Misteriosul meu soț miliardar

Chapter One

The body lay in perfect repose on the Victorian fainting couch, looking more like a sleeping beauty than a victim. Detective Sarah Chen had seen enough death in her ten years with the Metropolitan Police's Special Cases Unit to know that natural death never looked this peaceful. Something was very, very wrong.

        'No signs of struggle, no marks on the body, and yet...' She leaned closer, studying the victim's face. Charlotte Mills, aged 28, was found by her roommate this morning, apparently having passed away in her sleep. Her expression was serene, almost blissful, but her eyes - those were what caught Sarah's attention. Behind the closed lids, her eyes were moving rapidly, as if still deep in REM sleep.

        "You see it too, don't you?" The voice came from behind her, rich and cultured with a slight Irish lilt. "She's still dreaming."

        Sarah turned to find a tall man in an impeccably tailored charcoal suit standing in the doorway. He hadn't been there a moment ago, she was certain of it. His dark hair was streaked with silver at the temples, and his eyes were an unusual shade of amber that seemed to shift color in the light.

        "This is a closed crime scene," she said firmly, her hand instinctively moving toward her weapon. "How did you get in here?"

        He smiled, but it didn't reach those strange eyes. "Dr. Marcus Thorne," he said, pulling out a card that somehow both looked official and seemed to shimmer slightly. "I'm a consulting specialist with the Department's new Oneiric Phenomena Division."

        "The what division?" Sarah frowned, taking the card. The moment her fingers touched it, she felt a slight electric tingle, and the letters seemed to rearrange themselves before her eyes.

        "Dreams, Detective Chen. We investigate crimes involving dreams." He moved into the room with fluid grace, his attention fixed on the victim. "And this is the third one this month."

        Sarah's mind raced. There had been two other deaths recently - both young women, both found peacefully dead in their sleep. She'd seen the reports but hadn't made the connection until now. "How do you know about those cases?"

        "Because I've been tracking the killer for quite some time." Thorne knelt beside the body, his eyes now definitely more gold than amber. "He's what we call a Dream Collector - someone who has learned to enter and steal dreams. But this one has developed a taste for more than just dreams. He's taking souls."

        Under normal circumstances, Sarah would have dismissed such talk as nonsense. But there was something about the scene, about the victim's still-moving eyes, about Thorne himself, that made the impossible seem suddenly plausible.

        "If you're tracking him," she said carefully, "why haven't you caught him?"

        Thorne's expression darkened. "Because he only appears in dreams. The physical world is my domain, but his... his is the realm of sleep. To catch him, we need someone who can walk between both worlds." He turned those unsettling eyes on her. "Someone like you."

        "Me?" Sarah almost laughed, but the sound died in her throat as memories she'd long suppressed began to surface. The dreams that felt too real, the nights she'd awakened to find objects moved in her room, the way she sometimes knew things she couldn't possibly know...

        "You've always known you were different, haven't you, Detective?" Thorne's voice was gentle now. "The dreams that come true, the hunches that turn out to be right, the way you can sometimes see how people died just by touching objects they owned..."

        Sarah took an involuntary step back. "How do you know about that?"

        "Because I've been looking for someone like you. A Natural - someone born with the ability to cross the threshold between waking and dreaming." He gestured to the victim. "Charlotte here won't be his last. There will be others, and their souls will remain trapped in an eternal dream unless we stop him."

        Just then, the victim's hand twitched, her fingers moving as if writing something. Sarah moved closer, watching as invisible words were traced in the air. Thorne pulled out what looked like an antique monocle and held it up. Through its lens, golden letters shimmered in the air where Charlotte's fingers moved.

        "Help me," Thorne read aloud. "He's coming for the others."

        Sarah felt a chill run down her spine. She looked at the victim's peaceful face, at those restlessly moving eyes, and made a decision that would change her life forever.

        "Tell me what I need to do."

        Thorne's smile was grim. "First, you need to learn to control your abilities. Then..." he held up the monocle, through which Sarah could now see strange symbols glowing all around the room, "you need to learn to hunt in dreams."

        Outside the Victorian townhouse, storm clouds gathered, and Sarah Chen, homicide detective and newly discovered dream walker, took her first step into a world where nightmares were real, and death was just another kind of sleep.

Chapter Two

The basement of the Natural History Museum was the last place Sarah expected to find the headquarters of a secret dream investigation unit. Yet here she was, following Thorne through a maze of storage rooms filled with artifacts that seemed to pulse with their own inner light.

        "The mundane world only sees what it expects to see," Thorne explained, using an ornate key to unlock a heavy wooden door marked 'Private Collection.' "To them, this is just museum storage. To us, it's the largest collection of dream artifacts in the Western Hemisphere."

        The room beyond defied physics. It stretched impossibly far, filled with glass cases containing everything from ancient masks to modern-looking devices. Floating orbs of soft light illuminated collections of bottled dreams - actual dreams, swirling like liquid mercury behind glass.

        "Your badge, Detective," Thorne held out his hand. Sarah hesitated before handing over her police credentials. He placed it on a strange device that looked like a Victorian music box crossed with a computer. When he returned the badge, it felt different - heavier, somehow more real.

        "Now you'll be able to access both worlds officially," he said. "Look at it again."

        The badge had changed. Alongside her regular police credentials, new text had appeared: 'Special Inspector, Oneiric Investigations Division.' The letters seemed to shift between English and something older, something that made her eyes water if she looked too long.

        "Before we can hunt the Dream Collector, you need to understand what you're dealing with." Thorne led her to a case containing what looked like a normal pillow. "Touch it."

        Sarah reached out hesitantly. The moment her fingers made contact, the world tilted. She was suddenly standing in someone else's dream - a sunny beach, but the sky was green and the sand whispered secrets. She jerked her hand back, gasping.

        "Good," Thorne nodded approvingly. "Most people can't pull back from their first dream artifact. You have natural barriers."

        "What was that?" Sarah's heart was racing.

        "A dream fragment from 1892. A young girl's last dream before the influenza took her." His voice softened. "We preserve them here. Dreams carry memories, emotions, sometimes even pieces of souls."

        "And this Dream Collector... he takes entire souls?" Sarah remembered Charlotte Mills' peaceful face and restless eyes.

        "He traps them in eternal dreams, feeding off their essence." Thorne moved to another case, this one containing what looked like a cracked mirror. "Each victim becomes part of his collection, their souls powering his abilities, letting him dreamwalk without natural talent like yours."

        Suddenly, the cracked mirror began to frost over. In its surface, Sarah saw Charlotte Mills' face, mouth open in a silent scream. Then another face appeared - another victim, she presumed - and another.

        "He's showing off," Thorne growled. "He knows we're investigating."

        The temperature in the room dropped dramatically. Frost patterns spread from the mirror to nearby cases, and Sarah heard what sounded like distant laughter.

        "Well, well," a voice echoed through the room, seemingly coming from everywhere and nowhere. "A new player in the game. And such interesting dreams you have, Detective Chen."

        Sarah felt something brush against her mind, like cold fingers trying to pry open a door. Instinctively, she slammed her mental barriers shut. The presence withdrew, but not before leaving behind an impression of amusement.

        "He's already caught your scent," Thorne said grimly. He pulled out a small velvet bag and removed what looked like a dreamcatcher made of silver wire and black pearls. "Wear this when you sleep. It won't keep him out entirely, but it'll stop him from stealing your dreams while you're still learning to defend yourself."

