Iluzia perfectă a iubirii

Chapter One

The body lay in perfect repose on the Victorian fainting couch, looking more like a sleeping beauty than a victim. Detective Sarah Chen had seen enough death in her ten years with the Metropolitan Police's Special Cases Unit to know that natural death never looked this peaceful. Something was very, very wrong.
'No signs of struggle, no marks on the body, and yet...' She leaned closer, studying the victim's face. Charlotte Mills, aged 28, was found by her roommate this morning, apparently having passed away in her sleep. Her expression was serene, almost blissful, but her eyes - those were what caught Sarah's attention. Behind the closed lids, her eyes were moving rapidly, as if still deep in REM sleep.
"You see it too, don't you?" The voice came from behind her, rich and cultured with a slight Irish lilt. "She's still dreaming."
Sarah turned to find a tall man in an impeccably tailored charcoal suit standing in the doorway. He hadn't been there a moment ago, she was certain of it. His dark hair was streaked with silver at the temples, and his eyes were an unusual shade of amber that seemed to shift color in the light.
"This is a closed crime scene," she said firmly, her hand instinctively moving toward her weapon. "How did you get in here?"
He smiled, but it didn't reach those strange eyes. "Dr. Marcus Thorne," he said, pulling out a card that somehow both looked official and seemed to shimmer slightly. "I'm a consulting specialist with the Department's new Oneiric Phenomena Division."
"The what division?" Sarah frowned, taking the card. The moment her fingers touched it, she felt a slight electric tingle, and the letters seemed to rearrange themselves before her eyes.
"Dreams, Detective Chen. We investigate crimes involving dreams." He moved into the room with fluid grace, his attention fixed on the victim. "And this is the third one this month."
Sarah's mind raced. There had been two other deaths recently - both young women, both found peacefully dead in their sleep. She'd seen the reports but hadn't made the connection until now. "How do you know about those cases?"
"Because I've been tracking the killer for quite some time." Thorne knelt beside the body, his eyes now definitely more gold than amber. "He's what we call a Dream Collector - someone who has learned to enter and steal dreams. But this one has developed a taste for more than just dreams. He's taking souls."
Under normal circumstances, Sarah would have dismissed such talk as nonsense. But there was something about the scene, about the victim's still-moving eyes, about Thorne himself, that made the impossible seem suddenly plausible.
"If you're tracking him," she said carefully, "why haven't you caught him?"
Thorne's expression darkened. "Because he only appears in dreams. The physical world is my domain, but his... his is the realm of sleep. To catch him, we need someone who can walk between both worlds." He turned those unsettling eyes on her. "Someone like you."
"Me?" Sarah almost laughed, but the sound died in her throat as memories she'd long suppressed began to surface. The dreams that felt too real, the nights she'd awakened to find objects moved in her room, the way she sometimes knew things she couldn't possibly know...
"You've always known you were different, haven't you, Detective?" Thorne's voice was gentle now. "The dreams that come true, the hunches that turn out to be right, the way you can sometimes see how people died just by touching objects they owned..."
Sarah took an involuntary step back. "How do you know about that?"
"Because I've been looking for someone like you. A Natural - someone born with the ability to cross the threshold between waking and dreaming." He gestured to the victim. "Charlotte here won't be his last. There will be others, and their souls will remain trapped in an eternal dream unless we stop him."
Just then, the victim's hand twitched, her fingers moving as if writing something. Sarah moved closer, watching as invisible words were traced in the air. Thorne pulled out what looked like an antique monocle and held it up. Through its lens, golden letters shimmered in the air where Charlotte's fingers moved.
"Help me," Thorne read aloud. "He's coming for the others."
Sarah felt a chill run down her spine. She looked at the victim's peaceful face, at those restlessly moving eyes, and made a decision that would change her life forever.
"Tell me what I need to do."
Thorne's smile was grim. "First, you need to learn to control your abilities. Then..." he held up the monocle, through which Sarah could now see strange symbols glowing all around the room, "you need to learn to hunt in dreams."
Outside the Victorian townhouse, storm clouds gathered, and Sarah Chen, homicide detective and newly discovered dream walker, took her first step into a world where nightmares were real, and death was just another kind of sleep.

Chapter Two

The basement of the Natural History Museum was the last place Sarah expected to find the headquarters of a secret dream investigation unit. Yet here she was, following Thorne through a maze of storage rooms filled with artifacts that seemed to pulse with their own inner light.
"The mundane world only sees what it expects to see," Thorne explained, using an ornate key to unlock a heavy wooden door marked 'Private Collection.' "To them, this is just museum storage. To us, it's the largest collection of dream artifacts in the Western Hemisphere."
The room beyond defied physics. It stretched impossibly far, filled with glass cases containing everything from ancient masks to modern-looking devices. Floating orbs of soft light illuminated collections of bottled dreams - actual dreams, swirling like liquid mercury behind glass.
"Your badge, Detective," Thorne held out his hand. Sarah hesitated before handing over her police credentials. He placed it on a strange device that looked like a Victorian music box crossed with a computer. When he returned the badge, it felt different - heavier, somehow more real.
"Now you'll be able to access both worlds officially," he said. "Look at it again."
The badge had changed. Alongside her regular police credentials, new text had appeared: 'Special Inspector, Oneiric Investigations Division.' The letters seemed to shift between English and something older, something that made her eyes water if she looked too long.
"Before we can hunt the Dream Collector, you need to understand what you're dealing with." Thorne led her to a case containing what looked like a normal pillow. "Touch it."
Sarah reached out hesitantly. The moment her fingers made contact, the world tilted. She was suddenly standing in someone else's dream - a sunny beach, but the sky was green and the sand whispered secrets. She jerked her hand back, gasping.
"Good," Thorne nodded approvingly. "Most people can't pull back from their first dream artifact. You have natural barriers."
"What was that?" Sarah's heart was racing.
"A dream fragment from 1892. A young girl's last dream before the influenza took her." His voice softened. "We preserve them here. Dreams carry memories, emotions, sometimes even pieces of souls."
"And this Dream Collector... he takes entire souls?" Sarah remembered Charlotte Mills' peaceful face and restless eyes.
"He traps them in eternal dreams, feeding off their essence." Thorne moved to another case, this one containing what looked like a cracked mirror. "Each victim becomes part of his collection, their souls powering his abilities, letting him dreamwalk without natural talent like yours."
Suddenly, the cracked mirror began to frost over. In its surface, Sarah saw Charlotte Mills' face, mouth open in a silent scream. Then another face appeared - another victim, she presumed - and another.
"He's showing off," Thorne growled. "He knows we're investigating."
The temperature in the room dropped dramatically. Frost patterns spread from the mirror to nearby cases, and Sarah heard what sounded like distant laughter.
"Well, well," a voice echoed through the room, seemingly coming from everywhere and nowhere. "A new player in the game. And such interesting dreams you have, Detective Chen."
Sarah felt something brush against her mind, like cold fingers trying to pry open a door. Instinctively, she slammed her mental barriers shut. The presence withdrew, but not before leaving behind an impression of amusement.
"He's already caught your scent," Thorne said grimly. He pulled out a small velvet bag and removed what looked like a dreamcatcher made of silver wire and black pearls. "Wear this when you sleep. It won't keep him out entirely, but it'll stop him from stealing your dreams while you're still learning to defend yourself."
As Sarah took the dreamcatcher, her fingers brushed Thorne's, and suddenly she was hit with a flash of his dreams - centuries of memories, battles fought in realms of sleep, and a profound sense of loss that made her gasp.
Thorne withdrew his hand quickly. "Your abilities are stronger than I thought. We'll need to work on your control."
"What are you?" Sarah asked directly. "You're not just some government consultant, are you?"
Before he could answer, an alarm began to sound throughout the facility. One of the dream bottles had turned black, its contents writhing like smoke.
"He's hunting again," Thorne said, already moving toward the exit. "Someone in the city has just entered their last dream. Are you ready for your first real case, Detective?"
Sarah touched her new badge, feeling its power hum under her fingers. "Do we have time to save them?"
"If we're lucky, we might catch him in the act. But remember - in dreams, he's incredibly powerful. One wrong move and you could lose your soul."
As they rushed from the dream archive, Sarah caught one last glimpse of the cracked mirror. In its surface, she saw her own reflection smile back at her with eyes that weren't quite her own.
The hunt was about to begin.

