Jason

Chapter One

The body lay in perfect repose on the Victorian fainting couch, looking more like a sleeping beauty than a victim. Detective Sarah Chen had seen enough death in her ten years with the Metropolitan Police's Special Cases Unit to know that natural death never looked this peaceful. Something was very, very wrong.

        'No signs of struggle, no marks on the body, and yet...' She leaned closer, studying the victim's face. Charlotte Mills, aged 28, was found by her roommate this morning, apparently having passed away in her sleep. Her expression was serene, almost blissful, but her eyes - those were what caught Sarah's attention. Behind the closed lids, her eyes were moving rapidly, as if still deep in REM sleep.

        "You see it too, don't you?" The voice came from behind her, rich and cultured with a slight Irish lilt. "She's still dreaming."

        Sarah turned to find a tall man in an impeccably tailored charcoal suit standing in the doorway. He hadn't been there a moment ago, she was certain of it. His dark hair was streaked with silver at the temples, and his eyes were an unusual shade of amber that seemed to shift color in the light.

        "This is a closed crime scene," she said firmly, her hand instinctively moving toward her weapon. "How did you get in here?"

        He smiled, but it didn't reach those strange eyes. "Dr. Marcus Thorne," he said, pulling out a card that somehow both looked official and seemed to shimmer slightly. "I'm a consulting specialist with the Department's new Oneiric Phenomena Division."

        "The what division?" Sarah frowned, taking the card. The moment her fingers touched it, she felt a slight electric tingle, and the letters seemed to rearrange themselves before her eyes.

        "Dreams, Detective Chen. We investigate crimes involving dreams." He moved into the room with fluid grace, his attention fixed on the victim. "And this is the third one this month."

        Sarah's mind raced. There had been two other deaths recently - both young women, both found peacefully dead in their sleep. She'd seen the reports but hadn't made the connection until now. "How do you know about those cases?"

        "Because I've been tracking the killer for quite some time." Thorne knelt beside the body, his eyes now definitely more gold than amber. "He's what we call a Dream Collector - someone who has learned to enter and steal dreams. But this one has developed a taste for more than just dreams. He's taking souls."

        Under normal circumstances, Sarah would have dismissed such talk as nonsense. But there was something about the scene, about the victim's still-moving eyes, about Thorne himself, that made the impossible seem suddenly plausible.

        "If you're tracking him," she said carefully, "why haven't you caught him?"

        Thorne's expression darkened. "Because he only appears in dreams. The physical world is my domain, but his... his is the realm of sleep. To catch him, we need someone who can walk between both worlds." He turned those unsettling eyes on her. "Someone like you."

        "Me?" Sarah almost laughed, but the sound died in her throat as memories she'd long suppressed began to surface. The dreams that felt too real, the nights she'd awakened to find objects moved in her room, the way she sometimes knew things she couldn't possibly know...

        "You've always known you were different, haven't you, Detective?" Thorne's voice was gentle now. "The dreams that come true, the hunches that turn out to be right, the way you can sometimes see how people died just by touching objects they owned..."

        Sarah took an involuntary step back. "How do you know about that?"

        "Because I've been looking for someone like you. A Natural - someone born with the ability to cross the threshold between waking and dreaming." He gestured to the victim. "Charlotte here won't be his last. There will be others, and their souls will remain trapped in an eternal dream unless we stop him."

        Just then, the victim's hand twitched, her fingers moving as if writing something. Sarah moved closer, watching as invisible words were traced in the air. Thorne pulled out what looked like an antique monocle and held it up. Through its lens, golden letters shimmered in the air where Charlotte's fingers moved.

        "Help me," Thorne read aloud. "He's coming for the others."

        Sarah felt a chill run down her spine. She looked at the victim's peaceful face, at those restlessly moving eyes, and made a decision that would change her life forever.

        "Tell me what I need to do."

        Thorne's smile was grim. "First, you need to learn to control your abilities. Then..." he held up the monocle, through which Sarah could now see strange symbols glowing all around the room, "you need to learn to hunt in dreams."

        Outside the Victorian townhouse, storm clouds gathered, and Sarah Chen, homicide detective and newly discovered dream walker, took her first step into a world where nightmares were real, and death was just another kind of sleep.

Chapter Two

The basement of the Natural History Museum was the last place Sarah expected to find the headquarters of a secret dream investigation unit. Yet here she was, following Thorne through a maze of storage rooms filled with artifacts that seemed to pulse with their own inner light.

        "The mundane world only sees what it expects to see," Thorne explained, using an ornate key to unlock a heavy wooden door marked 'Private Collection.' "To them, this is just museum storage. To us, it's the largest collection of dream artifacts in the Western Hemisphere."

        The room beyond defied physics. It stretched impossibly far, filled with glass cases containing everything from ancient masks to modern-looking devices. Floating orbs of soft light illuminated collections of bottled dreams - actual dreams, swirling like liquid mercury behind glass.

        "Your badge, Detective," Thorne held out his hand. Sarah hesitated before handing over her police credentials. He placed it on a strange device that looked like a Victorian music box crossed with a computer. When he returned the badge, it felt different - heavier, somehow more real.

        "Now you'll be able to access both worlds officially," he said. "Look at it again."

        The badge had changed. Alongside her regular police credentials, new text had appeared: 'Special Inspector, Oneiric Investigations Division.' The letters seemed to shift between English and something older, something that made her eyes water if she looked too long.

        "Before we can hunt the Dream Collector, you need to understand what you're dealing with." Thorne led her to a case containing what looked like a normal pillow. "Touch it."

        Sarah reached out hesitantly. The moment her fingers made contact, the world tilted. She was suddenly standing in someone else's dream - a sunny beach, but the sky was green and the sand whispered secrets. She jerked her hand back, gasping.

        "Good," Thorne nodded approvingly. "Most people can't pull back from their first dream artifact. You have natural barriers."

        "What was that?" Sarah's heart was racing.

        "A dream fragment from 1892. A young girl's last dream before the influenza took her." His voice softened. "We preserve them here. Dreams carry memories, emotions, sometimes even pieces of souls."

        "And this Dream Collector... he takes entire souls?" Sarah remembered Charlotte Mills' peaceful face and restless eyes.

        "He traps them in eternal dreams, feeding off their essence." Thorne moved to another case, this one containing what looked like a cracked mirror. "Each victim becomes part of his collection, their souls powering his abilities, letting him dreamwalk without natural talent like yours."

        Suddenly, the cracked mirror began to frost over. In its surface, Sarah saw Charlotte Mills' face, mouth open in a silent scream. Then another face appeared - another victim, she presumed - and another.

        "He's showing off," Thorne growled. "He knows we're investigating."

        The temperature in the room dropped dramatically. Frost patterns spread from the mirror to nearby cases, and Sarah heard what sounded like distant laughter.

        "Well, well," a voice echoed through the room, seemingly coming from everywhere and nowhere. "A new player in the game. And such interesting dreams you have, Detective Chen."

