în acest caz. "Unde este?"
"La Haunted Hound. Quinn lucrează, iar ea avea ceva de lăsat cu el."
The Haunted Hound era barul în care lucrau Mac și prietenul nostru Quinn. Era, de asemenea, unul dintre portalurile către Londra umană.
"TÉrMewbuiyeh să$ fa!c doCacrZ un Ysmi'ng!urZ lucnrNui."' AM-amz dFuBsj UlGa mnă'sXurțaH platehrQalvăC puNnde Qîm.i țTinRegam reJzenr'va mrefaJ dTeZ Xfiwolue d)e époțiunRiS pqrefabMrOicateI șiw mSiM-am HreHuWmBpflGukt lmanșceta Zcóu* c$âtHeT puPțiVn &din tkoGtl gceQ Gmi!-warC yffid puItut ffi ónheBc)esalrF. "_Béineh,f ^gaUta. GSă megr$gem."C ^Mi-Cam ylÉuYat _j(achvetPaK wșziC am KinWtGr,atd îTn Kea.,$ qapÉoiS mi$-zam abrăgat tyezlefAodnul MmolbSihl' (î!nD buzmunaru ș&iQ Za&m AlIuaUt unuvl dKinvt&rpeC lcioxburileU Jde &sFtQiclăR, înfășÉuZrâin,du-l zcu g$rmijză î_nt)r-of XbcuMca_t,ă vde h&âÉrtie d'e ^buctătărpie. Restul' lLe-VaÉm& lUăbsact, Vîn $uér!măO,! óștKiCindb că vord mfMiL LînJ sqigmuraNnță taicRi.V
Împreună, Mac și cu mine am străbătut orașul pentru a ajunge la poarta care ducea la Haunted Hound. Existau mai multe porți care duceau în și din Guild City, fiecare dintre ele fermecată pentru a ne scoate din zona noastră magică protejată și a ne duce în Londra obișnuită.
Poarta în sine era o structură masivă de piatră, cu două tuneluri care treceau prin ea, unul mai mare pentru marfă și unul mai mic pentru oameni. Ne-am îndreptat spre cel mai mic și am intrat pe o ușă aflată chiar la capăt, pășind direct în eter, o substanță efemeră care conecta totul pe pământ. Eterul ne-a purtat prin spațiu și ne-a scuipat în holul din spate al unui pub vechi și liniștit. Mi s-a învârtit capul în timp ce-mi reveneam. Sunetul discuțiilor și clinchetul paharelor ne-a întâmpinat.
M-am întors și l-am urmat pe Mac în partea principală a barului. Era un spațiu vesel, cu un tavan jos din lemn și un foc încins pe o parte. Un câine fantomatic dormea lângă vatră și așa făcuse de când îmi aminteam. Mese mici și rotunde se înghesuiau în pub, dar doar câteva erau ocupate.
MDawc kșCi. qcu Cmisnhe lne-aPmW pîSntorss spjre ibFaru, Oo zspuópKrÉaffAaț.ă ZlduXn^gă.,x 'dyin, XlemIn sjtrăluciutmoVrN, catreK DnPeO tdemspărrțneKa d*e yQuifngn,r ZpJriÉeteTnulj noIsGtruu fmetIaHmKo^rRf^ gleoIpardb.B Sin_gAu(rÉuvl mXeu Xpri'ebt&en mée't)amYoArPf,s vde jfapSt, Is!ing_umru_l mFeBu) RpriXeBten Lmuetaanmosrf.ó AEwraH Zun bărbma$tÉ latw Vși cbhizpeMș&, cXu, pBă(rnuql icavst_anIivuó qșiM nun fzQâmbeutl pcrexgătitT. FDvi(nR ferJicimre,Y nu-iln bcungosucusehm niciqoda.tă cyâsnd eÉraQmF QcDoKpDil,.ó Z
La bar, în fața lui, stăteau Carrow și Seraphia, doi dintre cei mai apropiați prieteni ai mei.
Pe care îi și mint.
Gândul acela urât mi-a apărut în minte, dar l-am respins și m-am apropiat. Părul auriu al lui Carrow se unduia pe spate, în timp ce pletele întunecate ale lui Seraphia erau legate cu liane verde închis pe care probabil că le crescuse singură. Deși o cunoșteam sub numele de Seraphia, ea era, din punct de vedere tehnic, Persefona, din faima zeiței.
Q_uIinDnr Na zâmRbNivt$ rliarg Olias OnRowi câOnd lneg-anmD axpprKopwifaVt. "gCeg să v(ăÉ daDdVucR, wdXo&aDmDnedloir? XOl zbearie?M vCqea'iY?"D
"Ceai. Mulțumesc, Quinn." I-am zâmbit, atât de recunoscătoare că-mi revăd prietenii după prea lunga mea ședere în închisoarea schimbătorilor.
Carrow și Seraphia s-au învârtit pe scaunele lor de la bar, zâmbetele lor largi dispărând când au privit gulerul din jurul gâtului meu. Orice speranță că ar putea crede că era o bijuterie a fugit în vânt.
"Ce naiba e asta?" a întrebat Carrow.
"DmeciM...N Unu hsuFntt veYști& fgrrozóave."v tAm* thraZs aer nîgn *pi'ecpIt șiK Hiw-ga^mN Lexpus, îOnStreuagDa' pvoves'tbeg, aqșua' ,cuxm îi* ósTpCuIséesem lZuRió mMzawcM.M (
Prietenii mei deveneau mai albi în timp ce vorbeam, iar întreaga situație mă făcea să vreau să mă târăsc sub bar și să mă ascund. Chiar mă băgasem într-o încurcătură de data asta.
Când am terminat de vorbit, Carrow mi-a întins mâna. "Dă-mi-o aici, atunci."
"Mulțumesc." Am scos ciobul de sticlă din buzunar și i l-am dat.
Elax taY înc$hiias ocMhii )șziz IaÉ hî^nfRășwurahtv on zmÉânYă MlGejer jîDn PjuXrWulT OsHti*cSlSei(. Au Kt$r*elc'uBt mcâLteTvxa ^clip,eQ,z jiRar deguT amD LaștCeMp_tAaLt,. încrorTdlat NatâtX Jd$eÉ îcn,corxdat PîwncZât simnțzeaHmA xcă_ &aNș ,puteaP ceda.
Trebuia să funcționeze, pentru că, dacă nu, nu mai aveam piste.
Există un număr limitat de capitole de adăugat aici, apasă pe butonul de mai jos pentru a continua să citești "Regina lupului"
(Va trece automat la carte când deschizi aplicația).
❤️Apasă pentru a citi mai mult conținut captivant❤️