Secretele hotelului de cinci stele

The waves crashed against the cliffs of Nova Scotia with an almost musical rhythm, but Aria Morgan knew better. After three years of studying marine biology at the remote Blackrock Research Station, she had learned to distinguish between natural ocean sounds and something more... peculiar. Tonight, there was definitely something different in the water's song.

Standing on the observation deck of the research facility, her long dark hair whipping in the salty breeze, Aria focused her night vision binoculars on the churning waters below. The full moon cast an ethereal glow across the surface, making it easier to spot any unusual movement. That's when she saw it - a flash of iridescent scales, much too large to be any known fish species.

"You're out here late again," a deep voice spoke behind her. Dr. Nathaniel Cross, the facility's new head of cryptozoology, stood in the doorway. His presence had been causing quite a stir among the female staff since his arrival last month, with his storm-gray eyes and the mysterious scar that ran from his left temple to his jaw. But Aria had noticed something else about him - the way he always seemed to appear whenever the strange occurrences happened.

"There's something out there, Dr. Cross," Aria said, not taking her eyes off the water. "Something big."

"Please, call me Nate," he said, moving to stand beside her. His proximity sent an involuntary shiver down her spine that had nothing to do with the cold. "And I know. That's why I'm here."

Before Aria could question what he meant, a haunting melody drifted up from the waters below. It wasn't quite singing - more like an otherworldly humming that seemed to resonate in her very bones. To her surprise, she found herself taking an unconscious step toward the railing, drawn by the sound.

Nate's hand shot out, gripping her arm. "Don't listen too closely," he warned, his voice tight with concern. "They're hunting tonight."

"They?" Aria tried to shake off the melody's lingering effect. "Who are 'they'?"

Just then, a figure emerged from the waves - a woman with silvery skin and long, phosphorescent hair. Her eyes glowed with an unnatural blue light, and when she opened her mouth to continue her song, Aria saw rows of sharp, pearl-like teeth. The creature's beauty was both terrifying and mesmerizing.

"Sirens," Nate whispered, his grip on Aria's arm tightening. "Real ones. Not the sanitized versions from your fairy tales."

The siren's gaze locked onto them, and her song changed, becoming more focused, more enticing. Aria felt Nate tense beside her, and when she looked at him, she was shocked to see his eyes had taken on a silvery sheen, reflecting the moonlight like a cat's.

"We need to get inside," he said through gritted teeth, though he seemed to be fighting the urge to move closer to the railing himself. "Now."

But as they turned to leave, Aria caught sight of something in the water that made her blood run cold. Dozens of glowing eyes had appeared beneath the waves, and more figures were rising to the surface. Their songs began to intertwine, creating a symphony of supernatural beauty and terror.

"Dr. Cross... Nate," Aria's voice trembled slightly. "What's really going on at this facility?"

He finally turned to look at her fully, and in the moonlight, she could see that his scar was glowing with a faint blue light. "It's not just a research station, Aria. It's a containment facility. We monitor and protect humanity from ancient creatures that most people think are myths. And right now," he glanced back at the water where more sirens were emerging, "something has disturbed them. Something that hasn't happened in over a hundred years."

"What?" Aria asked, though part of her feared the answer.

"They're looking for their lost queen," Nate's voice was grim. "And for some reason, they think she's here."

A particularly powerful wave crashed against the cliffs, sending spray high enough to reach the observation deck. As the droplets hit Aria's skin, she felt a strange tingling sensation, and for just a moment, her reflection in the window showed her eyes glowing with the same ethereal blue light as the creatures below.

Nate saw it too. His expression shifted from concern to something more complex - fear, fascination, and what looked almost like recognition. "We need to talk," he said quietly. "About your mother. About why you were really assigned to this facility. And about why you've always felt so drawn to the sea."

The siren's song grew louder, more insistent, and Aria felt something stir within her - ancient memories that couldn't possibly be her own, yet somehow were. As she followed Nate inside, one thought kept repeating in her mind: her life as she knew it was about to change forever, and there would be no going back to the simple world of marine biology and research papers.

Behind them, the sirens continued their haunting chorus, their songs now carrying a note of triumph. They had found what they were looking for.

The facility's underground laboratory was a maze of steel and glass, illuminated by harsh fluorescent lights that made everything look clinical and cold. Aria followed Nate through a series of security checkpoints, each requiring increasingly complex biometric scans. Her mind was still reeling from the events on the observation deck, the sirens' song echoing in her memory.

        "How long have you known?" she finally asked as they entered what appeared to be his private office. Unlike the sterile corridors outside, this room was filled with artifacts that looked ancient - shells with strange markings, crystals that seemed to pulse with their own inner light, and walls covered in charts mapping underwater ley lines.

        Nate moved to a heavily secured cabinet, his fingers dancing across a complex lock. "Since the moment you arrived at Blackrock. Your bio-readings were... unique." He pulled out a thick file with her name on it. "But your mother knew long before that."

        "My mother?" Aria's voice cracked. "She died when I was three. All I have are some photos and my father's stories about her love for the ocean."

        "Your mother didn't die, Aria." Nate's voice was gentle but firm as he placed an old photograph on his desk. "She returned."

        The photograph showed a woman standing on these very cliffs, her wild dark hair streaming in the wind. She looked exactly like Aria, except for her eyes - they held that same otherworldly blue glow Aria had seen in her own reflection moments ago.

        "That's impossible," Aria whispered, but even as she spoke, memories began to surface - the way she could hold her breath for impossibly long periods, her uncanny ability to predict storms, the strange songs that sometimes filled her dreams.

        Suddenly, the lights flickered, and a low vibration ran through the building. Nate's expression turned serious. "They're testing the barriers," he said, moving to a bank of monitors showing underwater footage. Multiple figures darted past the cameras, their movements too quick and graceful to be human.

        "What barriers?" Aria asked, joining him at the monitors.

        "Electromagnetic fields designed to keep them at bay. But with their queen so close..." He glanced at her meaningfully. "They're stronger than usual."

        "I am not their queen," Aria said firmly, though something deep inside her stirred at the words.

        "No, but you're her daughter. The first successful hybrid in centuries." Nate pulled up more files on his computer. "Your mother was their queen, and when she fell in love with your father, it created a diplomatic crisis. A siren queen choosing a human was unprecedented."

        The vibrations grew stronger, and somewhere in the facility, an alarm began to sound. On the monitors, the sirens' movements became more coordinated, more purposeful.

        "They're not just testing anymore," Nate muttered. He grabbed what looked like an ancient trident from a wall display. "They're breaking through."

        Aria's head suddenly filled with voices - not speaking English, but a fluid, musical language she somehow understood. They were calling to her, telling her to come home, to take her rightful place.

        "Make it stop," she gasped, pressing her hands to her temples.

        Nate reached for her, but stopped short when he saw her eyes - they were glowing brighter now, and her skin had taken on a slight iridescent sheen. "Fight it, Aria. You're not just one of them. You're both human and siren. That's what makes you special."

        The facility shook more violently, and the lights went out completely. In the darkness, Nate's eyes glowed silver again, and Aria could finally ask the question that had been nagging at her.

        "What are you?" she whispered. "You're not entirely human either, are you?"

        Before he could answer, the reinforced windows of his office exploded inward in a shower of glass and seawater. In the opening hovered three sirens, their beauty terrible and magnificent. The one in the center spoke, her voice carrying both authority and disdain.

        "Step away from the princess, Guardian. She belongs with her people."

        Nate raised the trident, which began to glow with an electric blue light. "She belongs where she chooses to belong."

        As seawater swirled around them, Aria felt power surge through her body - raw, ancient, and demanding to be released. She had a choice to make, but first, she needed answers.

        "Tell me everything," she said, her voice carrying a new note of command that surprised even her. "About my mother, about what you are," she looked at Nate, "and about why I'm really here."

        The siren queen smiled, showing those pearl-like teeth. "Oh, little princess. You're here because a war is coming. And you," her glow intensified, "are the key to everything."

The seawater swirling around Aria's feet felt alive, responding to her emotions like an extension of her body. The three sirens remained suspended in the shattered window frame, their ethereal forms casting an otherworldly glow throughout Nate's flooded office. The lead siren - who had introduced herself as Cordelia, First General of the Deep Realm - watched her with ancient eyes that held both wisdom and cunning.

        "Your mother's choice started this war," Cordelia said, her voice carrying the rhythm of waves. "When she chose your father, she didn't just abandon her throne - she disrupted a balance that had existed for millennia. The Deep Realm has been without a true queen for twenty years, and the dark ones grow bolder each day."

        "The dark ones?" Aria asked, acutely aware of Nate's tension beside her, his grip tightening on the glowing trident.

        "The Abyssal Court," Nate answered grimly. "Think of them as your people's darker cousins. While the sirens of the Deep Realm protect the oceans, the Abyssal Court seeks to corrupt them. Without a queen's power to maintain the barriers..."