        Sarah felt something brush against her mind, like cold fingers trying to pry open a door. Instinctively, she slammed her mental barriers shut. The presence withdrew, but not before leaving behind an impression of amusement.

        "He's already caught your scent," Thorne said grimly. He pulled out a small velvet bag and removed what looked like a dreamcatcher made of silver wire and black pearls. "Wear this when you sleep. It won't keep him out entirely, but it'll stop him from stealing your dreams while you're still learning to defend yourself."

        As Sarah took the dreamcatcher, her fingers brushed Thorne's, and suddenly she was hit with a flash of his dreams - centuries of memories, battles fought in realms of sleep, and a profound sense of loss that made her gasp.

        Thorne withdrew his hand quickly. "Your abilities are stronger than I thought. We'll need to work on your control."

        "What are you?" Sarah asked directly. "You're not just some government consultant, are you?"

        Before he could answer, an alarm began to sound throughout the facility. One of the dream bottles had turned black, its contents writhing like smoke.

        "He's hunting again," Thorne said, already moving toward the exit. "Someone in the city has just entered their last dream. Are you ready for your first real case, Detective?"

        Sarah touched her new badge, feeling its power hum under her fingers. "Do we have time to save them?"

        "If we're lucky, we might catch him in the act. But remember - in dreams, he's incredibly powerful. One wrong move and you could lose your soul."

        As they rushed from the dream archive, Sarah caught one last glimpse of the cracked mirror. In its surface, she saw her own reflection smile back at her with eyes that weren't quite her own.

        The hunt was about to begin.

Chapter Two

The basement of the Natural History Museum was the last place Sarah expected to find the headquarters of a secret dream investigation unit. Yet here she was, following Thorne through a maze of storage rooms filled with artifacts that seemed to pulse with their own inner light.

        "The mundane world only sees what it expects to see," Thorne explained, using an ornate key to unlock a heavy wooden door marked 'Private Collection.' "To them, this is just museum storage. To us, it's the largest collection of dream artifacts in the Western Hemisphere."

        The room beyond defied physics. It stretched impossibly far, filled with glass cases containing everything from ancient masks to modern-looking devices. Floating orbs of soft light illuminated collections of bottled dreams - actual dreams, swirling like liquid mercury behind glass.

        "Your badge, Detective," Thorne held out his hand. Sarah hesitated before handing over her police credentials. He placed it on a strange device that looked like a Victorian music box crossed with a computer. When he returned the badge, it felt different - heavier, somehow more real.

        "Now you'll be able to access both worlds officially," he said. "Look at it again."

        The badge had changed. Alongside her regular police credentials, new text had appeared: 'Special Inspector, Oneiric Investigations Division.' The letters seemed to shift between English and something older, something that made her eyes water if she looked too long.

        "Before we can hunt the Dream Collector, you need to understand what you're dealing with." Thorne led her to a case containing what looked like a normal pillow. "Touch it."

        Sarah reached out hesitantly. The moment her fingers made contact, the world tilted. She was suddenly standing in someone else's dream - a sunny beach, but the sky was green and the sand whispered secrets. She jerked her hand back, gasping.

        "Good," Thorne nodded approvingly. "Most people can't pull back from their first dream artifact. You have natural barriers."

        "What was that?" Sarah's heart was racing.

        "A dream fragment from 1892. A young girl's last dream before the influenza took her." His voice softened. "We preserve them here. Dreams carry memories, emotions, sometimes even pieces of souls."

        "And this Dream Collector... he takes entire souls?" Sarah remembered Charlotte Mills' peaceful face and restless eyes.

        "He traps them in eternal dreams, feeding off their essence." Thorne moved to another case, this one containing what looked like a cracked mirror. "Each victim becomes part of his collection, their souls powering his abilities, letting him dreamwalk without natural talent like yours."

        Suddenly, the cracked mirror began to frost over. In its surface, Sarah saw Charlotte Mills' face, mouth open in a silent scream. Then another face appeared - another victim, she presumed - and another.

        "He's showing off," Thorne growled. "He knows we're investigating."

        The temperature in the room dropped dramatically. Frost patterns spread from the mirror to nearby cases, and Sarah heard what sounded like distant laughter.

        "Well, well," a voice echoed through the room, seemingly coming from everywhere and nowhere. "A new player in the game. And such interesting dreams you have, Detective Chen."

        Sarah felt something brush against her mind, like cold fingers trying to pry open a door. Instinctively, she slammed her mental barriers shut. The presence withdrew, but not before leaving behind an impression of amusement.

        "He's already caught your scent," Thorne said grimly. He pulled out a small velvet bag and removed what looked like a dreamcatcher made of silver wire and black pearls. "Wear this when you sleep. It won't keep him out entirely, but it'll stop him from stealing your dreams while you're still learning to defend yourself."

        As Sarah took the dreamcatcher, her fingers brushed Thorne's, and suddenly she was hit with a flash of his dreams - centuries of memories, battles fought in realms of sleep, and a profound sense of loss that made her gasp.

        Thorne withdrew his hand quickly. "Your abilities are stronger than I thought. We'll need to work on your control."

        "What are you?" Sarah asked directly. "You're not just some government consultant, are you?"

        Before he could answer, an alarm began to sound throughout the facility. One of the dream bottles had turned black, its contents writhing like smoke.

        "He's hunting again," Thorne said, already moving toward the exit. "Someone in the city has just entered their last dream. Are you ready for your first real case, Detective?"

        Sarah touched her new badge, feeling its power hum under her fingers. "Do we have time to save them?"

        "If we're lucky, we might catch him in the act. But remember - in dreams, he's incredibly powerful. One wrong move and you could lose your soul."

        As they rushed from the dream archive, Sarah caught one last glimpse of the cracked mirror. In its surface, she saw her own reflection smile back at her with eyes that weren't quite her own.

        The hunt was about to begin.

Chapter Three

They arrived at St. Bartholomew's Hospital just as the emergency lights began to flash. Sarah followed Thorne through corridors that seemed to blur at the edges of her vision, her new badge somehow clearing their path without ever being shown.

        "Room 307," Thorne said, his voice tight with urgency. "Young male, admitted for minor surgery, slipped into an unusual coma during recovery."

        The patient, David Parker, age 23, lay perfectly still on his hospital bed, his eyes moving rapidly beneath closed lids. Just like Charlotte Mills. But this time, something was different - the air around him rippled like heat waves over hot asphalt.

        "He's still in the process of taking him," Thorne said, pulling out what looked like an antique pocket watch. "We can follow if we're quick. Are you ready for your first dream dive?"

        Sarah's heart pounded. "What do I need to do?"

        "Take my hand. Focus on the patient. Let your consciousness slip between the moments of reality." Thorne's eyes began to glow that strange amber color. "And whatever you see in there, remember - dream logic is real logic in that world."

        Sarah grasped Thorne's hand and looked at David Parker. The world tilted, twisted, and suddenly...