        As Sarah took the dreamcatcher, her fingers brushed Thorne's, and suddenly she was hit with a flash of his dreams - centuries of memories, battles fought in realms of sleep, and a profound sense of loss that made her gasp.

        Thorne withdrew his hand quickly. "Your abilities are stronger than I thought. We'll need to work on your control."

        "What are you?" Sarah asked directly. "You're not just some government consultant, are you?"

        Before he could answer, an alarm began to sound throughout the facility. One of the dream bottles had turned black, its contents writhing like smoke.

        "He's hunting again," Thorne said, already moving toward the exit. "Someone in the city has just entered their last dream. Are you ready for your first real case, Detective?"

        Sarah touched her new badge, feeling its power hum under her fingers. "Do we have time to save them?"

        "If we're lucky, we might catch him in the act. But remember - in dreams, he's incredibly powerful. One wrong move and you could lose your soul."

        As they rushed from the dream archive, Sarah caught one last glimpse of the cracked mirror. In its surface, she saw her own reflection smile back at her with eyes that weren't quite her own.

        The hunt was about to begin.

Chapter Two

The basement of the Natural History Museum was the last place Sarah expected to find the headquarters of a secret dream investigation unit. Yet here she was, following Thorne through a maze of storage rooms filled with artifacts that seemed to pulse with their own inner light.

        "The mundane world only sees what it expects to see," Thorne explained, using an ornate key to unlock a heavy wooden door marked 'Private Collection.' "To them, this is just museum storage. To us, it's the largest collection of dream artifacts in the Western Hemisphere."

        The room beyond defied physics. It stretched impossibly far, filled with glass cases containing everything from ancient masks to modern-looking devices. Floating orbs of soft light illuminated collections of bottled dreams - actual dreams, swirling like liquid mercury behind glass.

        "Your badge, Detective," Thorne held out his hand. Sarah hesitated before handing over her police credentials. He placed it on a strange device that looked like a Victorian music box crossed with a computer. When he returned the badge, it felt different - heavier, somehow more real.

        "Now you'll be able to access both worlds officially," he said. "Look at it again."

        The badge had changed. Alongside her regular police credentials, new text had appeared: 'Special Inspector, Oneiric Investigations Division.' The letters seemed to shift between English and something older, something that made her eyes water if she looked too long.

        "Before we can hunt the Dream Collector, you need to understand what you're dealing with." Thorne led her to a case containing what looked like a normal pillow. "Touch it."

        Sarah reached out hesitantly. The moment her fingers made contact, the world tilted. She was suddenly standing in someone else's dream - a sunny beach, but the sky was green and the sand whispered secrets. She jerked her hand back, gasping.

        "Good," Thorne nodded approvingly. "Most people can't pull back from their first dream artifact. You have natural barriers."

        "What was that?" Sarah's heart was racing.

        "A dream fragment from 1892. A young girl's last dream before the influenza took her." His voice softened. "We preserve them here. Dreams carry memories, emotions, sometimes even pieces of souls."

        "And this Dream Collector... he takes entire souls?" Sarah remembered Charlotte Mills' peaceful face and restless eyes.

        "He traps them in eternal dreams, feeding off their essence." Thorne moved to another case, this one containing what looked like a cracked mirror. "Each victim becomes part of his collection, their souls powering his abilities, letting him dreamwalk without natural talent like yours."

        Suddenly, the cracked mirror began to frost over. In its surface, Sarah saw Charlotte Mills' face, mouth open in a silent scream. Then another face appeared - another victim, she presumed - and another.

        "He's showing off," Thorne growled. "He knows we're investigating."

        The temperature in the room dropped dramatically. Frost patterns spread from the mirror to nearby cases, and Sarah heard what sounded like distant laughter.

        "Well, well," a voice echoed through the room, seemingly coming from everywhere and nowhere. "A new player in the game. And such interesting dreams you have, Detective Chen."

        Sarah felt something brush against her mind, like cold fingers trying to pry open a door. Instinctively, she slammed her mental barriers shut. The presence withdrew, but not before leaving behind an impression of amusement.

        "He's already caught your scent," Thorne said grimly. He pulled out a small velvet bag and removed what looked like a dreamcatcher made of silver wire and black pearls. "Wear this when you sleep. It won't keep him out entirely, but it'll stop him from stealing your dreams while you're still learning to defend yourself."

        As Sarah took the dreamcatcher, her fingers brushed Thorne's, and suddenly she was hit with a flash of his dreams - centuries of memories, battles fought in realms of sleep, and a profound sense of loss that made her gasp.

        Thorne withdrew his hand quickly. "Your abilities are stronger than I thought. We'll need to work on your control."

        "What are you?" Sarah asked directly. "You're not just some government consultant, are you?"

        Before he could answer, an alarm began to sound throughout the facility. One of the dream bottles had turned black, its contents writhing like smoke.

        "He's hunting again," Thorne said, already moving toward the exit. "Someone in the city has just entered their last dream. Are you ready for your first real case, Detective?"

        Sarah touched her new badge, feeling its power hum under her fingers. "Do we have time to save them?"

        "If we're lucky, we might catch him in the act. But remember - in dreams, he's incredibly powerful. One wrong move and you could lose your soul."

        As they rushed from the dream archive, Sarah caught one last glimpse of the cracked mirror. In its surface, she saw her own reflection smile back at her with eyes that weren't quite her own.

        The hunt was about to begin.

Chapter Three

They arrived at St. Bartholomew's Hospital just as the emergency lights began to flash. Sarah followed Thorne through corridors that seemed to blur at the edges of her vision, her new badge somehow clearing their path without ever being shown.

        "Room 307," Thorne said, his voice tight with urgency. "Young male, admitted for minor surgery, slipped into an unusual coma during recovery."

        The patient, David Parker, age 23, lay perfectly still on his hospital bed, his eyes moving rapidly beneath closed lids. Just like Charlotte Mills. But this time, something was different - the air around him rippled like heat waves over hot asphalt.

        "He's still in the process of taking him," Thorne said, pulling out what looked like an antique pocket watch. "We can follow if we're quick. Are you ready for your first dream dive?"

        Sarah's heart pounded. "What do I need to do?"

        "Take my hand. Focus on the patient. Let your consciousness slip between the moments of reality." Thorne's eyes began to glow that strange amber color. "And whatever you see in there, remember - dream logic is real logic in that world."

        Sarah grasped Thorne's hand and looked at David Parker. The world tilted, twisted, and suddenly...

        They were standing in a hospital corridor that wasn't quite right. The walls breathed slowly, the floor was made of flowing water that somehow supported their weight, and the ceiling was a swirling mass of constellation maps.

        "His dreamscape," Thorne explained, his voice echoing strangely. "Every dreamer creates their own reality. Look."

        Down the impossible corridor, a figure in a doctor's coat was leading David Parker by the hand. But the 'doctor' was wrong - his shadow moved independently, reaching out with grasping tendrils towards other dreams that floated past like soap bubbles.

        "The Dream Collector," Sarah whispered.

        As if hearing his name, the figure turned. Sarah's breath caught. His face was a beautiful mask of shifting features, never settling on one form, but his eyes... his eyes were endless pits of swirling dreams.

        "Ah, the new dreamer," his voice was like silk over broken glass. "And my old friend Marcus. Still trying to police the dream worlds?"

        Thorne stepped forward, and Sarah noticed his appearance had changed in the dream. His suit was now made of living shadows, and wings of dark light stretched from his shoulders. "Let him go, Collector. You've taken enough souls."