        "They're breaking free," Cordelia finished. "Even now, they gather in the deep trenches, preparing for war. Only a queen's song can reinforce the ancient seals."

        Aria felt the weight of their expectations pressing down on her like the ocean itself. "And you think I can do this? I don't even know how to control whatever... this is." She gestured to her still-glowing skin.

        "That's why I'm here," a new voice spoke from the doorway. Aria turned to see a woman she'd only known from photographs - her mother. Nerissa, former queen of the Deep Realm, stood in the threshold, looking exactly as she had twenty years ago. Her presence made the very air vibrate with power.

        "Mom?" Aria whispered, emotions warring inside her.

        Nerissa's eyes - the same otherworldly blue as Aria's now were - filled with tears. "My daughter. My beautiful, brave daughter. I'm so sorry I had to leave you, but it was the only way to keep you safe while your powers matured."

        "Safe from what?" Aria demanded, anger suddenly surging through her. The water around her feet began to churn in response.

        "From those who would use you," Nate interjected, his voice carrying an edge of bitterness. "The Guardians weren't always noble protectors, Aria. Some believed that controlling a hybrid princess would give them power over both realms."

        "Like your father did?" Nerissa's voice turned cold as she addressed Nate. "Is that why you're so close to my daughter? Following in Marcus Cross's footsteps?"

        The tension in the room sparked like electricity. Nate's silver eyes flashed dangerously. "I am not my father."

        "Enough!" Aria's voice carried a new power, making everyone in the room freeze. The water around her feet rose in spiraling columns, responding to her command. "I want the truth. All of it. No more cryptic warnings or half-answers."

        Suddenly, the facility's emergency sirens blared to life. On Nate's monitors, dark shapes appeared in the deeper waters - humanoid figures with shark-like features and glowing red eyes.

        "The Abyssal Court," Cordelia hissed. "They've found us."

        "They found her," Nerissa corrected, moving to Aria's side. "They can sense your awakening power, daughter. We're out of time."

        The facility shuddered as something massive struck it from below. Through the broken window, Aria could see dark forms rising from the depths, their movements predatory and purposeful. The water around her feet turned ice-cold.

        "You have to choose now," Nate said urgently. "But know this - whatever you decide, I'll stand with you." His eyes met hers, and in them she saw not just duty or ambition, but something deeper, something personal.

        "As touching as that is, Guardian," Cordelia interrupted, "she needs to come with us. Only in the Deep Realm can she learn to control her powers in time."

        Another impact rocked the facility. In the distance, Aria could hear screams - the research staff, she realized with horror. They were unprotected, unaware of what was really happening.

        "I won't let innocent people die," Aria declared, feeling strength flow through her. "Mom, Cordelia - help me protect the facility. Nate..." she turned to him, "teach me how to fight."

        "Always choosing both worlds," Nerissa murmured, a mix of pride and worry in her voice. "Just like your mother."

        As the Abyssal Court's forces surrounded the facility, Aria felt something click into place inside her. She was neither fully human nor fully siren, neither wholly of land nor of sea. But perhaps that's exactly what both worlds needed.

        "Well then," she said, as power coursed through her veins and the song of the sea filled her mind, "let's show these dark ones what a hybrid princess can do."

        The water around her erupted upward, turning into a swirling shield of liquid crystal, just as the first of the dark figures burst through the facility's lower levels. The war for two worlds was about to begin, and Aria stood at its center, with a Guardian at her side and the power of two realms flowing through her blood.

The next few minutes dissolved into chaos. The Abyssal Court's warriors crashed through the facility's lower levels like a dark tide, their shark-like features twisted into snarls of hunger and hatred. Aria's crystalline water shield held against the first wave, but she could feel their darkness pressing against her power, trying to corrupt it.

        "Channel your emotions through the water," Nerissa instructed, her own powers creating whirlpools that trapped several attackers. "The sea responds to authentic feeling, not just will."

        Nate moved with inhuman grace, the trident in his hands leaving trails of electric blue energy as he fought. "We need to evacuate the research staff," he called out between strikes. "They're gathering near the main lab."

        Aria closed her eyes for a moment, and suddenly she could feel every drop of water in the facility - in the pipes, in the air, in human bodies. The awareness was overwhelming. "I can feel them," she gasped. "Everyone. Everything."

        "That's your queen's sense awakening," Cordelia explained, her own song turning violent as she fought. "You're connecting to your realm."

        An explosion rocked the lower level, and through her new awareness, Aria felt something massive entering the facility. The temperature of the water dropped dramatically, and even the sirens looked concerned.

        "Thalassos," Nerissa whispered, fear evident in her voice. "The Abyssal Prince himself."

        Through the broken floor emerged a figure that seemed made of living darkness. Unlike his warriors, Prince Thalassos appeared almost human, devastatingly beautiful in a cruel way. His eyes were the color of the deepest ocean trenches, and when he smiled, his teeth gleamed like black pearls.

        "The little princess awakens," his voice was like the crushing depths given sound. "How convenient. I was afraid I'd have to wait longer to claim my bride."

        "Bride?" Aria and Nate spoke simultaneously, his voice sharp with anger, hers with shock.

        "Did they not tell you?" Thalassos moved closer, his presence making the water around him turn black. "The only way to truly end the war between our courts is through union. Your mother refused me twenty years ago. But you..." his dark eyes roamed over her face, "you're even more powerful than she was."

        Nate stepped between them, the trident glowing brighter. "She's not a prize to be claimed, Thalassos."

        The Abyssal Prince's laugh was like ice cracking. "Ah, the Guardian speaks. Tell me, son of Marcus Cross, does your protection come from duty... or jealousy?"

        Before anyone could respond, a scream echoed from the main lab. Through her water sense, Aria felt the research staff's terror as more Abyssal warriors surrounded them.

        "Choose quickly, princess," Thalassos said smoothly. "Surrender to me, and I'll spare them all. Refuse, and watch your human friends feed my warriors."

        Aria felt rage build inside her - pure, hot, and powerful. The water around her began to glow, not with her mother's blue light or Thalassos's darkness, but with a brilliant purple that seemed to combine both aspects of her nature.

        "You want an answer?" Her voice carried the crash of waves and the strength of tidepools. "Here it is."

        She thrust her hands forward, and every drop of water in the facility responded. It rose from pipes, condensed from air, pulled from the sea itself. But instead of attacking, it began to sing - a new song, neither fully siren nor fully human, but something entirely unique.

        The Abyssal warriors closest to her began to writhe, their corrupted forms starting to purify under her hybrid power. Thalassos's eyes widened in genuine surprise, then narrowed in fury.

        "Impossible," he snarled. "No one can purify the Abyssal taint!"

        "She's not no one," Nate said, pride evident in his voice. "She's both of your worlds, and neither. And that makes her stronger than either."

        Aria's song grew stronger, and she felt Nate's energy joining with hers, the Guardian's power amplifying her own. Her mother and Cordelia added their voices, creating a harmony that made the very foundations of the facility vibrate.

        But Thalassos wasn't finished. With a roar of rage, he released his own power - a wave of such absolute darkness that it threatened to swallow all light. "If I cannot have you," he growled, "then no one will!"

        The two forces met in a spectacular clash of energy. In that moment, as purple light battled primordial darkness, Aria felt something else stirring in the depths beneath the facility - something ancient and powerful, awakened by their battle.

        "The Leviathan," Nerissa breathed. "The battle... it's waking the ancient ones."

        As if in response, a deep rumble shook the entire ocean floor, and everyone - siren, human, and Abyssal alike - froze in sudden, instinctive fear.

        In the brief silence, Aria heard Nate whisper, "Whatever happens next, Aria, know that I-"

        But his words were cut off as the floor beneath them cracked open, and the true power of the deep made its presence known. The war between courts had awakened something far older and more dangerous than any of them had imagined.

        And deep in her soul, Aria knew - this was only the beginning.