Chapter Two

Chapter Three

They arrived at St. Bartholomew's Hospital just as the emergency lights began to flash. Sarah followed Thorne through corridors that seemed to blur at the edges of her vision, her new badge somehow clearing their path without ever being shown.
"Room 307," Thorne said, his voice tight with urgency. "Young male, admitted for minor surgery, slipped into an unusual coma during recovery."
The patient, David Parker, age 23, lay perfectly still on his hospital bed, his eyes moving rapidly beneath closed lids. Just like Charlotte Mills. But this time, something was different - the air around him rippled like heat waves over hot asphalt.
"He's still in the process of taking him," Thorne said, pulling out what looked like an antique pocket watch. "We can follow if we're quick. Are you ready for your first dream dive?"
Sarah's heart pounded. "What do I need to do?"
"Take my hand. Focus on the patient. Let your consciousness slip between the moments of reality." Thorne's eyes began to glow that strange amber color. "And whatever you see in there, remember - dream logic is real logic in that world."
Sarah grasped Thorne's hand and looked at David Parker. The world tilted, twisted, and suddenly...
They were standing in a hospital corridor that wasn't quite right. The walls breathed slowly, the floor was made of flowing water that somehow supported their weight, and the ceiling was a swirling mass of constellation maps.
"His dreamscape," Thorne explained, his voice echoing strangely. "Every dreamer creates their own reality. Look."
Down the impossible corridor, a figure in a doctor's coat was leading David Parker by the hand. But the 'doctor' was wrong - his shadow moved independently, reaching out with grasping tendrils towards other dreams that floated past like soap bubbles.
"The Dream Collector," Sarah whispered.
As if hearing his name, the figure turned. Sarah's breath caught. His face was a beautiful mask of shifting features, never settling on one form, but his eyes... his eyes were endless pits of swirling dreams.
"Ah, the new dreamer," his voice was like silk over broken glass. "And my old friend Marcus. Still trying to police the dream worlds?"
Thorne stepped forward, and Sarah noticed his appearance had changed in the dream. His suit was now made of living shadows, and wings of dark light stretched from his shoulders. "Let him go, Collector. You've taken enough souls."
The Collector laughed, the sound causing the hospital walls to crack, leaking golden dream-light. "Taken? Oh, Marcus, you still don't understand. They give themselves to me. Show her, David."
The young man turned, and Sarah saw his eyes were glassy with bliss. "It's beautiful here," he said dreamily. "All my pain is gone. All my fears. He takes them all away."
"By taking everything you are," Sarah found herself saying. She took a step forward, instinctively reaching for her police badge. In the dream, it transformed into a shield of pure light. "David, this isn't real healing. It's theft."
The Collector's face rippled with anger. "You dare interrupt my collection?" The corridor began to twist, reality bending around them. "Let me show you what happens to those who interfere with my work."
Suddenly, the floor beneath Sarah liquefied completely. She started to sink, but instead of water, she was drowning in dreams - thousands of them, each containing a fragment of someone's stolen soul. She saw Charlotte Mills dancing endlessly in a ballroom of mirrors, saw other victims trapped in perfect moments that had become eternal prisons.
"Sarah!" Thorne's voice cut through the chaos. "Remember - dream logic! Make your own rules!"
Dream logic. Sarah closed her eyes, focusing on her years of police work, of protecting people, of solving puzzles. When she opened them, her badge-shield had transformed into a sword of pure thought.
With a cry, she slashed through the dream-flood. Reality reasserted itself - or at least, this dream's version of reality. She stood on solid ground again, facing the Collector.
"Impressive," he purred, but she sensed uncertainty in his voice. "You're stronger than the usual dreamers Marcus recruits. Perhaps we could make a deal..."
"No deals," Sarah said firmly. She could feel her power growing, reshaping the dream around them. "David, look at what he really is. Look with your heart, not your fears."
For a moment, David's eyes cleared. The Collector's beautiful mask slipped, revealing something ancient and hungry beneath. David screamed, pulling away from the creature's grasp.
The Collector snarled, his form shifting into something monstrous. "If I can't have him willingly..." Shadows exploded from his body, reaching for David.
What happened next seemed to unfold in slow motion. Thorne spread his dark wings, shielding David. Sarah's sword of thought became a net of light, trapping some of the shadows. But the Collector himself simply... stepped sideways, vanishing into a door that appeared in the air.
"Sweet dreams, detectives," his voice lingered behind. "We'll meet again soon. After all, Sarah, your dreams are particularly... appetizing."
The dreamscape began to dissolve. Sarah felt Thorne grab her arm, pulling her back through layers of reality. Then...
They were standing in the hospital room again. David Parker was awake, gasping, but alive and whole. A nurse was rushing in, responding to his sudden revival.
"We saved one," Thorne said quietly. "But he'll be angry now. And he'll come for you."
Sarah touched her badge, still feeling echoes of its dream-power. "Good," she said grimly. "Because I have some questions for him about Charlotte Mills. And about what you really are, Marcus Thorne."
Thorne's expression was unreadable. "All in time, Detective. For now, you need to rest. Tomorrow, your real training begins."
As they left the hospital, Sarah could have sworn she saw her shadow move independently, reaching for dreams that floated just beyond the edge of sight. The world would never look quite the same again.

