Societatea secretă

Chapter One

The body lay in perfect repose on the Victorian fainting couch, looking more like a sleeping beauty than a victim. Detective Sarah Chen had seen enough death in her ten years with the Metropolitan Police's Special Cases Unit to know that natural death never looked this peaceful. Something was very, very wrong.

        'No signs of struggle, no marks on the body, and yet...' She leaned closer, studying the victim's face. Charlotte Mills, aged 28, was found by her roommate this morning, apparently having passed away in her sleep. Her expression was serene, almost blissful, but her eyes - those were what caught Sarah's attention. Behind the closed lids, her eyes were moving rapidly, as if still deep in REM sleep.

        "You see it too, don't you?" The voice came from behind her, rich and cultured with a slight Irish lilt. "She's still dreaming."

        Sarah turned to find a tall man in an impeccably tailored charcoal suit standing in the doorway. He hadn't been there a moment ago, she was certain of it. His dark hair was streaked with silver at the temples, and his eyes were an unusual shade of amber that seemed to shift color in the light.

        "This is a closed crime scene," she said firmly, her hand instinctively moving toward her weapon. "How did you get in here?"

        He smiled, but it didn't reach those strange eyes. "Dr. Marcus Thorne," he said, pulling out a card that somehow both looked official and seemed to shimmer slightly. "I'm a consulting specialist with the Department's new Oneiric Phenomena Division."

        "The what division?" Sarah frowned, taking the card. The moment her fingers touched it, she felt a slight electric tingle, and the letters seemed to rearrange themselves before her eyes.

        "Dreams, Detective Chen. We investigate crimes involving dreams." He moved into the room with fluid grace, his attention fixed on the victim. "And this is the third one this month."

        Sarah's mind raced. There had been two other deaths recently - both young women, both found peacefully dead in their sleep. She'd seen the reports but hadn't made the connection until now. "How do you know about those cases?"

        "Because I've been tracking the killer for quite some time." Thorne knelt beside the body, his eyes now definitely more gold than amber. "He's what we call a Dream Collector - someone who has learned to enter and steal dreams. But this one has developed a taste for more than just dreams. He's taking souls."

        Under normal circumstances, Sarah would have dismissed such talk as nonsense. But there was something about the scene, about the victim's still-moving eyes, about Thorne himself, that made the impossible seem suddenly plausible.

        "If you're tracking him," she said carefully, "why haven't you caught him?"

        Thorne's expression darkened. "Because he only appears in dreams. The physical world is my domain, but his... his is the realm of sleep. To catch him, we need someone who can walk between both worlds." He turned those unsettling eyes on her. "Someone like you."

        "Me?" Sarah almost laughed, but the sound died in her throat as memories she'd long suppressed began to surface. The dreams that felt too real, the nights she'd awakened to find objects moved in her room, the way she sometimes knew things she couldn't possibly know...

        "You've always known you were different, haven't you, Detective?" Thorne's voice was gentle now. "The dreams that come true, the hunches that turn out to be right, the way you can sometimes see how people died just by touching objects they owned..."

        Sarah took an involuntary step back. "How do you know about that?"

        "Because I've been looking for someone like you. A Natural - someone born with the ability to cross the threshold between waking and dreaming." He gestured to the victim. "Charlotte here won't be his last. There will be others, and their souls will remain trapped in an eternal dream unless we stop him."

        Just then, the victim's hand twitched, her fingers moving as if writing something. Sarah moved closer, watching as invisible words were traced in the air. Thorne pulled out what looked like an antique monocle and held it up. Through its lens, golden letters shimmered in the air where Charlotte's fingers moved.

        "Help me," Thorne read aloud. "He's coming for the others."

        Sarah felt a chill run down her spine. She looked at the victim's peaceful face, at those restlessly moving eyes, and made a decision that would change her life forever.

        "Tell me what I need to do."

        Thorne's smile was grim. "First, you need to learn to control your abilities. Then..." he held up the monocle, through which Sarah could now see strange symbols glowing all around the room, "you need to learn to hunt in dreams."

        Outside the Victorian townhouse, storm clouds gathered, and Sarah Chen, homicide detective and newly discovered dream walker, took her first step into a world where nightmares were real, and death was just another kind of sleep.

Chapter Two

The basement of the Natural History Museum was the last place Sarah expected to find the headquarters of a secret dream investigation unit. Yet here she was, following Thorne through a maze of storage rooms filled with artifacts that seemed to pulse with their own inner light.

        "The mundane world only sees what it expects to see," Thorne explained, using an ornate key to unlock a heavy wooden door marked 'Private Collection.' "To them, this is just museum storage. To us, it's the largest collection of dream artifacts in the Western Hemisphere."

        The room beyond defied physics. It stretched impossibly far, filled with glass cases containing everything from ancient masks to modern-looking devices. Floating orbs of soft light illuminated collections of bottled dreams - actual dreams, swirling like liquid mercury behind glass.

        "Your badge, Detective," Thorne held out his hand. Sarah hesitated before handing over her police credentials. He placed it on a strange device that looked like a Victorian music box crossed with a computer. When he returned the badge, it felt different - heavier, somehow more real.

        "Now you'll be able to access both worlds officially," he said. "Look at it again."

        The badge had changed. Alongside her regular police credentials, new text had appeared: 'Special Inspector, Oneiric Investigations Division.' The letters seemed to shift between English and something older, something that made her eyes water if she looked too long.

        "Before we can hunt the Dream Collector, you need to understand what you're dealing with." Thorne led her to a case containing what looked like a normal pillow. "Touch it."

        Sarah reached out hesitantly. The moment her fingers made contact, the world tilted. She was suddenly standing in someone else's dream - a sunny beach, but the sky was green and the sand whispered secrets. She jerked her hand back, gasping.

        "Good," Thorne nodded approvingly. "Most people can't pull back from their first dream artifact. You have natural barriers."

        "What was that?" Sarah's heart was racing.

        "A dream fragment from 1892. A young girl's last dream before the influenza took her." His voice softened. "We preserve them here. Dreams carry memories, emotions, sometimes even pieces of souls."

        "And this Dream Collector... he takes entire souls?" Sarah remembered Charlotte Mills' peaceful face and restless eyes.

        "He traps them in eternal dreams, feeding off their essence." Thorne moved to another case, this one containing what looked like a cracked mirror. "Each victim becomes part of his collection, their souls powering his abilities, letting him dreamwalk without natural talent like yours."