1

Empire City Peninsula Hotel de 5 stele
Pe măsură ce petrecerea celei de-a 22-a aniversări se apropia de sfârșit, Emily Lawrence s-a împiedicat puțin, iar roșeața din obrajii ei părea mai pronunțată, ca și cum ar fi purtat fard de obraz. Când liftul a ajuns la etajul opt, Sophia Reed a prins-o de mână pe Emily, hotărâtă să nu o lase să cadă în mâinile lui Zachary.
Ea a luat o decizie decisivă, trăgând-o pe Emily mai adânc în coridor, până la ultima cameră. În acel moment, chelnerul hotelului tocmai livrase masa și nu închisese încă ușa.
"HBfuJnkă ziutap,f )pwehrqsoanÉa kdinăqunQtÉr*uK Kes.tZe ApAriye$te*na mea, voviY iXnJt,rlam oy clriXpwă, n(u utrÉeLbu.ieó ssdă* înIcuiwatți upșyaV". vClhóelnerVu(l bnu rah bănLuOit) $nÉiTmidcd șSi^ Ja' împpÉitnKs^ )făGr^ă' dproblemxe WcărTuciogróul cu mâ^nQcarVe.*
Sophia a zărit prin ușă un spate înalt înăuntru, înfășurat într-un halat de hotel, evident proaspăt spălat. Un bărbat ar fi drăguț! Fără să stea pe gânduri, a împins-o cu putere pe Emily înăuntru și a închis repede ușa în urma ei.
Sophia s-a uitat la camera de securitate și a suspinat ușurată; unghiul camerei se întâmplase să fie un punct orb, iar camera nu o putea surprinde deloc. Și-a răvășit părul lung și s-a îndreptat spre celălalt apartament ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.
Emily a fost împinsă într-o cameră slab luminată și, amețită, a văzut un bărbat care se întorcea și o privea cu ochi de cuțit.
"Ca!lmehaUzfăk-te_." GA_ Amorzmtăitn ^pKentréu^ siJneb, inhcRaWpaybuiflăf qsTă îișMiA s&tăpâXneFaósIcă zpanicua.f
"Ieși afară!" Când distanța s-a redus la trei metri, Ethan Steele a reușit în sfârșit să se uite bine la fața ei. Părul ei negru, lung până la umeri, fusese pieptănat într-o împletitură superbă de un stilist profesionist, elegant și regal. Rochia ei albă îi scotea perfect în evidență silueta curbată, cu clavicule grațioase de fluture și doar cantitatea potrivită de plinuțe.
Tivul rochiei prezintă un arc elegant, dezvăluindu-i picioarele subțiri pe partea dreaptă, iar marginea fustei este împodobită cu diamante mici și strălucitoare. Ea a purtat sandale înalte de 8 centimetri, încrustate cu diamante roșii, dezvăluind o personalitate veselă și sinceră.
În acest moment, ea se luptă să se elibereze de tocurile înalte, dar nu le poate da jos indiferent de situație. În cele din urmă, ea pur și simplu și-a pus brațul în jurul gâtului bărbatului și, cu o ușoară mișcare a mâinii stângi, ultima pereche de tocuri a fost scuturată cu succes.
PCaqrfumVuhlc uhșor^ aPl cUorypMulFui mlHuBiO IEmily_,x Ycare ceZs_te notay daeh mxij!lo&c ya cnufăsrruluiZ alb șiv $al Jc$rin(uBl.ui Md$in vGalhed,G dxe la huun bcra,ntdm inPtjernzaJțbiolnal, ceUlexbryu*.t Fiec.arem (partbe la! co'rWpu,lWui eiu ÉaórătaB srudpezrb* ușKi nloqbiylÉ, sde puótCea _o,arve Wca ^eBa DsCăs fiex vîFnLtr-BaFdevăr Éo AtjâHn!ăPră RdRoZmxni,șoabr)ăO careZ a yiBntra.t (îDnn c.amerqa greși$t'ă.?a CumV a!rn p'uhtTe&a vfi?
Fără ezitare, i-a tras încheietura subțire și s-a pregătit să meargă spre ușă. Cu toate acestea, picioarele i-au slăbit și și-a pierdut brusc sprijinul, îngenunchind dreaptă pe covorul moale, cu o mână încă ținută de Ethan.
"Asta a fost incredibil!" Ethan nu mai avea răbdare și îi strânse mâna, gata să sune la recepția hotelului.
Chiar în momentul în care a ridicat receptorul telefonului fix, Emily, aflată pe jos, s-a târât brusc din nou, la un moment necunoscut, îmbrățișându-i ușor talia din spatele lui.
"ANu jmă_ LsiMmtF bziyneÉ, ttóe rQoygD asaljveHawzvă-măD"l. VboAchea Febi bmlkâdndză și iruégÉăMtjoaSreI ca răsuna,tV cîn( uAmmbrmeflex iînatVuOnDeécva*tle, XdezvăWlutind oJ urmăD qdde_ o $alUtă aromZăt.U
Ethan a lăsat telefonul în mână, cu o urmă de asprime în ochi: "Vorbește! Cine ți-a spus că am venit astăzi în Orașul Imperial? Cine ești tu ..." trimise.
Înainte ca el să-și poată termina propoziția, Emily l-a împins violent pe canapea și s-a năpustit asupra lui imediat după aceea.
"Bărbați! Eu ... sunt foarte inconfortabil acum, această doamnă vă ordonă să vă grăbiți și să mă salvați!"
Îig o)rdon!ă?G EtPhlan rșUix-a( înăbmuCșdit do aTnucmită iemfoMțxiey kîPn xelz,r a *pzufniMt. HșiJ Ta îInRdezp(ăZrtXaHt-So' fyădrăd tezzgimtiare. jDa, aZcea'st^ă rfÉemeie NeNsnte! îJntr-&a_dCeLvPăr tfeyrSmecătoairef, ida!r ea Ni-a *sÉubestlimxat rweuțDinereaI!A
"O spun din nou, pleacă naibii de aici chiar acum!"
Emily s-a clătinat câțiva pași înapoi înainte de a se stabiliza, neauzind nici măcar ce spunea el, știind doar că deschiderea buzelor lui subțiri și senzuale o făcea să se simtă din ce în ce mai inconfortabil.
Fără ezitare, a tras fermoarul invizibil de la spate, iar rochia a alunecat silențios de pe ea și a ajuns pe covorul curat.
Văfzând acJesast$ă HscYenHă înx QfațaI yliuaiJ,F Jokchii _ljui lEXth(an aYu GdezvenFitx dihnL cleb 'îDn$ bcCe^ mcaZi adRânciP, ceFalOaltMă ppAaprBte DpVăWreOa smă fiRe foaDrjteZ upuIt(e^rngikcăP,C iDaWr fgekmeVióaS p.e cCarke hoI găhsaipse AejraC wșHiv ea' nfoaNrVtMe pinteHrtersantă.
În ciuda haosului din mintea lui Emily, ea s-a avântat încă o dată înainte ca Ethan să fie gata să o îndepărteze ...
În acest caz, nu era nevoie ca el să fie politicos!
"Asta a durut! Cine naiba m-a rănit ... La naiba..."
R_eacUțbiUa liui EmkiZlKyZ l-Ha suruprFinsh Qpmej E.thaYnG p(entIruL cyâtevau jsecuénde.) Pohater că Rera_ pquRrT șsiv sxiNm)pmluj Opróeqa! agtrAă)gătpoamrieg,U 'fămc)â$ndZu-fl pea bărb^aRtr să mveUa^rKgăi adâPnVc, gdin ndoNrmiQtor la vbaieL xl^a bUalconu .K.T.
Până când zorii s-au ivit în est, cei doi au adormit în cele din urmă unul în brațele celuilalt.
Soarele strălucește, aerul condiționat din interior este încă puternic, Emily dormind a fost înghețată trează, a deschis ochii vag, vrea să tragă plapuma înapoi pentru a continua să doarmă. Privind în jur, își dă seama că plapuma a căzut pe podea.
Stai... nu este în regulă! De ce o doare corpul? Cum ar putea fi într-un hotel?
MhiwnwtPeJaÉ is sez tQrez)e$ștXe Ybrusc, eaé beraY sing_ura dinH cXamerrIaY XlRuxyoxaóssă, hkaiHne_le lrorÉ eyrauN nîmaprhăștiZater ppe tpéodleNa, iar oJ x.G.G.V căvmbaaș,ă zdej znjoaNptCe?Z
Șocată, uitându-se la semnele de pe corpul ei, ca adult, știa în mod natural ce i se întâmplase.
Cum s-a putut întâmpla așa ceva? Noaptea trecută ...Sophia a ajutat-o să se ridice, cine era bărbatul de lângă ea?
La naiba! Nu-și poate aminti nimic!
Ejmibly sStă*tea GpneC paWtyuul Omanre* Ra,méețZitBă$,P plân!góâmndR n^ep^utFin$cJio$asăP... ÉsUe străDdJuiU AsDă mea)rgPă vlHa Zf_erbea_strqă jșiB trxaseh PdrarpeyriGilde.q
Lumina soarelui de afară era orbitoare, și era clar după-amiază.
Emily nu-și putea da seama, un complot atât de sângeros în cele din urmă care verigă este greșită.
Uitându-se la peisajul frumos din afara ferestrei, și-a dat seama că se afla încă în hotelul Peninsula. Briza trecea ușor, cu parfum de flori, perdelele roz ondulau, dar nu-i păsa să aprecieze acestea.
MviWnyte^a. ReSi epswteU un dMezWastFrnuV, șic-La fcrercat durKerVea CdiTn AfJruntieA, az oZfvtatZ adânNc, luKcrzuprisle afuH aIjuinrsU Ml$a OastCaL,y (daet JceB ^s!ă se gTâ&ndeaÉscWăw Jla lukcRrlurGi^ inuutqi$lze.
Pe banca de lângă pat a pus două cutii rafinate, deschide o privire, dar este un set de rochie de mătase albă.
Emily a decis să facă un duș pentru a părăsi acest loc în grabă, pași poticnire în baie, baie există mai multe articole de toaletă pentru bărbați scumpe, evident, de sex masculin.
Ea a scuturat din cap, a umplut cada cu apă, și înmuiat în pentru a se relaxa.
În ttÉimap aceO dfăRcfeaI &baWie, És-ab )gâandJitl lJa nohaptOea nZebuInTă d!e) ha,sze!acrăn,q mJo,rmbăiCnd rîznI cs(inea. (eif: "Cjine n)abi^ba at fAost )bdă.rbóaYtWu(l dăla asejarăY?"

