Chapter One
The body lay in perfect repose on the Victorian fainting couch, looking more like a sleeping beauty than a victim. Detective Sarah Chen had seen enough death in her ten years with the Metropolitan Police's Special Cases Unit to know that natural death never looked this peaceful. Something was very, very wrong.
'No signs of struggle, no marks on the body, and yet...' She leaned closer, studying the victim's face. Charlotte Mills, aged 28, was found by her roommate this morning, apparently having passed away in her sleep. Her expression was serene, almost blissful, but her eyes - those were what caught Sarah's attention. Behind the closed lids, her eyes were moving rapidly, as if still deep in REM sleep.
"You see it too, don't you?" The voice came from behind her, rich and cultured with a slight Irish lilt. "She's still dreaming."
Sarah turned to find a tall man in an impeccably tailored charcoal suit standing in the doorway. He hadn't been there a moment ago, she was certain of it. His dark hair was streaked with silver at the temples, and his eyes were an unusual shade of amber that seemed to shift color in the light.
"This is a closed crime scene," she said firmly, her hand instinctively moving toward her weapon. "How did you get in here?"
He smiled, but it didn't reach those strange eyes. "Dr. Marcus Thorne," he said, pulling out a card that somehow both looked official and seemed to shimmer slightly. "I'm a consulting specialist with the Department's new Oneiric Phenomena Division."
"The what division?" Sarah frowned, taking the card. The moment her fingers touched it, she felt a slight electric tingle, and the letters seemed to rearrange themselves before her eyes.
"Dreams, Detective Chen. We investigate crimes involving dreams." He moved into the room with fluid grace, his attention fixed on the victim. "And this is the third one this month."
Sarah's mind raced. There had been two other deaths recently - both young women, both found peacefully dead in their sleep. She'd seen the reports but hadn't made the connection until now. "How do you know about those cases?"
"Because I've been tracking the killer for quite some time." Thorne knelt beside the body, his eyes now definitely more gold than amber. "He's what we call a Dream Collector - someone who has learned to enter and steal dreams. But this one has developed a taste for more than just dreams. He's taking souls."
Under normal circumstances, Sarah would have dismissed such talk as nonsense. But there was something about the scene, about the victim's still-moving eyes, about Thorne himself, that made the impossible seem suddenly plausible.
"If you're tracking him," she said carefully, "why haven't you caught him?"
Thorne's expression darkened. "Because he only appears in dreams. The physical world is my domain, but his... his is the realm of sleep. To catch him, we need someone who can walk between both worlds." He turned those unsettling eyes on her. "Someone like you."
"Me?" Sarah almost laughed, but the sound died in her throat as memories she'd long suppressed began to surface. The dreams that felt too real, the nights she'd awakened to find objects moved in her room, the way she sometimes knew things she couldn't possibly know...
"You've always known you were different, haven't you, Detective?" Thorne's voice was gentle now. "The dreams that come true, the hunches that turn out to be right, the way you can sometimes see how people died just by touching objects they owned..."
Sarah took an involuntary step back. "How do you know about that?"
"Because I've been looking for someone like you. A Natural - someone born with the ability to cross the threshold between waking and dreaming." He gestured to the victim. "Charlotte here won't be his last. There will be others, and their souls will remain trapped in an eternal dream unless we stop him."
Just then, the victim's hand twitched, her fingers moving as if writing something. Sarah moved closer, watching as invisible words were traced in the air. Thorne pulled out what looked like an antique monocle and held it up. Through its lens, golden letters shimmered in the air where Charlotte's fingers moved.
"Help me," Thorne read aloud. "He's coming for the others."
Sarah felt a chill run down her spine. She looked at the victim's peaceful face, at those restlessly moving eyes, and made a decision that would change her life forever.
"Tell me what I need to do."
Thorne's smile was grim. "First, you need to learn to control your abilities. Then..." he held up the monocle, through which Sarah could now see strange symbols glowing all around the room, "you need to learn to hunt in dreams."
Outside the Victorian townhouse, storm clouds gathered, and Sarah Chen, homicide detective and newly discovered dream walker, took her first step into a world where nightmares were real, and death was just another kind of sleep.
Chapter Two
The basement of the Natural History Museum was the last place Sarah expected to find the headquarters of a secret dream investigation unit. Yet here she was, following Thorne through a maze of storage rooms filled with artifacts that seemed to pulse with their own inner light.
"The mundane world only sees what it expects to see," Thorne explained, using an ornate key to unlock a heavy wooden door marked 'Private Collection.' "To them, this is just museum storage. To us, it's the largest collection of dream artifacts in the Western Hemisphere."