        Suddenly, the cracked mirror began to frost over. In its surface, Sarah saw Charlotte Mills' face, mouth open in a silent scream. Then another face appeared - another victim, she presumed - and another.

        "He's showing off," Thorne growled. "He knows we're investigating."

        The temperature in the room dropped dramatically. Frost patterns spread from the mirror to nearby cases, and Sarah heard what sounded like distant laughter.

        "Well, well," a voice echoed through the room, seemingly coming from everywhere and nowhere. "A new player in the game. And such interesting dreams you have, Detective Chen."

        Sarah felt something brush against her mind, like cold fingers trying to pry open a door. Instinctively, she slammed her mental barriers shut. The presence withdrew, but not before leaving behind an impression of amusement.

        "He's already caught your scent," Thorne said grimly. He pulled out a small velvet bag and removed what looked like a dreamcatcher made of silver wire and black pearls. "Wear this when you sleep. It won't keep him out entirely, but it'll stop him from stealing your dreams while you're still learning to defend yourself."

        As Sarah took the dreamcatcher, her fingers brushed Thorne's, and suddenly she was hit with a flash of his dreams - centuries of memories, battles fought in realms of sleep, and a profound sense of loss that made her gasp.

        Thorne withdrew his hand quickly. "Your abilities are stronger than I thought. We'll need to work on your control."

        "What are you?" Sarah asked directly. "You're not just some government consultant, are you?"

        Before he could answer, an alarm began to sound throughout the facility. One of the dream bottles had turned black, its contents writhing like smoke.

        "He's hunting again," Thorne said, already moving toward the exit. "Someone in the city has just entered their last dream. Are you ready for your first real case, Detective?"

        Sarah touched her new badge, feeling its power hum under her fingers. "Do we have time to save them?"

        "If we're lucky, we might catch him in the act. But remember - in dreams, he's incredibly powerful. One wrong move and you could lose your soul."

        As they rushed from the dream archive, Sarah caught one last glimpse of the cracked mirror. In its surface, she saw her own reflection smile back at her with eyes that weren't quite her own.

        The hunt was about to begin.

Chapter Two

The basement of the Natural History Museum was the last place Sarah expected to find the headquarters of a secret dream investigation unit. Yet here she was, following Thorne through a maze of storage rooms filled with artifacts that seemed to pulse with their own inner light.

        "The mundane world only sees what it expects to see," Thorne explained, using an ornate key to unlock a heavy wooden door marked 'Private Collection.' "To them, this is just museum storage. To us, it's the largest collection of dream artifacts in the Western Hemisphere."

        The room beyond defied physics. It stretched impossibly far, filled with glass cases containing everything from ancient masks to modern-looking devices. Floating orbs of soft light illuminated collections of bottled dreams - actual dreams, swirling like liquid mercury behind glass.

        "Your badge, Detective," Thorne held out his hand. Sarah hesitated before handing over her police credentials. He placed it on a strange device that looked like a Victorian music box crossed with a computer. When he returned the badge, it felt different - heavier, somehow more real.

        "Now you'll be able to access both worlds officially," he said. "Look at it again."

        The badge had changed. Alongside her regular police credentials, new text had appeared: 'Special Inspector, Oneiric Investigations Division.' The letters seemed to shift between English and something older, something that made her eyes water if she looked too long.

        "Before we can hunt the Dream Collector, you need to understand what you're dealing with." Thorne led her to a case containing what looked like a normal pillow. "Touch it."

        Sarah reached out hesitantly. The moment her fingers made contact, the world tilted. She was suddenly standing in someone else's dream - a sunny beach, but the sky was green and the sand whispered secrets. She jerked her hand back, gasping.

        "Good," Thorne nodded approvingly. "Most people can't pull back from their first dream artifact. You have natural barriers."

        "What was that?" Sarah's heart was racing.

        "A dream fragment from 1892. A young girl's last dream before the influenza took her." His voice softened. "We preserve them here. Dreams carry memories, emotions, sometimes even pieces of souls."

        "And this Dream Collector... he takes entire souls?" Sarah remembered Charlotte Mills' peaceful face and restless eyes.

        "He traps them in eternal dreams, feeding off their essence." Thorne moved to another case, this one containing what looked like a cracked mirror. "Each victim becomes part of his collection, their souls powering his abilities, letting him dreamwalk without natural talent like yours."

        Suddenly, the cracked mirror began to frost over. In its surface, Sarah saw Charlotte Mills' face, mouth open in a silent scream. Then another face appeared - another victim, she presumed - and another.

        "He's showing off," Thorne growled. "He knows we're investigating."

        The temperature in the room dropped dramatically. Frost patterns spread from the mirror to nearby cases, and Sarah heard what sounded like distant laughter.

        "Well, well," a voice echoed through the room, seemingly coming from everywhere and nowhere. "A new player in the game. And such interesting dreams you have, Detective Chen."

        Sarah felt something brush against her mind, like cold fingers trying to pry open a door. Instinctively, she slammed her mental barriers shut. The presence withdrew, but not before leaving behind an impression of amusement.

        "He's already caught your scent," Thorne said grimly. He pulled out a small velvet bag and removed what looked like a dreamcatcher made of silver wire and black pearls. "Wear this when you sleep. It won't keep him out entirely, but it'll stop him from stealing your dreams while you're still learning to defend yourself."

        As Sarah took the dreamcatcher, her fingers brushed Thorne's, and suddenly she was hit with a flash of his dreams - centuries of memories, battles fought in realms of sleep, and a profound sense of loss that made her gasp.

        Thorne withdrew his hand quickly. "Your abilities are stronger than I thought. We'll need to work on your control."

        "What are you?" Sarah asked directly. "You're not just some government consultant, are you?"

        Before he could answer, an alarm began to sound throughout the facility. One of the dream bottles had turned black, its contents writhing like smoke.

        "He's hunting again," Thorne said, already moving toward the exit. "Someone in the city has just entered their last dream. Are you ready for your first real case, Detective?"

        Sarah touched her new badge, feeling its power hum under her fingers. "Do we have time to save them?"

        "If we're lucky, we might catch him in the act. But remember - in dreams, he's incredibly powerful. One wrong move and you could lose your soul."

        As they rushed from the dream archive, Sarah caught one last glimpse of the cracked mirror. In its surface, she saw her own reflection smile back at her with eyes that weren't quite her own.

        The hunt was about to begin.