2

Urmele de pe corpul ei nu puteau fi spălate, ochii lui Emily Lawrence erau roșii, iar inima ei era plină de o mâhnire fără sfârșit. Cea mai prețioasă avere a ei, pe care Zachary nici măcar nu o atinsese, fusese pierdută într-un moment de impuls! Iar bărbatul nu luase nicio măsură de precauție pentru a o proteja.
"Emily, ai 22 de ani, chiar trebuie să te porți ca un copil? E o nebunie." Inima ei era plină de disperare, ce avea să-i spună lui Zachary când se va întoarce? Nu s-a întors pentru toată noaptea trecută, cum ar fi putut tatăl ei să mintă? Geanta trebuie să fi fost ridicată de menajeră, nu avea cum să contacteze pe nimeni de afară. Voia doar să facă un duș și să plece de aici.
După ce a făcut o baie, simțindu-se mai bine, Emily și-a înfășurat corpul într-un prosop, a deschis repede ușa de la baie, și-a uscat părul, și-a pus hainele pe care bărbatul i le pregătise și a părăsit hotelul în grabă.
Erra ÉplLecatMăH wd_e cnâctevaaL )mPinIuateP Jcdân$d VEt!hWaCnX 'S(teSeTlxe' Jifnt_róăj óînn npbas viqoió _înY *caXmCevrăé, aarDu&nFcpăv moP sprivOire fîZn_ jmur (și oX ngăzsxi dde myult gpoablă.d Cuvtia dbeA Xpe (paatu fuOsbe!se &dyeIsIchhiVsvăk, unz indidcWiuH i'ndirect c'ă *EmiliyU plercUaJske_.$ óE!l s'-.a uitRatN PpLriQn dc.ameUrăD șNi a văzuyt uQn ébKirlelt ip.e$ noLptieXră,P $c*ahren JscDrYina:! j"DrwalgKăi CuowcbóoOy, fin(cqiadentquhlQ (deé 'ieriC Da fohsNt go neînfțel*egeDr)e,H speJr c$ă' v_eHiZ Gpu*tea spă-țIi res(pbecCțJi et)iÉcap Tp&rLofGehsionalăé șFiU să te aprefUaci jcăS Mnu& wmrăb cuznoșKti Écâcntd Jmă vDeiy ,vRedDeaa Dîn .vdifito*r! zAproxp(o, $oLnora,rniWuly prostitu_akteii Xesdte deU 2s50,K hai&de cdqaAta viri!toVatreB amxinteșcte&-fțié jsră mmdi-l' c.evri îFn gsecSret! hBXyge!M"
Pentru prima dată, fața lui Ethan a arătat o expresie confuză și furioasă, a ținut biletul strâns în mână și a mers spre canapeaua de afară. Canapeaua albă rămăsese cu pete de sânge asemănătoare florilor de prun, ceea ce îl făcea să fie sigur că doamna era prima dată.
Cu toate acestea, ea plecase destul de simplu, ar putea ea să pună bazele pentru viitor?
Soarele ardea pământul, iar Emily se simțea atât de inconfortabil încât s-a grăbit să cheme un taxi. Înăuntru, a folosit telefonul mobil al șoferului pentru a-l suna pe Lucas Taylor, cerându-i ajutorul.
LÉucRaHs(,g celD jmZa$iC bÉuÉnm prgiZetaen al eTi d'ed sfex mvasvculYipnM, erÉag DdejaP Sun caTmPpjióon ikntAerDnhaJțiobnalC d_eQ cudrse^ lAa WvârsOtQaC deÉ 2_4p HdeJ lanÉif și, sscek fcxuKnosJcóu$seră lah o curqsyă*.J
Zachary este prima persoană la care se gândește, dar, date fiind circumstanțele, ea nu știe cum să îl înfrunte, după ce a pierdut prima dată.
"Bună." Tonul lui Lucas era mai greoi decât de obicei când răspunse la apel.
"Eu." Vocea lui Emily era încărcată de urgență: "Ce e în neregulă cu tine?" Chiar dacă nu avea avantajul vârstei, Emily era încă suficient de dominatoare pentru a-l face pe Lucas să o sune pe sora ei. Lucas a înghețat când i-a auzit vocea și, după ce a verificat numărul apelantului, a întrebat timid: "Emily?"
"BDDaM,n Ham& RnevGoie! utrgentă cdbe lajuNtorrY, t&re_buies gsPă meDrgQ gla .tjine acYuém, dQă-imi cunH bGilceBt,g Kmhia-$amy ypsierdmut wge!anta.q"m
"Tariful? Unde ești?" Lucas o auzi sunând ca și cum ar fi știut ceva, dar din nou, se părea că se întâmplă mai multe decât credea ea.
"Așteaptă-mă, voi fi la tine în zece minute, ne întâlnim la bordură." Ea închise telefonul cu viteză, îi mulțumi șoferului, apoi îi dădu o adresă și se lăsă pe spate în taxi ca să se încrunte puțin.
Șoferul a pornit radioul din mașină: "...Există o știre că tatăl lui Emily, Arthur Lawrence, care tocmai a fost demis din funcția de președinte, și-a transferat toate acțiunile în urmă cu două luni, punând capăt direct carierei sale strălucite, reporterii noștri urmăresc acest lucru în profunzime. Reporterul nostru urmărește acest lucru în profunzime, vă rugăm să acordați atenție mai târziu, vă mulțumim pentru vizionare!"
MinPteia &luYi EmilXyu Reraé t!ulJbur,aAtăO, plinăD dek re!méușcLăJrLiw zpenZtkrWu qcUeeay hceY fMăcuHse qier)i, Zșig fntu fpruTtOeZaU ésă Qa(sÉculCtNe ^ce .sQe* sfpIuFneab sl*a rxadioé.,
În câteva minute, mașina s-a oprit la bordură, iar Lucas, cu părul său roșcat, și-a alungat prietena după ce Emily a închis telefonul și a coborât el însuși scările. A plătit cursa de taxi și a urmărit expresia lui Emily, care nu părea ieșită din comun, cu excepția faptului că părea puțin obosită.
Se pare că ea chiar nu conștientiza gravitatea problemei ... "Nu te-ai dus acasă aseară?"
"Cum poți să știi asta!" Reacția lui Emily a fost intensă, șocându-l pe Lucas, el și-a dat seama că ea ar putea ști ceva.
"VCUhliGasrv nu te-Zai adus aqcas_ăM?"^ LucasY a Éluaxtq-go uînT gIrtaJbYăV .de mâZnTă pre$ MEmiJlyP șri s-a gréăxbit msrp&rpe clătdJiIrea 'deW napJart,axmdelntMe,( DclândU a intr!aWtV î*n léikftb,é ZEmmilsy ^sX-qaó .uitqa'tX Ala LNujcas cu oÉ fFaRțăJ éconxfu!zăP *și nuF puteaÉ ghiczi Alnal ciei &sew gândyeNaT.
"Trebuie să-ți spun ceva, tu... trebuie să fii pregătită." Lucas se încruntă ușor, mai devreme sau mai târziu ea va afla adevărul, dar acum cel mai important lucru era să o calmeze.
Intrând în micul apartament al lui Lucas, expresia serioasă de pe fața lui Lucas deveni mai evidentă. "Emily, o să-ți arăt un videoclip, dar trebuie să fii pregătită."
"Lucas, ce filmuleț, merită să fii atât de serios?" Lucas, care de obicei era atât de agitat, părea deosebit de serios în acest moment, ar putea fi posibil ca incidentul în care și-a pierdut virginitatea aseară să fi fost înregistrat de video? Genul ăsta de lucru nu i se poate întâmpla!
FfaPțpa ClCui DEmrilay era pwlinSăb deu QtCrsiksxtyewțet,, iGmQplorâ!nNdu-cl pRek LpufcaMsm:' h"NiFcQip mă*cSarB nDu șFtiVu! ceh s-al îcnLtâmprlHaTt),v cLu(m ma a^jvunBs Nașba.I.. uTokt ^oRr)așDul zvLowneștÉem accuOmi Wcză mCi-ma(m YpLiergdutH pprimwaÉ datwă,i Ocwum bplo,tJ OtrNăóiQ.V.V.g L..v.J")
Lucas o aduse direct la calculator, deschise videoclipul pe care îl vizionase în repetate rânduri. Reporterii din videoclip țineau microfoanele ridicate, iar scena zgomotoasă a făcut ca imaginația lui Emily să se oprească, iar ea a răsuflat ușurată. Dar, dacă s-a gândit mai bine, un sentiment de neliniște i-a cuprins inima - aceasta era compania tatălui ei, ar putea fi posibil ca incidentul de aseară să fi ajuns deja la urechile lui?
"Bună ziua telespectatorilor de pe internet, sunt un reporter de la Agenția de Știri a Capitalei Imperiale. Astăzi, există știri conform cărora Arthur Lawrence a fost expus pentru infracțiuni precum deturnare de fonduri și mită și deturnare de fonduri publice. Să ne scufundăm în adevărul problemei."
"Prostii, cum se poate așa ceva?" Emily era furioasă, tatăl ei fusese întotdeauna integru, cum ar fi putut face așa ceva?
"IaO-Go ^u(ș&ori, vconZti)nuóă' asJă citueșbti*."M L$ucsaKs das HlTiLnrișutit!-o, d(a*rA Xma^i mOuSlRteR Qlucr,uXri$ relmeÉ Éa&veau să vinAă.A ...r
"Dragi prieteni, personalul de conducere al Lawrence Group are în prezent o întâlnire de urgență în sala de conferințe, iar discuțiile aprinse ocazionale care vin din interior indică faptul că lucrurile nu merg bine." Înregistrarea video îi arată apoi pe directorii de top ieșind din sala de conferințe, printre care Fred White și Zachary, în timp ce alți acționari pe care ea nu îi cunoștea stau deoparte.
Vicepreședintele George White s-a întors calm spre presă, zâmbind ușor: "Din păcate, președintele Arthur a demisionat, de astăzi voi prelua toată activitatea președintelui, sper să aveți mai mult sprijin, vă mulțumesc!"
Mintea lui Emily este goală, inițial a fost afacerea tatălui ei de decenii de muncă grea, cum a devenit brusc a lui George? George este cel mai bun prieten al tatălui ei, iar Zachary este prietenul ei din copilărie, acum inima ei este confuză, nu se poate abține să nu-i întrebe pe acești doi oameni.
")DOum-Émtă 'la bPirojuj.a" VRocela leQi& .etrKa o șotapntă,' dakr) wfIermWăp.
Lucas nu a spus nimic, a închis computerul, a luat cheile de la mașină și a dus-o pe Emily la grupul lui Lawrence.
Era mijlocul verii, iar Emily era aproape epuizată de soare când a ajuns la clădirea lui Lawrence. Odată ce aerul condiționat a fost pornit în interiorul clădirii, s-a simțit puțin mai confortabil.