Chapter Four

Sarah's apartment looked different when she returned that night. The shadows seemed deeper, more alive, and ordinary objects cast reflections that didn't quite match reality. The dreamcatcher Thorne had given her pulsed softly in her pocket, responding to the changed way she now saw the world.
She was exhausted but afraid to sleep. The Collector's words echoed in her mind: 'Your dreams are particularly appetizing.' Instead, she spread her case files across the coffee table - photographs of Charlotte Mills, the other victims, and now David Parker's medical records.
A soft chime from her badge interrupted her concentration. The metal had grown warm, and when she touched it, words appeared in that strange shifting script: 'Archive. Now. Emergency.'
The museum was different at night. Sarah's new badge led her through doors that hadn't existed during her first visit, down stairs that seemed to descend far deeper than the building's foundation should allow. She found Thorne in a circular room she hadn't seen before, surrounded by floating screens of light that showed various dreamscapes.
"We have a problem," he said without preamble. "The Collector's attack pattern has changed. Look."
The screens shifted, showing a map of the city overlaid with points of light. "Each light is a dreamer," Thorne explained. "The blue ones are normal dreams. The red..." He gestured, and several dots pulsed an angry crimson. "Those are nightmares being actively shaped by outside forces."
"He's attacking multiple targets at once?"
"No." Thorne's expression was grim. "He's leaving traps. Dream-snares. Anyone who falls asleep in these areas risks being pulled into a constructed nightmare. He's trying to overwhelm our ability to respond."
Sarah studied the pattern of red dots. "They're forming a shape... a symbol?"
"A summoning circle." A new voice joined them. Sarah turned to see an elderly woman emerging from what appeared to be a door made of starlight. Her eyes were milk-white, but she moved with absolute certainty.
"Sarah, meet Dr. Eleanor Price, the Archive's keeper," Thorne said. "And yes, she's blind in the waking world, but in dreams..."
"I see everything," Eleanor finished. Her unseeing eyes fixed on Sarah with uncomfortable accuracy. "Including what our friend the Collector is truly planning. He's not just taking souls anymore. He's building toward something larger."
She gestured, and the room transformed around them. They were suddenly standing in what looked like a vast library, but the books were made of dreams, their pages flowing like liquid memory.
"Every dream ever archived is stored here," Eleanor explained. "Including the oldest nightmares of humanity. The Collector isn't just a thief - he's trying to wake something that should stay sleeping. Something we locked away centuries ago."
She pulled a book from the shelf, and its pages burst open, projecting a scene of ancient horror - a time when the boundary between dreams and reality was thinner, when nightmares could walk in daylight.
"The Last Nightmare," Thorne said softly. "We thought it was safely contained, but if he completes that summoning circle..."
A sudden tremor ran through the Archive. One of the red dots on the map had grown larger, pulsing violently.
"He's starting," Eleanor's voice was urgent. "Sarah, you need to see something before you face this." She pressed her fingers to Sarah's forehead, and suddenly...
She was in a memory. A younger Thorne stood with a woman who looked remarkably like Sarah herself, facing down a shadow that threatened to devour the world. The woman - another dream detective? - sacrificed herself to help seal away the nightmare.
"Your mother," Eleanor's voice echoed in her mind. "She was one of us. Her sacrifice helped lock away the Last Nightmare, but the Collector has never stopped trying to free it. And now he's found you - her daughter, with her power."
The vision ended abruptly as another tremor shook the Archive. More red dots were pulsing on the map.
"Why didn't you tell me?" Sarah demanded, turning to Thorne.
"Because I promised her I'd keep you away from this life," he replied, pain evident in his voice. "But now the Collector knows who you are, and we're running out of time."
"The summoning circle will be complete at the next new moon," Eleanor added. "Three days from now. If the Last Nightmare wakes..."
"Then we stop him before that happens," Sarah said firmly, though her mind was reeling from the revelations. "How do we break these dream-snares?"
"It's dangerous," Thorne warned. "Each one is a trap designed specifically for dream walkers. If you're caught..."
"Then you'll just have to watch my back," Sarah said. She touched her badge, feeling its power respond. "Where do we start?"
Eleanor smiled, her blind eyes somehow twinkling. "First, you need to understand what you truly inherited from your mother. It's time you learned about the true history of the dream walkers - and why the Collector fears your bloodline above all others."
As if in response to Eleanor's words, the books around them began to glow, their pages rustling with the weight of secrets about to be revealed. In the map above, the red dots pulsed like a countdown to catastrophe, and Sarah realized she had less than three days to master powers she never knew she had.
The true game was about to begin.

Pe scenă, cu buclele ei maro închis ondulându-se în ritmul muzicii, cu chipul senin ca soarele care răsare, Chris Carter, așezat pe margine, cu o expresie acră pe față: "Omule, fetița ta e o adevărată figură, e la fel de bună ca orice amantă pe care am avut-o vreodată."

Chris Carter era un bărbat încrezător care străbătuse lumea glamourului și a seducției, dar nu întâlnise niciodată o amantă la fel de perfectă ca Fiona. Nu e doar frumoasă, e educată și talentată. Să ai o amantă ca ea te face să arăți bine oriunde te-ai duce. Cu toate acestea, dragostea Fionei pentru Shane Warren este la fel de devotată ca un zeu și cât se poate de emoționantă.