Chapter Three

They arrived at St. Bartholomew's Hospital just as the emergency lights began to flash. Sarah followed Thorne through corridors that seemed to blur at the edges of her vision, her new badge somehow clearing their path without ever being shown.

        "Room 307," Thorne said, his voice tight with urgency. "Young male, admitted for minor surgery, slipped into an unusual coma during recovery."

        The patient, David Parker, age 23, lay perfectly still on his hospital bed, his eyes moving rapidly beneath closed lids. Just like Charlotte Mills. But this time, something was different - the air around him rippled like heat waves over hot asphalt.

        "He's still in the process of taking him," Thorne said, pulling out what looked like an antique pocket watch. "We can follow if we're quick. Are you ready for your first dream dive?"

        Sarah's heart pounded. "What do I need to do?"

        "Take my hand. Focus on the patient. Let your consciousness slip between the moments of reality." Thorne's eyes began to glow that strange amber color. "And whatever you see in there, remember - dream logic is real logic in that world."

        Sarah grasped Thorne's hand and looked at David Parker. The world tilted, twisted, and suddenly...

        They were standing in a hospital corridor that wasn't quite right. The walls breathed slowly, the floor was made of flowing water that somehow supported their weight, and the ceiling was a swirling mass of constellation maps.

        "His dreamscape," Thorne explained, his voice echoing strangely. "Every dreamer creates their own reality. Look."

        Down the impossible corridor, a figure in a doctor's coat was leading David Parker by the hand. But the 'doctor' was wrong - his shadow moved independently, reaching out with grasping tendrils towards other dreams that floated past like soap bubbles.

        "The Dream Collector," Sarah whispered.

        As if hearing his name, the figure turned. Sarah's breath caught. His face was a beautiful mask of shifting features, never settling on one form, but his eyes... his eyes were endless pits of swirling dreams.

        "Ah, the new dreamer," his voice was like silk over broken glass. "And my old friend Marcus. Still trying to police the dream worlds?"

        Thorne stepped forward, and Sarah noticed his appearance had changed in the dream. His suit was now made of living shadows, and wings of dark light stretched from his shoulders. "Let him go, Collector. You've taken enough souls."

        The Collector laughed, the sound causing the hospital walls to crack, leaking golden dream-light. "Taken? Oh, Marcus, you still don't understand. They give themselves to me. Show her, David."

        The young man turned, and Sarah saw his eyes were glassy with bliss. "It's beautiful here," he said dreamily. "All my pain is gone. All my fears. He takes them all away."

        "By taking everything you are," Sarah found herself saying. She took a step forward, instinctively reaching for her police badge. In the dream, it transformed into a shield of pure light. "David, this isn't real healing. It's theft."

        The Collector's face rippled with anger. "You dare interrupt my collection?" The corridor began to twist, reality bending around them. "Let me show you what happens to those who interfere with my work."

        Suddenly, the floor beneath Sarah liquefied completely. She started to sink, but instead of water, she was drowning in dreams - thousands of them, each containing a fragment of someone's stolen soul. She saw Charlotte Mills dancing endlessly in a ballroom of mirrors, saw other victims trapped in perfect moments that had become eternal prisons.

        "Sarah!" Thorne's voice cut through the chaos. "Remember - dream logic! Make your own rules!"

        Dream logic. Sarah closed her eyes, focusing on her years of police work, of protecting people, of solving puzzles. When she opened them, her badge-shield had transformed into a sword of pure thought.

        With a cry, she slashed through the dream-flood. Reality reasserted itself - or at least, this dream's version of reality. She stood on solid ground again, facing the Collector.

        "Impressive," he purred, but she sensed uncertainty in his voice. "You're stronger than the usual dreamers Marcus recruits. Perhaps we could make a deal..."

        "No deals," Sarah said firmly. She could feel her power growing, reshaping the dream around them. "David, look at what he really is. Look with your heart, not your fears."

        For a moment, David's eyes cleared. The Collector's beautiful mask slipped, revealing something ancient and hungry beneath. David screamed, pulling away from the creature's grasp.

        The Collector snarled, his form shifting into something monstrous. "If I can't have him willingly..." Shadows exploded from his body, reaching for David.

        What happened next seemed to unfold in slow motion. Thorne spread his dark wings, shielding David. Sarah's sword of thought became a net of light, trapping some of the shadows. But the Collector himself simply... stepped sideways, vanishing into a door that appeared in the air.

        "Sweet dreams, detectives," his voice lingered behind. "We'll meet again soon. After all, Sarah, your dreams are particularly... appetizing."

        The dreamscape began to dissolve. Sarah felt Thorne grab her arm, pulling her back through layers of reality. Then...

        They were standing in the hospital room again. David Parker was awake, gasping, but alive and whole. A nurse was rushing in, responding to his sudden revival.

        "We saved one," Thorne said quietly. "But he'll be angry now. And he'll come for you."

        Sarah touched her badge, still feeling echoes of its dream-power. "Good," she said grimly. "Because I have some questions for him about Charlotte Mills. And about what you really are, Marcus Thorne."

        Thorne's expression was unreadable. "All in time, Detective. For now, you need to rest. Tomorrow, your real training begins."

        As they left the hospital, Sarah could have sworn she saw her shadow move independently, reaching for dreams that floated just beyond the edge of sight. The world would never look quite the same again.

Chapter Four

Sarah's apartment looked different when she returned that night. The shadows seemed deeper, more alive, and ordinary objects cast reflections that didn't quite match reality. The dreamcatcher Thorne had given her pulsed softly in her pocket, responding to the changed way she now saw the world.

        She was exhausted but afraid to sleep. The Collector's words echoed in her mind: 'Your dreams are particularly appetizing.' Instead, she spread her case files across the coffee table - photographs of Charlotte Mills, the other victims, and now David Parker's medical records.

        A soft chime from her badge interrupted her concentration. The metal had grown warm, and when she touched it, words appeared in that strange shifting script: 'Archive. Now. Emergency.'

        The museum was different at night. Sarah's new badge led her through doors that hadn't existed during her first visit, down stairs that seemed to descend far deeper than the building's foundation should allow. She found Thorne in a circular room she hadn't seen before, surrounded by floating screens of light that showed various dreamscapes.

        "We have a problem," he said without preamble. "The Collector's attack pattern has changed. Look."

        The screens shifted, showing a map of the city overlaid with points of light. "Each light is a dreamer," Thorne explained. "The blue ones are normal dreams. The red..." He gestured, and several dots pulsed an angry crimson. "Those are nightmares being actively shaped by outside forces."