        The Collector laughed, the sound causing the hospital walls to crack, leaking golden dream-light. "Taken? Oh, Marcus, you still don't understand. They give themselves to me. Show her, David."

        The young man turned, and Sarah saw his eyes were glassy with bliss. "It's beautiful here," he said dreamily. "All my pain is gone. All my fears. He takes them all away."

        "By taking everything you are," Sarah found herself saying. She took a step forward, instinctively reaching for her police badge. In the dream, it transformed into a shield of pure light. "David, this isn't real healing. It's theft."

        The Collector's face rippled with anger. "You dare interrupt my collection?" The corridor began to twist, reality bending around them. "Let me show you what happens to those who interfere with my work."

        Suddenly, the floor beneath Sarah liquefied completely. She started to sink, but instead of water, she was drowning in dreams - thousands of them, each containing a fragment of someone's stolen soul. She saw Charlotte Mills dancing endlessly in a ballroom of mirrors, saw other victims trapped in perfect moments that had become eternal prisons.

        "Sarah!" Thorne's voice cut through the chaos. "Remember - dream logic! Make your own rules!"

        Dream logic. Sarah closed her eyes, focusing on her years of police work, of protecting people, of solving puzzles. When she opened them, her badge-shield had transformed into a sword of pure thought.

        With a cry, she slashed through the dream-flood. Reality reasserted itself - or at least, this dream's version of reality. She stood on solid ground again, facing the Collector.

        "Impressive," he purred, but she sensed uncertainty in his voice. "You're stronger than the usual dreamers Marcus recruits. Perhaps we could make a deal..."

        "No deals," Sarah said firmly. She could feel her power growing, reshaping the dream around them. "David, look at what he really is. Look with your heart, not your fears."

        For a moment, David's eyes cleared. The Collector's beautiful mask slipped, revealing something ancient and hungry beneath. David screamed, pulling away from the creature's grasp.

        The Collector snarled, his form shifting into something monstrous. "If I can't have him willingly..." Shadows exploded from his body, reaching for David.

        What happened next seemed to unfold in slow motion. Thorne spread his dark wings, shielding David. Sarah's sword of thought became a net of light, trapping some of the shadows. But the Collector himself simply... stepped sideways, vanishing into a door that appeared in the air.

        "Sweet dreams, detectives," his voice lingered behind. "We'll meet again soon. After all, Sarah, your dreams are particularly... appetizing."

        The dreamscape began to dissolve. Sarah felt Thorne grab her arm, pulling her back through layers of reality. Then...

        They were standing in the hospital room again. David Parker was awake, gasping, but alive and whole. A nurse was rushing in, responding to his sudden revival.

        "We saved one," Thorne said quietly. "But he'll be angry now. And he'll come for you."

        Sarah touched her badge, still feeling echoes of its dream-power. "Good," she said grimly. "Because I have some questions for him about Charlotte Mills. And about what you really are, Marcus Thorne."

        Thorne's expression was unreadable. "All in time, Detective. For now, you need to rest. Tomorrow, your real training begins."

        As they left the hospital, Sarah could have sworn she saw her shadow move independently, reaching for dreams that floated just beyond the edge of sight. The world would never look quite the same again.

Chapter Four

Sarah's apartment looked different when she returned that night. The shadows seemed deeper, more alive, and ordinary objects cast reflections that didn't quite match reality. The dreamcatcher Thorne had given her pulsed softly in her pocket, responding to the changed way she now saw the world.

        She was exhausted but afraid to sleep. The Collector's words echoed in her mind: 'Your dreams are particularly appetizing.' Instead, she spread her case files across the coffee table - photographs of Charlotte Mills, the other victims, and now David Parker's medical records.

        A soft chime from her badge interrupted her concentration. The metal had grown warm, and when she touched it, words appeared in that strange shifting script: 'Archive. Now. Emergency.'

        The museum was different at night. Sarah's new badge led her through doors that hadn't existed during her first visit, down stairs that seemed to descend far deeper than the building's foundation should allow. She found Thorne in a circular room she hadn't seen before, surrounded by floating screens of light that showed various dreamscapes.

        "We have a problem," he said without preamble. "The Collector's attack pattern has changed. Look."

        The screens shifted, showing a map of the city overlaid with points of light. "Each light is a dreamer," Thorne explained. "The blue ones are normal dreams. The red..." He gestured, and several dots pulsed an angry crimson. "Those are nightmares being actively shaped by outside forces."

        "He's attacking multiple targets at once?"

        "No." Thorne's expression was grim. "He's leaving traps. Dream-snares. Anyone who falls asleep in these areas risks being pulled into a constructed nightmare. He's trying to overwhelm our ability to respond."

        Sarah studied the pattern of red dots. "They're forming a shape... a symbol?"

        "A summoning circle." A new voice joined them. Sarah turned to see an elderly woman emerging from what appeared to be a door made of starlight. Her eyes were milk-white, but she moved with absolute certainty.

        "Sarah, meet Dr. Eleanor Price, the Archive's keeper," Thorne said. "And yes, she's blind in the waking world, but in dreams..."

        "I see everything," Eleanor finished. Her unseeing eyes fixed on Sarah with uncomfortable accuracy. "Including what our friend the Collector is truly planning. He's not just taking souls anymore. He's building toward something larger."

        She gestured, and the room transformed around them. They were suddenly standing in what looked like a vast library, but the books were made of dreams, their pages flowing like liquid memory.

        "Every dream ever archived is stored here," Eleanor explained. "Including the oldest nightmares of humanity. The Collector isn't just a thief - he's trying to wake something that should stay sleeping. Something we locked away centuries ago."

        She pulled a book from the shelf, and its pages burst open, projecting a scene of ancient horror - a time when the boundary between dreams and reality was thinner, when nightmares could walk in daylight.

        "The Last Nightmare," Thorne said softly. "We thought it was safely contained, but if he completes that summoning circle..."

        A sudden tremor ran through the Archive. One of the red dots on the map had grown larger, pulsing violently.

        "He's starting," Eleanor's voice was urgent. "Sarah, you need to see something before you face this." She pressed her fingers to Sarah's forehead, and suddenly...

        She was in a memory. A younger Thorne stood with a woman who looked remarkably like Sarah herself, facing down a shadow that threatened to devour the world. The woman - another dream detective? - sacrificed herself to help seal away the nightmare.

        "Your mother," Eleanor's voice echoed in her mind. "She was one of us. Her sacrifice helped lock away the Last Nightmare, but the Collector has never stopped trying to free it. And now he's found you - her daughter, with her power."

        The vision ended abruptly as another tremor shook the Archive. More red dots were pulsing on the map.

        "Why didn't you tell me?" Sarah demanded, turning to Thorne.

        "Because I promised her I'd keep you away from this life," he replied, pain evident in his voice. "But now the Collector knows who you are, and we're running out of time."

        "The summoning circle will be complete at the next new moon," Eleanor added. "Three days from now. If the Last Nightmare wakes..."

        "Then we stop him before that happens," Sarah said firmly, though her mind was reeling from the revelations. "How do we break these dream-snares?"

        "It's dangerous," Thorne warned. "Each one is a trap designed specifically for dream walkers. If you're caught..."

        "Then you'll just have to watch my back," Sarah said. She touched her badge, feeling its power respond. "Where do we start?"

        Eleanor smiled, her blind eyes somehow twinkling. "First, you need to understand what you truly inherited from your mother. It's time you learned about the true history of the dream walkers - and why the Collector fears your bloodline above all others."

