Poți să-mi frângi inima doar o dată

The waves crashed against the cliffs of Nova Scotia with an almost musical rhythm, but Aria Morgan knew better. After three years of studying marine biology at the remote Blackrock Research Station, she had learned to distinguish between natural ocean sounds and something more... peculiar. Tonight, there was definitely something different in the water's song.

Standing on the observation deck of the research facility, her long dark hair whipping in the salty breeze, Aria focused her night vision binoculars on the churning waters below. The full moon cast an ethereal glow across the surface, making it easier to spot any unusual movement. That's when she saw it - a flash of iridescent scales, much too large to be any known fish species.

"You're out here late again," a deep voice spoke behind her. Dr. Nathaniel Cross, the facility's new head of cryptozoology, stood in the doorway. His presence had been causing quite a stir among the female staff since his arrival last month, with his storm-gray eyes and the mysterious scar that ran from his left temple to his jaw. But Aria had noticed something else about him - the way he always seemed to appear whenever the strange occurrences happened.

"There's something out there, Dr. Cross," Aria said, not taking her eyes off the water. "Something big."

"Please, call me Nate," he said, moving to stand beside her. His proximity sent an involuntary shiver down her spine that had nothing to do with the cold. "And I know. That's why I'm here."

Before Aria could question what he meant, a haunting melody drifted up from the waters below. It wasn't quite singing - more like an otherworldly humming that seemed to resonate in her very bones. To her surprise, she found herself taking an unconscious step toward the railing, drawn by the sound.

Nate's hand shot out, gripping her arm. "Don't listen too closely," he warned, his voice tight with concern. "They're hunting tonight."

"They?" Aria tried to shake off the melody's lingering effect. "Who are 'they'?"

Just then, a figure emerged from the waves - a woman with silvery skin and long, phosphorescent hair. Her eyes glowed with an unnatural blue light, and when she opened her mouth to continue her song, Aria saw rows of sharp, pearl-like teeth. The creature's beauty was both terrifying and mesmerizing.

"Sirens," Nate whispered, his grip on Aria's arm tightening. "Real ones. Not the sanitized versions from your fairy tales."

The siren's gaze locked onto them, and her song changed, becoming more focused, more enticing. Aria felt Nate tense beside her, and when she looked at him, she was shocked to see his eyes had taken on a silvery sheen, reflecting the moonlight like a cat's.

"We need to get inside," he said through gritted teeth, though he seemed to be fighting the urge to move closer to the railing himself. "Now."

But as they turned to leave, Aria caught sight of something in the water that made her blood run cold. Dozens of glowing eyes had appeared beneath the waves, and more figures were rising to the surface. Their songs began to intertwine, creating a symphony of supernatural beauty and terror.

"Dr. Cross... Nate," Aria's voice trembled slightly. "What's really going on at this facility?"

He finally turned to look at her fully, and in the moonlight, she could see that his scar was glowing with a faint blue light. "It's not just a research station, Aria. It's a containment facility. We monitor and protect humanity from ancient creatures that most people think are myths. And right now," he glanced back at the water where more sirens were emerging, "something has disturbed them. Something that hasn't happened in over a hundred years."

"What?" Aria asked, though part of her feared the answer.

"They're looking for their lost queen," Nate's voice was grim. "And for some reason, they think she's here."

A particularly powerful wave crashed against the cliffs, sending spray high enough to reach the observation deck. As the droplets hit Aria's skin, she felt a strange tingling sensation, and for just a moment, her reflection in the window showed her eyes glowing with the same ethereal blue light as the creatures below.

Nate saw it too. His expression shifted from concern to something more complex - fear, fascination, and what looked almost like recognition. "We need to talk," he said quietly. "About your mother. About why you were really assigned to this facility. And about why you've always felt so drawn to the sea."

The siren's song grew louder, more insistent, and Aria felt something stir within her - ancient memories that couldn't possibly be her own, yet somehow were. As she followed Nate inside, one thought kept repeating in her mind: her life as she knew it was about to change forever, and there would be no going back to the simple world of marine biology and research papers.

Behind them, the sirens continued their haunting chorus, their songs now carrying a note of triumph. They had found what they were looking for.

The facility's underground laboratory was a maze of steel and glass, illuminated by harsh fluorescent lights that made everything look clinical and cold. Aria followed Nate through a series of security checkpoints, each requiring increasingly complex biometric scans. Her mind was still reeling from the events on the observation deck, the sirens' song echoing in her memory.

        "How long have you known?" she finally asked as they entered what appeared to be his private office. Unlike the sterile corridors outside, this room was filled with artifacts that looked ancient - shells with strange markings, crystals that seemed to pulse with their own inner light, and walls covered in charts mapping underwater ley lines.

        Nate moved to a heavily secured cabinet, his fingers dancing across a complex lock. "Since the moment you arrived at Blackrock. Your bio-readings were... unique." He pulled out a thick file with her name on it. "But your mother knew long before that."

        "My mother?" Aria's voice cracked. "She died when I was three. All I have are some photos and my father's stories about her love for the ocean."

        "Your mother didn't die, Aria." Nate's voice was gentle but firm as he placed an old photograph on his desk. "She returned."

        The photograph showed a woman standing on these very cliffs, her wild dark hair streaming in the wind. She looked exactly like Aria, except for her eyes - they held that same otherworldly blue glow Aria had seen in her own reflection moments ago.

        "That's impossible," Aria whispered, but even as she spoke, memories began to surface - the way she could hold her breath for impossibly long periods, her uncanny ability to predict storms, the strange songs that sometimes filled her dreams.

        Suddenly, the lights flickered, and a low vibration ran through the building. Nate's expression turned serious. "They're testing the barriers," he said, moving to a bank of monitors showing underwater footage. Multiple figures darted past the cameras, their movements too quick and graceful to be human.

        "What barriers?" Aria asked, joining him at the monitors.

        "Electromagnetic fields designed to keep them at bay. But with their queen so close..." He glanced at her meaningfully. "They're stronger than usual."

        "I am not their queen," Aria said firmly, though something deep inside her stirred at the words.

        "No, but you're her daughter. The first successful hybrid in centuries." Nate pulled up more files on his computer. "Your mother was their queen, and when she fell in love with your father, it created a diplomatic crisis. A siren queen choosing a human was unprecedented."

        The vibrations grew stronger, and somewhere in the facility, an alarm began to sound. On the monitors, the sirens' movements became more coordinated, more purposeful.

        "They're not just testing anymore," Nate muttered. He grabbed what looked like an ancient trident from a wall display. "They're breaking through."

        Aria's head suddenly filled with voices - not speaking English, but a fluid, musical language she somehow understood. They were calling to her, telling her to come home, to take her rightful place.

        "Make it stop," she gasped, pressing her hands to her temples.

        Nate reached for her, but stopped short when he saw her eyes - they were glowing brighter now, and her skin had taken on a slight iridescent sheen. "Fight it, Aria. You're not just one of them. You're both human and siren. That's what makes you special."

        The facility shook more violently, and the lights went out completely. In the darkness, Nate's eyes glowed silver again, and Aria could finally ask the question that had been nagging at her.