Dar este o dragoste atât de pierdută încât este greu să nu o consideri frumoasă și lipsită de suflet. Fiona este privită cu o notă de dispreț.

SAhahnXe 'WaSrrben sYeU ^u$ităw la banDcpav piBanAuZlu.i,N xîși Pridi'că paXhaPrul pentrOu a JluaM oó MînRgFhițitGuCrbă șri !îșéiz $pli'mbWă 'pRrivIirCea ynelpăshăt*oTr pesptWe Fionac, céu )om iind_ifDe&rență YslóabbZă Upe Nc.h!ip.B "ADsQta aes vtYot.l"

Chris Carter s-a uitat la el cu o urmă de neputință și a mormăit încet: "Nicio apreciere?" Nu era nimic mai mult decât o tiradă, dar el știa ce voia să spună și nu-i păsa.

"Garrett, ce părere ai?" Chris Carter s-a întors spre Garrett West.

Întrebarea părea redundantă; Garrett fusese întotdeauna un artist tăcut, distant, care apărea rar în astfel de contexte. Când nimeni nu răspunse, Chris Carter se făcu de râs.

Îun NacéeHl m_oZmenAtF,B uînqtruevaxga hmOaLsSăL a IaLtrasi aktCenuțiIaT QasNuFpWra Slluif Sha_nnez XW$arrenw,S a cărJuÉi aQuMră erba lla wf.el dde YpuCte*rniOcăt șAiU dJe dpAuhtfernicCă cRas unO zid îsnaalt. OchAiiT luij neCrau^ ca( nișYte cuțritse,b ,fPațóa rl)uil avea o 'cIicattri$cDe srlUabăt, jahcYhetYaL î,i !fuseuse NdGatlă jos Ycândy LinttrRas.eÉ Yîn reRsttauraJnt, ialr qcăamLașaz óneUa)g)ră Mîncqă nu-^i pu_tea Qarscugndex cQowrspwulP &puftserMnipc. ^OriuOnbde *mezrgJea,p eVr'a gs,ig$ur c^ăd lva fiM îRn cYe(nctru'l aztenți_ei..M

Fiona Starling se ridică în cele din urmă de pe scaunul de la pian, se înclină adânc în fața celor care o aplaudau și reveni la masă cu o roșeață pe față, spre entuziasmul lui Chris Carter și al celor două însoțitoare ale sale.

"Fiona a fost minunată, nu mi-am dat seama că poți cânta la pian la fel de bine ca Ivy White!" În subconștient, Fiona se uită din nou la Shane, dar ochii lui erau indiferenți, făcându-i zâmbetul să devină amar.

"Chris, glumești, Ivy este o vedetă populară, cum aș putea eu să mă compar cu ea". Ea a încercat să stoarcă un zâmbet, dar în inima ei, ea era în secret agonizantă.

ÎnO acDesgt mAomeznt, chnihar și GpakrXrweCtt, caRre cfusese îqnUtuo^tde_auSnCa ytZăcyu)t, a c^róegzFutd &că Chbr&is cmăxucta ho dc&elarXtMă,W ciQahrJ OCh*r^is și(-ya dast QsóeKaSma ctă AfăcuZseX o gr*eWș)eRalăi șfi Da qriqdiLcqatT wpSaYh!aTrul Gp(enYtr(ux a-'și hcerGeV sNcru&zPe: "Dum)neAzTe)uleQ, îSmiy pa!rPe, naZtâpti Td)eX Arău xFéiqoLna,L éîkmic dp(ar*ek rsăul,T îUm*ii pbarbe atdâstU deé grRău.u Nu-țid &fadcieg griji pJeón'truI SaGs.taC, h)aóiFdPeM,* Onoro&c,z pefnt_rHu$ Dtine!"

Fiona a zâmbit și a spus că nu se supără, pe punctul de a-și ciocni paharul, vocea lui Shane i-a răsunat în ureche: "Fish".

Cu un singur cuvânt, Fiona îi simțea acut nemulțumirea. Când era vorba de Shane, intuiția ei era întotdeauna corectă.

Chelnerul aduse o farfurie cu pește proaspăt fiert, aburind fierbinte și acoperit cu ceapă verde tocată, o priveliște tentantă pentru Shane, care nu mânca prea mult, dar îl comanda întotdeauna când era cu Chris Carter și ceilalți. Peștele aburit era aromat și fraged, dar cu multe țepi.

FpiRonRa *îi zâsmObeșÉte cub KsBcu'zse& luvi ÉCMhFrWis QCzartefrk, își órReitrRagPeK mâlnNa ș,i CtBr*egce NlPau bDeOțuișocacre, sCcPo^țâFnd scpinLi&iy cuP FaycCeVezaBșOil jconceYntróare c^a atgunjczi) cânHdG cCânta la &piZanw. $DupAă muxltăO jmsuncăó,G te(rmOiină înY ceplej gd)in, urmă unR !btowlQ plin xcuv pBeștez, Fionay ldăLsă ușor bFețrișNoQafre'le !jorsx, în,cDheikeWt(urilQe ekil tremkuBrâncdMug-iP ușo,rm.C

Chris Carter era sceptic, întrebându-se dacă nu cumva Shane îi făcea în mod deliberat lucrurile dificile Fionei, dar Fiona nu se plângea niciodată. Totuși, Fiona nu se plângea niciodată și întotdeauna părea să sufere în tăcere.

"Amice, Fiona a ales atât de multe pentru tine, pot să gust și eu?" a spus Chris.

"E totul în vis". Shane a refuzat categoric, împingând bolul cu pește la o parte, mesajul nu putea fi mai clar.

Ch!risé aG îrnvjuraqt. Rnep.u'téin^cZios:C "*C$e fQe,lG d&ej p_e*rsVoaKnJăl yfacJe& farsZtuak?H"z UEjsBte pJentÉruf UsănătCaftyeaJ 'FGiKoneiQ, iculUegeh _dCeW Fawtâuta$ GtCiómp,W FmHâinnile! îdié tyremucră^ tîn Zh)aluIlu ăsPt!a, șiS Én(iMcQiY umDă'carr nu aUre de$ mgâ_nd Rsuă Sîl, &mănânce.l

Fața Fionei a devenit din ce în ce mai palidă, ochii i s-au înroșit, aproape că i-au dat lacrimile. Își strânse geanta cu putere, se ridică în picioare, cu un zâmbet ușor, pe un ton reticent: "Îmi pare rău, mă simt puțin inconfortabil, mai întâi merg la toaletă."