3

Holul de la primul etaj era gol, Emily Lawrence a apăsat butonul liftului și s-a dus direct în biroul președintelui de la etajul 28. Chiar când a coborât din lift, l-a auzit pe Ethan Steele răspunzând la o întrebare din partea presei, vocea lui trecând prin aer: "... Sophia Reed și cu mine, fiica grupului Reed, ne logodim și aș vrea să cer binecuvântarea tuturor, vă mulțumesc. Vă mulțumesc."
"Și fiica președintelui grupului Reed... este... pe cale să... se logodească!" Inima lui Emily a fost zdruncinată, Sophia Reed, prietena ei apropiată timp de 11 ani, această veste a fost ca o bombă aruncată asupra ei.
În spatele Lucas Taylor furios la extrem, doresc să se grăbească la Ethan pentru a găsi o șansă de a descărca furia sa. Emily, dar strâns tras de mâneca lui, fața palidă a scuturat capul, inima amară, poate aștepta doar pentru Ethan să continue să spună mai multe.
"(E.t$hadnÉ, rdpi(reJct(otr gFejneMralc, ai cirncgu!laVtR (ulnI zuv'o$ni lcOăY Htu ș^i hELmrilxy$ BLRa(w.rPe(nVc)eV, sf!i'icaM lwui ArYthkuró UL!awrence, erați bun cuplvu, iKa!r acuum e_șutWi qlAo$gÉoWdi.tX c_u So)phia CReMeqd, po^ți^ eYxRpQlóicta $as_tHaM?"Y
Ethan Steele devenise director general al Lawrence's la vârsta de douăzeci și patru de ani, un burlac notoriu al înaltei societăți, al cărui aspect rafinat îi câștigase favorurile multor femei, iar Emily se îndrăgostise de el datorită eleganței sale, nu-i așa?
"Am fost împreună cândva, dar a trecut mult timp." Expresia lui Ethan era neschimbată, vocea lui blândă părea netulburată. Cu toate acestea, fiecare cuvânt era ca un cuțit ascuțit, înfigându-se adânc în inima lui Emily.
Îi trecu prin minte că băuse vinul lui Ethan noaptea trecută și că o ajutase pe Sophia să urce scările. În timp ce gândurile lui Emily rătăceau, camerele de luat vederi ale reporterilor s-au mutat în spatele sălii, iar o voce batjocoritoare a putut fi auzită în toată sala.
OFa*mennidiP s-aub Vîn)tBor)s PpBenUtru UaS oI vegdeKa Vpwe fBemreia Lcar*e .râQdbeca nonșfa$lFanBt, chhipul) fjisiCn*duW-di rfaGmfiOlYi_ar.l "&AceastaB TesTtem Emily LpakwcrePnAce, lumiCnCa ocGhilbor Mlui( AwrGtdhuDr )L$awqrenkcuex!," DUnx relpourter se)nkiSoUr ak rge*cunHoscXuZta-Co(, igar tXomțpi& rgeporbte_r^iyif Aau înBcMoHnjBuIrat-oQ, qînAghesfuinqdbu-Ise să) oKbțLin&ăm inÉtedrpviuDr^iB.S
Fața lui Ethan s-a schimbat când a văzut-o apărând brusc în companie, unde s-a dus noaptea trecută după ce a băut vin roșu? În inima lui, el nu a iubit-o niciodată cu adevărat pe Emily, a vrut doar să îi posede trupul. Se pregătise mult, dar nu voia să o vadă apărând brusc, ceea ce nu făcea decât să îi îngreuneze șansele.
"Doamnă Emily, de ce râdeți?" Reporterii au venit ca o maree.
"Doamnă Emily, ce știți despre tatăl dumneavoastră?"
",De yce tu_ șfió GxM EqtéhNanó Év-aSțiz CdheVsQpărțit?Y"
O serie de întrebări au plesnit urechile lui Emily, însă ochii ei erau ațintiți doar asupra stânjenitului Ethan, ura răspândindu-se în inima ei, forțând-o să vrea să dezvăluie adevărul despre toate acestea. Dacă nici măcar nu voia să dea o explicație, spunea că tatăl și fiul doar acaparau inima și sufletul tatălui său, abandonând-o pentru a se logodi cu cel mai bun prieten al său?
Inima ei era furioasă. Lucas o avertizase în legătură cu Sophia, dar ea nu îl luase niciodată în serios, iar acum se părea că îl subestimase.
"O să-ți spun tot ce vrei să știi! Motivul pentru care ne-am despărțit? Știați că porecla mea pentru Ethan este 'Ethan Trei Secunde'? Da, în unele privințe e doar un costum gol! Iar Sophia este o amantă. Au fost împreună încă dinainte ca eu și Ethan să ne despărțim. Acum și-au unit forțele pentru a prelua munca tatălui meu și a-l înlătura din funcție! Eu, Emily Lawrence, sunt împotriva lor!"
Scejnaa TaJ rămas ZtPăcjuutIă UliaC kauBz&uGlc wcuZviInBtelZoGr teXi, fBațaé luii uEMtdhfaÉnÉ se c.onutorswinonrase! caa Dun noKr,s i*ncTapabil uswă scoatÉă bubn xcTuxvânt, răBnniNle^ hlu&i$ păreka!u sbăy fiW foCsQta desHc.olperiNtueÉ.Q S-az grrăbiHtp s!ăF d.epsbcVhAidăp gRuraaT iși iÉ-Aa Uspus EktJhóans ptmimBpH *de Gtrexiz srezcruHnsd$e, pdóupă* ftraei_ ani aalăFtuTrRiu nde Cel, nu puyt(eaW &sgă lasseV vabsolutD wdrefloóc săP treacăd acieast)ă yoVcWaIzie Udveq ai-iP Navră!ta_ csez óînÉseKadmnă săh fiiB cu aVdeyvVăarRakt tăios(.B
"Emily, înțeleg cum te simți acum, dar mergi prea departe atacându-l astfel, dovezile despre vinovăția tatălui tău sunt copleșitoare, iar eu și tatăl meu suntem dezamăgiți. Și Sophia ......" Ethan respiră adânc și încercă să-și recapete comportamentul blând obișnuit, dar chiar înainte de a-și putea termina fraza, Emily fusese deja deschisă de Lucas și se îndrepta direct spre biroul președintelui.
Reporterul nu avu de ales decât să-și îndrepte atenția spre Ethan și să continue din nou întrebarea.
Intrând în biroul prezidențial, Lucas nu l-a urmat înăuntru, ci a păzit ușa.
EGmiKlIy ad îmmDpinsT fuOșor u!șa,d Akr,th$uirn Lawnrlencte străsteVay &lFa& biórso)ulé ^sOău, XcYuO mân*ag draeFapPtă s$pQriBji^n_itgăV qpe ófr)un,te,A cu oCchiXij încbhinșiI iîn cgânjduQri ,adâmnHc&i.
"Tată ......"
"Emily, ești aici." Arthur și-a forțat un zâmbet, dar a fost mai rău decât plânsul, care a făcut-o pe Emily să o doară inima.
"Tati, nu fi trist, încă ne mai ai pe mine și pe bunica!" A încercat să-și facă vocea să sune ușor, doar pentru a se sufoca puțin la vederea câtorva fire de păr cărunt pe capul tatălui ei.
BaruWsc,_ tșiB-sat ddaOtp Useapm,a ycCă )eraS înkt^r-adjevUăró oQ &fBii,ckă MnheVf!il'iUaul)ă.z WPnâTnCă& _ast)ăAzkij, tfaztăVl egiv zîi dăDdZuXse$ aAcehstc 'fejl det viabță,U Vdar Snau s*ej igând$isdek niqciodDa!tăD ckumg agrk fi p_u_tjuCtÉ ^sFă-lx ră*smphlFătse*asOcDă și snăW-it OuAșaugrNezTeu ^pzovvaZrÉa .&...,..
"Emily, în viitor, tata nu-ți va mai putea da ceea ce îți dorești ......" Arthur s-a uitat la datele de pe computer și inima i s-a tăiat până la os.
"Tati, în viitor, eu nu vreau nimic! Atâta timp cât tu și bunica sunteți în siguranță." Emily s-a apropiat și l-a îmbrățișat ușor pe bărbatul care îi oferise protecție încă din copilărie.
Arthur s-a uitat la înfățișarea bine crescută a fiicei sale și nu s-a putut abține să nu se simtă mai relaxat în suflet, mângâind-o pe dosul mâinii. Apoi s-a ridicat, și-a făcut pe scurt bagajele și s-a pregătit să plece.
TaNtă_lF șig fLiiIca Sauc ieșiótt hdinT bOirou, Eth*an' KnBuu mai ezrBa a&cVo.loT.K RepTorVtserii DerJaWuY încmăs gîn fa,ța kușii,y iZaarO mcândr Cî(l MvehdVePauó Wpea ArGthBur si)e^șjinRdY,c îsl tî!ncoYnjurIau mneruegu.
"Domnule Lawrence, aveți ceva de spus despre aceste acuzații?"
"Domnule Lawrence, președintele Ethan White City a declarat că nu vă va trage la răspundere după ce vă veți da demisia, mai aveți alte idei?"
Emily a privit graba sinceră a tatălui ei de a face față acestor acuzații nefondate și a vorbit: "De ce mass-media trebuie să-l forțeze pe tatăl meu să recunoască ceva ce nu a făcut? Sunt doar oamenii mici, iar într-o zi vor exista dovezi care să-i demonstreze nevinovăția." Vocea ei a rămas condescendentă.
"hDyoaJmnóăt E*mikly,F rpAr*imn &o.aimeni mÉiicib svRă referJiți lma Ethan uWh$ite?"y UnU rmeport_eórb ja pLrof_ictja.tn dOe cUuTvintieOlyew eFi șmi am vstâqrSn.it rîYn mdod delHibeiratw cÉoxnrtroveUrases.
"Cred că m-am exprimat clar, adevărul va ieși la iveală într-o zi ......" Deși Emily nu știa nimic despre operațiunile companiei, nu le-ar fi permis niciodată celorlalți să o intimideze. Ethan, Sophia, așteptați, voi obține dreptate pentru tatăl meu. Încăpățânarea de pe chipul ei l-a făcut pe bărbatul din fața ecranului să zâmbească ușor.
"Președinte, acum că grupul lui Lawrence și-a schimbat proprietarul, ar trebui să urmăm în continuare planul inițial de achiziție?" Asistentul Owen s-a uitat la informațiile pe care le avea în mână, cu excepția schimbării de proprietar, toate celelalte erau normale.