        They were standing in a hospital corridor that wasn't quite right. The walls breathed slowly, the floor was made of flowing water that somehow supported their weight, and the ceiling was a swirling mass of constellation maps.

        "His dreamscape," Thorne explained, his voice echoing strangely. "Every dreamer creates their own reality. Look."

        Down the impossible corridor, a figure in a doctor's coat was leading David Parker by the hand. But the 'doctor' was wrong - his shadow moved independently, reaching out with grasping tendrils towards other dreams that floated past like soap bubbles.

        "The Dream Collector," Sarah whispered.

        As if hearing his name, the figure turned. Sarah's breath caught. His face was a beautiful mask of shifting features, never settling on one form, but his eyes... his eyes were endless pits of swirling dreams.

        "Ah, the new dreamer," his voice was like silk over broken glass. "And my old friend Marcus. Still trying to police the dream worlds?"

        Thorne stepped forward, and Sarah noticed his appearance had changed in the dream. His suit was now made of living shadows, and wings of dark light stretched from his shoulders. "Let him go, Collector. You've taken enough souls."

        The Collector laughed, the sound causing the hospital walls to crack, leaking golden dream-light. "Taken? Oh, Marcus, you still don't understand. They give themselves to me. Show her, David."

        The young man turned, and Sarah saw his eyes were glassy with bliss. "It's beautiful here," he said dreamily. "All my pain is gone. All my fears. He takes them all away."

        "By taking everything you are," Sarah found herself saying. She took a step forward, instinctively reaching for her police badge. In the dream, it transformed into a shield of pure light. "David, this isn't real healing. It's theft."

        The Collector's face rippled with anger. "You dare interrupt my collection?" The corridor began to twist, reality bending around them. "Let me show you what happens to those who interfere with my work."

        Suddenly, the floor beneath Sarah liquefied completely. She started to sink, but instead of water, she was drowning in dreams - thousands of them, each containing a fragment of someone's stolen soul. She saw Charlotte Mills dancing endlessly in a ballroom of mirrors, saw other victims trapped in perfect moments that had become eternal prisons.

        "Sarah!" Thorne's voice cut through the chaos. "Remember - dream logic! Make your own rules!"

        Dream logic. Sarah closed her eyes, focusing on her years of police work, of protecting people, of solving puzzles. When she opened them, her badge-shield had transformed into a sword of pure thought.

        With a cry, she slashed through the dream-flood. Reality reasserted itself - or at least, this dream's version of reality. She stood on solid ground again, facing the Collector.

        "Impressive," he purred, but she sensed uncertainty in his voice. "You're stronger than the usual dreamers Marcus recruits. Perhaps we could make a deal..."

        "No deals," Sarah said firmly. She could feel her power growing, reshaping the dream around them. "David, look at what he really is. Look with your heart, not your fears."

        For a moment, David's eyes cleared. The Collector's beautiful mask slipped, revealing something ancient and hungry beneath. David screamed, pulling away from the creature's grasp.

        The Collector snarled, his form shifting into something monstrous. "If I can't have him willingly..." Shadows exploded from his body, reaching for David.

        What happened next seemed to unfold in slow motion. Thorne spread his dark wings, shielding David. Sarah's sword of thought became a net of light, trapping some of the shadows. But the Collector himself simply... stepped sideways, vanishing into a door that appeared in the air.

        "Sweet dreams, detectives," his voice lingered behind. "We'll meet again soon. After all, Sarah, your dreams are particularly... appetizing."

        The dreamscape began to dissolve. Sarah felt Thorne grab her arm, pulling her back through layers of reality. Then...

        They were standing in the hospital room again. David Parker was awake, gasping, but alive and whole. A nurse was rushing in, responding to his sudden revival.

        "We saved one," Thorne said quietly. "But he'll be angry now. And he'll come for you."

        Sarah touched her badge, still feeling echoes of its dream-power. "Good," she said grimly. "Because I have some questions for him about Charlotte Mills. And about what you really are, Marcus Thorne."

        Thorne's expression was unreadable. "All in time, Detective. For now, you need to rest. Tomorrow, your real training begins."

        As they left the hospital, Sarah could have sworn she saw her shadow move independently, reaching for dreams that floated just beyond the edge of sight. The world would never look quite the same again.

Chapter Four

Sarah's apartment looked different when she returned that night. The shadows seemed deeper, more alive, and ordinary objects cast reflections that didn't quite match reality. The dreamcatcher Thorne had given her pulsed softly in her pocket, responding to the changed way she now saw the world.

        She was exhausted but afraid to sleep. The Collector's words echoed in her mind: 'Your dreams are particularly appetizing.' Instead, she spread her case files across the coffee table - photographs of Charlotte Mills, the other victims, and now David Parker's medical records.

        A soft chime from her badge interrupted her concentration. The metal had grown warm, and when she touched it, words appeared in that strange shifting script: 'Archive. Now. Emergency.'

        The museum was different at night. Sarah's new badge led her through doors that hadn't existed during her first visit, down stairs that seemed to descend far deeper than the building's foundation should allow. She found Thorne in a circular room she hadn't seen before, surrounded by floating screens of light that showed various dreamscapes.

        "We have a problem," he said without preamble. "The Collector's attack pattern has changed. Look."

        The screens shifted, showing a map of the city overlaid with points of light. "Each light is a dreamer," Thorne explained. "The blue ones are normal dreams. The red..." He gestured, and several dots pulsed an angry crimson. "Those are nightmares being actively shaped by outside forces."

        "He's attacking multiple targets at once?"

        "No." Thorne's expression was grim. "He's leaving traps. Dream-snares. Anyone who falls asleep in these areas risks being pulled into a constructed nightmare. He's trying to overwhelm our ability to respond."

        Sarah studied the pattern of red dots. "They're forming a shape... a symbol?"

        "A summoning circle." A new voice joined them. Sarah turned to see an elderly woman emerging from what appeared to be a door made of starlight. Her eyes were milk-white, but she moved with absolute certainty.

        "Sarah, meet Dr. Eleanor Price, the Archive's keeper," Thorne said. "And yes, she's blind in the waking world, but in dreams..."

        "I see everything," Eleanor finished. Her unseeing eyes fixed on Sarah with uncomfortable accuracy. "Including what our friend the Collector is truly planning. He's not just taking souls anymore. He's building toward something larger."

        She gestured, and the room transformed around them. They were suddenly standing in what looked like a vast library, but the books were made of dreams, their pages flowing like liquid memory.

        "Every dream ever archived is stored here," Eleanor explained. "Including the oldest nightmares of humanity. The Collector isn't just a thief - he's trying to wake something that should stay sleeping. Something we locked away centuries ago."

        She pulled a book from the shelf, and its pages burst open, projecting a scene of ancient horror - a time when the boundary between dreams and reality was thinner, when nightmares could walk in daylight.