The room beyond defied physics. It stretched impossibly far, filled with glass cases containing everything from ancient masks to modern-looking devices. Floating orbs of soft light illuminated collections of bottled dreams - actual dreams, swirling like liquid mercury behind glass.
"Your badge, Detective," Thorne held out his hand. Sarah hesitated before handing over her police credentials. He placed it on a strange device that looked like a Victorian music box crossed with a computer. When he returned the badge, it felt different - heavier, somehow more real.
"Now you'll be able to access both worlds officially," he said. "Look at it again."
The badge had changed. Alongside her regular police credentials, new text had appeared: 'Special Inspector, Oneiric Investigations Division.' The letters seemed to shift between English and something older, something that made her eyes water if she looked too long.
"Before we can hunt the Dream Collector, you need to understand what you're dealing with." Thorne led her to a case containing what looked like a normal pillow. "Touch it."
Sarah reached out hesitantly. The moment her fingers made contact, the world tilted. She was suddenly standing in someone else's dream - a sunny beach, but the sky was green and the sand whispered secrets. She jerked her hand back, gasping.
"Good," Thorne nodded approvingly. "Most people can't pull back from their first dream artifact. You have natural barriers."
"What was that?" Sarah's heart was racing.
"A dream fragment from 1892. A young girl's last dream before the influenza took her." His voice softened. "We preserve them here. Dreams carry memories, emotions, sometimes even pieces of souls."
"And this Dream Collector... he takes entire souls?" Sarah remembered Charlotte Mills' peaceful face and restless eyes.
"He traps them in eternal dreams, feeding off their essence." Thorne moved to another case, this one containing what looked like a cracked mirror. "Each victim becomes part of his collection, their souls powering his abilities, letting him dreamwalk without natural talent like yours."
Suddenly, the cracked mirror began to frost over. In its surface, Sarah saw Charlotte Mills' face, mouth open in a silent scream. Then another face appeared - another victim, she presumed - and another.
"He's showing off," Thorne growled. "He knows we're investigating."
The temperature in the room dropped dramatically. Frost patterns spread from the mirror to nearby cases, and Sarah heard what sounded like distant laughter.
"Well, well," a voice echoed through the room, seemingly coming from everywhere and nowhere. "A new player in the game. And such interesting dreams you have, Detective Chen."
Sarah felt something brush against her mind, like cold fingers trying to pry open a door. Instinctively, she slammed her mental barriers shut. The presence withdrew, but not before leaving behind an impression of amusement.
"He's already caught your scent," Thorne said grimly. He pulled out a small velvet bag and removed what looked like a dreamcatcher made of silver wire and black pearls. "Wear this when you sleep. It won't keep him out entirely, but it'll stop him from stealing your dreams while you're still learning to defend yourself."
As Sarah took the dreamcatcher, her fingers brushed Thorne's, and suddenly she was hit with a flash of his dreams - centuries of memories, battles fought in realms of sleep, and a profound sense of loss that made her gasp.
Thorne withdrew his hand quickly. "Your abilities are stronger than I thought. We'll need to work on your control."
"What are you?" Sarah asked directly. "You're not just some government consultant, are you?"
Before he could answer, an alarm began to sound throughout the facility. One of the dream bottles had turned black, its contents writhing like smoke.
"He's hunting again," Thorne said, already moving toward the exit. "Someone in the city has just entered their last dream. Are you ready for your first real case, Detective?"
Sarah touched her new badge, feeling its power hum under her fingers. "Do we have time to save them?"
"If we're lucky, we might catch him in the act. But remember - in dreams, he's incredibly powerful. One wrong move and you could lose your soul."
As they rushed from the dream archive, Sarah caught one last glimpse of the cracked mirror. In its surface, she saw her own reflection smile back at her with eyes that weren't quite her own.
The hunt was about to begin.
Chapter Two
The basement of the Natural History Museum was the last place Sarah expected to find the headquarters of a secret dream investigation unit. Yet here she was, following Thorne through a maze of storage rooms filled with artifacts that seemed to pulse with their own inner light.
"The mundane world only sees what it expects to see," Thorne explained, using an ornate key to unlock a heavy wooden door marked 'Private Collection.' "To them, this is just museum storage. To us, it's the largest collection of dream artifacts in the Western Hemisphere."
The room beyond defied physics. It stretched impossibly far, filled with glass cases containing everything from ancient masks to modern-looking devices. Floating orbs of soft light illuminated collections of bottled dreams - actual dreams, swirling like liquid mercury behind glass.
"Your badge, Detective," Thorne held out his hand. Sarah hesitated before handing over her police credentials. He placed it on a strange device that looked like a Victorian music box crossed with a computer. When he returned the badge, it felt different - heavier, somehow more real.
"Now you'll be able to access both worlds officially," he said. "Look at it again."