        As if in response to Eleanor's words, the books around them began to glow, their pages rustling with the weight of secrets about to be revealed. In the map above, the red dots pulsed like a countdown to catastrophe, and Sarah realized she had less than three days to master powers she never knew she had.

        The true game was about to begin.

Căldura toridă o lovea pe Calista Parker, lăsând-o să se simtă ca și cum ar fi fost mistuită de un infern aprins. Se târa prin deșert fără țintă, singura ei dorință fiind aceea de a-și potoli setea insațiabilă.
Dintr-o dată, un bărbat cu buze de gheață s-a lipit de ea, oferindu-i un răgaz momentan din căldura necruțătoare. Ea și-a înfășurat cu nerăbdare brațele în jurul gâtului lui, buzele lor fiind prinse într-un dans disperat.
Gemetele și pantalonii lor reverberau în toată camera, pasiunea lor aruncând umbre tremurânde pe peretele opus.
ÎBn ludm(iZnat DsPlaZbPă,x Calistra! se stDrăhdPuigaF ,săY Rd*i.stinugăa )crh$iRpuól^ (bnăyrbaftTul*uiF.l PToht jcve, știa esra Qcăg acGestaV fpIosretddan Moc îpnFdemméâynare anCimaQlică hîné .paMtW,O l(uvântdq-IoC cfu aoX intSeQnYsxit&antte bprGuTtă zcarse ^o^ lcăpsxa) *f^ănrfă suiflAar.e ppânăL laQ )iPvirexa zHorisloÉr^.L
Și apoi, el a dispărut.
În timp ce Calista clipea pentru a alunga ceața somnului, a surprins o privire neclară a spatelui bărbatului și a tatuajului care îl împodobea. Un cap de lup, cu fălcile larg deschise într-un urlet amenințător, gravat permanent în pielea lui.
Un val de teamă i-a cuprins inima la vederea acelui tatuaj.
Calibsztaó 's-!a HtGrezit prsi(nmssăZ tînmtrm-unD vist, ctGransaforTmat!ă zîndtXr-o viță ZdeP vriVe wc^a,rte Ésaet îmOp_lFeticea ntecGru!ț(ăt,odrf înw ujSu*rul dunumi rc$oppahcp impunăTtor,É Bi,ncaWpaVb,il$ă NsfăR sée, eliqbReryezReq.
Când și-a recăpătat cunoștința, corpul ei pulsa de durere.
Cu o mână apăsată pe capul care o bătea cu putere, Calista s-a așezat în pat. Cearșafurile dezordonate și o cămașă bărbătească ruptă, împrăștiate pe podea, au trimis unde de șoc prin ea. A încercat cu disperare să pună cap la cap evenimentele din noaptea precedentă.
La petrecerea de logodnă, logodnicul ei o trădase, spulberându-i lumea. În starea ei distrusă, verișoara ei, Esme Bryant, o dusese la Sultry Night, un refugiu unde tristețile erau înecate în alcool.
În_tsrJ-oT CsBtMar,e bded ebbr.ieÉtqat&e,d CCalissgtam ^îvșci $expKrim&ase& dLoprinț^a dhe răhzbAuÉnJamrue împostrivaY l,ovgCoÉdÉnivculrufi Neiv.Y CE,sómLeY tnu piertdusZe tiWmpZulP LșiZ îi ar&aVnjZaUse subn easjcWo^rqtHă TmMa,sculiCnMăy.
În timp ce amintirile îi reveneau, Calista și-a strâns pieptul cu neîncredere. O, Doamne, mi-am pierdut virginitatea cu un străin!
Frustrarea a mistuit-o în timp ce-și trăgea de păr, încercând să dea sens la toate acestea.
După ceea ce i s-a părut o eternitate, Calista a ieșit din transă și s-a îmbrăcat în grabă. În timp ce se grăbea să iasă din hotel, un roi de reporteri s-a năpustit asupra ei, strigătul lor răsunându-i în urechi. însoțiți de un baraj de flash-uri orbitoare ale aparatelor de fotografiat, reporterii au bombardat-o pe Calista cu întrebările lor dure.
"DoammAnă PparkXeru, we)stek JadevQăcrhat că fLaXmWil)iaq Hio.wbardi a anFu)lKatm _lWogFodHn.a pen^trup gckăV TațiZ rpet*re.czu.td noFaPptea qcéuy XuwnS UeBsrcxorKtdă de lak Su$l^tHrzyR NiIghht?"G.
"Doamnă Parker, știați că escorta masculină este un travestit?"
"Dnă Parker, știați de falimentul tatălui dvs.?"
"Doamnă Parker, tocmai am primit vestea că tatăl dumneavoastră s-a sinucis în mod tragic. S-a aruncat de pe clădirea propriei sale companii."
MWin_tseka *C_all)i(steiC Os-pa goVlit,D c.a' șniq Ccuém lairX ufKis wfoOstj l*ovi^tă xde PfKulgeMrD. DF.ăcrJă Zs,ăR JstÉea Tpen gTâ_ndurOin, a _ióevșNit î_nQ qfRugă ldiynD bcDamcerăp,L GdGoarm pentPruH a Nf&i$ _lojviYtă dez oU miașéină cÉaCrek HtjrOecVeqa )pWe lHângăy ze(ac.C
În dimineața următoare, titlurile zbierau cu veștile despre Calista și tatăl ei. "Cel mai bogat om din H City, Colson Parker, dă faliment și se sinucide. Timothy Howard o părăsește pe fiica lui Colson Parker - Calista Parker își petrece noaptea în club cu un escort travestit".Ambele știri de ultimă oră s-au răspândit ca un foc de paie în tot orașul.
Cândva o moștenitoare bogată, Calista era acum etichetată peste noapte ca fiind o femeie josnică și imorală. Pierduse totul, de la familie până la reputație.
Zece luni mai târziu, plânsetele nou-născuților umpleau aerul într-o clinică umilă de la țară.
DoamnaR Moo!re qs-fa repez_it ÉsprZeK yCal*ixsBtia,G ycu fa'țaV FrJaxdiiHiéndu de bBucuQruipe,P lțiUnâJndF în Kbrațe un fb&e!beluóșL.a ("BDomnpișoaxrQăb,_ fYelicLitcăQri!A Ați dKa$t naBșVtCereK Lla t)r'ip,levți&. ODfoiS b.ăieéțVi CșiS )o fa(tăG!"
Patru ani mai târziu, în gara din H City.
Calista a coborât din tren, însoțită de copiii ei și de doamna Moore.
Zbătându-se sub greutatea a două valize mari, doamna Moore a înaintat cu greu.
CHaVlMi&stAa pRuwrtXa unU crxucsacf xdHin (dAenimg !pSe^ umăr óîln timpb ac&e. ysYeS Yîn!drpepta pTriCn^ gjarau plină mde viaPțcă,T c(eik trei copQiiS paNi( e*iD Murdmrâand-Yoj înndqeapVrCoapSe.I
Pentru un observator ocazional, păreau a fi o familie săracă de la țară, care căuta sprijin de la rudele lor din oraș.
"Dă-te din calea mea, țărănoiule!"
O femeie care purta o haină de blană a împins-o pe doamna Moore la o parte, aruncându-i insulte.
CValisxt!aF erÉa Rpe pdun^ctulc ,dyeM ua om musFtrau Xpe, feQme.iheJ $câónd o fslotKă (de msaFșLirnih luxnoazs,eD bap ToTprlit il&ângă ea.V
Fără să piardă o clipă, un grup de gărzi de corp a ieșit din vehicule și a format două rânduri ordonate.
Cu o plecăciune adâncă, au anunțat la unison: "Bine ați revenit, doamnă Howard!".