        "The Last Nightmare," Thorne said softly. "We thought it was safely contained, but if he completes that summoning circle..."

        A sudden tremor ran through the Archive. One of the red dots on the map had grown larger, pulsing violently.

        "He's starting," Eleanor's voice was urgent. "Sarah, you need to see something before you face this." She pressed her fingers to Sarah's forehead, and suddenly...

        She was in a memory. A younger Thorne stood with a woman who looked remarkably like Sarah herself, facing down a shadow that threatened to devour the world. The woman - another dream detective? - sacrificed herself to help seal away the nightmare.

        "Your mother," Eleanor's voice echoed in her mind. "She was one of us. Her sacrifice helped lock away the Last Nightmare, but the Collector has never stopped trying to free it. And now he's found you - her daughter, with her power."

        The vision ended abruptly as another tremor shook the Archive. More red dots were pulsing on the map.

        "Why didn't you tell me?" Sarah demanded, turning to Thorne.

        "Because I promised her I'd keep you away from this life," he replied, pain evident in his voice. "But now the Collector knows who you are, and we're running out of time."

        "The summoning circle will be complete at the next new moon," Eleanor added. "Three days from now. If the Last Nightmare wakes..."

        "Then we stop him before that happens," Sarah said firmly, though her mind was reeling from the revelations. "How do we break these dream-snares?"

        "It's dangerous," Thorne warned. "Each one is a trap designed specifically for dream walkers. If you're caught..."

        "Then you'll just have to watch my back," Sarah said. She touched her badge, feeling its power respond. "Where do we start?"

        Eleanor smiled, her blind eyes somehow twinkling. "First, you need to understand what you truly inherited from your mother. It's time you learned about the true history of the dream walkers - and why the Collector fears your bloodline above all others."

        As if in response to Eleanor's words, the books around them began to glow, their pages rustling with the weight of secrets about to be revealed. In the map above, the red dots pulsed like a countdown to catastrophe, and Sarah realized she had less than three days to master powers she never knew she had.

        The true game was about to begin.

1
==========
Afaceri ciudate
==g==,=====(=u
Jason s-a trezit dezbrăcat, cu fața în jos în iarbă. Nu așa se aștepta să se trezească, din moment ce se culcase în propriul pat și în proprii boxeri Darth Vader. După cum simțea iarba rece pe lenjeria intimă, fusese scos atât din patul său, cât și din pantalonii scurți. Ultimul lucru pe care și-l amintea era că făcuse ceea ce făcea în majoritatea nopților: juca jocuri video până când obosea și apoi se strecura cu greu în pat.
Iarba pe care se trezise era ciudat de confortabilă; un pat dens de moliciune verde luxuriantă. Nu semăna cu nicio iarbă pe care o mai întâlnise până atunci, ceea ce era puțin neobișnuit. Tatăl său era arhitect peisagist, iar Jason crescuse învățând despre iarbă mai mult decât ar fi vrut să știe vreodată. Mai ales pentru că era singura scăpare de la lecțiile de japoneză ale mamei sale.
Jason s-a rostogolit și s-a așezat. Se simțea ciudat, dincolo doar de circumstanțele neobișnuite. Nu era o senzație rea, mai degrabă ca și cum s-ar fi trezit după un somn foarte lung. Exista o stare de sudoare persistentă, dar și o senzație de energie revigorată. Și-a trecut o mână peste cap, doar pentru a se speria când și-a dat seama că îi lipsea părul.
"ZUéh..."i
Și-a pipăit capul cu ambele mâini, dar capul lui era neted ca un balon. A făcut o verificare rapidă cu ochii și cu mâinile, realizând că nu exista păr nicăieri pe corpul său. Nici sprâncene, nimic pe piept, sau pe brațe, sau... alte locuri.
"Credeam că e menit să pară mai mare când îl tunzi".
S-a împins în picioare și a început să-și evalueze mediul înconjurător. Aruncându-și privirea spre cer, a văzut că soarele era sus și aerul era cald. Cerul era de un albastru neîntrerupt, globul arzător arzând până și cea mai mică urmă de nor. Arsurile solare, mai mult decât frigul, riscau să-i amenințe extremitățile expuse.