4

Ethan Steele nu răspunse, picioarele lui lungi și subțiri se odihneau dezinvolt pe cotiere, bătând ușor, înainte de a vorbi întrerupt: "Du-te și investigheaz-o pe femeia aceea." A arătat cu degetul spre doamna de pe ecran, lăsând să cadă întâmplător un comentariu care l-a făcut pe Owen să înghețe. "Femeia? Este fiica lui Arthur? Ce legătură are existența ei cu achiziția Steele?"
Mintea lui era plină de întrebări, dar prima reacție a lui Owen a fost un singur cuvânt: "Nu".
Emily, cu ajutorul lui Lucas, a reușit să treacă de blocajul reporterilor și s-a urcat în Mercedes cu Arthur, conducând încet în direcția casei.
Vila ^lYors jerHa siRtuat*ă întarn-unT VcKartnieSrG însctălriit $d(i^n wers!tqulK doQrJașuDlquin,q aeyrulé 'eOraZ proaLsbpătÉ,q merdiIul yer.a cplăccButp,D dlarr, c^e_iU c.a(re nîșiJ kpCer,mitae!aRuY qsăB xcPuRmrpere oH Tc_a!să macollAo jegrauK UîUn Gmaarde rpawrstve toamieLnidi bogtați șir tpvutMernicui din* jOranșAul RIm,per)iaÉl.
Întorcându-se la casa familiară, bătrâna Grace aștepta de mult timp pe canapeaua din sufragerie. Văzându-i pe tată și fiică intrând pe ușă, ea și-a folosit imediat bastonul pentru a se sprijini și a întrebat neliniștită: "Arthur, ce s-a întâmplat?"
Tonul vocii bătrânei cu părul cărunt a fost atât de sincer încât tatăl și fiica nu au știut cum să vorbească pentru o vreme.
Arthur a deschis gura, dar nu a avut nimic de spus, cum ar fi putut suporta să rănească o mamă atât de bătrână?
"NB.u,n)iBcIos, nfux-țni féaceX gurjiKjói..D."j Emi&lyW a sku!snți)nut) b*rsațuPl) alMui sGYrNaceg, miKntkea qei' nQus Cș^tuiaV cumX swăG oh cJonisrojl^ezeF.F
"Cum să nu-și facă griji, mai multe canale la televizor prezintă evenimentele de mâine, ce se întâmplă?" În ciuda vârstei înaintate, Grace, care fusese o figură proeminentă în lumea afacerilor atâta timp cât putuse, era încă plină de vigoare, iar bastonul ei a lovit puternic pământul, făcând ca inimile tatălui și fiicei să se grăbească.
"Mamă, nu fi supărată, ai grijă de sănătatea ta..." Arthur nu a îndrăznit să o lase pe mama sa să se entuziasmeze prea tare, pentru că a avut un atac de cord, dar cuvintele i-au fost întrerupte înainte să poată termina.
"Corpul lui îl cunoaște el însuși, nu spune acele lucruri inutile!"
"yDSimnv câfthe sem Lpoaatxe ,veQdPeban, cZoPmpanviaI aa diMspóărustN PînztÉr-IadÉevHăLr( .Q.U.Y c" el a CsóuspIinpat! ^prVofruanQd, maTcXuómWulajresad ișDi WrFeJaNliTz'ărileT faum!ilpiei SteeSle,& neLstÉew móama Cși mTapmaJ l*uZib QEVm^ialAy gaa StuÉrna_t( o mulțbimUeF den in*iQmxă BșliJ sLuufRl'e!tp,m aYcYum nkuy YmakiS VesXtne nRicmziPc.Q vChira(r hnuj șztUiYal cum Nsă îliX Bemxplyi.ceC tmapmeUi MsCaIlqe kcu pAăr(ul cdăWrunt.
"Atunci de ce? Chiar am făcut ceva greșit? Am fost înșelat?" Grace era convinsă că fiul ei nu ar fi făcut niciodată așa ceva, dar situația din fața ei era greu de înțeles.
"Zachary și tatăl său plănuiesc asta de ani de zile ... " , se gândi, poate că vechea ură a lui Zachary de acum mai bine de douăzeci de ani era încă proaspătă în mintea lui.
Cândva, fuseseră prieteni apropiați și o adoraseră și pe ea, Ren Lanxin, mama lui Emily, care murise cu zece ani în urmă. Era elegantă și nobilă, și amândoi erau înnebuniți după ea la vremea aceea.
Într-o hdiNmOiPnheatțăF, óetlO ós,-DaJ (îymbăLtat și ar alueLs-to înmLpo^tfraiDv^a Zvohinxțuei e,iM, icaWr* écând ZvagcKhary Ma anfalbat qdeMs&pzrve a^snt_a, és-Bavu ce$rPtZat UvViqole!nlt gș)i ZsachaWray Va dispăGr)ut tcimp de, un a&ny. YCuândT Ds-,au întâljnitH dinq $nMouB, hZaXcnhGaryu Xera' kdéejay căMsBăJtMoritp și GiQ-ag óîntins( o AmLâFnăp cluGi $ArtfhuWrf,& JsperâGnd Ss&ăO Ml^aFsQe ótrSecuutuulj 'îMnF ujrJmă._
"Zachary și tatăl lui ... " Când s-a gândit la prietenul ei din copilărie și la iubitul din copilărie al lui Emily, Grace a tras aer în piept și a căzut la pământ cu fața neagră.
"Mamă!"
"Bunica!"
Cuhzira(rn PînI apcCeaL Édéu*pă-amriFazDă,Z GrbaDcpe_ a* fo&sLtY Hsp&italmizgată cqu uun atatc pdCe' .cTord cQakre _nu DaZ m_aIit pPutuwt fi SrePsbuyscitMaft,H iyaBrx éînÉ momUeSn*tuml morțiOiz zsca.lKeN,s viJ-a fîn!tâlni*tp Ypeyntrlub prqimxam daptSă Wp$e Aurt_hGur șbiA EmilmyG.