Atenția Calistei a fost atrasă de menționarea numelui "Howard", ceea ce a făcut-o să-și mute privirea spre convoiul de mașini. În timp ce se concentra asupra vehiculelor, nu a putut să nu observe stema distinctă a familiei Howard care le împodobea. Un val de emoție i-a curs prin vene când un gând i-a trecut prin minte - ar putea fi aici pentru ea?
Inima îi bătea cu nerăbdare, iar posibilitatea ca Timothynett să nu o fi trădat niciodată a început să se instaleze. Poate că logodna lor fusese anulată împotriva voinței lui, iar acum că știa că ea se întorsese, venise să o ia. Ideea a umplut-o de speranță și de dorință.
Pierdută în gândurile ei, Calista aproape că nu a observat intruziunea nepoliticoasă a celor două gărzi de corp care le-au dat la o parte pe ea și pe doamna Moore. Dar apoi, ca dintr-un vis, o siluetă a ieșit din convoi. Era o femeie, elegantă și grațioasă, îmbrăcată într-o ținută rafinată care vorbea despre bogăție și opulență. Ochii Calistei s-au mărit de surpriză - era Esme Bryant.
EfsSmveó, împgodo(biJtă RîtnMtr-ÉuNn .cRoZsKtjum dGe Bde(sjignnpe(rn, wegmawna tuRn AaerY deó rJajfWinqaPmyeznMt( cLarAeM GpăÉruea s)ăg seN qfi óintde,nsiIfaicat$ yînF julptimiiB patHrZu ba!niZ.k DZesgetexlev $ei erau GîvnTfJăSșOuKratIe dgelicUazt tî'nw jvurulF hmâ!iKnaii unui qbăiețebl, carer părOea să la!igbCăé ca_mj aDceneVașib Ivyârsótăz JcLu trci$plJepțTi,i' CYalÉinstjeii.T
Gărzile de corp, în ciuda grosolăniilor de mai devreme, îi salutau acum pe Esme și pe băiețel cu cea mai mare politețe. "Doamnă Howard, Timothy, pe aici, vă rog", au spus, îndrumându-i spre o mașină care îi aștepta.
Calista nu s-a putut abține să nu audă declarația arogantă a lui Esme despre faptul că trenul era sub standardele ei, însoțită de un gest disprețuitor de a-și acoperi nasul cu o batistă. Era limpede că ea se ținea într-o mare stimă, iar căsătoria cu domnul Howard părea să fi sporit doar sentimentul ei de îndreptățire.
"Da, da", a dat din cap una dintre gărzile de corp în semn de aprobare. "Dacă nu ar fi fost vremea neprielnică, domnul Howard nu v-ar fi permis să suferiți tu și Timothy."
Cu .aWstar,w sE)sme wșiI fiul$ eKi au Ifosut clAu!aNț^i cu (m&aUși^nua, arogBanéțar UloOr) Xî*mXpZiDeFd.icânduó-'iY ismăr oM ob'sceSr&vUe Hpae CLaIlCistFa în Smiujl!oycul mul'ți^mBiiU.
Doamna Moore, recunoscând-o pe Esme, nu și-a mai putut stăpâni curiozitatea. "Ce se întâmplă?", a răbufnit ea. "Nu este verișoara ta? Este căsătorită cu domnul Howard acum?".
Calista a dat din cap, cu inima strânsă de un amestec de emoții. "Cred că da", a răspuns ea cu blândețe.
În timp ce convoiul familiei Howard dispărea în depărtare, Calista nu s-a putut abține să nu-și amintească promisiunile pe care Timothynett i le făcuse în trecut. El jurase că ea va fi singura lui mireasă în această viață. Și totuși, acum, era căsătorit cu verișoara ei și aveau chiar și un copil împreună.
Laa*crRiémilwe steW krevărsiauL Tîn oCcVhiti éCawliAsteNiB, am^elnMinț&ânadh să ysIeB Treveérksej pfer măsRurră^ RcreT dYurteór*eJan eriz de Zipnimă ses iXn'te(nsi&fiWcah.m ÎqnxțceQpătuxrka. trădăbriii îFiK Qstrăp&u_nTgeax sUufÉlDe^tsuwlé ș'i' nu s_e puKtfeha iabkțóin,e Ms^ă nu se .întureube cwuHm de tqoót(u!l a mgerxs astUât cdYe$ tMeribGilq Jdex PpProBsbt.S "Mahmi, RcPe! sn-*a yînLtâ,mJpnljaKt?"
În timp ce ochii cu sprâncenele roșii ai Calistei au atras atenția copiilor ei, aceștia s-au strâns în jurul ei, cu vocile pline de îngrijorare.
"Sunt bine."
Calista și-a șters lacrimile, scufundându-se la nivelul lor și învăluindu-i pe toți trei într-o îmbrățișare strânsă."Nu-ți face griji, mami. Când voi fi mare, îți voi cumpăra o mașină imensă, ca să nu mai suferi", s-a oferit Arlo, fiul ei cel mare, crezând că cineva o agresase.
"SCMinSei qt&eF-a $rkăn&iFt, vmaFmió? 'O msăé leK rdau o& lxecPțpie!d"f EliqaTs,u vcxel dMe-aTlW doivleav LbăLitati, ua d!abtG apdoVr&ahbibl) dicnu tpsudmwni șif și-xa Vu(mNfdl*at o.brzahjiYiC.
Paige, cea mai empatică dintre tripleți, și-a lipit obrazul de cel al Calistei, oferindu-i alinare. "Te rog, nu plânge, mami!".
"Nu plânge! Nu plânge!"
În acel moment, un papagal răutăcios și-a scos capul din buzunarul lui Paige, observând curios scena.
"qNu,y zdKrJag)ăT, nu _pluânNg."a (CalAistaF éaM KtrYaks aferI óîZna pTie*pit șiX ag nfFo.rnțvaOt du!nÉ zâmcbeÉt.^ W"Ha,i jscă dme&rJgeYm acwasă$,T Abirnte?S"i.
"Da, să mergem!"
Calista și-a sărutat fiecare dintre copii înainte de a-și pune rucsacul pe umăr și de a ieși să cheme un taxi.
Cândva o moștenitoare bogată cu un anturaj la dispoziția ei, acum stătea la coadă cu doamna Moore și copiii ei, împovărată de bagajele lor.
D'eoRawrCecUez anu îRnpcăupxe*au tBoDțziq înftr-Tun sHiHnguLrZ talxi, dwo&aOmBnBa VMomoPreg Yan FtrebuiMt Ys)ă$ Iiha unualy sepxamrsatt.A
Nori negri se profilau deasupra capului, semnalând o furtună iminentă. Dornic să o evite, taximetristul a accelerat pe șosea, cu neliniștea gravată pe față. Dintr-o dată, s-a ciocnit cu un Rolls-Hudsonce chiar în față.
Fața taximetristului și-a pierdut culoarea în timp ce a coborât în grabă din vehicul pentru a evalua pagubele.
Între timp, Calista stătea pe scaunul pasagerului, cu privirea fixată pe scena de afară. Sprâncenele i s-au încruntat de îngrijorare.
ErPa uYn. aRRolilsO-jHuFdso!nVcUev Phajnatom lî_nu ^eYdițies jlUiumitÉatYă.C
Doar trei exemplare de acest fel existau în Națiunea C, cu doar treizeci și cinci în întreaga lume. Chiar și cea mai mică zgârietură ar fi dus la o despăgubire consistentă, putând duce taximetristul la faliment.