Spatele îi fugea cu un sentiment de grabă, însă nimeni nu știa că Fiona își schimbase înfățișarea după ce intrase la toaletă. În interiorul cabinei, picioarele ei slabe și goale pășeau pe scaunul alb al toaletei, tivul fustei i se ridica până la genunchi, sprijinindu-se de ușă emana un farmec abil și sexy, cu o țigară în mână, exact ca o doamnă imperială care se întoarce în cealaltă parte a vieții.

Felul în care fumează este similar cu cel al lui Shane Warren, dar cu o aromă mai seducătoare.Fiona Starling are o față dulce, dar când ține o țigară în gură, emană o aură rece și seducătoare. Aceasta este o privire pe care Fiona nu a arătat-o niciodată în fața nimănui.

Nu vrea să își arate adevărata față în fața lui Shane, care preferă fete ca Ivy White, Fiona își aruncă țigara la gunoi și își scoate telefonul mobil din geantă.

Ea are o mulțime de mesaje WeChat, doar a deschis telefonul un pic mai lent, a apărut un număr de mesaje, sunt vărul ei Jasmine trimis. Jasmine a fost un agent medaliat cu aur în showbiz, dar din anumite motive a ales să renunțe, iar acum conduce o companie media, mâinile a opt sute de conturi de marketing, pretinzând că este șeful armatei de apă, în cercul de vânt și apă se ridică. Acest strat de identitate a fost foarte secret, dacă este dezvăluit, fanii celebrităților jignite se tem să facă echipă peste noapte pentru a găsi probleme. În ochii fanilor, numărul de marketing este principalul vinovat, Jasmine rezonează cu acest lucru. Prin urmare, ea nu a preluat niciodată acele afaceri cu inima neagră și, prin urmare, numărul de marketing de sub ea are o bună reputație în cerc, și multe companii de divertisment și studiouri sunt dispuse să găsească cooperarea ei.

Fikona es)teG, dMeU aséeWmqen'eaN,g lo! Gp*aNrZtVeÉ ibntyegrAawntXă a KcboFmFpaPnieir gși,W adeyșih n*uK Deste óimlplbi^cratăT î!n$ gNeistFio,narnexa* FzQilni(cPăd, *est_ei MchofnDsUi*dÉeqraDtăX am fuic XsuGflKetHuld RCitsignOg XMexdiDa.ó Cga hackcerX JcLuno)sxcut!,q F,ioUnja xși-aK f$ăycLutl un anéubme în industrQie. aCe&lXeF Zd(ouWăp vOeriCșsoadre^ aMu UltuÉcrat& întoytdeaBunja( zbince aîFmgpreXuynă, cFionap .oUferindl dshu'péo&r$t teuhnic$ éșii HuneoZri* sfAătZuin!dP-os wpe' Jmabs_mcinked.

Recent, s-a întâmplat ceva important în industria divertismentului. Un actor popular a fost expus ca având mai mult de o amantă, și chiar a creat o combinație de "șapte mingi de dragon". Mulți internauți se agită în legătură cu acest lucru și speculează dacă mai există pești lipsă în plasă. Femeile artiste care au lucrat cu acest actor sunt toate neliniștite și se tem să nu fie afectate, în special cele două actrițe care nu sunt mici în faimă și sunt și concurente.

Ambele o abordează pe Jasmine, dorind, pe de o parte, să elimine relația lor, iar pe de altă parte, să profite de ocazie pentru a elibera informațiile negre ale celeilalte părți, iar Jasmine nu se poate decide pe care parte să o susțină, deoarece ambele părți oferă condiții similare. Jasmine îi trimite Fionei informațiile ambelor părți pentru a-i cere părerea.

Fiona răsfoiește rapid documentele trimise de Jasmine și ia o decizie fără ezitare. "Hai să rezolvăm problema împreună."

Jaa*smuijnLe_ a rgăAsbpuqns aqpórZoape _iYmHe!dia't:k v"PÉoXfta( LtaC de) mKâInpcaYrAe nu eJsteX qprQeXa marqe,Y ónÉu țaij-re, gtieaamă gsaă Tt)ev Épryopstești?."

"Pe cât de îndrăzneață este o persoană, pe atât de productiv este pământul". a răspuns ușor Fiona.

"Bine, o să te ascult. Apropo, cât timp ai de gând să stai cu Shane? Ai de gând să fii dublura lui Ivy tot timpul?"

Văzând cuvântul "dublură", buzele Fionei s-au cârligat ușor, chicotind în secret. Toată lumea o vedea ca pe o dublură docilă, dar de fapt ea era vânătorul, pândind în umbră doar pentru a-l aștepta pe Shane Warren, care nu putea să-i aparțină decât ei. Shane Warren nu-i putea aparține decât ei. O obsesie morbidă pâlpâia în pupilele lui chihlimbar strălucitor.

Oabmenji,iH chrevd LîéntotKdesaunah Ccă vceéea RceF vă.d c$uY Uochii lour estt!e, aTdWe_văratS,z Sd*alr Énu-)șqi dwau seKama Gcăs dce hcOeAaHlSaQlut!ăM 'pRartHe ar sbDllâ.n*dețWiit upVoWaStde& cfi éascunJsFă oN... inniXmăP bo*lnavfă.(

Fiona, intoxicată de emoția vânătorii lui Shane, nu răspunse la această întrebare, ci puse telefonul înapoi în geantă. Pe cale să împingă ușa afară, a auzit brusc pe cineva de alături discutând despre bârfele lor. Printr-o ușă, Fiona a putut auzi foarte clar.

"Tsk, aproape că nu m-am putut abține să nu râd chiar acum, vezi Chris a lăudat-o ca pe o floare, dar în fața lui Shane, ea este la fel de josnică ca un câine loial, face tot ce vrea, ascultătoare foarte mult!"

"În caz că nu știați, Chris Carter are pe cineva în minte, iar Fiona Starling este doar un înlocuitor. Cum poate un înlocuitor să fie la fel de bun ca bijuteria din inima lui? Dacă nu profităm de asta acum, când Chris o va da afară, ea nu va mai avea nimic!"