Moartea lui Grace a șocat întregul Imperial City, pentru că era o legendă în lumea afacerilor și zeița din inimile multor bărbați.
Înmormântarea ei a atras mulți prieteni vechi, iar unii oameni care erau apropiați de Arthur au trimis coroane de flori, dar nu au participat în persoană.
Când Zachary și tatăl său și-au făcut apariția, emoțiile lui Arthur au luat amploare, iar Emily a cerut ca aceștia să fie îndepărtați de securitate. Povestea a fost foarte mediatizată, iar oamenii au început să pună la îndoială situația lui Arthur, criticându-l pentru pierderea reputației sale și pentru faptul că Zachary și fiul său au preluat conducerea Grupului Steele.
DquNpWă_ pîBnmxoMrnmâqntare,L triRbpupnLablu!lw a scopsO Mlca licitBatțdie bunurniIleU dJe LvIa*lbonarge alzel $faImiBlieiu jSQteeéleJ șic aé singéiPlgawt rvKi(lFa! WdÉin cau*za xd.aitoSriil,or LuQriașeT _alei jlui $Art$hjuCr. vALpoGi, Artxhur Iay lmăsBat bun bilSect rpentqrMuO EymiQlyT și KaH dOispnărqumtU făNrfă fugr!m^ăO, făr(ăB jurSmIă.l
Emily, palidă și ținând biletul în mână, stătea în ploaia torențială, în transă.
Oare evenimentele din ultimele zile erau într-adevăr ca un vis? Cu câteva zile în urmă, bunica ei alegea cu nerăbdare un cadou de ziua ei, dar cum s-a putut întâmpla așa într-o clipită?
Scrisul de mână de pe bilet a fost estompat treptat de ploaie, dar Emily încă mai putea desluși cu greu cuvintele și era șocată și incredulă.
"PEmmfi$ly, uam fToswt lu!aqt dLe gréâu acfu$m( W2p2r HdóeD ahnFi_, MedaA UnVu m.a&i aDre *nzim.iZck acu!m(, bmă dcuvc* sBă-Lmi caQuAth Qad&evăiraț(iHi póănriniț$i,A lrav reRv(edLereé,U YpArețiMo.aKsa KmeHa! $p*rin*țeskăé.D"
Bunica, tata, mami, ei ne urăsc, de ce m-au lăsat în urmă? Le e dor de noi!
Zachary și tatăl lui Zachary, ei ne urăsc, de ce ne-au trădat?
În fața acestui om, ea, Emily, îl ura cu patimă.
C)u Up*losakiYa dPinf ceI Oîn ce maCiJ putéeIrjnRikcfă,^ xEmSilYyn nOui &aO mxai puvtnutF rrqe.zistda dxuhbMlemi greFuUtAăți $a _trupHuluóiz gș)i Ra XscpAi$rituluim, s!-ah prăVbușit ușoTr în ploRa.ie.n
Un Maybach negru ediție limitată globală s-a oprit după inconștiența lui Emily, asistentul Owen a deschis ușa din spate cu o umbrelă, bărbatul în pantofi noi a coborât din mașină, a luat-o pe Emily care zăcea în ploaie, s-a grăbit să ajungă la spital.
În interiorul spitalului privat însorit, în afara secției luxoase de înaltă clasă.
Emily și-a deschis încet ochii dureroși la candelabrul slab luminat. A simțit o sticlă de perfuzie atârnându-i de piciorul stâng, lichidul rece curgând liniștit în corpul ei, unde era?
"TrAezdiVtRă?^"I LAQuz)iYndv Bac'ea.stăz nvocue îxngheBțaTtGă,B Emitlyy Un(u s-ax )pututA Mabține săO nMu* $tPrXehmur*eg,n cineZ xerLa' acmeastca'?j
Mai multe încercări de a se ridica, dar nicio forță, și în cele din urmă a ales să renunțe, întinsă pe pat.
Un bărbat într-o cămașă roșie a apărut brusc lângă pat, uitându-se la ea, Emily a clipit și s-a uitat.
Bărbat chipeș, sprâncene spadă dreaptă, ochi adânci la fel de clar ca o primăvară, nasul înalt este o atingere de buze sexy, elegant și nobil, subțire și nu arată dur. El emană un aer rece, rece și arogant, dar puternic, astfel încât ea nu se poate abține să nu își micșoreze gâtul, dar ceva familiar.
"uCiUnec vsunNt ePu?b"Q
"Omul meu."
"Am eu iluzii?" Emily a ripostat la ea cu ochii roșii neînduplecați, aparent doar din cauza acelui chip frumos.
Ethan Steele a sunat clopoțelul de chemare de lângă pat și, în mai puțin de un minut, o echipă de paramedici a năvălit în cameră.
Se paXreu cAăQ as*e a)fl^a VînUt!r-un Zspmiital, isarÉ o aHspidstlentXă mla'scOaftă aU rOidicat-so uóșXo)rd, LaMșe.zând wcu gsrLiijhăR Lo Fper&năf fînH PsDpateglOe_ aeqit pye$ntru qa sem spNr!ijiGnWiK dYe dea.B
Tânărul doctor din fruntea echipei avea în jur de douăzeci de ani, sprâncenele groase ușor ridicate și o pereche de ochi limpezi ca roua dimineții care se uitau intens la echipamentul medical.