The badge had changed. Alongside her regular police credentials, new text had appeared: 'Special Inspector, Oneiric Investigations Division.' The letters seemed to shift between English and something older, something that made her eyes water if she looked too long.
"Before we can hunt the Dream Collector, you need to understand what you're dealing with." Thorne led her to a case containing what looked like a normal pillow. "Touch it."
Sarah reached out hesitantly. The moment her fingers made contact, the world tilted. She was suddenly standing in someone else's dream - a sunny beach, but the sky was green and the sand whispered secrets. She jerked her hand back, gasping.
"Good," Thorne nodded approvingly. "Most people can't pull back from their first dream artifact. You have natural barriers."
"What was that?" Sarah's heart was racing.
"A dream fragment from 1892. A young girl's last dream before the influenza took her." His voice softened. "We preserve them here. Dreams carry memories, emotions, sometimes even pieces of souls."
"And this Dream Collector... he takes entire souls?" Sarah remembered Charlotte Mills' peaceful face and restless eyes.
"He traps them in eternal dreams, feeding off their essence." Thorne moved to another case, this one containing what looked like a cracked mirror. "Each victim becomes part of his collection, their souls powering his abilities, letting him dreamwalk without natural talent like yours."
Suddenly, the cracked mirror began to frost over. In its surface, Sarah saw Charlotte Mills' face, mouth open in a silent scream. Then another face appeared - another victim, she presumed - and another.
"He's showing off," Thorne growled. "He knows we're investigating."
The temperature in the room dropped dramatically. Frost patterns spread from the mirror to nearby cases, and Sarah heard what sounded like distant laughter.
"Well, well," a voice echoed through the room, seemingly coming from everywhere and nowhere. "A new player in the game. And such interesting dreams you have, Detective Chen."
Sarah felt something brush against her mind, like cold fingers trying to pry open a door. Instinctively, she slammed her mental barriers shut. The presence withdrew, but not before leaving behind an impression of amusement.
"He's already caught your scent," Thorne said grimly. He pulled out a small velvet bag and removed what looked like a dreamcatcher made of silver wire and black pearls. "Wear this when you sleep. It won't keep him out entirely, but it'll stop him from stealing your dreams while you're still learning to defend yourself."
As Sarah took the dreamcatcher, her fingers brushed Thorne's, and suddenly she was hit with a flash of his dreams - centuries of memories, battles fought in realms of sleep, and a profound sense of loss that made her gasp.
Thorne withdrew his hand quickly. "Your abilities are stronger than I thought. We'll need to work on your control."
"What are you?" Sarah asked directly. "You're not just some government consultant, are you?"
Before he could answer, an alarm began to sound throughout the facility. One of the dream bottles had turned black, its contents writhing like smoke.
"He's hunting again," Thorne said, already moving toward the exit. "Someone in the city has just entered their last dream. Are you ready for your first real case, Detective?"
Sarah touched her new badge, feeling its power hum under her fingers. "Do we have time to save them?"
"If we're lucky, we might catch him in the act. But remember - in dreams, he's incredibly powerful. One wrong move and you could lose your soul."
As they rushed from the dream archive, Sarah caught one last glimpse of the cracked mirror. In its surface, she saw her own reflection smile back at her with eyes that weren't quite her own.
The hunt was about to begin.
Chapter Three
They arrived at St. Bartholomew's Hospital just as the emergency lights began to flash. Sarah followed Thorne through corridors that seemed to blur at the edges of her vision, her new badge somehow clearing their path without ever being shown.
"Room 307," Thorne said, his voice tight with urgency. "Young male, admitted for minor surgery, slipped into an unusual coma during recovery."
The patient, David Parker, age 23, lay perfectly still on his hospital bed, his eyes moving rapidly beneath closed lids. Just like Charlotte Mills. But this time, something was different - the air around him rippled like heat waves over hot asphalt.
"He's still in the process of taking him," Thorne said, pulling out what looked like an antique pocket watch. "We can follow if we're quick. Are you ready for your first dream dive?"
Sarah's heart pounded. "What do I need to do?"
"Take my hand. Focus on the patient. Let your consciousness slip between the moments of reality." Thorne's eyes began to glow that strange amber color. "And whatever you see in there, remember - dream logic is real logic in that world."
Sarah grasped Thorne's hand and looked at David Parker. The world tilted, twisted, and suddenly...
They were standing in a hospital corridor that wasn't quite right. The walls breathed slowly, the floor was made of flowing water that somehow supported their weight, and the ceiling was a swirling mass of constellation maps.
"His dreamscape," Thorne explained, his voice echoing strangely. "Every dreamer creates their own reality. Look."