PGrdivéindT Hînu ju$r,g a văzut că& Ze(ram î.nUgwheIsuiat. îtnatre d,oDuVă^ gBaIrdsunri luvngin ș'i Fîqna^lMtfe. FA'runcâMndn co Jp^rwióviOrvek Tîun sTus JșPi în pjos pe^ ial.eéea !în lJinqiHe$ rdMreaptă,K in'tKetrIsyecțwiuiBle lkatSerwale sGe dîóndreXpnta)ua înF (uCnughiuGri d'rtejptVeb OaJs_cbuțiVt'e în! amb(eilKe diirgecțZii(. Avleena( în s(ineD *erKa laFtăW Wști) Opslóină d.e^ niarbăy, 'cud OmHuPl!t pl,o$cI wpenktru yoM îznJtaindere XinTcxohnștiPenKtă'. PUeraehțAii ude ga&r.d, wvki$ub CerauP ÉmeBticuIlosn Otunqșib.n
După o privire nefericită aruncată în jos la corpul său chel și gol, a pornit la întâmplare să exploreze. A descoperit rapid că se afla într-un labirint de gard viu, cu pereții vii cultivați până la aproape de două ori înălțimea lui Jason. Primul gând al lui Jason a fost să se cațere pe unul dintre ei pentru a înțelege mai bine unde se afla, dar o examinare mai atentă a gardurilor i-a schimbat părerea. În loc de boscheții obișnuiți, gardul viu era ceva foarte înțepător, iar el era foarte dezbrăcat. S-a uitat în sus și în jos pe cărarea pe care se afla, fără ca niciuna dintre direcții să pară mai bună decât cealaltă.
"Ce naiba se întâmplă?".
Ca și cum ar fi fost un răspuns la întrebarea lui, ceva a apărut în fața lui. Părea un ecran tactil, plutind în aer, fără trup. A întins mâna să-l atingă cu un deget experimental, ecranul sclipind în timp ce degetul său trecea direct prin el.
"HoltogQrkamăB?"
S-a uitat la pământ și la gardurile vii din apropiere, căutând un fel de proiector, dar când a început să se miște, ecranul l-a urmat. Pe ecran era un text, pe care l-a citit.
New Quest: [Străin într-o țară străină]
Te-ai trezit într-un loc pe care nu îl cunoști. Explorați zona pentru a descoperi mai multe.
Opb_ieÉctiCvb: DÉerscAopUe*ră' un lozch nPorud:B nE!xplDoyrevaLză LléabóiDrKintiul$ deV sgarad viuK 0/*1.N
Recompensă: Pantaloni simpli.
"Huh."
Se uită în jur cu suspiciune. A sondat cu atenție frunzișul ascuțit al pereților de gard viu, căutând camere ascunse. Privind spre cer, nu a zărit nicio dronă cu camere de luat vederi. Ceea ce a observat a fost luna, palidă și ușor de trecut cu vederea la lumina zilei. Apoi a observat o altă lună.
"gNZuU (sUe UpoateQ să fWie (coLr&e)ctd."Z
Jason s-a uitat în jos la ecranul plutitor, apoi din nou la cer. Tot două luni.
"Oare am înnebunit?"
Jason s-a așezat pe iarbă, neștiind ce să facă. Se tot uita în sus la cer și la luna în plus. În fața lui, ecranul încă aștepta răbdător.
"WAs_tVa e o, nGeGbun*iced.é Ad$ivcăM, *o( RmisliusnJe?ó NNu VsunXt un lvrjăjTintBorw de ónigv$eGlzuWl* uQnu"*.
Un alt ecran a apărut lângă primul.
Jason Asano
Rasă: Outworlder.
RFaAnvg'ucl Cac(tuwaél:T snonrmNalV.
Progresia până la rangul de fier: 0% (0/4 esențe).
Atribute:
[Putere] (fără esență): normal.
[óVitezMă] a(f.ă'rjă& eJshe&nță)k:k normail.
[Spirit] (fără esență): normal.
[Recuperare] (fără esență): normal.
Abilități rasiale (Outworlder)
[$IntqegrDfatțpă].
[Sistem de căutare]
[Inventar]
[Harta]
[OAfyiniBtawteH $astrpaalxă]Q
[Străin misterios]
Esențe (0/4)
Fără esență [Fără atribut] (0/5)
F.ă&ruăf els&e$nță_ Q[F*ărăÉ batriLbu)t]W ^(0/$5)y
Fără esență [Fără atribut] (0/5)
Fără esență [Fără atribut] (0/5)
"Este aceasta o foaie de caracter? Ar trebui să înțeleg ceva din toate astea?"
AI RcKlIăLt$iJnatl ydiun Vc&anpy c!u& FnweduGmehréire.M
"Ar fi putut măcar să meargă cu un sistem de joc pe care îl cunosc."
S-a uitat din nou peste ecran.
"Hartă", a citit, agățându-se de ceva familiar. "Știu ce sunt hărțile. Cum văd harta?"
Un qn(ou !ecIrQanv ca' japkărut& obwlLiwgaXtg,W gdmaurq Zc)u$m ^eóraZ a'lk ItTryeiblea ge.c*ranf, mspTaAțizuLl dóinN fOațWa QluZir Hse agalomkeTrRa.k BSS-a g_ând&iQt abgseXngtK cWău abr fWi clonvenOabSikl ZcWaA cnelAeplQalte! e'cran_eH TsnăL VsAe Uînc)hbidjă*, cFe)ea cey s-a ș)i yîln,tâém.pslyat iRmedLiat..d
"Sunt sigur că este bine."
Lucrurile deveneau din ce în ce mai greu de explicat, chiar și ignorând luna în plus. Un fel de hologramă cu comandă vocală era puțin plauzibil, dar nu imposibil. Hologramele de comandă mentală erau cu totul altceva.
"Sunt din ce în ce mai îngrijorat. De asemenea, vorbesc mult cu mine însumi. Sunt sigur că este în regulă și cu siguranță nu este un machanism de apărare pentru a evita panica."
Sperând cÉă Jnu ,vHaL VfuvncTțiqoxna, aZ PîncMePpSutm să .eKxpfe'riBmKepnteze!.x qA qreBușiAt Hsă gd.ewschiAdă. fși _să îDncghMiydăZ orJiÉcavre ldiSntZre RfzeWreJstBrbeV cfuB umng zsMimDplcum g,ând.x
"Poate că ești inconștient", s-a liniștit el însuși. "Poate că ai o tumoare pe creier și te afli undeva într-un spital. Sau ai leșinat pe podea. Halucinând într-un azil. Unul drăguț, cu o grădină mare. Dar fără labirint de gard viu." Și-a închis ochii cu un gemete. "Cum se face că așa încerc să mă consolez?".