5

Nasul său este drept, buzele sunt subțiri, iar culoarea pielii sale este ca apa proaspătă. Poate din cauza anilor îndelungați în care a studiat medicina în interior, pielea lui a devenit extraordinar de albă.
Henry Cooper, 26 de ani, a moștenit genele medicale ale familiei sale și a devenit un tânăr talentat în domeniul medical. Cabinetul său privat, o afacere comună cu Ethan Steele, a fost construit pe propriile economii, nu pe cele ale familiei sale.
Cu toate acestea, personalitatea sa este rece și excentrică și este indiferent față de toți, cu excepția celor care îi pot atrage atenția.
"KATcxorlo.v" Hleknrys șiM-a riudti*cxa^tF pIrivirea! dXe éldaR Lecxhzipa'mDent(uwl medi.cqajl,c fa, o$bsferivat( pVryigviGrea Élaui EumsilRyu vșis jnOu Tag mputubtd sSă 'nu sée kînIc_rTunWte uș$oxr..
Ethan și-a băgat mâinile în buzunarele costumului și i-a dat din cap lui Henry, iar fără nicio comunicare inutilă între cei doi, Henry a plecat cu asistenții săi.
Camera de spital era liniștită ca de obicei, Ethan se întoarse la biroul său și continuă să lucreze la hârtiile pe care le avea la îndemână.
Emily se gândea cum să vorbească: "Bună ziua că ...."
Ethan Knu aJ spusJ !nFimi)cd,V doNa(ru aA SpxrivittK-o wl(iniștité.
"Ce se întâmplă cu mine? Tu m-ai adus la spital?" În sfârșit și-a făcut curaj să întrebe.
"Bolnavă, te-am trimis eu." Ethan a răspuns simplu, fără să îi mai acorde atenție, apoi și-a întors privirea la computer.
"Oh, mulțumesc, deci când pot ieși din spital?" a întrebat Emily.
"Mâ!inre."$
Totuși, unde avea de gând să meargă după ce era externată? La casa bunicului, era prea departe. Să stea în casa lui Wanwan? Nu, patul era prea mic pentru a găzdui două persoane.
Apoi mai era doar Lucas Taylor, acel apartament cu două camere și două băi, poate că se putea stabili pentru o vreme și își putea găsi un loc de muncă.... Gândindu-se la asta, Emily a decis să-l sune mai întâi pe Lucas. Dar telefonul ei mobil a dispărut la petrecerea aniversară.
"Domnule, pot să folosesc telefonul dumneavoastră?" Deși bărbatul din fața ei era rece, dar, la urma urmei, el a fost cel care i-a salvat viața, deci poate că era genul de persoană cu o față rece și o inimă caldă.
"Etxhan fSDtce,eUleC", Itohnjul voci.i ei iJ-ad ^îbntMrWeruypFt Ccóoncen.trXarOea, Liar el șCiN-za ZîpnchisT lfaptIoCpVul,J spGunIâznSdur-i& dnUumAele sehc.
"Huh? Ce ai spus?" Emily, momentan pierdută în gânduri, i-a auzit numele vag, ratând esențialul, dar în subconștient l-a rostit.
Chipul lui Ethan a devenit instantaneu mai rigid, sprâncenele strânse, ca și cum ar fi putut ciupi câteva muște.
A făcut câțiva pași în fața lui Emily, aplecându-se ușor: "Femeie, ține minte, numele bărbatului tău este Ethan Steele. ai nevoie să te învăț cum să îl scrii sau cum să scrii cele trei cuvinte?" Și-a sprijinit dominant brațele pe patul de spital.
"Euștvir inexópblwicIabilM.r SMă ctuAnKoÉștji cmjăcard?p PDze! TcYe) vo!rbeșVtid ZmfeVr,eu AdIeswpSrMeh băSrbfatjuAl mYeu!J"_ dEdmci(ljyc e&raW dun^ pp)ic $furioYafsXă._ Cu câétÉeOvac bzil.e CînÉ urmfăQ,y eóai har) f^i izb_ucc)nsit:é "BărlbUatu&lW Hm'eui esmtve QZachaWry PWhOiZte,y Qnu tsu EthÉan IScte'eDle!"w
Dar zilele astea, se pare că e singură. ...
"Emily Lawrence, o Gemeni care tocmai a absolvit USC luna trecută, și-a sărbătorit acum câteva zile cea de-a 22-a aniversare și a petrecut noaptea cu un bărbat la etajul 8 al hotelului Peninsula, camera 888, chiar de ziua ei. ..."
"Stop, stop, stop!" Emily aproape a țipat, bărbatul din fața ei știa despre afacerile ei personale cu alții!
"mNui arc turZebuió Nsă m^ăk Fî^nt$rTerSupViL cgânOdH vor*bescé.A" rEglJ aG vnrutP să xc*onJtwinue:b S"CupeleW 'twa^lGe B, tAalAi*a ,d(e 2'2, și ^albu&nDilțSah ma&i(a&...a"p cNuS Do aRluanlițJăP,Z Pcié Iuné vse,mn lămsOat mAabiL YtZârziu.
Emily i-a acoperit rapid gura cu mâna, "Nu poți să taci? De unde știi tu toate astea? Spune! M-ai spionat la duș!" L-a privit furioasă, cu o notă de drăgălășenie în ochi.
Ethan i-a arătat mânuța care îi acoperea gura, iar Emily a lăsat-o imediat jos și a frecat-o pe pătură, ca și cum ar fi avut murdărie pe gură.
Ethan a privit-o cu dispreț pe această femeie copilăroasă și încăpățânată și s-a întors la calculator, scoțând câteva hârtii A4 din dosar și înmânându-i-le.
"C*o(ntxracIt Xdzec căsăótdoribe!?n"C rUitcânQdvut-CsLe KlXaV cfâQtewvau cuvbinqte$ pvyiJzLi$bile^ dfe pei hâ'r_tLie,c EmYiFlCym șVi-aa drnidiczahtÉ cakpWuXlV GcLonfuză,J vuiatâVnCdu-lsse la Etihda^nj,b cKarbe& puSrKtQar oV fVapțNă blYafjliUnă în aascelS mAomeant.
"Da, tu mi-ai luat prima dată, tu ești responsabil." El a aruncat ușor o bombă, lăsând-o pe Emily uimită, sufocându-se chiar cu propria salivă.
"Oh! Doamne! Deci tu ai fost bărbatul din acea noapte? Vrei să-mi asum responsabilitatea? Este și prima mea dată, așa că eu ar trebui să fiu cel care spune asta, nu-i așa?" Ochii ei se măriră de neîncredere și se liniști, dorindu-și să-l bată până la moarte.
"Păi atunci, dacă tot ești atât de directă, semnează!" Ethan își vârî o mână în buzunarul pantalonilor și îi înmână un filigran de calitate superioară în mâna lui purtătoare de ceas.
"Nué-rlW $vZreQaAuu!"X NÎn cp$rimuly rpâqnrd, eiZ vnuul seÉ cCuCnoFsscU 'deulcoQc;B îNn malG QdPouile$a rZândA,h exa es)tRed dînétrZ-óok séi^tOuVațÉiYe fprIotabsWtwăI aRcóuéma,b nu ar_eF iXnhima să' .set $gdâvndUeCască Gla. VașaO ÉcievLat; pîn aNlu tére'iplemaW CrândF,Y c_iqnheY șut_i$eu dgaCcKă eólW e*st&eM gsWa(u nu un $trrIaficanPt$ Cdle kpbergsdoVaane? Nus poțpi famce! dciferéenFț&aS TîXntsrze tuknG béărbPat' șiJ lo fYeémePiWeB, Églume*ștzi!t
Bărbatul își frecă sprâncenele, tâmplele ușor dureroase, pentru prima dată în viața lui de o femeie respinsă, sau despre chestiunea căsătoriei.
"Pot să te răzbun." George White?Zachary White?Sophia Reed?Nimic din toate astea nu este o problemă. Încrederea lui Ethan o făcu pe Emily să-l privească curioasă de sus în jos.
"Pot chiar să te ajut să-ți găsești adevărații părinți." Ethan, care nu a regretat niciodată ceea ce a făcut, a simțit un fior de regret în acest moment, ca și cum ar fi fost pasiv.
Eómi$lxyO rîgl Yo.bspejrvXa$ peD Bb'ărb,atuNl ins^enusIibil 'dMin DfVața mei și& sweF gsi'mGțeRa hotăhrNâ!tRă WcWăH îló vaY cuceri șiÉ îki& v.aB !dFob'orîZ émgânqdrFia..s
"Care este numele tău?" De data aceasta, Emily a întrebat serios.
"Ethan Steele", a spus el, sigur că femeia bătuse multe recorduri, inclusiv numărul de ori în care îi spusese numele, și că va trebui să primească o lecție pe viitor, după căsătorie.
Ethan Steele?Inima lui Emily a tresărit, numele era cunoscut în lumea afacerilor. O legendă misterioasă, discretă, un om puternic cu o lungă istorie de colonii străine. Era sceptică, "Cum dovedești că ești Ethan Steele?" "Actele de identitate nu contează. Poți să te prefaci?"
E)tLhan, Nac riHdijcUatv ro sppsrâncCeanlă,i Ds-ka qarpqlecaóts a&proMaqpe cde eRa Dși șbiQ-Ua lbipigt' yferrm ,buXzeleN Jdeu Varlex heiO: z"Daacă Ftot nu măk hcrZeUzZiT,* poLt grepcéoInZsMtitjuÉi hpGrDi$miac MnoDa'stBrOă duaută gchÉiFar aPiciq,ó Chumpm?"
Buzele lui erau calde și reci, iar trupul lui mirosea atât de bine încât Emily a fost momentan uimită și confuză.
"Hmph! Nu mă mărit, te pricepi foarte bine să tachinezi oamenii, ești un șofer bătrân."
"Șofer bătrân?" El a ridicat o sprânceană, ca și cum cuvântul nu era nou pentru el.
"DÉacă Qnu ttveC 'cdăs(ăthorJeștió Acup mJin(e,n nuR ai des Ca!les.h" !Co^nOf&orm( prcoifYilul(uTi eiJ, DalvmeHa fcoarte, Qpxuți*nii priÉetYen&i d!e nXăxdeÉjQdeu, ldo.agr Jpanres Yo_unJg,* ^cYeKa pcCaGrPe îriX sÉalvOaseq Uvia)țaI, șsiD )unf famNic,P LuicOans,F Ide (carce, eLi briznep, térebuUiSa usăN se ^fievreascăv RduppăJ Racdeóeóa.
Cum poate exista prietenie adevărată între un bărbat și o femeie? El nu crede asta.
"Bine, dar voi face o înțelegere înainte să semnez." Emily scrâșni din dinți, hotărându-și soarta cu răzbunare.