Down the impossible corridor, a figure in a doctor's coat was leading David Parker by the hand. But the 'doctor' was wrong - his shadow moved independently, reaching out with grasping tendrils towards other dreams that floated past like soap bubbles.
"The Dream Collector," Sarah whispered.
As if hearing his name, the figure turned. Sarah's breath caught. His face was a beautiful mask of shifting features, never settling on one form, but his eyes... his eyes were endless pits of swirling dreams.
"Ah, the new dreamer," his voice was like silk over broken glass. "And my old friend Marcus. Still trying to police the dream worlds?"
Thorne stepped forward, and Sarah noticed his appearance had changed in the dream. His suit was now made of living shadows, and wings of dark light stretched from his shoulders. "Let him go, Collector. You've taken enough souls."
The Collector laughed, the sound causing the hospital walls to crack, leaking golden dream-light. "Taken? Oh, Marcus, you still don't understand. They give themselves to me. Show her, David."
The young man turned, and Sarah saw his eyes were glassy with bliss. "It's beautiful here," he said dreamily. "All my pain is gone. All my fears. He takes them all away."
"By taking everything you are," Sarah found herself saying. She took a step forward, instinctively reaching for her police badge. In the dream, it transformed into a shield of pure light. "David, this isn't real healing. It's theft."
The Collector's face rippled with anger. "You dare interrupt my collection?" The corridor began to twist, reality bending around them. "Let me show you what happens to those who interfere with my work."
Suddenly, the floor beneath Sarah liquefied completely. She started to sink, but instead of water, she was drowning in dreams - thousands of them, each containing a fragment of someone's stolen soul. She saw Charlotte Mills dancing endlessly in a ballroom of mirrors, saw other victims trapped in perfect moments that had become eternal prisons.
"Sarah!" Thorne's voice cut through the chaos. "Remember - dream logic! Make your own rules!"
Dream logic. Sarah closed her eyes, focusing on her years of police work, of protecting people, of solving puzzles. When she opened them, her badge-shield had transformed into a sword of pure thought.
With a cry, she slashed through the dream-flood. Reality reasserted itself - or at least, this dream's version of reality. She stood on solid ground again, facing the Collector.
"Impressive," he purred, but she sensed uncertainty in his voice. "You're stronger than the usual dreamers Marcus recruits. Perhaps we could make a deal..."
"No deals," Sarah said firmly. She could feel her power growing, reshaping the dream around them. "David, look at what he really is. Look with your heart, not your fears."
For a moment, David's eyes cleared. The Collector's beautiful mask slipped, revealing something ancient and hungry beneath. David screamed, pulling away from the creature's grasp.
The Collector snarled, his form shifting into something monstrous. "If I can't have him willingly..." Shadows exploded from his body, reaching for David.
What happened next seemed to unfold in slow motion. Thorne spread his dark wings, shielding David. Sarah's sword of thought became a net of light, trapping some of the shadows. But the Collector himself simply... stepped sideways, vanishing into a door that appeared in the air.
"Sweet dreams, detectives," his voice lingered behind. "We'll meet again soon. After all, Sarah, your dreams are particularly... appetizing."
The dreamscape began to dissolve. Sarah felt Thorne grab her arm, pulling her back through layers of reality. Then...
They were standing in the hospital room again. David Parker was awake, gasping, but alive and whole. A nurse was rushing in, responding to his sudden revival.
"We saved one," Thorne said quietly. "But he'll be angry now. And he'll come for you."
Sarah touched her badge, still feeling echoes of its dream-power. "Good," she said grimly. "Because I have some questions for him about Charlotte Mills. And about what you really are, Marcus Thorne."
Thorne's expression was unreadable. "All in time, Detective. For now, you need to rest. Tomorrow, your real training begins."
As they left the hospital, Sarah could have sworn she saw her shadow move independently, reaching for dreams that floated just beyond the edge of sight. The world would never look quite the same again.
Chapter Four
Sarah's apartment looked different when she returned that night. The shadows seemed deeper, more alive, and ordinary objects cast reflections that didn't quite match reality. The dreamcatcher Thorne had given her pulsed softly in her pocket, responding to the changed way she now saw the world.
She was exhausted but afraid to sleep. The Collector's words echoed in her mind: 'Your dreams are particularly appetizing.' Instead, she spread her case files across the coffee table - photographs of Charlotte Mills, the other victims, and now David Parker's medical records.
A soft chime from her badge interrupted her concentration. The metal had grown warm, and when she touched it, words appeared in that strange shifting script: 'Archive. Now. Emergency.'
The museum was different at night. Sarah's new badge led her through doors that hadn't existed during her first visit, down stairs that seemed to descend far deeper than the building's foundation should allow. She found Thorne in a circular room she hadn't seen before, surrounded by floating screens of light that showed various dreamscapes.