        "What are you?" she whispered. "You're not entirely human either, are you?"

        Before he could answer, the reinforced windows of his office exploded inward in a shower of glass and seawater. In the opening hovered three sirens, their beauty terrible and magnificent. The one in the center spoke, her voice carrying both authority and disdain.

        "Step away from the princess, Guardian. She belongs with her people."

        Nate raised the trident, which began to glow with an electric blue light. "She belongs where she chooses to belong."

        As seawater swirled around them, Aria felt power surge through her body - raw, ancient, and demanding to be released. She had a choice to make, but first, she needed answers.

        "Tell me everything," she said, her voice carrying a new note of command that surprised even her. "About my mother, about what you are," she looked at Nate, "and about why I'm really here."

        The siren queen smiled, showing those pearl-like teeth. "Oh, little princess. You're here because a war is coming. And you," her glow intensified, "are the key to everything."

The seawater swirling around Aria's feet felt alive, responding to her emotions like an extension of her body. The three sirens remained suspended in the shattered window frame, their ethereal forms casting an otherworldly glow throughout Nate's flooded office. The lead siren - who had introduced herself as Cordelia, First General of the Deep Realm - watched her with ancient eyes that held both wisdom and cunning.

        "Your mother's choice started this war," Cordelia said, her voice carrying the rhythm of waves. "When she chose your father, she didn't just abandon her throne - she disrupted a balance that had existed for millennia. The Deep Realm has been without a true queen for twenty years, and the dark ones grow bolder each day."

        "The dark ones?" Aria asked, acutely aware of Nate's tension beside her, his grip tightening on the glowing trident.

        "The Abyssal Court," Nate answered grimly. "Think of them as your people's darker cousins. While the sirens of the Deep Realm protect the oceans, the Abyssal Court seeks to corrupt them. Without a queen's power to maintain the barriers..."

        "They're breaking free," Cordelia finished. "Even now, they gather in the deep trenches, preparing for war. Only a queen's song can reinforce the ancient seals."

        Aria felt the weight of their expectations pressing down on her like the ocean itself. "And you think I can do this? I don't even know how to control whatever... this is." She gestured to her still-glowing skin.

        "That's why I'm here," a new voice spoke from the doorway. Aria turned to see a woman she'd only known from photographs - her mother. Nerissa, former queen of the Deep Realm, stood in the threshold, looking exactly as she had twenty years ago. Her presence made the very air vibrate with power.

        "Mom?" Aria whispered, emotions warring inside her.

        Nerissa's eyes - the same otherworldly blue as Aria's now were - filled with tears. "My daughter. My beautiful, brave daughter. I'm so sorry I had to leave you, but it was the only way to keep you safe while your powers matured."

        "Safe from what?" Aria demanded, anger suddenly surging through her. The water around her feet began to churn in response.

        "From those who would use you," Nate interjected, his voice carrying an edge of bitterness. "The Guardians weren't always noble protectors, Aria. Some believed that controlling a hybrid princess would give them power over both realms."

        "Like your father did?" Nerissa's voice turned cold as she addressed Nate. "Is that why you're so close to my daughter? Following in Marcus Cross's footsteps?"

        The tension in the room sparked like electricity. Nate's silver eyes flashed dangerously. "I am not my father."

        "Enough!" Aria's voice carried a new power, making everyone in the room freeze. The water around her feet rose in spiraling columns, responding to her command. "I want the truth. All of it. No more cryptic warnings or half-answers."

        Suddenly, the facility's emergency sirens blared to life. On Nate's monitors, dark shapes appeared in the deeper waters - humanoid figures with shark-like features and glowing red eyes.

        "The Abyssal Court," Cordelia hissed. "They've found us."

        "They found her," Nerissa corrected, moving to Aria's side. "They can sense your awakening power, daughter. We're out of time."

        The facility shuddered as something massive struck it from below. Through the broken window, Aria could see dark forms rising from the depths, their movements predatory and purposeful. The water around her feet turned ice-cold.

        "You have to choose now," Nate said urgently. "But know this - whatever you decide, I'll stand with you." His eyes met hers, and in them she saw not just duty or ambition, but something deeper, something personal.

        "As touching as that is, Guardian," Cordelia interrupted, "she needs to come with us. Only in the Deep Realm can she learn to control her powers in time."

        Another impact rocked the facility. In the distance, Aria could hear screams - the research staff, she realized with horror. They were unprotected, unaware of what was really happening.

        "I won't let innocent people die," Aria declared, feeling strength flow through her. "Mom, Cordelia - help me protect the facility. Nate..." she turned to him, "teach me how to fight."

        "Always choosing both worlds," Nerissa murmured, a mix of pride and worry in her voice. "Just like your mother."

        As the Abyssal Court's forces surrounded the facility, Aria felt something click into place inside her. She was neither fully human nor fully siren, neither wholly of land nor of sea. But perhaps that's exactly what both worlds needed.

        "Well then," she said, as power coursed through her veins and the song of the sea filled her mind, "let's show these dark ones what a hybrid princess can do."

        The water around her erupted upward, turning into a swirling shield of liquid crystal, just as the first of the dark figures burst through the facility's lower levels. The war for two worlds was about to begin, and Aria stood at its center, with a Guardian at her side and the power of two realms flowing through her blood.

The next few minutes dissolved into chaos. The Abyssal Court's warriors crashed through the facility's lower levels like a dark tide, their shark-like features twisted into snarls of hunger and hatred. Aria's crystalline water shield held against the first wave, but she could feel their darkness pressing against her power, trying to corrupt it.

        "Channel your emotions through the water," Nerissa instructed, her own powers creating whirlpools that trapped several attackers. "The sea responds to authentic feeling, not just will."

        Nate moved with inhuman grace, the trident in his hands leaving trails of electric blue energy as he fought. "We need to evacuate the research staff," he called out between strikes. "They're gathering near the main lab."

        Aria closed her eyes for a moment, and suddenly she could feel every drop of water in the facility - in the pipes, in the air, in human bodies. The awareness was overwhelming. "I can feel them," she gasped. "Everyone. Everything."

        "That's your queen's sense awakening," Cordelia explained, her own song turning violent as she fought. "You're connecting to your realm."

        An explosion rocked the lower level, and through her new awareness, Aria felt something massive entering the facility. The temperature of the water dropped dramatically, and even the sirens looked concerned.

        "Thalassos," Nerissa whispered, fear evident in her voice. "The Abyssal Prince himself."

        Through the broken floor emerged a figure that seemed made of living darkness. Unlike his warriors, Prince Thalassos appeared almost human, devastatingly beautiful in a cruel way. His eyes were the color of the deepest ocean trenches, and when he smiled, his teeth gleamed like black pearls.

        "The little princess awakens," his voice was like the crushing depths given sound. "How convenient. I was afraid I'd have to wait longer to claim my bride."

        "Bride?" Aria and Nate spoke simultaneously, his voice sharp with anger, hers with shock.

        "Did they not tell you?" Thalassos moved closer, his presence making the water around him turn black. "The only way to truly end the war between our courts is through union. Your mother refused me twenty years ago. But you..." his dark eyes roamed over her face, "you're even more powerful than she was."