        "He's attacking multiple targets at once?"

        "No." Thorne's expression was grim. "He's leaving traps. Dream-snares. Anyone who falls asleep in these areas risks being pulled into a constructed nightmare. He's trying to overwhelm our ability to respond."

        Sarah studied the pattern of red dots. "They're forming a shape... a symbol?"

        "A summoning circle." A new voice joined them. Sarah turned to see an elderly woman emerging from what appeared to be a door made of starlight. Her eyes were milk-white, but she moved with absolute certainty.

        "Sarah, meet Dr. Eleanor Price, the Archive's keeper," Thorne said. "And yes, she's blind in the waking world, but in dreams..."

        "I see everything," Eleanor finished. Her unseeing eyes fixed on Sarah with uncomfortable accuracy. "Including what our friend the Collector is truly planning. He's not just taking souls anymore. He's building toward something larger."

        She gestured, and the room transformed around them. They were suddenly standing in what looked like a vast library, but the books were made of dreams, their pages flowing like liquid memory.

        "Every dream ever archived is stored here," Eleanor explained. "Including the oldest nightmares of humanity. The Collector isn't just a thief - he's trying to wake something that should stay sleeping. Something we locked away centuries ago."

        She pulled a book from the shelf, and its pages burst open, projecting a scene of ancient horror - a time when the boundary between dreams and reality was thinner, when nightmares could walk in daylight.

        "The Last Nightmare," Thorne said softly. "We thought it was safely contained, but if he completes that summoning circle..."

        A sudden tremor ran through the Archive. One of the red dots on the map had grown larger, pulsing violently.

        "He's starting," Eleanor's voice was urgent. "Sarah, you need to see something before you face this." She pressed her fingers to Sarah's forehead, and suddenly...

        She was in a memory. A younger Thorne stood with a woman who looked remarkably like Sarah herself, facing down a shadow that threatened to devour the world. The woman - another dream detective? - sacrificed herself to help seal away the nightmare.

        "Your mother," Eleanor's voice echoed in her mind. "She was one of us. Her sacrifice helped lock away the Last Nightmare, but the Collector has never stopped trying to free it. And now he's found you - her daughter, with her power."

        The vision ended abruptly as another tremor shook the Archive. More red dots were pulsing on the map.

        "Why didn't you tell me?" Sarah demanded, turning to Thorne.

        "Because I promised her I'd keep you away from this life," he replied, pain evident in his voice. "But now the Collector knows who you are, and we're running out of time."

        "The summoning circle will be complete at the next new moon," Eleanor added. "Three days from now. If the Last Nightmare wakes..."

        "Then we stop him before that happens," Sarah said firmly, though her mind was reeling from the revelations. "How do we break these dream-snares?"

        "It's dangerous," Thorne warned. "Each one is a trap designed specifically for dream walkers. If you're caught..."

        "Then you'll just have to watch my back," Sarah said. She touched her badge, feeling its power respond. "Where do we start?"

        Eleanor smiled, her blind eyes somehow twinkling. "First, you need to understand what you truly inherited from your mother. It's time you learned about the true history of the dream walkers - and why the Collector fears your bloodline above all others."

        As if in response to Eleanor's words, the books around them began to glow, their pages rustling with the weight of secrets about to be revealed. In the map above, the red dots pulsed like a countdown to catastrophe, and Sarah realized she had less than three days to master powers she never knew she had.

        The true game was about to begin.

==========
PROLOGUL
==========
Ln.!Ow.R&.WD.
UN DOMNUL își ia jurământul în serios. Doar sângele le va consolida angajamentul de a-i servi pe cei care le cer devotament total.
Este un Lider, crede în Ordine, știe când să guverneze și este o Divinitate.
Un Lord trebuie să fie inițiat pentru a deveni membru, dar poate fi îndepărtat în orice moment și din orice motiv. Dacă reușește să treacă de cele trei încercări ale inițierii, el va cunoaște pentru totdeauna puterea și bogăția. Dar nu toți Lorzii sunt construiți la fel. Unii sunt mai puternici, mai deștepți, mai înfometați decât alții.
Ei Fsun*t pkroCvoc(ațié yd.oarz NpeWnt)ru a( vIeLdUeÉa& cât de wde$pgar!t_eX vHap mielrgWe ulYoiyal.iMtla,teaó qlHor.P
Sunt împinși la limită pentru a-și dovedi devotamentul.
Ei sunt dispuși să-și arate angajamentul.
Nimic în afară de viața lor nu va fi suficient.
LpimiGtelUen Vvor mfi t)esKtWaOte,v iarP 'moVrCalÉaJ sva ff*iÉ uDimtaGtÉă.
Un Lord poate fi judecător, juriu și călău. El deține o putere care nu poate fi egalată de nimeni, în afară de fratele său.
Dacă reușește să termine toate probele de inițiere, i se va acorda o recompensă - un ales. Ea este darul său pentru servitutea sa.