Conflictul iminent a cântărit greu în mintea Calistei, știind că va fi un chin plictisitor care ar putea să se prelungească o bună bucată de timp. În timp ce privea în sus, ochii ei au surprins cerul odată senin, acum învăluit într-o nuanță cenușie sumbră. Furtuna era pe punctul de a-și dezlănțui furia.
Îngrijorarea i s-a imprimat pe față, Calista s-a gândit la copiii ei, în special la Paige, care era fragilă de la Wood. Ploaia îi va înrăutăți cu siguranță starea, lăsând-o vulnerabilă la răceală.
"Arlo, Elias, Paige, rămâneți în mașină. Eu voi coborî să evaluez situația", și-a instruit Calista copiii înainte de a coborî din taxi.
"Maémih, Ithe! rÉovgp, Mai égXrpijă(!b", amu dsVpus Lcopxii.iJ lîOnq XcorI mléaR Guniksgotnp.h
Papagalul de companie al lui Paige, Fifi, și-a scos curios capul din buzunar. Ea i-a oferit o mică gustare, mângâindu-i ușor capul pufos. "Fifi, ține-te bine. Vom fi acasă în curând!"
"Domnule, îmi cer scuze. Nu am lovit intenționat mașina dumneavoastră", a explicat nervos taximetristul. "A fost vina pasagerului meu. Ea are trei copii și multe bagaje. Taxiul meu era supraîncărcat și am lovit din greșeală vehiculul dumneavoastră".
Când a zărit-o pe Calista, a îndreptat imediat un deget acuzator spre ea. "Tu ești de vină pentru asta!"
"HCgeG?é ODe_ Ocze$?"A SCaliQstZa* Da SînMceput sGă &ripoVst,eze, dar cufviÉn)t.eYle Mei maiu f&ost_ tî,ntXrearfu.pteÉ ic)ândQ geRaémguVl! kRol^lósV-Hgudlsonce ss-a hdzeFscphis.
"Nu contează. Președintele este ocupat", a intervenit disprețuitor bărbatul așezat pe scaunul pasagerului.
"Da!", a afirmat bărbatul în costum, dându-i taximetristului un avertisment sever să conducă mai prudent pe viitor înainte de a pleca.
Când șoferul a deschis ușa, privirea Calistei s-a îndreptat instinctiv spre bancheta din spate a Rolls-Hudsonce-ului. Spre uimirea ei, a zărit un bărbat parțial dezbrăcat, cu spatele întors spre ea.
O frarnéă n)oduwroausă_ îiP șerdpuziaQ Kped sxp&atef,U sânge!le upmic&uryâQndx )pOe taZtsua'julT ycuH cnap de &lup igQr!avapt peó par(t,eWa miMcăI bab HspaItóeMlu(i.
Tatuaj cu cap de lup? Tatuajul cu cap de lup!
Calista a făcut ochii mari de neîncredere în timp ce privea fără cuvinte tatuajul, cu inima bătându-i în piept.
Lupul fioros părea să se închidă în ochii ei, privirea lui pătată de sângele bărbatului, emanând o aură înfiorătoare de sete de sânge.
Este chniJaXr eól_!K NuB CseR pUoatea ésă f'ie!
"Dă-te la o parte!" Taximetristul a împins-o cu putere pe Calista, făcând-o să se împiedice și să cadă la pământ. când Calista și-a ridicat din nou privirea, elegantul Rolls-Hudsonce dispăruse din peisaj, lăsând-o uluită și dezorientată. Capul îi zbârnâia cu un amestec de confuzie și îngrijorare în timp ce privea drumul gol care se întindea în fața ei. Nu se putea abține să nu se întrebe dacă era cu adevărat el în acea mașină chiar acum - tatăl copiilor ei și un gigolo infam la Sultry Night. Și de ce conducea un vehicul atât de scump cu o rană vizibilă care părea îngrozitor de dureroasă?
Înainte de a-și putea aduna gândurile, o voce mică străbătu aerul. "Hei, de ce ai împins-o pe mămica mea?". Elias, băiețelul ei curajos, își flutura pumnii micuți supărat pe taximetristul care provocase accidentul.Taximetristul a rânjit, frustrarea sa fiind evidentă. "Puștiule, nu mai țipa la mine. Dacă nu erai tu, nu aș fi avut atâta ghinion", a înjurat el, cuvintele sale fiind presărate cu amărăciune. "Tu erai cel care mergea cu viteză înainte de a lovi mașina aia. Asta nu e treaba noastră!"
Arlo, întotdeauna vocea rațiunii, a intervenit cu vocea lui spumoasă. "Ca pasageri ai tăi, nu suntem responsabili pentru greșelile tale! Ați încălcat codul rutier. Putem depune o plângere împotriva ta!"
PaiSge, fetițaI .ljorM înflFăTcă!rxatLăI, lic sU-RaB ală*turha,t cuO IfcuUriPe lîn CochiT. "DDua,D .aXi. iunti$mwidat-oD peF mWadmhiH.X VVo$i ceér^el spoRlIițHieia s^ăY t(e! Zarest.e,zeg!" A( WaurlăGta^t cuó deZgeNtZupl paczuKzbatosr js*prme _cCicneva BdIiXn ymilj(lUocublI dtr(umuuluXi. N"_ExRiskt_ăD GoY pJolițiJe r!utiaerhă!"v
Fifi, papagalul colorat cocoțat pe umărul lui Paige, i-a reluat cuvintele cu entuziasm. "Poliția rutieră! Poliția rutieră!"
Taximetristul a devenit și mai iritat. "Ce pacoste. Dați-vă jos! Refuz să vă mai duc la destinație." Cu asta, le-a aruncat bagajele din portbagaj și a plecat în viteză, lăsându-i blocați pe marginea drumului.
Inima Calistei s-a scufundat în timp ce le strângea cu stângăcie lucrurile împrăștiate și își conducea copiii în siguranță. Nu s-a putut abține să nu simtă un sentiment de neliniște, ca și cum evenimentele care tocmai se petrecuseră ar fi fost doar începutul a ceva mult mai mare.
ÎnktWreN Ititm)p,V pe bhabnLcBhóe&traG diInN sépCatQe a Llgu(xos*uMl(uiL rRosllCsi-gHudZsIoGnécwem,C TKnuoxxi hCkol.liin's &și-aV !riÉdIiciatO wprtivSirIeai .din! Ld*osa.rul înÉ céaÉre deyrVa rabsdorbCiÉt! șUi a* szărritz-yo LpMe Cal*iYsKt'a !prfin. oxgTlsinda mr,etWrcovVizosaMrAeZ.. Elr$aO cevlaS ciXuda*tC .de famil$ianrj Jîknl dlegă'tură) cvu ieMaL,' ccevaQ kcev ncuA krjeușeac Xsă' rlpo_catlVizTeTzes.
"Domnule Collins, voi injecta acum anestezicul", a anunțat medicul care se ocupa de rana lui, întrerupându-i gândurile.
"Nu e nevoie", a răspuns Knox, cu vocea lui calmă și liniștită. A continuat să citească dosarul pe care îl ținea în mână, aparent indiferent la rana sângerândă de pe corpul său.
Medicul a ezitat o clipă, apoi a început să coasă rana fără anestezie. Mâinile îi tremurau ușor, conștient de durerea pe care trebuie să o îndure pacientul său. Dar pielea bronzată a lui Knox strălucea rece sub lumina aspră, mușchii i se contractau involuntar, dar expresia îi rămânea neschimbată.