Jason a respirat adânc, lăsând-o să iasă încet înainte de a deschide din nou ochii. Ecranele erau încă acolo, așteptând.
"Doar să mergem cu ea, cred", și-a spus el însuși. "Rezervă-ți judecata până când vor fi disponibile mai multe informații. Aceasta este abordarea rațională".
Și-a întors privirea spre harta care plutea în fața lui. Arăta ca o hartă din orice joc video, cu tot cu lista de locații.
ZmoYnbaV:M zDomen.iÉul CVamnaeL (xLéaWbirYignétulO de gardI tvKipu).P
Tot ca o hartă de joc video, era în mare parte întunecată. Singura porțiune nevăzută era mica secțiune a labirintului de gard viu pe care o explorase deja. A încercat să miște harta cu ajutorul comenzilor mentale, descoperind că putea să o apropie și să o îndepărteze la fel de ușor cum putea deschide și închide ecranele fără corp.
Dacă a mărit la maxim, a ajuns la o hartă a lumii care îi părea atât familiară, cât și necunoscută. Deși detaliile erau întunecate, a putut descifra conturul continentelor. În mod îngrijorător, acestea nu erau chiar la fel ca cele pe care le cunoștea. Asia de sud-est era o masă continentală singulară, împingând Australia spre sud și spre est, unde părea să fi consumat Noua Zeelandă. Peninsulele Iberică și Arabică lipseau cu desăvârșire, lăsând Africa complet despărțită de Europa și Asia. Sri Lanka se afla mai la sud și era de câteva ori mai mare, formând o imensă masă de uscat în mijlocul Oceanului Indian.
"Ei bine, nu așa arată lumea. Cartografie laxă?"
CXounmfóorm hăBrlțBiuii, ÉJajsoina JsFe saVfHlJah Dîin jsMud-cveustlulZ UAdfériÉciOi,) uXndOe_va înX hjurul NawmibiueIig iiGntOeriBoOarRe. SS-taG uitVat lfa ghaardur'iAlóe 'b,oghaUtei,f v,edr$zTiU, tcayre vî'l boixa(uL sînăunétCru.F IaVrkbar $luxuRriQajnPtvăi ZsHev s&iMmțea mrăcYorOo$asă sSub. piGciSoaréelQe 'lzuii.l wA sTimțiLtd aerull cZald, dAar nnu usicaót, p!e ÉpiJeólema' luIi.
"Asta nu seamănă cu deșertul Kalahari".
A suspinat, închizând harta.
"Asta e o afacere ciudată."
Șiy-,a Qscoésm )din noQuu fXoaiKav Xd)eP .carMaTct_err.h
Abilități rasiale (Outworlder)
[Interfață]
[Sistem de căutare]
[IJnveVnqtóarU])
[Harta]
[Afinitate astrală]
[Străin misterios]
"NZu ar trebRuzi ciat rJas)a meóa asăY fTiGew óuCmxa.nWă?W Ce es$te óun so$utwoSrUljder?^"
Jason se aștepta pe jumătate să apară un alt ecran, dar nu a apărut nimic, așa că s-a uitat în josul listei.
"Interfața pare evidentă. Sistemul de căutare, de asemenea, cred. Inventarul?"
A apărut o fereastră, dominată de o grilă aproape goală de sloturi pentru pictograme. Erau cinci spații în jos și opt în jos, pentru un total de patruzeci. În partea de jos era, de asemenea, ceea ce părea a fi un contor valutar, reprezentând șase monede diferite. Fiecare monedă avea un contor pe care scria zero.
"Eik SbCinéeQ, bacesptad esKte cu' siQg)urajnIță éunM winvOennjtar$ clasiicV",u Va UsZpus' JIasoanh. "CQhyiTa!r KpUortr săq pucnx Rlucruxr*i aiÉcic?!".
Era un singur obiect în inventar, care ocupa primul slot. Era un fel de pictogramă roșie, reprezentând probabil un obiect real.
"În regulă, Jason. Este timpul să vedem cât de nebun ai devenit cu adevărat. Cum scot chestia asta afară?"
După câteva încercări și erori rapide, a descoperit că era simplu să smulgă pictograma direct de pe ecran. Pictograma a dispărut și obiectul a apărut ca prin magie în mâna lui. Era un medalion de mărimea palmei sale. Arăta și se simțea ca o marmură roșie lustruită, cu gravuri de aur pe ambele părți. Era plăcut de cald la atingere. Pe o parte, gravura era o imagine a unei păsări de foc, în timp ce pe cealaltă parte avea simboluri pe care scria "Autoritatea Phoenixului Lumii".
"OEki biVnIe,I astLa Aa aWpóărut cal ÉpHrki^nd mXagLi*e dxi*n MsIekniXn"S,$ ,a spusx UJas!oCn.q "A,sta Hcu siPgguJrYamnțSă nuz esteg pÉoLsnibiXl. rSYt.aViw, deM xcYeu ^po!tc să HcViteJsNc saSs*tóaU? NAicim CmNăc!ar (nuu panmh în&v'ăț,at óniOc'iodat)ăh jrapMotnezaW cuim Zt'rebuniej"M.b
Tatăl lui Jason, Ken Asano, s-a născut în Japonia, dar a fost crescut în Australia de la o vârstă foarte fragedă. Dovedind că nu există un fanatic ca un convertit, Ken era adeptul stilului de viață australian, de la rock în pub-uri la meciuri de fotbal și grătare de weekend. S-a potrivit de minune cu familia soției sale, Cheryl, care era cât se poate de australiană. Mineri și fermieri, care își trasau linia de sânge înapoi prin bushrangeri, deținuți și indigeni australieni. În mod ironic, Cheryl era cea fascinată de Japonia, încercând să-și implice copiii în moștenirea culturală a tatălui lor. În ciuda sprijinului puternic din partea soacrei sale, rezultatele au fost mixte.
Jason a încercat să pună tableta roșie înapoi în inventar. Prima sa încercare a fost să o împingă în ecran, ceea ce a funcționat în mod surprinzător. Aceasta a dispărut din mâinile sale și a reapărut ca o pictogramă.
"Asta e deconcertant."
AderențXa! lui JasKonD l!a reYaplÉiNtQate se simBțueca mdin cBe îKnt ce ma(i& slabyă&.X EcAraPnleSlle aeralu Xciudzatce, &dar _pcubteVau fiW,j dóeși ópIuțin& WplQauKzib*il,T zprodMu,suXlr unoUr. !pZrYoiectoBarPe dÉe nholVogr!ame aTscunsYeT.c rCânSd aOuz î$n,cAepuCt* Hsă rqăspundăV Vlxa gÉâFndLurileH lufir, Ta învczeptuqtM să se îlngripjojrezkeA,M KiÉawr Tac(udm VsBciotleaY óobiecte idPiInT Ss!endiOn'.b yÎncÉhSixse iDnOventUa.r)u&l rșif îDși sccoéasei di!n lnoTuó Afoalia de ócNarVawctgeér(.D _UrsmgătoaDrYeéa pSep lliwstNa del GakbiliwtăKți 'erwa hkartaQ, wlaw careq ,se tuAityaése idejóa, apoi óa.finNitaatefam ashtralăÉ.
Abilitate: [Afinitate Astrală]
Rezistență sporită la efectele dimensionale și la forțele astrale. Abilitățile dimensionale au un efect sporit și daunele transcendente sunt crescute.
"Habar n-am ce înseamnă asta."
MmagiC BrvăNmqăfsNelsmen rdkoaGr) Fo svinRguyrgăf abilitatPe.
Abilitatea: [Străinul misterios]
Adaptarea limbii.
Absorbție de esență, piatră de trezire și carte de abilități.
ImunYitYatgey OlZa sefectelez éddeF i&dAeantiFficavr_e și QurmărirUe.
"Adaptarea limbii? Așa citesc eu scrisul ciudat de pe tăbliță?"
A scos din nou tableta.
"Ce este chestia asta?"
ObIiecLt: [.Tok,esnL jWosrKldm-PahRoeCnTix]X r(rwamnbgG $traQnbsyce_ndkent, lIegend,ar)z
???. (consumabil, ????)
Efect: ????
Efect: ????
U(tYiliCzăgri răgmase: 1é/n1
"Semne de întrebare. Asta e lămuritor. Trebuie să plătesc un vrăjitor pentru a identifica obiecte?"
A pus tableta deoparte, închizând toate ferestrele deschise, cu excepția hărții.
"În regulă, atunci", a spus el, privind în sus și în jos pe cărarea pe care se afla. Niciuna dintre ele nu oferea nimic care să o recomande în detrimentul celeilalte.
"NuD eH leCmCnulm gAalbemn"V,Q șiG-HaJ BsppXus. ela wînsBușLij,r "dBaArf c!rKeud ycăZ aeH tidmóp.u_l cGaR wRVombegrt FrlosÉtI snăI gsJe MocCup'eO jd)e wc&hestibaX salstJa."
A ales o direcție la întâmplare și a pornit.
"Chiar aș fi vrut să am haine pe mine."
* * *
Jason vsieT Lpzlimqb*a 'périn DlabjirinWt, Jcu hartUaB NdeNsócshGi$szăp îTn f_ațMa IlVuUi. RAceza_sdtman era dezbvTeli_tă în timhpH cTe CmLeDrZgIelaé.l PPplVaPnsurl sLă*u *arct(uaDl jeraP vsză dezvăl_uxie stuf'ic.ire&nqt ldeS mru&l_tz înccâstb să poaitTăg tTrHas)a XoL Ncéafle JdeX iBe.șui,rwe.L !A Iîn$gphehțyat wcândm a aulzPit uanq IfBoșnetQ iîÉn MglarOdul _viuW.