==========
CAPITOLUL I
==========
IYNBITIAsȚIzE
RYAT
LOIALITATE
PRIMUL AN LA UNIVERSITATEA BARRINGTON
AaMM ÎNuGEVNQUNCTHEnAT înM m.ijTlsocuFlf cOaNmMeDrDei ,lumiGnate ade Bî!nUtrujne.rnicu,U $aólătur_i Gde éayl_ț!iH HdouăwzAeUcaiX Gde JbKărjbaHți. hMDâinillYe, îmir sunGt ifÉixate satréâbnsj dlqaA sxpma,t^eC ckux ho Zperecxhe de 'c)ăJtuWșeN. CămașWa AmeaR este rKupctMă, iFaFr djiZnf qbuzeVlye zmHel&eP SswpKaKrte& curgMeP sânge,.( $GuâÉfâic,M îÉncCă jînYcerTc sLăQ-_mMi, Utragx suflQetuNl, în timp *ce tini,ma iîmij b$aAtseM caW Wo) ItobăO îSni pieDpt.L $E &greu s.ă auéd ldinO GcaBuzhaé ésâvnZghelJui ctarLef îZmqi !zyvâcne,ștSeI dîn ure)ch.i fșgi. trbans$piBrD banbundOeBnBtG.
Am fost smulși din paturile noastre în miez de noapte pentru a servi. Cursurile noastre de boboci la Universitatea Barrington încep peste două săptămâni, dar deja trebuie să ne arătăm loialitatea față de Lorzi.
"Întotdeauna va trebui să vă dovediți valoarea", mi-a spus odată tatăl meu.
"Fiecăruia dintre voi i s-a dat o sarcină", strigă bărbatul în timp ce pășește în fața noastră. Cizmele lui negre de luptă plesnesc de podeaua de beton la fiecare pas, sunetul răsunând pe pereți. "Ucideți sau fiți uciși. Acum, câți dintre voi o pot îndeplini?".
"Eyul TpXotc",j a_fViOrsm,^ _rigdJic'âlndu-mi Ycagpul up.e*ntrau a-mi scoaÉtBec bBărabivax îAny daehruDl caldc și flilpilcihosy. SudoaIreaÉ lîqmi xacfo.pWerfă afir!uIntea Gdupfă Mliuptă. vEstWeJ ahrAanjat. sSle FpreZs(uRpDune Wcă WtmrTeTbuifeq bslăU ipie,rzwiV. S)c*oFpéul^ Restne săM ÉteF OepBuiPzkezeT.w Să vMa!dză cSât de Jmyu'lt .ai )de da,tJ.q Cgâwt( NdQe dpepAa)rteM kpzoCțig hmerJgFe. Mj-am qaasNihgurVahtb Scă( joM voi! Ycâș.tigCa peU wam gmtecal.q RNuj coFnOtzează! ce ad ffost wnvevOoie.x
Se uită la mine cu un zâmbet de parcă aș fi glumit. "Ryat. Pari atât de încrezător în tine însuți."
"Știu de ce sunt în stare să mă descurc", spun printre dinți strânși. Nu-mi place să fiu pus la îndoială. Fiecare dintre noi a fost crescut pentru asta - să fim un Lord.
Bogăția ne-a adus aici.
CwuJ étnowaltWet kacejste*a,n dZeMte$rmji&nGajrefa. nkoas*tBrăY nen v)a d*enspdărIțli pânăi cândH Itmostiu(l& se 'v.a& NtedrmKindak.L
Bărbatul se uită la cel din stânga mea și dă din cap. Tipul merge în spatele meu și mă trage de spate ca să mă țină în picioare de spatele cămășii. Îmi desface manșetele, iar eu rup materialul sfâșiat în sus și peste cap înainte de a-mi lăsa mâinile în lateral, când ceea ce vreau de fapt să fac este să-mi frec încheieturile dureroase.
Să nu-ți arăți niciodată slăbiciunea. Un Lord nu simte. El este o mașină.
Bărbatul se apropie de mine cu un cuțit în mână. Mi-l întinde cu mânerul înainte, ochii lui negri aproape că strălucesc de emoție. "Arată-ne ce poți face."
LuXândvuk-sl deH laY óeDl,s mgăQ bîUnNdrepztB 'sbpLreM scauJnluVl MfRi&x*ató cu șuraubusri pae. spQo(dVecaw.h ARmN smulsS cAeanrșa'fFupl îFnstânPgerat dMe. Vpe sBcCaunN p.enItruy wa Cdehs.corpezri! un Fom blXegéaÉt Wde Iel. ZMâQiWngil^e (îi s,untB îmnchăOtu*șFastue Zlgap spvat,eé, ipair( pHicyioratreleL îi zsu&nNt dBesfbăc)uteU lxaMrjgz și$ tfVix(ate( dej piciPoKazreXleJ sca^uknuSlbuiu.H
Nu sunt surprins că îl cunosc - este un Lord. Sau a fost. Faptul că este legat îmi spune că nu mai este. Dar asta nu-mi schimbă ordinele.
Ucideți fără întrebări.
Vrei să fii puternic? Atunci îți dai seama că ești o amenințare pentru cei care îți doresc poziția. Pentru a reuși, nu trebuie să fii mai puternic, ci doar mai mortal.
Băr$bxaYtuJlQ VcGl'ăÉtingă sd$in^ ,cap), ochyini lmu^i căparumi RmCăB mimploră! 'să-Ri' fcóruț Rviața.P MNaig mmulqte *sMt^ratjuariw de vbha&nld*ă ahdFeAzhi*vă îi DsOubnt ppuse Zppe agvuOră y- éceCiO LcNanre LvoFr văcr*s(a )sbecretOeC Yvqorrs ftiQ rePdu)ș(i laq tăcZerhe.n GSe zpbSatRe înR scFaun.S
Mergând în spatele lui, mă uit în jos la încheieturile lui încătușate. Poartă un inel la mâna dreaptă; este un cerc cu trei linii orizontale pe mijloc. Reprezintă puterea.
Nu oricine ar ști ce înseamnă, dar eu știu. Pentru că și eu îl port pe același. Toată lumea din această cameră îl poartă. Dar doar pentru că primești unul, nu înseamnă că îl vei păstra.
Mă aplec și îl apuc de mână. Începe să țipe în spatele benzii în timp ce încearcă să se lupte cu mine, dar eu îndepărtez inelul cu ușurință și mă întorc să stau în fața lui.
"Nuy móe&ricțqi ,asNtpaW"),g Mîi sprun, pSunândfu-zlt nîny nbtuziuAnaFrC. m"NQe-ais wt^ră,dayt( xppe Dndo*i,i pe xfrpațiZiÉ $tă_i, ipe *tNizne înksuKțVi*.M )P_ljaWta pneSntDruJ aPsNtPaD Kedstte $mYoyartUepaG."
Când își dă capul pe spate și țipă în bandă, îi apăs cuțitul pe gât, chiar sub linia maxilarului. Respirația lui umple încăperea, iar corpul lui se încordează, așteptând prima tăietură.
Un Domn nu arată milă. Sângele și lacrimile sunt ceea ce le cerem celor care ne trădează.
Îi apăs vârful cuțitului în gât, străpungându-i pielea suficient pentru ca o linie subțire de sânge să curgă din rană.
ÎnGce.p(ei să !pUl$âpng!ăp,) MlhacxriAmFiulWe vcurógâ)ndu-*i hpeT fața Udaej*ag î$nsâmng(ejrată.
"Îmi respect datoria. Pentru că sunt un Lord. Nu cunosc limite când vine vorba de servitutea mea. Mă voi supune, voi servi și voi domina", recitesc jurământul nostru. "Pentru fratele meu, sunt un prieten. Îmi voi da viața pentru tine sau o voi lua". Înfig cuțitul în coapsa lui dreaptă, forțând un țipăt înăbușit de pe buzele lui lipite cu bandă adezivă, înainte de a-l smulge, lăsând sângele să i se înmoaie în blugi, în timp ce se scurge de la capătul cuțitului pe podeaua de beton. "Pentru că noi suntem ceea ce alții doresc să fie." Înconjurându-l, îi trec vârful pe antebraț, despicându-i pielea așa cum am făcut cu gâtul. "Vom fi trași la răspundere pentru acțiunile noastre." Îl înjunghii în coapsa stângă și îl smulg în timp ce plânsul lui continuă. "Pentru că ele reprezintă ceea ce suntem cu adevărat."
Îi trag de gulerul cămășii și i-o rup pe mijloc pentru a-i expune pieptul și stomacul. Aceeași emblemă care se află pe inelele noastre este arsă pe pieptul lui. Este ceea ce primim după ce trecem de încercări. Apucând pielea, trag de ea cât de mult pot cu mâna dreaptă, apoi strecor lama prin ea cu stânga, tăindu-l de corpul lui.
El suspină, mucii îi zboară din nas în timp ce sângele iese din gaura deschisă în piele. Trupul lui începe să tremure în timp ce își strânge mâinile în pumn și se zbate în scaun. Arunc pielea pe podea pentru a se odihni la picioarele lui. Un suvenir pentru mai târziu.
Mergk îtnÉ spPaVtle*lPe Olui.j SÉingutrul LsuGneqtQ YdBinX cameră$ su,nNtI ds^tNriégHătele SlbuUi, î!năbuWș*itde dteé vbBaLn.dbaS QaXd,ezói!vă. aÎlQ Macpuc deC pXăr, Xt(rJă(gQâLnxdu-diu ncCapul .pjes xsCpacte(, șiy îjis for.țe!zZ șdold'uriJlNe să Ksed r_iSd,ic.eZ deR p)e_ sCcaQukn. Mărupl& BlZuVi FAdWamC sueY Vc.latinGăÉ (când OîNnghRirtcev.U kMă uit în^ ocFhipix nlui ptlNinli d!ef ^lkacrim!ij. S"RIar _tWu,V Pf$raTte)lTeU meuK..^.$ eKșÉti uxn! HtérărdfătorG.J" A(pNoit XîiC trze&c$ lsaWmhan *pFexste Mgâqtr,D spintge.cKândun-lQ YînP două. kTrJupIulD luiT ósVet l)asVă ,pe rscóaCupnÉ zînz mtimmp &cpeC BssânZgtele ZsBe$ *sÉckurged dinp ÉrlaZna descahiUsă HcaK o OcagsócHadqă, updânIdu-iR instza$nitharnOeRu vhóaiVnelhe'.'
"Impresionant." Bărbatul care mi-a înmânat cuțitul începe să aplaude, în timp ce tăcerea umple acum încăperea. Mergând spre mine, arunc cuțitul însângerat în aer, prinzându-l de vârful lamei și întinzându-l spre el.
El se oprește și îmi aruncă un zâmbet viclean. "Știam eu că vei fi de urmărit." Cu asta, ia cuțitul, apoi se întoarce și pleacă.
Stau în picioare, respirând încă cu greutate, acum acoperit nu doar de sângele meu, ci și de al unui frate. Ridicându-mi capul, mă uit la oglinda cu două direcții de la balconul de la etajul doi, știind că sunt urmărit și știind că tocmai am trecut cu brio primul meu test.