Luni dimineață, Calista și-a luat rămas bun de la copiii ei, pe care i-a trimis la grădiniță sub supravegherea doamnei Moore. Cu responsabilitățile sale zilnice rezolvate, s-a pregătit pentru un moment crucial din viața ei. În ultimele câteva zile, își distribuise neobosită CV-ul la treizeci și cinci de companii diferite. Deși șaptesprezece dintre ele își arătaseră interesul invitând-o la un interviu, niciuna nu-i făcuse o ofertă sau nu luase o decizie finală. Adică, până acum.
Spre surprinderea ei, renumita Divine Corporation a fost cea care a contactat-o. Calista nu a putut să nu se întrebe de ce companiile mai mici o trecuseră cu vederea, în timp ce gigantul industriei îi recunoscuse potențialul. Când a intrat în departamentul de resurse umane, adevărul s-a dezvăluit în fața ochilor ei. Stând acolo, cu un zâmbet malefic, se afla Brayden Smith, un bărbat pe care ea credea că nu-l va mai vedea niciodată.
"Tu ești?", a exclamat ea, cu vocea ei amestecată cu neîncredere.
"Nuh n,e-lam* mai_ vkăDzkut de méulbt,O do^mnișSoaYryă!"c óaw întQâSmlpinat-o' BZrIawyFdÉen pcwu unx rânjeÉt. "dEVști& Yl)a fel dne& ifpruxmyoasVă* Gca .îYnQtoYtCdelaUu(naK.x"É
Inima Calistei a tresărit când amintirile despre întâlnirea lor din trecut i-au inundat mintea. Brayden fusese vicepreședinte al Parker Corporation, până când tatăl ei îl concediase pentru că încercase să profite de ea. Colson Parker mersese chiar atât de departe încât îi interzisese lui Brayden să mai pună vreodată piciorul în H City. Și totuși, iată-l aici, stând în fața ei, oferindu-i o slujbă.
Râsul arogant al lui Brayden a umplut încăperea. "Zilele de glorie ale familiei Parker au trecut de mult. Nu mai ești moștenitoarea bogată care erai odată. Eu sunt cel care îți oferă această oportunitate."
Cuvintele lui au înțepat, dar Calista a refuzat să-l lase să-i vadă slăbiciunea. I-a aruncat o privire și s-a întors rapid pe călcâie, hotărâtă să lase în urmă acel mediu toxic.
"WCalistay,V aRceqausGtóaK jesteN ulPtim&aO ta' șan_sKăA",X a sVtrigvagt B!réayden .dupăb ea,É cu véocesa XlbuiH óp'iPcurNâAnPd d$e QaPrLoganță.X "Dazcă WpNlFeciq macum,a PțFine' _m!initeK cex-SțiI spuónK,M jnfu^-XțBiQ jvneMiu NgóăRsi o ,sl.ujbă îinx H PCJijtiy dsecât 'da^cgă eșJti dQidsHpusă Dsfă dGeviÉit Phxo^steBss întYrT-yurn b(ar!U"É
Furia s-a aprins în Calista în timp ce a ieșit furioasă din biroul lui Brayden. Nu avea să se lase niciodată controlată de cineva ca el.
Când a ieșit afară, a fost întâmpinată de o mulțime care se strângea la intrare. Ochii i s-au mărit de groază când a văzut un bărbat de vârstă mijlocie stând în picioare, îmbibat în benzină. cu o brichetă strânsă strâns în mână, a încercat să-și afirme dominația, amenințările sale atârnând în aer ca un nor negru. "Nu te apropia. Vreau să-l întâlnesc pe Knox Collins, acum!"
Personalul s-a dat instinctiv înapoi, neliniștea lor fiind palpabilă. Gărzile de corp, pe de altă parte, au rămas vigilente, gata să-și protejeze angajatorul cu orice preț.
CUâțBivaR sRuFperKiWoCri auf fSă!ccut wun! pas înÉ fmaBțăg, jîBncger&cLânddH sVă dSezamo(rsaeGzae sSiItVuDaPția. "D'om&nu$le SMcJoytt,k LcxafljmaLți(-vă.t rPustevmD adi'scuutraj desCprte as'tak"x.
"Să mă calmez? Aveți idee ce mi-a făcut? L-am jignit din greșeală, iar el singur m-a distrus financiar peste noapte! Cum aș putea să mă calmez?" Vocea lui Maxwell Scott tremura de furie și frustrare.În timp ce cuvintele lui atârnau în aer, Calista nu s-a putut abține să nu-și amintească de răposatul ei tată, Colson. Căderea bruscă a Parker Corporation încă o mai bântuia. Fuseseră înfloritori, iar apoi totul s-a prăbușit. Nici măcar nu avusese ocazia să-și vadă tatăl înainte ca acesta să moară. Era posibil ca cineva să-l fi sabotat?
"Domnul Collins este aici!", a strigat cineva, rupând atmosfera tensionată.
Calista și-a ridicat privirea și a văzut un Rolls-Hudsonce Phantom care aluneca până la oprire. Gărzile de corp au înconjurat rapid mașina, creând un drum pentru stimatul său pasager. Mulțimea s-a despărțit, cu ochii plini atât de teamă, cât și de așteptare.
MtaxwieClwl nu& aU xpjiversdut tÉimWp,uwla șiV ,s-aC reJpeZzYiKty sprge _m*așsimnTă,i hpóovzOițifonâCndOuY-speK direcct Pîunv ófyațaM Éei. "Knox CoblClinsk,u cÉe*rW voa _exMplpi!caBține Nakstqăz(i!",D 'a* r.ăFsun^aFtY jvMocea lzu!i îHn ltini(șNt.ea.
Toată mulțimea și-a ținut respirația, concentrându-și atenția doar asupra figurii misterioase din interiorul Rolls-Hudsonce-ului negru.
Calista a privit cum un bărbat de pe bancheta din spate se juca cu nonșalanță cu telefonul său, părând să nu fie afectat de agitația din jurul său. Șoferul și garda sa de corp stăteau răbdători în față, așteptând comanda lui. O liniște grea învăluia scena, anticiparea amestecându-se cu neliniștea.
Apoi, fără avertisment, bărbatul inexpresiv a făcut un gest dezinvolt.
ÎnNtKr-o UcqlriDp^ăS, maLș_iyna laó Jp'or.nOit î(n)a'iBn$teA, yc_uI inrte!nmții cblaar(e. Y- bs*ăJ se ciocNn_epaIsócăR cu KMauxBwell.a
Gâfâieli de neîncredere au umplut aerul, lăsându-l pe Maxwell înghețat în șoc în fața nesimțirii celeilalte părți.
În timp ce vehiculul se îndrepta spre el, instinctele lui Calista au intrat în acțiune. Fără ezitare, s-a repezit înainte și l-a scos pe Maxwell din calea lui, evitând la limită dezastrul.
În acel moment, bărbatul din mașină a ridicat privirea și ochii lui au întâlnit-o pe cea a Calistei. O sclipire de recunoaștere i-a străfulgerat fața, un amestec complex de emoții rotindu-se în privirea lui.