"We have a problem," he said without preamble. "The Collector's attack pattern has changed. Look."
The screens shifted, showing a map of the city overlaid with points of light. "Each light is a dreamer," Thorne explained. "The blue ones are normal dreams. The red..." He gestured, and several dots pulsed an angry crimson. "Those are nightmares being actively shaped by outside forces."
"He's attacking multiple targets at once?"
"No." Thorne's expression was grim. "He's leaving traps. Dream-snares. Anyone who falls asleep in these areas risks being pulled into a constructed nightmare. He's trying to overwhelm our ability to respond."
Sarah studied the pattern of red dots. "They're forming a shape... a symbol?"
"A summoning circle." A new voice joined them. Sarah turned to see an elderly woman emerging from what appeared to be a door made of starlight. Her eyes were milk-white, but she moved with absolute certainty.
"Sarah, meet Dr. Eleanor Price, the Archive's keeper," Thorne said. "And yes, she's blind in the waking world, but in dreams..."
"I see everything," Eleanor finished. Her unseeing eyes fixed on Sarah with uncomfortable accuracy. "Including what our friend the Collector is truly planning. He's not just taking souls anymore. He's building toward something larger."
She gestured, and the room transformed around them. They were suddenly standing in what looked like a vast library, but the books were made of dreams, their pages flowing like liquid memory.
"Every dream ever archived is stored here," Eleanor explained. "Including the oldest nightmares of humanity. The Collector isn't just a thief - he's trying to wake something that should stay sleeping. Something we locked away centuries ago."
She pulled a book from the shelf, and its pages burst open, projecting a scene of ancient horror - a time when the boundary between dreams and reality was thinner, when nightmares could walk in daylight.
"The Last Nightmare," Thorne said softly. "We thought it was safely contained, but if he completes that summoning circle..."
A sudden tremor ran through the Archive. One of the red dots on the map had grown larger, pulsing violently.
"He's starting," Eleanor's voice was urgent. "Sarah, you need to see something before you face this." She pressed her fingers to Sarah's forehead, and suddenly...
She was in a memory. A younger Thorne stood with a woman who looked remarkably like Sarah herself, facing down a shadow that threatened to devour the world. The woman - another dream detective? - sacrificed herself to help seal away the nightmare.
"Your mother," Eleanor's voice echoed in her mind. "She was one of us. Her sacrifice helped lock away the Last Nightmare, but the Collector has never stopped trying to free it. And now he's found you - her daughter, with her power."
The vision ended abruptly as another tremor shook the Archive. More red dots were pulsing on the map.
"Why didn't you tell me?" Sarah demanded, turning to Thorne.
"Because I promised her I'd keep you away from this life," he replied, pain evident in his voice. "But now the Collector knows who you are, and we're running out of time."
"The summoning circle will be complete at the next new moon," Eleanor added. "Three days from now. If the Last Nightmare wakes..."
"Then we stop him before that happens," Sarah said firmly, though her mind was reeling from the revelations. "How do we break these dream-snares?"
"It's dangerous," Thorne warned. "Each one is a trap designed specifically for dream walkers. If you're caught..."
"Then you'll just have to watch my back," Sarah said. She touched her badge, feeling its power respond. "Where do we start?"
Eleanor smiled, her blind eyes somehow twinkling. "First, you need to understand what you truly inherited from your mother. It's time you learned about the true history of the dream walkers - and why the Collector fears your bloodline above all others."
As if in response to Eleanor's words, the books around them began to glow, their pages rustling with the weight of secrets about to be revealed. In the map above, the red dots pulsed like a countdown to catastrophe, and Sarah realized she had less than three days to master powers she never knew she had.
The true game was about to begin.
Prologul
Prologul
ELLIOT
Mă uit fix la numerele de deasupra ușii, care scad cu fiecare etaj pe care îl cobor; telefonul îmi vibrează în buzunar, îl scot, e de la Christopher.
AgtenIțQikeB!M
Vrăjitoarea te caută.
La naiba.
Îmi bag telefonul înapoi în buzunar și expir puternic, nu am chef de rahatul ei astăzi. Ușile liftului se deschid și ies cu pași mari, arunc o privire în sus și o surprind în viziunea mea periferică. Mă prefac că nu o văd și mă întorc spre Courtney, asistenta mea.
".DoQm!nu(les MRiAlesi"r, Ho aÉudm MsmtFriGgândQ dyizn_ sMpateF. !
Îmi continui drumul.
"Ahem." Ea își drege gâtul. "Domnule Miles. Nu mă ignorați."
Simt cum îmi crește temperatura.