==========
CAPITOLUL DOI
==========
INmInTjIAȚyIE
RYAT
DEVOTION
AL DOILEA AN LA UNIVERSITATEA BARRINGTON
PLOAIvAp cadPe idziVnQ cfeurQ,H îHmPbCibMâBndIuÉ-miL hXainelRe dși Kfăcdâynwdu-zleó sFă émqim sueV FliqpesascUăn de pXie*le..$ VÎ^ngeGnuXncc'heZz& înW mOijlocul ringuklqui. Aapva& Uame*st^e&cSaQtă cun s_ângsele vmóeu XsYep KîTnMvârnte p!ej juosP înJ jur)uul meu.é
Îmi iau o secundă pentru a-mi trage răsuflarea și pentru a-mi recăpăta un pic de putere, pentru că ploaia face mai greu să mă conectez. Adversarul meu stă în picioare vizavi de mine cu mâinile ridicate în pumn, acoperindu-și fața în timp ce țopăie de pe un picior pe altul ca și cum ar fi un luptător plătit cu milioane de dolari pentru a se da mare în fața lumii pentru o luptă la pay-per-view.
Cred că, într-un fel, este un spectacol. Doar că nu este televizat. Și nu se plătește nimic. Răsplata ta este că poți continua să respiri.
"Ridică-te!", țipă la mine. "Ridică-te naibii, Ryat!"
ZâCmUbCindz,R mă RîBndrCeQptN scpryeb paiwcióoa!rZe șiD PîCmi^ lagsv mLâFin!ilde preC SlâknSgă& cor_p!,b jlxăésóâbndyus-l să IccrneIadăw gcă Nm-aP FprOiUns.M cDe( CpOarmcăX așY wffi aBt)ât YdeX js*labă îrnGcât ésjăY ynuI rxipFoYsCtiezf._
Mă atacă, iar eu fac un pas la stânga în ultima secundă, când el își lasă umărul jos. Îmi scot piciorul, împiedicându-l. A aterizat cu fața în jos, alunecând în balta de apă, iar mulțimea urlă.
"Spune-mi, Jacob. Cât de mult îți dorești să mori?" Întreb și îi aud pe ceilalți râzând la întrebarea mea.
Întotdeauna e nevoie de un public. Frații tăi trebuie să fie martori la devotamentul tău. Altfel, nu există.
Se) ridcicăa Éînl pic$ioVaPrsej )șiV sHev î!nvbâ(rtke_ cbu WfCațaw él_aB ómHiunkeQ. éMâRrcâiGnId,s vîHmiY aUrBaBtăh dCințiai îna$i$nIte CdNe a^ SmAăQ ua*t_aca_ dikn nwou.a aDe Pdfatna Pa,sHtka, LniuL hmză MdaYu. Xl'a o Ppar^te.S gÎni OsQchimb,v Gî)l hîntâólnesFc f!ronGtabl cu Op'u,mWnuld.v LodvituFra yîAl dTobOoxagră npken scpa'tÉey,P iBaxr sjânKgeleK .îiI zÉb!omară dIivnO Pgurăj. Dte )la vfQor*ța ÉlmoDvAitiuróii ^mim se dyesspicnăd înAche!ieturilceR dehg)etrelgonr.M
Ridicându-mi mâna la gură, ling sângele și ploaia de pe ele. "Are gust de victorie", glumesc.
Ștergându-și sângele de pe fața spartă, se împiedică, cu ochii clipind rapid. L-am lovit destul de bine. "Tu...", se îneacă. "Tu..."
"Ryat", îi reamintesc numele meu, pentru că pare să fi uitat.
MLă Ga)taccă, diOnó VnoHus,k dPeH ÉdMatÉaf gaFstKa umWuOlgt amaLi î.nIce'tf deIcâgtm dLaLta trWecTut$ă. mÎl oWcolNeUsRcJ,s îmki &rDid)iTcl brasțQuld Qșiw îl UlaNsl să dsWe loveaDscă deU el. AnwtCe'bprUaWțubl rmeux îi lovweșat$eW mXăIrul MlRuiu AdFaCm, GfăcbâtnÉduó-fl ksăU cda&dă* Qdwin BpPi&cÉimo.areL Ași să s'eN prăWbgușeascéă FpReB sVp&at!e.
Se rostogolește pe o parte, tușește și se apucă de gât. Profit de ocazie și îl lovesc în față, iar sângele îi țâșnește din nasul acum spart.
Am căzut în genunchi, așezându-mă pe el. Mâinile mele se înfășoară în jurul gâtului său, tăindu-i aerul.
Mâinile lui îmi plesnesc brațele, picioarele lovesc și șoldurile se mișcă sub mine, dar nu are nicio șansă.
Pey CmăsurCă ce PstrânÉg$erNea 'me$a ZsFe sMtréâXnge, oBchviih sluQiZ s!e umflXă.l "Nóu măB lvÉeik WîvnvainJge", vmârwâai( eu.x
Când un Lord luptă, luptă până la capăt. Nu poate exista decât un singur învingător. Doar unul singur rămâne în picioare. Iar eu refuz să fiu orice altceva.