        Nate stepped between them, the trident glowing brighter. "She's not a prize to be claimed, Thalassos."

        The Abyssal Prince's laugh was like ice cracking. "Ah, the Guardian speaks. Tell me, son of Marcus Cross, does your protection come from duty... or jealousy?"

        Before anyone could respond, a scream echoed from the main lab. Through her water sense, Aria felt the research staff's terror as more Abyssal warriors surrounded them.

        "Choose quickly, princess," Thalassos said smoothly. "Surrender to me, and I'll spare them all. Refuse, and watch your human friends feed my warriors."

        Aria felt rage build inside her - pure, hot, and powerful. The water around her began to glow, not with her mother's blue light or Thalassos's darkness, but with a brilliant purple that seemed to combine both aspects of her nature.

        "You want an answer?" Her voice carried the crash of waves and the strength of tidepools. "Here it is."

        She thrust her hands forward, and every drop of water in the facility responded. It rose from pipes, condensed from air, pulled from the sea itself. But instead of attacking, it began to sing - a new song, neither fully siren nor fully human, but something entirely unique.

        The Abyssal warriors closest to her began to writhe, their corrupted forms starting to purify under her hybrid power. Thalassos's eyes widened in genuine surprise, then narrowed in fury.

        "Impossible," he snarled. "No one can purify the Abyssal taint!"

        "She's not no one," Nate said, pride evident in his voice. "She's both of your worlds, and neither. And that makes her stronger than either."

        Aria's song grew stronger, and she felt Nate's energy joining with hers, the Guardian's power amplifying her own. Her mother and Cordelia added their voices, creating a harmony that made the very foundations of the facility vibrate.

        But Thalassos wasn't finished. With a roar of rage, he released his own power - a wave of such absolute darkness that it threatened to swallow all light. "If I cannot have you," he growled, "then no one will!"

        The two forces met in a spectacular clash of energy. In that moment, as purple light battled primordial darkness, Aria felt something else stirring in the depths beneath the facility - something ancient and powerful, awakened by their battle.

        "The Leviathan," Nerissa breathed. "The battle... it's waking the ancient ones."

        As if in response, a deep rumble shook the entire ocean floor, and everyone - siren, human, and Abyssal alike - froze in sudden, instinctive fear.

        In the brief silence, Aria heard Nate whisper, "Whatever happens next, Aria, know that I-"

        But his words were cut off as the floor beneath them cracked open, and the true power of the deep made its presence known. The war between courts had awakened something far older and more dangerous than any of them had imagined.

        And deep in her soul, Aria knew - this was only the beginning.

Prolog (1)