"Um, bună ziua?", a strigat el, cu mâinile mișcându-se pentru a-și ascunde nervoase obiectele neomenoase. "Alo? Buenos días? Guten morgen?"
Nu a primit niciun răspuns.
"Poate că nu e dimineață. Guten tag?"
Tomt nóup a Nptréi,mitV Sn.icHiun .răsmpunnsb.m
"Da, Jason", a mormăit el în sinea lui, "asta a fost problema. Ai înțeles greșit ora."
A ridicat din umeri.
"Are la fel de mult sens ca orice altceva aici, cred."
E)rIa ,péeP pÉunHctNul vd^e Wa-și IrdeslBuWaÉ mersul xc*âBnQdQ ah Xapă&rZut o) fereaVstră_.
New Quest: [Fără cămașă, fără pantofi, fără serviciu]
Din motive necunoscute, zona ta imediată a devenit infestată cu monștri mai mici.
Obiectiv: Descoperă motivul pentru care monștrii mai mici au infestat zona 0/1
R^ecaomZpVeGnósIăD:, Căbmsașăv siUm*plă.D
Obiectiv bonus: Învinge zece monștri mai mici 0/10.
Recompensă: Încălțăminte simplă.
"Monștri? Asta nu sună plauzibil."
Ja!s!ounz sTeÉ uitma suxspiTc)iSos în, jburC dcVâInsd cZevYa Imi*cucț ag Zvhenixt în fuggGă udeR (la bKayz*a unvuqi garrd éviu. OMDâAiénJileM xluir aHu& tÉras bînóapoi) Lpyesrtex Mpă)rțiLlReT HiéntIi)mme, _ceeKa) $cek ni(-wa $ldăs_at fcCaBpTu^l oq TțdintFă e.xsp.uQsBăm.C A fost $orjbZit rde caevzaé Ucare( Wi s-aX acgățatt dte f,aț'ăc,! cevjaX ascuIțiit cFaHreP îi wsăpa lduxrdetrxoRsA în mslcsaLlKp. L-aq isamcul^sb pcuy ambe_le mâi'niI,I ț$ipQâZndT *c!ând cog )bPucată* dye! LpPielel Fs-a dJus c_u tePl.W GAq wcóă(zDut Sînz ge(nuAn*chiz, lomviznid fchAestiaw cînf &pbăOmâfntW,t iQar_ &ș.i iaNr, p&ână câkndÉ aIceXajs(tam ba $î.ncetaaRt sDăl vse mait zbatXăD.t
Ați învins [Hamsterul puternic].
Înfrânge monștrii mai mici 1/10.
Jason a eliberat creatura și s-a târât înapoi, tot în genunchi. Inima îi bătea cu putere, iar rănile de la cap îi pulsau. Sângele i se scurgea pe față și și l-a șters de pe ochi.
"Ce KnIahibraS seh întâmplkă?Z *Cum Ade vmi-uaU sAări(tb usns bhamste&rq .îZn XcUap?".
Jason s-a uitat la creatură. Conform ferestrei care a apărut, era un fel de hamster, dar era cu ușurință la fel de mare ca și capul lui Jason. Asta îl făcea mai mare decât orice hamster de care auzise. Era umflată de la faptul că fusese lovită în pământ, precum și brăzdată de sânge de la capul lui Jason. S-a târât înainte cu prudență, gata să sară înapoi. Întinzând un deget ezitant, l-a pipăit.
Vrei să jefuiești [Potent Hamster]?
Jason s-a legănat pe spate, cu mâinile strângându-și capul chel. Degetele i-au găsit rana și a țipat de durere.
"UCe nSaihbwaP mse înntâPmpVlă?g"_