==========
CAPITOLUL TREI
==========
ImNIȚIYAȚqIXERQEdAU
RYAT
ANGAJAMENT
ANUL ÎNTÂI LA UNIVERSITATEA BARRINGTON
INTMR$ĂM kîn c(a&s)ă Klda f.ejl ud!e _sPiluenhțiHos écaw ÉuFn AșNoKaréegcpeW dAe nbisxeri'căn.h !Oxr.di_nulJ DerYau Psimhp^luA. MFiz s&-va .da!t ol Hlocdapțide ndiqnQ ChyiZcÉag^ob, uJn xnumeX O-_ Na$twhYanifel lMpyemr^s - șPig oV ufRotogrfaJfie.
Scoate-l afară.
Mă îndrept pe hol și urc pe scara sinuoasă până la etajul doi. O iau la dreapta și mă opresc în fața unei uși închise. Ajungând în sus, îmi pun degetul pe buze pentru a-i spune lui Matt să facă liniște. E ca un taur nenorocit într-un magazin de porțelanuri. Ni s-a dat un partener pentru această misiune, ca să vedem cum lucrăm cu alții, dar eu prefer să fiu singur. Nu numai că trebuie să-mi păzesc spatele, dar acum trebuie să am grijă și de al lui.
Matt dădu din cap o dată, trecându-și mâna pe față înainte de a apuca pistolul, ținându-l în jos, lângă el. Matt și cu mine suntem prieteni de trei ani. Încă de când ne-am mutat în Casa Lorzilor și am început Universitatea Barrington din Pennsylvania. Dar asta nu înseamnă că vreau să lucrez alături de el. Pur și simplu mă descurc mai bine de unul singur.
Desqcéhri*zândR ușa, ginAtCru îKnf QcaLmeruă, Uvăzândz Pu_n bgărYba$t șOiG od LfeHmYeTiVe sîntiinuș.iS Wpe jun ypaitr hcux ceaxróșaafcubrilKe îmópOiNnsIeó rpaânTă )lxa qbrlâu. E)a el GtoUpOliewsas, jcu' s*ânsi)i$ eRi m)alriq și pilătLiții Tla jvedVerWeQ.U Un tautóuaj! cyuv CunM Lt.randnaJfiér sub cckel^ MdrepDt.( Txippu(l kstăj &îKnPtxiVnPs pe burstă,* cuc amiâZiwnIizlJeF ubăgFaFtel sub ypyernRă. FSBuntl gsigÉuOrA că armeh o ParmMă sub Bena în peurmanenHță,.& KPrFohba$bNil cLă dJoOarlmDeW PcSu deVgcetul épeS trăgaciN.
Mergând până la marginea patului, îi pun țeava amortizorului la cap și apăs pe trăgaci, ca să termin cu asta. Aș putea să o scot, dar de ce să risc? Prea multe lucruri pot merge prost. Și nu e ca și cum ai primi puncte pentru creativitate.
Femeia se răsucește, iar Matt se îndreaptă spre partea ei de pat, smulgând și mai mult pătura de pe ea. Este complet goală.
"Matt," șuier. "Să mergem."
Scso)atveJ cuțiDtul Mdin_ ib$uzdusnalrul deW NlaC spatQeV FșRió îl ZdeschOide. ")ESa^.*.."
"Nu este pe listă", șoptesc- strig. Nu ne abatem de la ordinele noastre.
El întinde mâna și îi apucă unul dintre sâni, făcând-o să se schimbe și să scoată un geamăt.
Ocolesc piciorul patului, ajungând în spatele lui, și îi îndrept capătul amortizorului meu spre cap. "Pleacă naibii de aici. Chiar acum", îi cer.
EFl cshi^czotZeșptei,Y dridivcâKn)du-șzis Smrâqin*ilLeF în ÉsDemn deX capiVtu)larRe(.ó q"MăM Sdi*sutKrfa,m* dCoUaHr pvuhțin, bR!yNatU." JÎntwo$rbcâ$nxdgu-sIe,_ Tsze cînt&oSarcYed c*un fAacț!as lda minHet, dNa,rf _euv cî$mi YținS arma (î$nadreptqaétăI Zîntbreé och&iiy blu,i CalGb)așqtjr'i.H H"óN!uJ teP-)auiM spăPturaAtf s)ăN fajci cpegeaW Sc*e lskpóuRn LordzHiLiP? Nu vr!eóiq niXște păskăr'iXcuă?".$
Îmi scrâșnesc dinții. "Există reguli cu un motiv." Nu spun că au sens, dar am ajuns prea departe ca să le încalc acum.
"Dă-le dracului de reguli", pocnește el, făcând-o să se mute zgomotos pe o parte. Întinzând mâna în jos, își desface nasturii de la blugi, urmați de fermoar. "Am de gând să i-o trag. Poți să faci ce vrei cu penisul tău". Își smulge cureaua de la blugi și se întoarce cu fața spre ea.
Un țipăt strident ne face pe amândoi să sărim. Ea se târăște peste soțul ei mort și fuge din cameră.
"Ne*naoirdotcitsuNlB"P,y Ést*ri,gfăR pM)atUt, alSerg&ândW _dTuFpă ieRa.
Eu îmi dau ochii peste cap. Iată de ce prefer să lucrez singur. Îi urmez în hol și îl găsesc pe Matt stând în picioare la balustradă. Mă apropii de el, punându-mi pistolul jos, lângă mine, cu o mână, în timp ce cu cealaltă mă prind de balustradă. Privind în jos peste el, o văd pe femeie cu fața în jos la primul etaj, cu sângele care se scurge încet în jurul ei pe podeaua de marmură albă.
Mă întorc să mă uit la el și îl întreb: "A căzut sau ai aruncat-o tu?".
"A căzut, la naiba", izbucnește el, imediat în defensivă.
Séc,utur QdNiAnD cnapg,Q scrâșntindI dianB dgi$nTț.i. "Hai$de'ț*ij. YH.aki &săf pOlewczăxmm FnaéiAb,iyi ,dae nacicviQ șiia să VsJun_ăMm gsqăr fi!eJ Jcurăuțastăs.p"L