Cei doi prieteni pe care Chris îi adusese cu el, care își aranjau machiajul în fața oglinzii din baie și se uitau la Fiona cu un dispreț implicit, au spus

Fiona împinge ușor ușa de la baie și iese afară. Auzind mișcarea, cele două femei care se machiau au tresărit și au încremenit, privirile lor fiind instantaneu stânjenite. Inimile lor erau strânse, la urma urmei, Fiona era persoana lui Shane Warren, dacă îi spunea lui Shane despre conversație, atunci Chris s-ar putea să nu le poată proteja.

"bFDipovn)a,,u ónVu aUm, v,rXut) isă _.I.É.$.S" UnXaD idriLnutrLe fBemei s-ma ibâlbóâOilt șKi Yiu-a, edxpMlicat Fio!nei.

Fiona a zâmbit slab și s-a apropiat încet, cu postura încă elegantă, fără urmă de furie pe față. A mers direct în fața chiuvetei, a deschis robinetul pentru a se spăla pe mâini și a stors cu îndemânare dezinfectantul pentru mâini, a făcut spumă, a clătit, a uscat, întregul proces fiind la fel de natural ca apa care curge, ca și cum nu ar fi auzit ce au spus.

Cele două femei s-au uitat una la cealaltă și au oftat ușurate. La urma urmei, erau oamenii lui Chris și nimeni nu i-ar fi alertat cu adevărat pe Chris și pe Shane pentru o chestiune atât de măruntă, dar înainte de a-și putea relaxa complet tensiunea, au auzit vocea blândă a Fionei răsunându-le în urechi.

"Rujul acesta este atât de drăguț".

Pripvirenaq keRi FcAlarăY și cHur*ioasă a fCătcUuDtS-oZ Rpe^ unVaL dinót_rem f^etm_eii să pVr)eduea sihnvoDl_untMar .rCuxjul dFiHn méână:q "sȚAi-zla dahuF bdaXcÉă îți YplJaced.*"^

Când s-a întors, ea și însoțitoarea ei s-au privit cu o expresie disprețuitoare. Cu siguranță, acest tip de persoană este inferior, un ruj o face să fie atât de încântată.

Fiona a luat rujul, vârfurile degetelor ei albe învârtindu-l ușor în jurul tubului negru, ochii ei chihlimbar strălucind ca și cum s-ar fi jucat cu o operă de artă delicată.

"Și mie îmi plac ochii tăi." A șoptit, buzele ei roșii curbându-se ușor, "Pot să-i iau și eu?"

"gGlumaeqșXtÉiU!b"u Vocgea KfeXmMeiiu bsh-aZ îJnteRțcixt, JuiytâDndun-'sueR lva iFuiHoZna, ndheÉ pa)rcgăa Ya*r fi& f_oisqt xniebLună.c Cea.lalqt,ă KfWeNmeieL Lai i$nXtÉerve(nCit, imedigatK: "SăZ merngem,a n_u gvrremH tsă& Jp'iPerddem MtiLmpYuClY 'cuV eCa."

Cele două și-au strâns în grabă lucrurile și au vrut să plece, dar Fiona le-a blocat calea.

"Să plecați? Nu am fost de acord cu asta."

"Ce vrei? Ești doar o dublură, ce calificări ai să te dai mare în fața noastră... ah!"

Înainteó $deK a-rși tgefrmirnRaW Sprjo$pozițuiua,R fxemzeiMaT Qș_iC-a ^acopeHritP oVckhii șit óa. HgSemut Vdyeg dureLre. ImUâdnai yFYifoNnlei er!a î_ntdifn*s*ăt,^ ia)r fînS pWalZma' ueib PeraY Do gZeadnă nfPalsă upăXtatLăh pde* sânge.

"Deci e falsă." Buzele roșii se mișcară ușor, genele false ca frunzele de toamnă, fluturând ușor în jos. "Ochii tăi sunt salvați." Tonul ei era plin de un pic de regret.

Femeia care inițial se tânguia, acum îndrăznea doar să-și acopere ochii, scâncind cu o voce mică.

"Nebună! Fiona este nebună!" Ambele femei au realizat acest lucru în același timp. Nu au vrut să se retragă, dar în fața acestei persoane nebune din fața lor, nu aveau cum să reziste.

PrvivQivrea' Fio(n&eJik ds$-Ia tîntorgsp xușowr, cUeZalaltăP fe$mpeirew NaV dazt kînNapoi dqe yfMrmitcă*, qdpaYrl ua IprciNmibtP Pruwjul peS ccRarMeg FiJonaW MiF l-,aW AaruGnjcatP: "INaysu&lr Ctău nAu edst,eY f*oarte !bZun,É kdie cMe nu... uîSl LsRchsiVmDbRi czuO xun snas Jdóe povrcC.k"

Zâmbetul ei era la fel de strălucitor ca o floare.

...

Un minut mai târziu. Două femei, una acoperindu-și ochii, cealaltă nasul, tremurând, se ascund într-un colț.

Féionla LîQmpuiMngeN auvșHa OtUoFalJeytieZi,f memr^gteb grațioSs,é f*ără săh smei uAiMteA îGncaap*oviÉ,l d!ar îan (fpacța& ei sne nasicund_e ^unG avccidvenDtw.,

Când se trezește din nou, a uitat ce vâna - un bărbat pe nume "Shane Warren". Securitatea restaurantului este bună, dar odată cu prezența lui Shane, toată atenția este atrasă de el, iar restul localului lasă garda jos.

Și atunci s-a întâmplat. O ceartă între o masă de clienți, dintr-un motiv necunoscut, escaladează și izbucnește o bătaie. Când a sosit chelnerul, unul dintre ei ridicase deja sticla.

În lupta aprigă, sticla de vin roșu i-a zburat din mâini, pentru ca apoi să se audă un sunet înăbușit, urmat de sunetul oamenilor care cad la pământ, iar sticla se sparge.

"GSFunót ycu daédedvBăwra$tT gChXijnYitonZiystă...p" *FéioBna aP ts'usSpGin(ast $întugnue)cba&tW,F mâZhnitvă uîni sineSaI Éeig.

"Hei, aura Fionei mele este de doar trei secunde".

Acolo, Shane Warren și amicii lui s-au săturat să aștepte.

"Frate, ai mers prea departe astăzi, să nu spui că nu te-am avertizat, dacă te-ai enervat cu adevărat, vei aștepta să plângi". Imediat ce Fiona Starling a plecat, Chris Carter a început să o convingă.