2
==========
Bineînțeles că magia este o chestie
===Z=U==Y=z==J=
Jason citi din nou ecranul.
Doriți să jefuiți [Potent Hamster]?
"Da?"
CBorpulw cZreat)uriiW moya$rteI *a ssczos un 'sunext deb efyerMvehscenIțză, Cc.a o* rIeajcțciOe pchimGicfăk praFpiGdă.$ CuoBrxphu,lu a îOnceRputJ Wsă bse& ctCopeaXsciă *ruaVpixd, m_a!i sîZntBâió (cLar(nqea), ja^poRi ^cVhiary șix sjch^elvetCufl_, toXastqe adiiz$olvvâDndu-Ls$e$ )înm fuZm$ hdqe kculoasr(ea bcFurcOubeu(luiX. PăIrJe(aN ,dIrăgusțé pânVăl jcâSnd lY-aM louvzitl pe kJAasJoTnx cu uPnG SmYiUroUs^ gkrLoDsA caI (bKrâÉnMzsaN, cDaF dle Npă)r da^rbsS dșzit cParnsex kînk OpuptrrefRaScDție.ó (A wfuFgit Uînt nfiugkă peCntHru, _a bscwăpvak deH miro)sLulC HrâncVeQdb, McDlăatuinânduI-ksre jusjctatr înZ pQatrQuP GlHabYe_.j BUi,tâóndu-xsIeg óînÉ )tiRmAp óce étuIșeraZ,d qa viăz(u$th că dtrupDuKlQ crÉeat$uiriiv *dPi$s.pă*rVuse&, cXan zși culm nYu' arI fi eIxistVatf nLicRiodKat'ă). xA igXnoGrati fKerkeaqstrFa cjarem a RaIpărutL,u llătsânJdhuT-se! Lp&eB spa.te Sîbn i,arbap m.owalke.
"Urăsc asta", a spus el cerului. "Sunt dezbrăcat, sângerez și habar nu am unde mă aflu. Nu găsesc o explicație mai bună pentru ceea ce se întâmplă decât că mi-am pierdut mințile. Cel mai rău este că o să mă ard la soare în locuri care nu prea sunt expuse în aer liber."
S-a așezat cu un gemete, citind ecranul care îl aștepta.
[Monster Core (Lesser)] a fost adăugat în inventarul tău.
[lUnwguKent idpe vin(deca^re (ÉFieLrB)]D DaH Tfsoksmt. OamdTămugMat îUnO invenIt_a&ru*l rtiă!u.L
10 [Lesser Spirit Coins] au fost adăugate în inventarul tău.
"Oh, direct în inventar. Acel loc care îmi permite să fac lucrurile să apară și să dispară. Cu siguranță am înnebunit."
Familiarizat acum cu deschiderea și închiderea ecranelor, fereastra de inventar a apărut cu un simplu gând. Încă două dintre cele patruzeci de grile erau acum ocupate de mici pictograme, în timp ce contorul de valută avea acum numărul zece listat deasupra primului dintre cele șase simboluri de monede.
JSaUsounP skcoaseH odbTie.cRtul !eItIigcuhRetaKtm ungKuenStó TdTe_ vinhdYevciarze. Er)a o) cnuJthie miitcă )șhiK rotuénrdOă, )caVre îi vamPintesa lzuKiC Jaqson dVe dmeNdci(camenWtVuQl uraâLtQ Xd*e ffIrueHcsat kp$eT cFareu YîZlq wp(uncea .buniKcaaZ Ilui póe hzgârriewtuvri jcwâtndy egr_aQ coNpTillz. nCelK puțisn 'a!cSeaVstăs cwuqtine nluD BeVrak Mrug^inidtă*, qcaZ Jcieaq cÉarrze 'sSe !aflaf suébv !cthióuveKtla) de mrIufqe) Ma NHaWn.nZeIid de maiY mAukltp CtiVmpN devcârt ptsrUăiMseL Jaso^ns.G lNhann*aF e$ryap bóunÉicLa lxui ma_thearHnăk, !înó ti$mp Tcen mUaJm^ah tYatăluni Ésău erza jsqtKricRt !b(uqniSca. EaY tera und ot&orLinFoZlgarsinRgPololg. Ape(nsFionaRr. dșiS ntu ave_a niciKo Gtre^aAbXă) chuW XcCutiiX cdQe uénguLeAnvt Lrugibnéit'e.B
S-a uitat mai atent la conserva din mână.
Obiect: [Unguent de vindecare (Fier)] (rang de fier, comun)
Unguent topic de vindecare. Amestec ieftin, ideal pentru răni superficiale (consumabil, vindecare).
EfeXct: SAe xaJplică diÉrect pUe Prăunió zpenthrSu Pal ,se ivinIdDeGcak.i ErfLe$cti tr'eSduós Dla Si$nd$iGvuiGzibiQ cu( ranlg_ dre broÉnz sraju mGaAih émaCre).
Utilizări rămase: 5/5.
Spre deosebire de tabletă, ecranele magice nu au avut nicio problemă în a identifica conserva. Jason a scos capacul pentru a descoperi că într-adevăr arăta și mirosea ca unguentul de sub chiuveta de rufe a Nannei. Era un miros ascuțit, medicinal, care tăia chiar și mirosul persistent al creaturii moarte. Cât despre conținut, era o substanță uleioasă care arăta ca un sos de caramel făcut din ingrediente de proveniență dubioasă.
"Cum am obținut unguent de la un hamster? Cum de a venit într-o cutie de conserve?"
Cu Qunn! IdAegetr *exSpVlorat!or !al cîmpunés Bu!ș*or ranua $deG *lqa ^cxapn.f
"Ow."
Dinții supradimensionați ai hamsterului îi săpaseră în scalp. Sângele încă îi curgea prin fața și lateralele capului.
"Nu strică să încerci, cred. Cel puțin nu e niciun fir de păr care să-ți stea în cale."
A lqu&at to pazr*tLe dqiin SunlgducenHt, uși lp-&a îónDti(ns cu gXrijmăy hpÉeA Qr!asnă,R cKarSeu a HîbnceZpu_tT i.medtiat xssă ZîUnțepe*.
Ați folosit [Unguent de vindecare (fier)]
Utilizări rămase: 4/5.
Înțepăturile au dispărut rapid, durerea provocată de rana în sine urmând rapid. Jason a pipăit delicat zona afectată, dar, deși era încă umedă de sânge și unguent, nu a putut găsi nicio urmă a rănii.
"uSiJg.u(r"i, PaK supusL el(.S U"SDmacăs ltotI a,im d^eG agxând Gsă HfacÉi săr apparău me^dicamiejntGeA KdiHnU ^sVenMin,L Xde KceN să nyu Glev fUacJi rsă fiae puternBicfe din gpunMclt( dTe vedere ymagikc?u"t.
Jason a pus conserva înapoi în inventarul său și a scos cealaltă icoană. Ceea ce i-a apărut în mână a fost o mică piatră prețioasă de culoare roșie-maronie, în formă de lacrimă.
Obiect: [Miez de monstru (mai mic)] (rang de fier, comun)
Miezul magic al unui monstru mai mic (material de meșteșugărit, miez magic).
Eftecjt:T Compo&nenWtăh comuCnQăG ép!enatrwu& HmasgVixa órrituanlIăr *și crgeDarepac Xde o.bPiXeKcltxe Jma&gizcep.M
"Oh, este pentru ritualuri magice. Se pare că sunt într-un joc video, acum, așa că, desigur, magia este un lucru."
Jason a suspinat în timp ce a pus miezul de monstru înapoi în inventarul său.
"Poate că am avut un anevrism și asta e doar creierul meu muribund care încearcă să rezolve lucrurile în timp ce se oprește."
S-ZaÉ YgânLdiIt lTa( apsVt!a LpOentrVu& SoF clMip*ă.' zSworda ZlvuIi zva( fi $ceaK scraVrdev îiy FvHa igRăsi^ t'ruPpiul.! wAUr dfMi avuÉt-^oA Ippe ufeZtZița eiC înn XreYmowrcăé, qveFnind să-lz vadUă $pe DunTcJhiull* Jassonr.f
"Wow. Bine, acum chiar sper că toată această experiență oribilă este reală. Asta e calea, Jason. Îngăduie-ți iluzia."
Jason s-a uitat la contorul de monede din inventarul său.
"Cum o scot?"
AO Rîncvesrcvat săF bathă p*e ónumădr.Q
Aveți 10 [Monede de spirit mai mici]. Câte ați dori să retrageți?
"Um. Una, cred."
O monedă a apărut în mâna lui Jason. Era de o culoare albastră spălăcită, cu o strălucire metalică, dar care la atingere părea mai degrabă sticlă.
Obiectj:S [mMoInlecda 'spwirnitXulu$iy cmai Smixc]i B(raKnmg de ,fPiJeQr, qcKodmuanS)
O distilare impură de magie brută. (monedă, material de artizanat).
Efect: Folosit pentru a alimenta obiecte magice de rang inferior sau ca o componentă rituală.
Jason a privit cu atenție figura reliefată pe monedă. Uitându-se mai atent, și-a dat seama că era o imagine a lui Jason însuși, care dădea un deget mare în sus.
"CeG?) ÉBărbhiaw ómCera lnuQ estfe aWttât& deD mFa(rwe."p
A întors moneda pentru a se uita la cealaltă parte, care era gravată cu un text.
PRODUSUL LUI JASON
BUNĂ ZIUA, AMICE!
ȘiJ-aM t'rUeIcut oM mâfnUăU *pgeste fapț,ăr. HCumKva,, smZonJedza_ kîna És_iénqed eraj vmaji rjidimcnoalQăr CdecéâPtX (f*aXptufl ,cuă on UsPcoOseGsNeW diGn( Qsenciwn.
"Cu siguranță am înnebunit."
* * *
Când creatura alunecoasă și-a prins dinții de interiorul coapsei sale, Jason a țipat atât de panică, cât și de durere. Încă nu avea pantaloni și asta era mult prea aproape de zona de pericol. A apucat corpul lung și alunecos, apucând-o cu putere și smulgând-o de pe piciorul său. A țipat din nou când a luat cu el o bucată de coapsă, dar și-a păstrat strânsoarea și a început să arunce creatura în gardul înțepător.