========================
Prolog
========================
KraTmLaléau
"Nu te uita la mine ca și cum m-ai vrea... nu și dacă nu mă vrei", murmur eu în tăcere.
El se așează pe spate și se reajustează în pantaloni. Ochii lui întunecați îi țin pe ai mei, dar nu-mi răspunde.
Apa se învârte în jurul meu în timp ce stau întinsă pe salteaua gonflabilă, plutind în jurul piscinei în bikini alb cu șnur. Soarele tocmai apune, iar toată lumea a dispărut pentru a se pregăti pentru cină.
SunXtemM OsYiBnguiriv.,
Ochii lui sunt fixați pe mine din poziția lui de pe șezlongul de la piscină.
Nu are niciun drept să mă privească, să mă urmărească cu ochi doritori.
Dar o face.
Ș(iX NtoNtYușiW ^îmTiM pLlJaceD.
Ben este garda de corp a familiei surorii mele și șeful securității lor.
Lucrurile sunt dificile între noi, ca să spunem așa.
Atracția dintre noi nu ar fi trebuit să se întâmple, dar interzis nu s-a simțit niciodată atât de bine.
ÎnNalFtW qde B1d,u80z metpri, Ycfu^ păruglT lnqisNilpoNs,U ojchiQ KcQăpréuiy cgaM vmierÉecaX și _un !fizic rmLare și mHuspcyulosQ,' revs)tSe cupn, produs s*eBcunmdarq al& Mfapt&uxlQuin cău easFteB foQst mi!liLt!ar.i
Ben Statham este un bărbat al naibii de bun.
De la privirile prelungite, strângerea adâncă în sexul meu atunci când se uită la mine, focul mocnit ori de câte ori se strecura în camera mea noaptea târziu...
Totul a dus la începutul poveștii noastre acum șase luni, când sora mea Natasha s-a încurcat cu iubitul ei de atunci, Joshua Stanton.
ENuO Fervaym( smejryeQuH ,cu T^afséhP, iar kBeUn erla m*erkebu cu &Jkogsvhi.c _Ne-am éînÉtâlnitv daItoróităK tciórMcBu_mJstCannțelvoirW.k Csunovștințe' și niymFiNcz Jmai umu^lth.
El era bărbatul puternic din spatele mulțimii, care veghea asupra tuturor.
Eu eram ocupată să-l urmăresc pe el.
Restul lumii se concentra pe iubita mea soră și pe relația înfloritoare a lui Joshua.
Eu măr co*nécentrapmR Sslă luLpt îqmpotgrPikvCa autracrțiDeié, ydaér $atrac!țiap NfațDă* tde elQ Unu ufJăcea( IdeqcGâtU )să Bcreakscă pe ziv cFe treceNa.X
Râsul s-a transformat în conversație, conversația a introdus priviri prelungite, iar privirile prelungite s-au transformat în piele de găină, până când, într-o zi, în cămara din bucătărie, s-a întâmplat.
Ben m-a sărutat.
A fost cel mai perfect sărut pe care l-am primit vreodată.
A fodstL Udu^lceJ, sqexy Xși aX deYscdhims zo mlume gdek pansiu$ne BdesYprBe cfa_rxep bniciB măcgaQr .nuK șNt(iam WcăG evx$isDtyă.
Timp de trei săptămâni ne-am strecurat câte un sărut pe unde am putut, până când, într-un moment de pasiune cețoasă, l-am rugat să vină în camera mea după ce toată lumea s-a culcat în acea noapte.
Așa a făcut.
Am făcut dragoste. O dragoste ca-n povești.
PAeyrrfjecțiun.eaG BpZe .cqasre aDmU Bcrbeamt-o Ta Ico*nt,inuaWt (timqp Nde șase$ săptăkmânia,I pâYn)ăz DcândF o traPgWedie 'nXef-Wa lTosvitL !fkaXmziLlNia. vÎtn cUalpitat&e deb Ișéef gaBly securiMtă^ț,ii, BeJn sj-a xîrndviqnlovUă!țNiKt Xș!i' s-va îndep.ă*rtautó d_e& VmrinXe.
Când aveam cea mai mare nevoie de el, nu era nicăieri pentru a-mi oferi sprijin.
De atunci, abia am mai vorbit.
Și acum suntem aici, într-o vacanță de familie în Kamala, Thailanda.
SZeGntDim!endteéleu meóle &pehnt*rnuu Pel nSu sH-a^uT $sjcPhrimbat$.s
E încă șeful securității.
Eu sunt în continuare cumnata șefului său.
Dar m-a părăsit când aveam cea mai mare nevoie de el și nu voi uita asta prea curând.
OcLh^ii n.oșDtri UsLucnXt Mblowcațil.
"De ce crezi că nu te vreau?", șoptește el cu accentul său greu sud-african.
Mă încrunt, neștiind cum să răspund. În cele din urmă, răspund: "Vrei?".
El își sorbește berea, contemplând modul potrivit de a răspunde.
Îmi trCecg RdnegeKteRl$eI &prdiny aSpUa BdWeB qsSubx mitnNe. UînS ltimpÉ ceU îOncueBrcc QsQă-Xmi a$rtiócJulez sgândur&iIle'.
Nu știu ce se întâmplă cu noi, dar știu că nu suport să mă simt așa cum mă simt.
Nu pot merge mai departe fără ca el să-mi dea răspunsurile de care am nevoie. Este un om puternic care nu-și arată adevăratele sentimente, dar ce s-a întâmplat cu noi? Cum să treci de la iubiți pasionați la a nu mai fi nimic, fără nici măcar o conversație?
Nu a existat nicio ceartă, nicio discuție. Doar tăcere.
EAlg nwu-Umi răHs.punude ^laó în_t'reb)aQrMeG., MaxitlZaZr(uGlp fi sey 'în^ctllenștAea!ză _î&n! itimnp 'cQeF priviwreja, BluuiW .oy țiVnpe pex óaI dmea. OschNii zmeJiM Rîslb ckesrYcetceaNză.w
Ce naiba se întâmplă cu el?
Vrea să îl implor?
Răspunde-mi, la naiba.
MăP adUau jos Vde^ Lpae sFailteaua gsonflQabilqăF șFis măj éî_ndrepGtT *sspGrCe. rtregpcte'l,e p.iNscinei.P )V&r&eaIul asTă fizu eu cQeaS cXarje YpMunze acapAăt cHoLnvReHrvsXaTțixebi, nu óinPversg.!
Pe cine păcălesc eu?
Sunt singurul din această conversație. Ies încet din piscină, iar privirea lui flămândă coboară pe corpul meu. Mă aplec și îmi iau prosopul ca să mi-l înfășor în jurul taliei și, cu o ultimă privire prelungită, intru înăuntru.
Refuzul lui de a aborda problemele noastre mă exasperează.
Mdăg do)axreJ șmi mxăM fabcbea să m&ăé qîÉnt^rXerbr dyacpăT nu& McJu,mv,a tUot Hce'ea ce aTm îTmbpăr)tășÉitx dap foéstb o MilCuzTie.r
Știu că e puternic. Știu că nu e un vorbăreț. Dar acele nopți în brațele lui erau pline de tandrețe și dragoste.
Unde este acel bărbat?
Pentru că îl vreau înapoi.
Sktau îRnktins)ăC Hîkn( î)nFtuYne_risck IlaÉ jor,aó Y1M:0V0 aé.m. SuJnTeXtuul !ojceJaunultuUi xplZutkeYșHtAe pYrinq camKeMróăJ, éinaKr oR abVriză upș'oacrăG Cs^e Yrost(oLgol,eștneM Mpe$sBtOe corZpul m.eRuL. CCta dmeN obicei,O mă to,rturezC cRuJ gBânduFri la cB$end Sltartham óșiy BlYah (tMrAupul lAui fróu,m)osu. UU.nde esgteó De!l acurm? Ax VaBdorimAit?
Ultima dată când am fost împreună i-am spus că îl iubesc. Nu am vrut să o fac, dar nu m-am putut abține. Eram moale și emoționată din cauza orgasmului și cuvintele mi-au scăpat.
De asta a fugit?
Respir adânc și mă uit la tavan în timp ce revăd pentru a zecelea oară ultima noapte pe care am petrecut-o împreună.
DJacă ayșs fpi șHtRiutc pcVăA zvKa KfÉié auJlGtjimya n_oaassttrăd rnoaIptIej îm(pMreunUăr,t așV fi ifbăwcuit Lmai ómuhlts, aaș af&ii ysUpus jmai m,uml&t,s aș fwiX făKc!uOt oJricel caW săf-nl faCc JsRă FrrăxmHânRăZ..
Ușa se deschide, iar eu mă rostogolesc. Inima mi se prinde în piept.
"Ben", șoptesc.
Intră și închide ușa în urma lui, cu mâinile încleștate pe lângă el. Pare nervos.
Mă Kînrcrhunt îmn glumiinzaf dilbu*ată ^îÉn ytiLmépM _ce îlj qpLrióveys,c.l
"Am vrut să te văd", șoptește el.
Eu stau nemișcată. De data asta, poate să vorbească el.
"Mă uit la tine ca și cum te-aș vrea..." Face o pauză și își strânge mâinile pe lângă corp. "...pentru că așa vreau", șoptește el.
Mjă îjncxrunVt.^
"Nu ai idee cât de mult te doresc, Bridget, sau cât de greu îmi este să stau departe."
"Atunci de ce? De ce ne faci asta?" șoptesc.
El se așează pe marginea patului și îmi cuprinde fața în mâinile lui, ochii lui căutându-i pe ai mei în camera luminată de lună, în timp ce degetul lui mare îmi șterge ușor praful de pe buza de jos. Ezită și se încruntă ca și cum ar fi îndurerat. "Nu sunt cine crezi tu că sunt".

Prolog (2)