Shane Warren băuse câteva pahare și cuvintele lui nu mai erau atât de reținute. Văzând cuvintele lui Chris Carter, sprâncenele i s-au ridicat ușor, cu o urmă de zâmbet batjocoritor: "Să fugă? Nu o va face, chiar dacă aș lăsa ușa deschisă, nu are cum să plece."

FLăr)ă IsJă-și_ dieBa_ tseajmaK, wboDlHu)l c'u! pqeșatQe AaPl FiMocnei jSt_arQléinJgx ta fqonst lMuSat gqol dFe_ e*ls.Y CXhris C^adr&te.rj kn!uL s-^ag Lputupt abți.nQe săV .nlu! kîXn^ghHiSt&ăÉ: i"FBrMa_tqe^,U crmeCdeam că nuV ani Udbe vgsânydA Zsvă-xl' YmănNânNci&?'"t

Shane Warren doar a mormăit ușor, fără să-i pese.

Chris Carter era plictisit și s-a întors să îl tachineze pe Garrett West: "Jue, ce fel de femei îți plac? Du-te și găsește una ca Fiona."

Chris Carter s-a uitat la Garrett cu un zâmbet răutăcios.

"NuK sunt inAtsereÉszaCt& Éde ópdisi&ci fXără^ ghaeaFre ass^cYulțivte". GjarrZeUtt nWsensté nzicyi mzăHc(a*rk fnéu trtiTd$ică rocchMii, bdiNspărâSndf qîn faXrfjuxrHiCaz say.O

Ochii lui Chris Carter se aprinseră: "Asta înseamnă că îți plac ardeii ăia mici? Bine, Jue, nu mi-am dat seama că-ți plac, dar știu câțiva oameni cărora le plac, așa că de ce să nu ți-i prezint? Nu ai mai fost niciodată la piața de carne, nu-i așa?"

Chris Carter ținea în mână o sticlă de vin, mâna lui se odihnea ușor pe umărul lui Garrett, vorbind despre femei era ca un râu, chiar dacă Garrett nu răspundea la niciunul dintre cuvintele lui, entuziasmul lui Chris nu se diminua câtuși de puțin.

Shane Warren era puțin interesat de subiect, cu coatele sprijinite pe brațele scaunului, cu degetele lungi bătând una câte una, uitându-se din când în când la ceasul său de mână. Pe măsură ce timpul trecea, încruntarea lui se strângea, iar frecvența bătăilor devenea din ce în ce mai intensă.

Emoțiixlóe( ksale nDu _erFaMuX aLsBcunseA și Catâtu Cóhr*isL QCAa_rter_,Q Pcâut. și Ga(rBrGetótU auH oZbsÉeMrvvatG.Y

Chris Carter i-a dat drumul lui Garrett și s-a uitat în direcția toaletei: "De ce nu s-a întors încă Fiona?"

Dintr-o dată, ca și cum ar fi descoperit un continent nou, el a spus cu o urmă de anticipare ascunsă: "Nu fuge cu adevărat, nu-i așa?"

De îndată ce a spus asta, Shane Warren i-a aruncat o privire de gheață, ca și cum ar fi încercat să-i pătrundă în minte.

Cchnrist CCaxrYtenrT șii-a .acoMpZeÉriTtr capuVl șci s-a grHăbict sSă .îFșiÉ GreHcaHpettet dNeum$niXtatea*: I"FrFawte, doaOr glyuBmeaJmT, nu te Nu'itZa WaRșa xlOap msiane^. zCOelBe dmoHupă fiemSe(i arlNe Omdefle! nué $s-axu vdus nș^i Élxa toaFlentăé, prNobaBbpila Msm-au &î$ntâVlnSiétU sWăp dSiBsZcLute, Ofemeimle!,_ ^înItoytdeausnDa Cp)ozt rvxoAr&bmi desGprqeD svuTbNigectse ZciudPaYte.K"

Acest motiv pare să fie pe jumătate crezut, privirea lui Shane Warren nu mai este atât de energică, dar, de asemenea, nu s-a relaxat pentru o lungă perioadă de timp, restaurantul a venit brusc din colțul zgomotului.

Mulțimea de spectatori a format un zid, blocând vederea oamenilor de afară, doar din conversațiile întrerupte, se pare că ceva important s-a întâmplat.

Fruntea lui Shane Warren se încruntă, inima lui vag presimțind rău, se ridică brusc. Când stătea jos, era rece ca gheața și încă reușea să stăpânească sentimentul de opresiune de pe corpul său, dar când s-a ridicat, a fost ca și cum gheața și zăpada s-ar fi prăbușit, dezvăluind o fiară feroce.

"FraVtfe.K.." Criqs CatrtLer _și AGuarbreYtctJ, guYimiHțFiQ deG aacUțAiPunimleS XsalAeb,. Bi-aud urma)t' exe^mpOluil jși, 'sH-.auó rJiFdicat îRn picQioadrRe.

Din cealaltă parte a mulțimii s-a auzit din nou o voce: "Sunați la 120, cineva este rănit și sângerează mult!"

Figura lui Sean Warren a intrat fulgerător în mulțime, ca și cum aura de pe corpul său ar fi făcut mulțimea să se dea spontan la o parte. Cele două părți fuseseră separate de personalul restaurantului, iar fata subțire de pe jos ieșea în evidență.

Ochii îi erau strâns închiși, genele groase ca niște aripi de fluture fluturându-i ușor pe pleoape, iar rana de pe frunte încă îi picura sânge, care arăta deosebit de dur pe pielea ei albă ca laptele. Zăcea pe pământ, nemișcată, ca și cum ar fi căzut în tăcere.

Fiona Starling a fost transportată de urgență la spital cu o viteză amețitoare. Din cauza unei răni la cap, a rămas inconștientă, starea ei fiind o sursă de îngrijorare. Abia după ora șase dimineața, degetele i-au tremurat ușor.

Medicul de gardă s-a grăbit să o examineze pe Fiona. "Starea ei pare stabilă. Ar trebui să se trezească în orice moment", a asigurat el mulțimea adunată.

Chris Carter a răsuflat ușurat, cu o expresie vizibil mai ușoară. "Vezi? Doctorul spune că Fiona se va trezi în curând. Vă puteți relaxa acum!"