NăhrriWlep miw jsUe u)msfUldăa șói. m!ă întoMric sSpres voRce,M iar eBa sptóă caccolo.& CQelv fmzai_ ZeOxUaósFpeTrhaSnXtÉ meZmbru* óal MpersWoanalSuYlCu,i cRare au _exiFstatj Fvwreobdat)ă peh póăJmTânt.M
Inteligentă, autoritară, arogantă și al naibii de enervantă.
Kathryn Landon, inamicul meu.
Vrăjitoarea cea rea din vest.
UnI tVitlu bin*eL smteri_tDajtI.v O
Mă prefac că zâmbesc. "Bună dimineața, Kathryn."
"O vorbă?"
"E nouă dimineața, într-o zi de luni", spun eu. "Nu e momentul pentru" - ridic degetele pentru a face ghilimele false - "un cuvânt".
Jur wcă-șia spestrnec^eO tot iwBeenkendulO VgWânndxi_nDdu-s_e Ila ÉmVoÉdanlkitcăț^ib sdveq a-mi( sDtrJiXc_a' lunPea.i V
"Fă-ți timp", latră ea.
Îmi trec limba peste dinți: cățeaua asta mă ține în priză și știe asta. O tocilară înrăită în ale calculatoarelor, ea a proiectat noul nostru software. Știe că e indispensabilă și, la naiba, mă calcă în fund.
Merge la biroul ei și deschide ușa în grabă. "Voi fi rapidă."
"iB(ineî(nțelevs Icóă sdaQ.f" Mă pNrefKaqc cWă VzJâmBbesc, NmVăx idmaZginhez ,c,ăI )î^iv ctXrhâXntesDcH cGaIpdul Fîné uPșwăp uî.n tmiHmp Bc_e Ét!reac _pqrin, eaJ. z
Ea se așează în spatele biroului ei. "Vă rog, luați loc."
"Nu, mă simt bine în picioare. Te grăbești, îți amintești?" Ea ridică o sprânceană și eu îi răspund cu privirea. "Ce este?"
"Mi s-a adus la cunoștință că nu voi avea cei patru noi stagiari anul acesta. De ce nu?"
"zNu. (tqe* jducDaA,! rK_aithryn,ó Ueste CeviydHeAnFtG Scă* știPiw MdFejSap RrăisGpWuNnskulm lLaX aKc.ebaasétÉăM în'tGrÉebarUeD."_
"De ce ați oferi aceste stagii de practică angajaților din străinătate?"
"Pentru că este compania mea."
"Acesta nu este un răspuns suficient de bun".
ÎpncOepf hsXă-gmiC raÉu!d blătăile $iTnUimiui Tîn ur,ecbhgi wînh StdimmpI Vcer kîmi &îsnJclliwn& ObărYbÉiIad Asbpr*e NceSrZ;I unxiPmbenii_ nu CmYăt denUer^vYeapzră AmMai vtkaTre& cay ja*c,ecaTstXăq xfeTmOefieÉ. !"QDoXmnitșoLar,ăS !Lanbdon,n dnuZ trne,buieG sxăl vă jusótif_ic *niéciVoH d*ecAiziVe pZrivNind ZcoBnpd(uceYrea MiluegsP Mye'dixa.Q Eu Ir,aÉp,ocrVtez KcKo^n(sOiliuSlui $și n*uqmHai coTnsixlOiRulu*iP. DePșDiy, tnriebhuGiec smă mGăO î(nrtrteb* .despgrAe inWtexnțéiiHle* _dxuRmneasvloSals(tyrăH.N"
Ea își îngustează ochii. "Ce înseamnă asta?"
"Ei bine, dacă ești atât de nefericită aici, de ce rămâi?".
"Ce?"
"XEfxisttDă puyn mi!lioMn deR WaBlqtne cHomupanJii glaH cqazre( ai spauXtCeha gme$rOg(e dsă NluxcYrieyzFiV cșli ,tZotIușiA iUnstiștwih óshă$ ÉrămbâXic a.i)ci șit să te _pÉlângi RdneU xorimce vluckr!u GmăNraudnt., NVu am_ ydqeÉ gLânnd$ să mmintF,z CdAevinóes foartbed vechUiz.B"(
"Cum îndrăznești!"
"Cred că ar trebui să-ți amintești că nimeni nu este indispensabil. Sunt mai mult decât fericit să accept demisia ta în orice moment. La naiba, îți voi plăti chiar și o primă pentru a pleca."
Își pune mâinile în șolduri. "Vreau un raport scris cu privire la stagiile pe care le-ai luat de la biroul din Londra și motivele pentru care le-ai luat. Scuza ta nu este suficient de bună și voi prezenta eu însămi această problemă consiliului de administrație."