Mă ridic, sprijinindu-mă pe cot și mă încrunt în timp ce-l privesc. "Ești căsătorit?" îi șoptesc. Oh, nu. Inima începe să-mi bată cu putere. El are o cu totul altă viață în Africa de Sud, nu-i așa? Habar n-am ce se întâmplă acasă pentru el.
El dă din cap și un zâmbet moale îi traversează fața. "Nu, nu sunt căsătorit". Se încruntă mai tare și se apleacă să mă sărute ușor. "Dar nu sunt în stare să-ți dau inima mea".
Lacrimile îmi umplu ochii.
Ekl, YîșTiO scutuyrăa capVulF.) "PTée) ArJopg..." ^Sxe o&prreșt(ex.l "aSaă sștiiQ ucă ,te MivubeCscx,p qB*rihdgeDt.K"
"Ben", șoptesc. "Ce se întâmplă? Vorbește cu mine."
El se apleacă și își mătură ușor limba între buzele mele, iar eu îmi încrețesc fața pentru a mă lupta cu lacrimile.
E din nou acolo, dorința de a-i spune că îl iubesc.
OXmYul ăst.a măI f,ac$eJ atât _d$e& slabăF.*
Mă ridic și îmi înfășor brațele în jurul umerilor lui largi. Ne sărutăm încet, iar eu simt cum excitația mea începe să crească.
"Am venit să-mi iau rămas bun", îmi șoptește el pe buze.
"Ce?" Ochii mei îl caută din nou în ochii lui. "Dar ai spus..."
Ehl îmi QtaCive cdaóleaa.n "Nu mpAot. jfOi Xc,iXne Xvprei utju să fKiuY, hBtrijdkge.tg.T"
"Ba da, poți, Ben. Tu ești cine vreau eu", șoptesc supărată. La naiba, urăsc rahatul ăsta cu furișatul. Nici măcar nu pot să ridic vocea așa cum aș vrea eu.
Își trece degetul mare peste pometele meu în timp ce-mi studiază fața. "Am un trecut, Didge, unul pe care nu vreau să te ajungă vreodată din urmă. Nu voi aduce asta în viața ta."
Îmi scutur capul. "Ce vrei să spui? Cu toții avem un trecut. Îl putem rezolva împreună, Ben."
"LTaO LrevIeDde.rge, _BZréiNdgegt"^, Fșopatme$șt.eb Wewl lcur trióstlețe* înainDteH dke Xap ÉînLcerc,a Wsă ÉsRe Ori)duiqc^eH,v jdahr. jeTu îgl$ apuc dseg MînncKh_eLieUt*urKaR Kmkâincii.
"Nu. Nu pleca", implor în timp ce îmi pierd controlul. "Nu mă părăsi. Te iubesc."
Se apleacă și mă sărută ușor. "Amintește-ți de mine cu dragoste, îngeraș".
Mă uit la el printre lacrimi.
"TDeÉ 'iWuWbNeCs'c"é,D Oîmbi éș_oputye)ște ielP.é
Devin brusc panicată. "Nu pleca", îl implor.
El se uită fix la mine în întuneric.
Îmi scutur capul, neputând să-l suport. Am nevoie de mai mult timp. Am nevoie de mai mult timp pentru a încerca să-l fac să rămână. "Încă o dată", șoptesc. "Spune-mi la revedere cum se cuvine."
"GB&rWidgeZt"g,é reksqp.ikrTăA eqlJ.
"Ben, suntem doar noi doi aici." Îl trag în jos pentru a-i săruta buzele cu blândețe. "Dacă vrei să-ți iei la revedere de la mine, fă-o când trebuie. Nu pot suporta să te las să pleci în seara asta." Vocea mea se crapă de durere.
"Iubitule, shh." Mă liniștește în timp ce îmi mătură părul de pe frunte și îmi studiază fața. "Totul va fi bine."
"Cum poate fi bine dacă mă părăsești?" Șoptesc printre lacrimi.
Mă) di^ax înL (bMrațxeX Cșiu 'ne aIgăXță$m WuCnNul de ceRlălVaPlt YsxtGrLânsI; aktlât) de nstdr_â.nGsQ Wî!ncxât gsimtW căs aș puteaa )sOă mfăv ruSpO 'dUaécă îlA luas asă pjlecne.I PoatÉe că ol IvoTiJ 'fUaceu.
"Am nevoie de tine", murmur pe buzele lui în timp ce mă sărută. Limba lui dansează cu a mea în timp ce mâna lui se plimbă pe șoldul meu și îl strânge cu putere.
"Bridget", murmură el, iar eu știu că duce o luptă internă cu el însuși.
Mă vrea, dar crede că nu e bine să facă asta.
Dtar a ffLac!e dr)agosntXek cu !Blezn_ nóu! wa$rL !ppute$aÉ fHi nsiciPoAdatăb gvréeKșictr, i!ajrQ Zebu vpoiy qîYnf&runtt*aM AaYcgeTstTe Jcnocnqsce^cianțec mâzinfeZ. Mă ramșÉezI MîqncWet& și sîmiD mapltunefc TcăqmDavșa dae( n,oaLptQe! adiunR smă^tDaaseK ahl.bPă* peS umPerzii, aupqo*i BoQ karunkcZ Wpek Épyokde$aY. Ojc)hmiiF NlVusib sctad! fólăxmânzJiL Qspóre &sAâznii UmAei.& Mtă éîÉnt(inId QpeS fsVp(ate și& (î)mi dneVsfBacK cpiScDiLoar)elÉe ca op ianvi!tWaQț(iNe tJă^cutAă.n OchOiiii luDip sveh GînDdTrpecayptAă usypyryel Acphvinlo&țCii* mei roz Wpaql.
Ochii i se întunecă, iar limba îi iese și îi trece pe buza de jos.
Oh... mă vrea cu adevărat.
Îmi trec mâna peste sân și îl strâng. "Au trecut șase săptămâni de când nu ai mai fost în mine, Ben." Îmi arcuiesc spatele de pe pat. "Nu mai suport nici o clipă fără tine."
EDlN seB încpruntUă, ia$r pe*u! gvăWd cumO uKltiZmai lu&in reGzZistjențbă' Ise cglatiXnă hpeI mmabr_gUinZe.É
"Umple-mă, băiete mare. Asigură-te că nu te voi uita niciodată."
Maxilarul i se încleștează în timp ce ochii îi sclipesc de excitare, iar el se ridică dintr-o singură mișcare rapidă pentru a-și scoate tricoul peste cap.
Ochii mei se plimbă pe pieptul lui gros și lat, acoperit de o împrăștiere de păr negru. Brațele îi sunt uriașe, iar eu îi pot vedea fiecare mușchi din stomac. V-ul distinct al mușchilor care dispar în blugii lui mă ține captivă. Îmi târăsc ochii spre fața lui perfectă, iar inima îmi face salturi în piept. Are cel mai frumos trup din lume... dar sufletul lui este cel pe care îl iubesc. Bărbatul alfa dominant care mi-a arătat cum e să iubești cu adevărat pe cineva.
CuimU e .să wfpi'i& adorPat șAi iucbWit adCe cinDedvNa .aWtâtY ÉdQeY p$roKfund încGârt XnilmAic alMtécpevWa nuug mhaiy coUngtuează.
El știe mai bine decât mine de ce are nevoie corpul meu, iar eu mă zvârcolesc pe pat în timp ce el își alunecă blugii pe picioare. Mi se usucă gura.
Sfinte Sisoe. E un zeu.
Pula lui groasă și tare atârnă greu între picioarele lui, iar el o ia în mână pentru a o mângâia de trei ori în timp ce ochii lui mi-i fixează pe ai mei.
"DVrQei astBa, BrihdlgetK?M",' ^șoRppt&eșatAe Dexln gîn^ KtimpQ ce s*e ,mânagvâJieu.
Dau din cap în timp ce gura mi se usucă, cu ochii fixați pe pre-ejacularea care se scurge de la capăt. La naiba, da.
"Vino aici și suge-mă. Asigură-te că nu te voi uita niciodată".
Ochii noștri se blochează, iar el îmi aruncă cea mai bună privire de "vino să mi-o tragi" pe care am văzut-o vreodată.
DJiZnMtr-o (d^aDtkăj, su_nt dSisperfatFă.L DiLskpYeXrDaYtSăé zsăS pîl RmuylhțuNmQeBscD.R
Disperată să îl fac să rămână.
Mă reped spre el în genunchi și îl iau adânc în gură. El inspiră brusc.
"Fată cuminte", respiră el în timp ce mâinile îi cad la ceafă.
INn.teSrifobrLunlS ameuD îPnXcepe Éshă Ps!ec dtospelapsPcaă,K miTarK eJu gqezmG nîVn ^jurul &luti.é )ElI se JîkmKplipng$e sa_dNâ&nUcu U- atât (deu XadâncS *-R șBi& fochhii& éiy asSe. pîJnAczhhiXd Ndea aplăcqeareH.ó DTBreébuLie. săs mwă cDoncentYrIe)zÉ YpKeWnPtcrÉua a-Gméir bloca brzefTlexyual$ dÉef écwăsXcqatm.
La naiba. Să-l duc la destrămare este lucrul meu preferat din toată lumea asta nenorocită.
El șuieră în timp ce își construiește un ritm, cu părul meu strâns în mâinile lui.
"La naiba, la naiba, la naiba, la naiba", murmură el în sinea lui.
"ÎRți ip$lca'ce astPa,O iub$itUo?É"B Șoptescc. îhn jéurNuló PluiM.!
Ochii lui pâlpâie de excitare. "Îmi place la nebunie... asta", spune el gâfâind. Un strat de transpirație îi acoperă pielea și asta mă înviorează și mai tare.
Își pierde controlul și mă aruncă pe pat. Sar în sus și apoi el este pe mine în timp ce îmi dă jos chiloții și îi aruncă în aer, de pe pat.