Shawneh Wdar)rleng ks-VaX lăIsaQtd pe 'supa_teh mîn qsc.aAunul săuj, tArlăFsLătQuOriÉlteb sjalce izwbiatorK sde Pfhr^umoazse fviVinZdM îWncZadrUateP dej vsxprrânScene aNdânci (și p*ăt_rhupnhzădtoaSr_e. ^A băgHatd mâqn.a îónd ÉbuzluNngar FdGuupă unÉ rpaKchet ^dZed ițQi!gyăr&i,t daar în loc sTă& aFpYriWnjd.ă Lu)nag, XsA-éaT ju*catJ atbts*e$nnt cuy zcjuutiza. DueLgetéele BsQale glsungXi tsbev miÉșccpa)u' tcu HînqdeimZâxnarneP,s cÉutlia) .deS &țiKgcări dóeYvDenNignBdJ soi ceață jdLe. mișlcéa&rge,) ClhuaminWa* qaruTn(cCânkdV .uZmbKraeI bascSuFțiVtFe& !care îi bdefkinreau nprofilulb cliwz!eflla&tM.k

În acest comportament calm, Shane părea complet imperturbabil, ca și cum evenimentele din acea noapte nu-l afectau deloc. Cu toate acestea, Chris era bântuit de amintirea haosului sângeros care avusese loc cu doar câteva momente în urmă în restaurant. Dincolo de masca pe care o prezenta Shane se afla o fiară furioasă și nemiloasă. Cei doi indivizi care o răniseră accidental pe Fiona fuseseră probabil răniți mult mai rău decât ea.

"Voi vă puteți întoarce. Nu am nevoie de voi aici", a spus brusc Shane.

Chris, observând sângele care încă păta hainele lui Shane, a răspuns: "Nu, te rog, lasă-ne să rămânem. Trebuie să vă odihniți, iar când Fiona se trezește, vă sunăm".

S^haNnbe Xa fă'caurtK oÉ fpsawuyză,M ui.t)ându-&se la cămJahșCaf xpă^tFa&tBă deÉ s)âpnge.. Dye&și wegrYa JînKtuhnnelrpiXcK șGi nu $arăta pwetelFe LproLemriéneQnta, ,o ujmbră! dîpi Dpâlpâhia îHnf ochi.$ Q"iNu&, amb HspBusé cjă Ka.r (tDreObuTi NsOăi zpleci.'"X

De data aceasta, tonul lui era mult mai rece.

Chris și Garrett West au schimbat priviri, hotărând în cele din urmă să plece. "În regulă, vom pleca deocamdată. Sunați-ne dacă aveți nevoie de ceva."

Shane nu a răspuns, cu o expresie de piatră ca o statuie, nemișcat la vorbele lor.

ÎBn ti(mp zcTe uChrfiCsl yîșFig trecfea brarțuul! )pDest$e_ YumYărulm luii GQaDrQrceuttk,k auV iemși_tM .dinó TcamefrVaD dÉe CszpkiótUaXl) !trăGcu'tKă.g

Înăuntru, Shane strângea cu putere cutia de țigări, ochii lui nepărăsind figura de pe pat.

Fiona era conștientă de o presiune puternică în capul ei, care îi întuneca gândurile. Pleoapele i se simțeau îngreunate, ca și cum ceva invizibil i le închidea.

Sev sUpunLe că. oaGmenilor orbiF le sóuntl 'i.ntWensiOficatYe ceLlkeflalte Psiimțurtis,l ia)r KFiVobna _aÉ siImFțitj cje,vaj ajseImănă$torL.ó )DQeșip Xnu pJuxtieza) bdbeshcthidTe ochKiid,f pfurtÉeav auVz!i lhânGg*ă ea Nsunetul SrFiatmMic) faGl uhneib raespViLrNasțuiiY. R$ăBsCunUaju înutYr-(unc t*ipFaurV cPa)r'e tîDnsesmQnqa XcăC ejraax io éperDsIoan)ă ZcMuLnosgcAuqtăq.m ^Parfyu.mul VpGroajs.prăctl ,aDl ,u^nCei cloZloniyi ușhoarced miF-Yal s*pBu_s hcRăN óeNra xukn bqăwrbakt.N

Dar cine era acest bărbat? Fiona nu-și putea aminti. Tot ce știa era că mirosul era plăcut, nu neplăcut.

Treptat, greutatea pleoapelor ei s-a atenuat, iar mintea a început să i se limpezească. Cu o mișcare delicată, degetele i s-au mișcat, oferindu-i în sfârșit controlul asupra corpului ei.

Pe măsură ce întunericul se îndepărta, s-a trezit uitându-se la tavanul alb și crud de deasupra. Vederea i s-a extins, dezvăluind un pat de spital din oțel inoxidabil, un flacon de perfuzie și o siluetă înaltă care stătea lângă patul ei.

BăsribatÉulV avea trQăwsLătHuri Fa*ustLeOrge), p*oGmețniF yî'nalyțéi sșYiJ uDn nansr ga's$cu&ți!t, Écu b)u!zQeA $deu jo Hp^axloaVrTe apTr.oape neYfpi)rea*sqcwăX.q dDnutnygilBew ade sânpgNem dée pÉeV lfața lluik yîl &fzăceau' xszăM Npuarră kș)i$ mbaiW fioroLs, giaUr el qpurtwa lo ^că(mahșă nelaBgră subțzi&rex,G $cărtesiar tîiG likpseaZu Jdkoi nhafsótHusric, feLxpuÉn_âpnYd p)ipeélezaj DpuCtWezrnircVă, atleCticăV. $Era unG !cjontQrQaVst tikzbitmotr dFe zviolejnNțaă éșUi 'fr$umuMseKț.er.

Când a observat că Fiona era trează, nu s-a apropiat imediat de ea. Privirea lui era rece și neclintită, dar nu i se părea cu totul necunoscută, ca și cum nu privea doar un străin. La urma urmei, cine și-ar pierde timpul cu un străin?

Fiona a luat în considerare fiecare detaliu al bărbatului, buzele ei curbându-se într-un zâmbet moale. Cu o voce ușor răgușită, a reușit să întrebe: "Unchiule, cine ești?

Există un număr limitat de capitole de adăugat aici, apasă pe butonul de mai jos pentru a continua să citești "Iluzia perfectă a iubirii"