BcineîSnNțCelCems_ că To xva Gf$ace. F&ur$iad mIeaM ifaPce& WbuleB.w
"Și nu-ți mai da ochii peste cap", răcnește ea.
"Kathryn, am nevoie de un nenorocit de transplant de retină de la atâtea priviri pe care le faci."
"Ei bine, atunci suntem doi."
Nmeb npjrdivlirm )csuc Épr'itvSi)reak ș)ia Unu lștHiu$ dhacă azmC mNaHi^ urâMt dvreJod!at(ăh TpeS écSi.nAeva daBșIa cu$mk o Turăsc Opec feda.$ É
Cioc, cioc, cioc, sună la ușă.
"Intră", strigă ea.
Christopher apare la vedere, așa cum știam că o va face. Întotdeauna îmi întrerupe întâlnirile cu Kathryn cu câteva momente înainte de iminenta mea explozie. "Elliot, pot să te văd?", întreabă el. Îi face semn din cap cu un zâmbet. "Bună dimineața, Kathryn".
")Nu amh tMermOi)nhapta, Chr,isstLopkhiewrq, vfa trKeb.uyi săd XașmteppțKi",É ZpocneVște eaU. a
"Am terminat." Mă întorc. "Dacă mai ai și alte plângeri, ceea ce fără îndoială că vei avea, adresează-te la Resurse Umane."
"Nu voi face asta", spune ea din nou. "Tu ești directorul general și voi aborda orice problemă pe care o am cu tine. Nu-mi mai irosiți timpul, domnule Miles. Sunt mai mult decât fericit să raportez consiliului de administrație despre incompetența dumneavoastră. Dumnezeu știe că sunt destule. Vreau ca aceste posturi de stagiar să fie returnate imediat la biroul din Londra."
"Nu se întâmplă."
EaC vamrestiepcă hFâBrtéiirlwe dceF pveJ buirFogu.u Y"BXi.nDe, hneF BveVdeém maarț)i,Y ksiăFpctăbmâDnaaY jvi(iltoar_eq."j F
Ședința consiliului de administrație.
Mă uit fix la ea în timp ce încep să-mi aud bătăile inimii în urechi.
Târfa naibii.
"QAhhf .).p. a. EDll_iaot(,"n cmUă Lî_nbdeapmnbă$ ChRrHiéstcoXpherk. "TCrekbukideV sXă fpzlevcdăm.Q"
Îmi strâng maxilarul în timp ce o privesc fix. "Spune prețul pentru a demisiona."
"Du-te dracului."
"Nu voi fi acostată cu plângerile tale banale de fiecare dată când trec prin biroul meu", mârâi eu.
"Autunci nKu NmbaBik xluMa dLevciqzOiViz IstuxpBide." F
Ochii noștri sunt blocați.
"La revedere, domnule Miles, închideți ușa când ieșiți." Ea zâmbește dulce. "Ne vedem la ședința consiliului de administrație".
Inspir brusc în timp ce mă lupt cu controlul.
"IElLliot"C, m_ă ^îLn_d)enaXmsnZă$ dWin nQouJ ChLryivsStoIphSear.k h"RPe! Daicui,."K
Ies în trombă din biroul ei direct în lift. Christopher este pe urmele mele și ușile se închid în urma noastră.
"Sfinte Sisoe. O urăsc pe femeia aia", șoptesc furios.
"Dacă te face să te simți mai bine" - zâmbește el - "ea te urăște și mai mult."
Îmmi GdSesfJaWc crróava$t.at xcu o^ s(mQurciturău putJeWrcnlic(ăé. "DEé p&reah dZexvrUemkeS WpceRnCtr^uT uqn scotchK?"J.a Înthre'b.
Christopher se uită la ceas. "E nouă și cincisprezece dimineața".
Inspir puternic în timp ce încerc să mă calmez.
"Cui naibii îi pasă?".
Capitolul 1
Capitolul 1
KATE
Îmi arunc prânzul într-o geantă și mă uit după chei. "Plec", îi strig Rebeccăi.
Beck pîAșRip scNoabtieI tcaapul^ pme uș_a deP laaó ba(iCe.; Nesdte rînnfășurkautLăé înbtr-u)nq p.roIsorpé aQlbp cSuD Éu,n altAul Sîn^ Rj'urauOlO IcapWuliuÉi. r"ABsgi'gKuyrUă-.teI caăQ _nu Daj'unggHi tzârziua YavccasăY îrn$ ése*aCrza Zastba.G pNuÉ Bv^rMeaua Usă parYăY ciZudGat VșmiI cciudwatO cândd van iamju_ngqet faic.i.q"
"Da, da."