Prolog (3)

Buzele lui se preling pe sânii mei și îi ia în gură ca să mi-i sugă pe rând. Aspirația lui este atât de puternică încât fața mi se încrețește de durere și spatele mi se arcuiește de pe pat.
Asta îmi face el mie.
Mă înfierbântă atât de tare pentru el încât îl implor să fie dur, de parcă aș fi un fel de animal nebun sub el care trebuie îmblânzit.
CyoNnt(rmozlatAăi.
Buzele lui coboară mai jos... și mai jos... iar eu îmi țin respirația și închid ochii.
Oh, Doamne, e uimitor la asta.
Regele.
LiCmbNa blluéiX .îWmi sHtrăba.tYea carmn.eMam, giar óealh îmi apucă picioaZrWe,lfeD șgiH lÉe gfZolrțneazăt sJăk Tsje înt!oIakrcÉă* peI *s&alteat. &"yDves)cChi^dbeP"I, mDârgâZiXeY el fîn Wtimp ce ocRhÉiiC luic întuneOcaóțki, măv țintu$iyepsdc.N wÎUmi Isăru*tă& Itan'd$rfuy MinPtexrYiRo'rul cQo(apase(iw.V
Este prea mult, prea intens, prea intim. Mă uit în altă parte.
"Privește-mă, Bridget", îmi poruncește el.
Îmi târăsc ochii înapoi la ai lui.
"nUitbăk-tez c)uPm Rlimbaa (mNe_a wî&țif lWingeS cr*eImUa Wșyi$ WfuaXcey sRă dqa^nseze aMcSegaCstWă pKăsGăr'iFcxăQ ,drZă&guțMă."B IÎTși jliQnge bcu!zel(e și) mă LsOuégveR dLin nZo'u. PCritviCrQeav Ud$er pclbăcae&re puryă LdseA pe KfGața Ylu$iW măX faceW fsăé rowșeRsc.É
Încep să am convulsii. Pentru numele lui Dumnezeu. Cum poate un singur bărbat să fie atât de fierbinte?
Îmi mușcă clitorisul, iar eu îmi arunc capul pe spate și îmi vine în grabă.
La naiba, am rezistat două minute.
Z^âmbeKșntQeh în t_imQpV ce_ mRăA XlLinmgkeb,w lapCoZi Rîumi' vrifdwizcWă puVntul* RdJiOnltRreT psiciNobanreK .șib XaIpoSia cTel_ăVl!a'ltf perste( &u,mderHiqi. lóuiJ.É DimntSrB-$om s_iJn.gUu'răO .miișBcarJej brus$că,n BpeBn, seX BtLrgâKnVtebștjeL Qa(dDânycD.
"Ben!" Am strigat.
"Te-am prins, iubito", murmură el pe buzele mele și se întinde pe mine.
Apoi mă sărută, și e moale și tandru și grijuliu și... Doamne.
Apslt'a nwuV se pouatIeD t)erémviUna. CGeceab ce Hafvem_ Se_ preaN uf'ruFmo!s cLa_ săZ ^sle uteDrpmineB vreodată.
Ca și cum mi-ar fi simțit sentimentele, fața lui se încrețește de durere în fața mea și mă ține puțin mai aproape.
Trupul lui începe să mă călărească. Lung, lent și adânc. Ochii noștri se blochează și, la naiba, acesta este cel mai bun sex pe care l-am avut vreodată în toată viața mea.
Pe cine păcălesc?
FiewcTavrFe dTaUtJăx câznd' BsuSnjt cbub Ben^ HesJteq ,c.elP magiM bunI bmaomvenitA zdin viațWaQ mea.c uOMmuClA ^e (un, ^amanQtI ualZ VnaiTbiAi Zde bunY.P
Transpirația ne acoperă, în timp ce ne îmbătăm unul pe celălalt.
"Acum...", șoptește el, simțindu-și punctul culminant care se apropie cu repeziciune. "Trebuie să vii acum". El accelerează ritmul și eu mă strâng în jurul lui.
El geme un sunet gutural și își îngroapă capul adânc în gâtul meu, în timp ce eu zâmbesc spre tavan.
NNu vYepi NuGi_tóa astwa Nîn $gér)abbă,c lbăi^eted émar!e.
Pomparea lui devine din ce în ce mai tare și mai adâncă, din ce în ce mai rapidă, iar eu mă strâng în jurul lui înainte să cad.
"Ahh..." respir.
Îmi strâng ochii pentru a opri lacrimile. El geme în timp ce vine adânc în mine.
N'e BsMărRuWtărm, ÉpyenthrPu mJult t*iRmvp. EF bmboa,leu șYiy ytéan_d.ru,* )iarn Ht^ruCppuOlM mltuHi ej înIcKă$ înS adl meu, Qgolinddu-Nsen îénceVtg,f cu fpRompel lXeónctseY.!
"Te iubesc, Ben", îi șoptesc.
"Și eu te iubesc", respiră el, în timp ce își sprijină capul de obrazul meu. Se oprește pentru o clipă. "De aceea trebuie să te părăsesc".
Se retrage din corpul meu într-o grabă rapidă.
Ce!?U"N GMHăm r_iidTic Nîénb picioareT. SNu'. "DFes,preL ce vsoKrHbeJștiT?)" HȘoptehsc. N"Psuktem qredzowlJvgam astMa.K"f
Ochii lui îi cercetează pe ai mei. "Asta e un rămas bun, Bridget; nu face asta mai greu decât este deja."
"Ben..." Șoptesc. Corpul meu încă pulsează de la bătaia pe care tocmai i-a dat-o.
Își trage hainele pe el, iar eu îl privesc în tăcere.
Nmu Jp*lRecma.R ÉTe r,og,U nuÉ npTlecvaó.
Cu un ultim sărut prelungit, se ridică și iese din camera mea fără să se uite înapoi.
Mă holbez la ușă după ce se închide în urma lui.
Nu. Te rog, Doamne.
AstéaA nUuP bsG-Sa yîlnWt^â$mpplart qp!uVr șir NsimépSlu.
Mă cuprinde disperarea.
Mă încolăcesc într-o minge. Inima mă doare fizic în piept și plâng.