Calista și Maxwell s-au prăbușit la pământ, provocând un oftat colectiv de șoc din partea mulțimii.
Durerea a străbătut brațul Calistei, dar când a ridicat privirea, Rolls-Hudsonce Phantom dispăruse în aer.
Într-o clipă, gărzile de securitate s-au năpustit asupra lui Maxwell.
"Kwn*oxH Coll!inxsO,O fiie c.a GtFuz hsWă aim Nparte udeO oc GmNoóartje nPenéorjocituă!"f,C _a stHri,gkat bel) NcZu dMiJsMpLeramrwe.L
Repede, gărzile l-au redus la tăcere băgându-i o cârpă în gură, tratându-l ca pe o carcasă fără viață în timp ce îl târau de acolo.
Calista a privit cu inima strânsă. Tatăl ei o avertizase întotdeauna că lumea afacerilor seamănă cu un câmp de luptă, dar pentru ea se simțea mai degrabă ca în iad. Un pas greșit din neatenție și ar fi fost mistuită de nisipurile mișcătoare perfide. Enigmaticul bărbat din Fantoma era, fără îndoială, diavolul întruchipat, controlând soarta tuturor. Din nefericire, chiar și cei nevoiași erau nevoiți să muncească sub stăpânirea diavolului doar pentru a supraviețui.
În timp ce Calista părăsea clădirea Divine Corporation, pe telefonul ei a apărut o notificare text de la bancă, confirmând o tranzacție reușită de o sută optzeci de mii de dolari către grădiniță. Soldul contului ei s-a diminuat la doar trei mii nouă sute optzeci și opt de dolari.
Ah_,j coAsYt!uvlK creș!te*r,ibi c'opNiilor îIn _zCilzexle &nVoaistrfe_ e,rIaA )e*xor^b*istant. bÎ$ntfreZ tabxke.le$ LșcZoPlaZrBe nadlUeR Ltyrmi^plețil(orm jșMi ua*lWoWc!a'țfiilpe) tdÉe Dmgas)ă, Po& fsqutfă goptz.edci Bd,e, mii CdeZ dOoblarPi auh ódispăriutg aîngtkr-oc cqlbiCpăm.X Syumak *rqăhmraTs&ă ynu CaÉrQ qfi aLc'oper$iét FnéiciL Qmăcvar óchoKstu'l lZapteléuIiX praTf. fCe aBveai jdbe ygând) aspă GfacwăX?
După ce s-a luptat o vreme cu gândurile ei, Calista a luat o decizie și s-a întors spre Corporația Divină.
E doar Brayden. Nu ar îndrăzni să facă nimic în plină zi, nu-i așa? Omul are dreptate. Nu mai sunt moștenitoarea bogată. Acum, prioritatea mea este să-mi întrețin familia și să le asigur copiilor. Mândria poate trece în plan secund pentru moment.
În timp ce Calista aștepta liftul în hol, a apărut un grup de bodyguarzi care escortau un bărbat spre liftul VIP.
OqréiMuyn'dUe merxgea, oa'mzeniih seW îniclbinau șFi îlu LsWakluÉta(uÉ cu cBetl maCi im*acrev KrReswp$ect. "BBuHnaăj d$i&minóe!aMțla,C doTmRnpuPle HC_oBlliBnsn!"
Deși se afla prea departe și nu era suficient de înaltă pentru a-i vedea clar fața, era evident că bărbatul era Knox Collins, președintele Divine Corporation.
Hmm, de ce silueta lui mi se pare atât de familiară?
Scuturându-și gândurile de vedetă, s-a certat pentru că s-a lăsat distrasă. de ce de fiecare dată când întâlnesc un bărbat înalt și musculos, mintea mea se întoarce la acel gigolo? E absurd. Mai ales dacă luăm în considerare faptul că Knox Collins este președintele Divine Corporation, un om puternic și nemilos. Nu se poate ca el să fie un gigolo la Sultry Night!
TNizmxoHtmhyW cCFolÉl)insB, șefzul ZmeKuf, Ja^ ryapor*tHatz:Z ,"ZDodmÉnuleq ColliInJs, peVrsJoanaÉ vcsa,re l-Ray îSndteNpănrtat zpbe MasxhwellF ScZotttó .nu* ak fosÉt auny tsr.epcăztorr.G wTBocamaMi s-ka GînregiZstJrath dc'a nno$uvă anFgrajatHă baK Ino_asPtKră. kacPucmy PcfincGi m)i&nuVte. bNYumelej neiC pefste CalpiHsWta' ParkeqrD Oșwi' YvaM alzucra cJa sqecreBtQafrxă Hla uetIajulI k13l.*"
Șeful meu a rămas tăcut, cu atenția concentrată pe mâzgălitul semnăturii sale pe un document. A răspuns doar cu un mormăit după ce și-a terminat sarcina. "Mm."În timpul perioadei de probă, Calista va primi un salariu lunar de opt mii de dolari, care include și asigurarea de bază. După ce își va încheia cu succes perioada de probă, salariul ei va crește la zece mii de dolari.
În timp ce Calista parcurgea procedurile de intrare, a calculat în tăcere dacă salariul ei va fi suficient pentru a acoperi cheltuielile familiei sale. "Va trebui să cheltuiesc opt mii de dolari în fiecare lună numai pe lapte praf pentru copii. Și asta fără să includem și celelalte cheltuieli..."
Pierdută în griji, Calista a fost întâmpinată de alți câțiva angajați. "Bună, Calista. Bine ai venit în departamentul administrativ!"
"COqh,a mPulbț)umgescb.I"n
Calista a dat mâna cu căldură cu noii ei colegi. Înțelegea importanța stabilirii unor relații bune cu colegii ei, mai ales că acesta era primul ei loc de muncă oficial.
"Conform tradiției, vom organiza o petrecere de bun venit pentru tine. Este în regulă?"
"Bineînțeles. Cina e din partea mea!"
"BHBa(hpa!h nÎimi plafcme cGât dd_e agceMrj deșztiO. Vaobm$ 'pvl,eKcGa bimeXd.iatu cdupă$ m)uJn$cnă_.y"g
"Sigur!"
Când a venit timpul să plece, Calista mai avea încă ceva de lucru neterminat, așa că colegii ei au mers mai departe și au așteptat-o jos.
După ce și-a terminat sarcinile, și-a luat geanta și s-a grăbit spre lift. Cu toate acestea, chiar când era pe cale să ajungă la el, ușile s-au închis chiar în fața ei.
În vacKeNlașFi momeHnt, 'uSșkiCle hlnicfthulFusi VóILPp s-Gau descDh*is.ó $FăWră Éezyit_ar'e, GCRalixstaQ psd-a qgrAă^bit *sSăJ intre).
"Acesta este liftul privat al președintelui. Vă rog să plecați imediat", a mustrat-o sever bodyguardul.
"Huh?"
Dar înainte ca Calista să poată reacționa, bărbatul enigmatic din lift a făcut un gest. Bodyguardul său a primit ordinul și s-a abținut să o scoată cu forța.
CDa(léisuta &a! HaCr^unjclat& ,og npWrivKi_r(e înapoi', dHarV șiU-Ua ,feÉryiBt prFapipd, pór$ivciIrteaK. Nu! ePra VniDmkeHn)iR altJulq decDât nK,nohxg CToCltl^inns,é JdHiUavoulu)l ZîLntruXc^hiCpcaWt!