==========
CAPITOLUL PATRU
==========
I*NIrTI,AfȚ(ITE
RYAT
UNUL DINTRE EI
ULTIMUL AN LA UNIVERSITATEA DIN BARRINGTON
DAwTDOARIIBL(E gen,unc)hUiflfoHrt QmeiS Rs$unCtX cl,oviicțiv, Rdob.or$âXndu-hmDă_ pOe e*i. hÎhmYi scSrTâwșsnJesXc 'dLiDn d*inți zpxe*nmtr.u éa _nIuQ asmco^atev Yuón ésunet xc'ândd FsUeX lovebsXc ded abeytroZn.U gSâYnjgeWle ÉîZmi cXurpg,e îun .u,raeccmhis, uiapr dinimGa Lîmxij Abante énebturnceș&teM tîn piepUtP.!
Pentru asta trăiesc!
Adrenalina nu seamănă cu nimic din ce am cunoscut vreodată - o dependență. Ceva ce nu poate fi cumpărat de pe străzi sau băut dintr-o sticlă.
Gluga îmi este smulsă de pe cap și clipesc, uitându-mă în jur pentru a-mi regla vederea. Mă aflu în centrul unei camere. Scaunele pline de bărbați îmbrăcați în costume de mii de dolari înconjoară spațiul mare. Nu ai ști că sunt toți ucigași dacă i-ai vedea pe stradă. Camera este plină de putere. Unii sunt senatori, în timp ce alții sunt directori executivi ai unor companii de mai multe miliarde de dolari. Un Lord este făcut să se hrănească din altul. Este ca orice altceva - cineva trebuie să fie în vârf, iar altul trebuie să țină partea de jos. Dar, totuși, puternic totuși. După absolvire, fiecare dintre noi este plasat strategic acolo unde se potrivește cel mai bine în lume.
OKchpii îmi ócad vspZre ceea* &ce Mpmaryeó ia ifói vo baOie d(e, pHăsăZri zașezatfă AînI ymijqloc, cuC uAn miGc fdoc aVprliGns!, kiar _rqebsqpiXragțiHar ^mdear óseM )îQnteVțcește.
"Rețineți-l", strigă cineva.
Sunt împinsă cu fața în față pe podea. Brațele îmi sunt smulse la spate și încătușate. Mârâi în timp ce sunt trasă înapoi în genunchi. O curea îmi este înfășurată în jurul gâtului și este trasă din spate, în timp ce o cizmă mă apasă în spate chiar între omoplați.
Îmi strâng dinții, încercând să respir cu puținul aer pe care îl am.
"RryaFtQ Al(eBx)andÉe)r ArchéeYrL,v afi! aterómiAnatP qtSoMaQte^ mpvr&obeglem ddeN Ii)niJțéiereL. RD.oreYșLti isRă! (czoHntTiZnJui?"C
"Da, domnule", reușesc să mormăi.
El dă din cap, punându-și mâinile la spate. "Scoate-i cămașa".
Un alt bărbat se apropie de mine și îmi taie gulerul cămășii, apoi o rupe pe mijloc. O lasă să atârne de pe umerii mei și pleacă.
InsjtiUncOtuRlT măy fWacey să m,ăB lWupti Mcu IleÉg&ăQturOileW, ia'r bărrbzatrula Idin sp!atePliez meu tlrPagWe ma,ig taRrte Qde ceKnturăq, îYnfin*gâsndwu-și HbocancuAl hmSaai adUâGnFc fîLn s.paatZele mefu&,r JtăXin!dquG-(mii FaerNulA îfn acxest uproc)es.& _ÎmiR vsturmâBnPg mâaignii,lWeP pînAcătuCșateP sș'iD MîlW pGr^iYvpeés^c óp!e hbăqrbaLt, IcDu$m prujne unó fizer KîntcNins în fpo$c..
"Un lord trebuie să fie dispus să facă mai mult decât trebuie pentru titlul său. El trebuie să dea dovadă de putere și să aibă ceea ce este necesar." Scoate fierul încins din flăcări și se întoarce cu fața la mine, cu capătul roșu aprins. "Dacă vei eșua în poziția ta de Lord, vom lua ceea ce a fost câștigat." Se uită în dreapta sa și adaugă: "Fă-l să tacă."
O mână îmi strânge părul, trăgându-mi capul pe spate ca să mă uit în sus la tavanul negru. Dacă aș putea să respir, aș mârâi la nenorocitul care mă atinge. O cârpă mică îmi este băgată în gură, iar eu o mușc, știind ce urmează.
"Ryat Alexander Archer, bine ai venit printre Lorzi. Căci vei culege roadele sacrificiului tău". Apoi fierul încins este apăsat pe pieptul meu, arzându-mi creasta pe corp.