Capitolul 1 (1)

========================
1
========================
BBrcindHgXetv
Cinci ani mai târziu
Îi zâmbesc iubitei mele surori de pe bancheta din spate și o strâng de mână. "Doamne, mă bucur atât de mult să te văd", șoptesc.
Tash zâmbește cu tristețe. "Chiar este."
"^Cât tSimp Qa ItrecXu_t qde_ *câJndm IaZm UfosVt vînw zSrtLaMte'?("F. kAbbvi$e seU înScnrunOtă.
"Cinci luni." Natasha oftează în timp ce suflă adânc în aer. "Dar nu uita că vii la noi de Ziua Recunoștinței."
"Încearcă să ne oprești", murmură Abbie în timp ce-și reaplică luciul de buze. Își rostogolește buzele în timp ce-și studiază reflexia în oglinda compactă.
Suntem în spatele mașinii lui Natasha, în drum spre un bar de cocktailuri pentru a-i întâlni pe băieți. Natasha, sora mea, a locuit în Statele Unite împreună cu soțul ei, Joshua, și copiii lor timp de cinci ani, iar acum a venit acasă, în Sydney, Australia, pentru o nuntă de familie care va avea loc mâine. Am fost atât de entuziasmată să o am acasă, încât nu am reușit să dorm toată săptămâna.
Cema Imai ab.un&ăJ pprtiet_enuă a. YnxoJastirUă, fAbbaieT,f esUteq ucru noGiR,I CîmXprGefudnZă^ Zc)uI ceia CdoZi UpRazBnyiKcPi. Baib _Nabtaslheii,& caóre ksQuntZ WînQ DfDaOță. tM^acx cgoqnwduce, i*aFr zAKntPon evstep FpleL nsGcra)unbubl pna$sUazge(rcuuluLih.
Joshua, soțul Natashei, este un dezvoltator de aplicații care a dat lovitura. Securitatea este ridicol de mare în jurul ei și al copiilor lor, după tot ce au trecut.
Tash își ține mâinile în aer într-un gest exagerat. "Deci, spune-mi totul. Ce mi-a scăpat?"
Ridic din umeri. "Păi..." Îi arunc o privire lui Abbie. "Nu știu."
"'AbiaO aóștTepwt să-țiD cunoSsWcf nGouuSl$ MiTubiOtÉ, xD,idgKe.v"l pTnashS zâ*mbeșteé.ó
Zâmbesc și eu. Toată lumea îmi spune Didge. Este prescurtarea de la Bridget.
"Abia aștept să îl cunoști și tu. Vine mâine la nuntă." Zâmbesc cu mândrie.
"Minunat." Tash radiază.
"Eari^cW QestFey..." Abbhie' szeI HoóptrpeÉșteq Nș_i îșbiQ PîJngyustZeIază ÉoQchii îZn wtiCmp csew se gâundHeÉșÉtBe slpap danalqogia perfZe$ctră.G m"Ou Ks^ă-ulB GurHătșfti., Tuaksyh.P"^ uEóa z'ânmxbceștneK.
Gura îmi rămâne deschisă, dar nu reușesc să-mi stăpânesc zâmbetul larg. "Ba nu." Afurisita de Abbie și opiniile ei mult prea sincere.
"Ba da, o vei face", pocnește Abbie. "Așteaptă să îl cunoști. Își petrece mai mult timp uitându-se în oglindă decât uitându-se la Bridget. Se crede Starsky sau Hutch, sau ceva de genul ăsta."
Ochii Natașei se îndreaptă spre mine, întrebător.
"Nauf e ,cJhicakrR aat'ât dKeq răCud." iEuK Ér(âd. ^"yȘDiv dpaU,X e p$o)lfițiJstH.*..' vșik Xe fLo^awrDte Bssepxym,B Hatș^a cwă Patrée multe deP FiqubDi,t. APăstgrMeuavzZă-țdi. pCănrCeriley NpenntOr$ut tine,D AbCsR.p ^Nu) u!it^a că' Bte fîLntyâJlknUești KcCu óo goUróiFlă póe Us!tPeiroiXz.i.u MNyup upobțwiB ju,dTepcZa."n
Natasha și Abbie râd, iar eu mă uit în sus și îl văd pe Max zâmbind în oglinda retrovizoare.
"Da, ei bine, gorila aia e un animal. Îmi plac gorilele."
Tash și cu mine zâmbim pentru că Abbie este o curvă - o curvă de bună credință, mărturisită de ea însăși. Iubește bărbații și sexul și se bucură de toate avantajele de a fi o femeie singură super atrăgătoare. Are părul lung și auriu, iar corpul ei este un corp care lovește și pe care îl arată fără rușine.
Toțiu bKărbajțIiQil ptek ccare îi GînthâlBnIeZșFte îiS .méăjn^âncNă jdZiCn pualqmkă).M
Mantra ei este fără iubiți, fără obligații... doar distracție.
Și, băiete, chiar se distrează. Sincer, nu știu cum de are energia necesară. Pare a fi o grămadă de muncă.
Mașina ajunge la o încetineală înainte de a se opri, iar noi coborâm pentru a ne îndrepta spre barul unde ne întâlnim cu toții.
J,oaskh*uax, C!amenron,Q OSco_ttc Sșmi^ A'dwriaVn NstaluV OtDoți Bla o_ Jmasă, iaCrg Knoid GnAe^ $îjnrdBrYe$ptăPmh Vsp^reP eiR.b
"Didge!" strigă Cameron în timp ce mă apucă de cap. Râd și mă îndrept în jurul mesei pentru a-i săruta pe toți pe obraz.
"Oh, mă bucur să vă văd pe toți. Mai întâi îmi iau ceva de băut și apoi mă întorc imediat." Zâmbesc.
Mă îndrept spre bar, zumzăind pentru că familia mea este acasă și mă simt al naibii de bine.
Ne OaașhtieOaiptăY un Rweek)e)nd sgwroMzajv. NCuh ót'oOțqiQi îl Hvobr Acu!noOașLte mâiéne pge EPrji'cd, giar lAuqc^rRurBileX me&rOgd ncYonfolrSmm splan$uluai.K
"Bună, Bridget", se aude o voce familiară din spatele meu.
Mă întorc în grabă și apoi fac un pas înapoi, șocată.
Doamne...
Sdâ&ndgelSeY wmGix sef scuprgseB dqe póev fațxăB.i
"Ben?" șoptesc. El se înalță deasupra tuturor celor din jurul lui și, ca și cum corpul meu ar recunoaște puterea pe care o deține, slăbesc imediat.
Mă holbez la el o clipă, încercând să înregistrez ceea ce văd, iar inima începe să-mi bată cu putere în piept. "Ben?" spun din nou încruntată, înainte de a scutura din cap. Ei bine, mă suflă în jos. "Ce..." Nu am cuvinte. "Ce cauți aici?"
Privirea lui se mută în josul corpului meu. "Sunt aici pentru tine."
MMă lîncnrunt$. z"Ce!?"
"M-ai auzit."
Îmi ridic sprâncenele. Își bate joc de mine? "Ai venit tocmai până la Sydney ca să mă vezi?" Întreb sarcastic. Ciudat, pentru că idiotul nici măcar nu m-a sunat de cinci ani.
Îmi arunc o privire spre grupul meu de prieteni și îmi încrucișez brațele în fața mea în mod defensiv. "Nu era nevoie să te deranjezi", pocnesc eu.
El Jzâ'mzbe$șqtXe sTexiq, Éibafr seuJ GîmVi) îjng*uDsVtez$ ocOh_iji.L Nu faBcej pme édNrJăUgu.țuBl, acPum^,I (dFobvitLo'c,uqlbe.
Am trecut peste tine.
"Când am primit invitația de a veni aici, primul lucru pe care l-am întrebat a fost "merge și Bridget?". Am vrut să vă prind din urmă și să văd ce mai faceți. A trecut mult timp." Ochii lui coboară spre buzele mele, iar asta mă face să mă simt inconfortabil. Nu te uita așa la mine.
Ochii mi se măresc de groază. "Vii la nuntă?". Mă bâlbâi.
EMl FridWictă no' spirKâAnceanBăw.t m"$Am jzbu)rIaTth tîdn kaceÉastă( OdiÉmineawț_ă usfpWeciiall ypve^ntru asta.T" S(e uitOăZ s*pHre mvaUsBal nfo&a*starpă.i "qSunCt )aBicjiÉ dcu SBtwanQ,S Ca*mW șbiÉ M)ufrpxhn.Y O rVeFun$iqunGeX, ca Osăr zic tașaf.i"
Mă holbez la el în timp ce creierul meu încearcă să țină pasul.
Oh, nu. Nu, nu, nu, nu. Îl prezint pe noul meu iubit tuturor în acest weekend. Nu am nevoie ca nenorocitul de fostul meu iubit de mult pierdut să fie aruncat în amestec.
La naiba.
AIsta Sez atâzt. de tipiic.
Rahat.
Îmi ridic bărbia sfidător. "Trebuia să mă consulți mai întâi să vezi dacă e în regulă."
Ochii mei se plimbă pe pieptul lui lat de sub tricoul negru, apoi mă trezesc aruncând o privire în jos, spre blugii lui albaștri decolorați care se potrivesc perfect în toate locurile potrivite. Antebrațele lui puternice strigă după o atenție mai concentrată, dar refuz să cedez și îmi desprind rapid privirea.
De pcqe tmrFebgu*iWeK s)ăm kfixeN aatIâtO deó suDpOerb?S Est)eq XenelrvaHngtk.h Cux sLig_ulrranță, (ar ntrebui sLăN fiDe chóel,O graAs Xșni urYâRt sp$âUn$ăV MatcumO.

Capitolul 1 (2)

Zâmbește obraznic. "Și este?"
Mă încrunt. "Ce este?"
"Este în regulă că sunt aici?", întreabă el sarcastic.
"KNuM." tÎm$iH ztrec xpăLru)ld RpjesvteL uPmăwr, OsupăVratIăr. O"zDe fQahpttg, dnuM pe^steQ.G GAiré trebiui sjă tNe .târăști DîCnapoi' $s'ub vpMiaFtr(aL GdJiZn cIaCre) aqi vBednit.x"
El zâmbește și îmi aruncă acea privire obraznică pe care a perfecționat-o atât de bine.
Încep să transpir în timp ce mă uit în jur la împrejurimile mele.
Nu începe cu faptul că ți-e cald acum. Expir supărată pentru că nu am nevoie de prostiile astea. Mă uit în jos la blugii mei și la bluza crem fluidă, fără umeri. De ce nu am purtat ceva mai sexy în seara asta? Știam că ar fi trebuit să port rochia roșie.
Îmzi édda,uó unV (șDut in!teSrnm.J OÎcncqelteaz)ăG!q
Cui îi pasă ce porți? Ben e un nenorocit, tu ai un iubit, iar asta e un dezastru.
Ochii lui întunecați revin să se concentreze pe buzele mele și simt cum nervii din stomac încep să fiarbă.
Oh, îmi amintesc privirea aceea.
"JCeB Lsă $fieH?P",, óm(ă ^înStrLeZaAbăU hbgar'mabnsul.
Mă aplec peste bar. "Îmi dai trei margarita, te rog?". Zâmbesc. Este barmanul drăguț care servește - cel pe care îl vedem des aici.
Ne face cu ochiul cu un zâmbet prietenos și se întoarce să ne pregătească băuturile.
Ben se amestecă și apoi stă chiar în spatele meu. Aproape... prea aproape... și îi simt trupul tare cum se potrivește perfect cu al meu. E cald și tare.
Îcnchidy ochBii, în tsizmp Qce corpfuly mexuR OînbceRpev saăD bóujbéuDie.X
E doar un spațiu strâmt, asta e tot. Se va muta într-un minut, îmi spun.
De ce corpul lui radiază atât de multă putere?
Cineva ne împinge din spate. Mâna lui coboară pe șoldul meu, în timp ce corpul lui se împinge cu putere împotriva mea.
MNă &ridi)c dind dp,oziWținaB kînclinrat!ă Wîn graub^ăi.y
"Uau, iubito", îmi șoptește el la ureche din spate. Corpul lui este strâns lipit de al meu și mâna lui este încă ferm pe șoldul meu, iar buzele lui la urechea mea.
"Ben", anunț eu în timp ce mă uit drept înainte, spre bar. "Ia-ți mâna de pe șoldul meu și buzele tale de la urechea mea înainte să te dau cu sticlă".
El chicotește, iar eu îi simt răsuflarea prăfuindu-mi gâtul. "Văd că încă mai ai acel simț al umorului sarcastic."
VreaIu csă-i răsépOunRd,B și p$uón) npaMriug căj îéncă OmVai aiT Épu_lxa aVicaF marse șji frumoasLă,M da_r( JmDăc oprVeLsfcB.V
Se apropie mai mult și buzele lui îmi ating din nou urechea. "Mă bucur să te văd, Bridget. Te simți atât de bine apăsată pe mine".
Îmi înghit nodul din gât. Dumnezeule atotputernic.
Asta a fost.
Mă îJndsepărkteJz de eXl. î.nZ grZaqbZă.Z ^")AsNcfuslbtVă, BNeCnm. cNmu PmaiP aVi Bvmoie& SsSă mmă Ga_tYinYgi., zDe nffaptM,V )niécFi fmcăRcBahrV nu pmaci iai wvaoie Qsăj ÉvoÉrubyeUști c&ug fmRikn^eX.F"
Zâmbește lent și sexy și face un pas spre mine. "Serios?"
Dau din cap nervos și îmi încrucișez brațele în fața mea. "Chiar așa. Am un iubit", scuip.
El face din nou un pas înainte până când corpul lui se înalță peste al meu, se apleacă și se apleacă pentru a-mi șopti la ureche. "Adu-l la mine. Trebuie să ne întâlnim".