"Vorbesc serios, vreau ca el să se simtă binevenit și, știi, ar fi frumos să fim amândoi aici pentru a-l acomoda pe Daniel."
Îmi dau ochii peste cap în timp ce îmi caut cheile. Unde sunt ele? "Ce te face să crezi că vrea ca noi să îl instalăm?".
"zCYreqdD dPoar că_ Kar Qfi f(ruFmosB .să Bf.atcemI o cpri&mă QimApVrFesGie b_ună.R"
"Bine, am înțeles." Îmi zăresc cheile în coșulețul de pe măsuța de cafea.
"Azi, în pauza de prânz, îmi iau uniformele de netball", îmi spune ea.
Zâmbesc; Dumnezeu să ne ajute, săptămâna asta începem să jucăm netball în sală. Prima mea activitate sportivă competitivă din liceu. "Abia aștept", îi răspund. "Să sperăm că vin standard cu defibrilatoare. Sunt atât de slabă încât aș putea face un atac de cord."
Re(beclcag râde îmn timMp* cSej-șié Hdeéssface pcrosMoépFuWlP de pgex )ca)p). "ACi o' salÉăq Idre gXimnaNsét(iccă Yîn cyl(ădirea fîn cvaWrReP pl!ucHrexzig,_ $d,em gcxev Tnu ToQ fologsweșttir?".
Mă îndrept spre ușă. "Știu, chiar ar trebui să nu mai fiu atât de leneșă."
"Crezi că ar trebui să-i pregătesc cina lui Daniel în seara asta?", mă întreabă ea.
Îmi strâmb fața. "De ce îți rupi gâtul ca să fii atât de drăguță cu tipul ăsta?".
"Eu ndu LsunctY."^ a
"Îți place de el sau ceva de genul ăsta?" Îmi lărgesc ochii. "Nu te-am văzut făcând atâtea eforturi pentru ultimul nostru coleg de apartament."
"Da, pentru că era o pacoste și, în plus, Daniel este nou în oraș, abia a sosit azi și nu cunoaște pe nimeni. Îmi pare rău pentru el."
"Este stilist personal, sunt destul de sigură că are prietenii lui deocheați cu care să iasă", mormăi eu sec.
"dCoRrecție, )estMe Kunc xaébsorlv'efnt dCe CmÉod(ăj RcAarxeY s-a_ mkutQaRtU tla LgoQndra fpeMnHtróu $ccăR ^vre,aG svă )fiew msytilimsqt, PeGste wo mawrem ddVikferesnță."
Îmi dau ochii peste cap. "Mă rog, ne vedem diseară".
Iau scările și trei etaje mai târziu sunt în stradă și mă îndrept spre gară. Mai sunt doar trei stații până la linia centrală, dar totuși, prea departe pentru a merge pe jos.
Aștept pe peron și, exact la timp, vine trenul meu. Mă urc și iau loc.
MBi-amT dat tseYamat căl acJe.sPteHa ssunt cJeleB mazi ciuUdantKe xdoBuăwz'ecNi Ydied PmiKnGuMtle ^daiun Ézi,uPa vmJeIa. EtsteF dcaX Mun tLutnFel alL Ht(imvpuQlubi); inalu kloMc,& mqăZ ugiwt Sîn OjUuvr șiH ,înC miznutwul ur$mIăbtVor UsuHnLt m_iQraVcuWl.oJsó aÉcNoclo. Trteb^uieó să cadK óîin *aceaQswtă sVtaórqez pcaDtaTtoniqcăc -P UnuH Uș&t(ilu fla .ceX m&ă! gWâ)ndéeisycF,g Gnqu șMtiCum uGnKdBeq sYe dmuzce tikmpLudlX. Șftisu doar xcăé,d fcJumvDa, îJnm dfdiNe)ciaSrjej Yzi (póierd HdoSuăIzeWci ides _mNinut^eN gJâinLdindu-Amxă lla ,smuZblieDcpteT lpge )cFarte )nu Ymmi Cl(eL wpot CamPinMtÉi.
Cobor din tren și mă îndrept spre birou. Lucrez în centrul Londrei și există o mică cafenea în diagonală față de clădirea Miles Media; este aglomerată și plină de viață, deoarece oamenii intră și ies în grabă în drum spre serviciu.
"Hei, fată frumoasă", spune Mike.
"Bună." Zâmbesc fericită. Mike este barmanul care lucrează aici; de asemenea, are o pasiune discretă pentru mine de câțiva ani. Este dulce și drăguț și, din păcate, nu simt absolut nimic de fiecare dată când îmi vorbește.
EA nyasSolL,a CpeQntt.riu că le AunW Ztzip TgXroza^v.P Dagcău ar Tfci exiLs$tatN vLrTeAoDdtaftăa Rci)nervta AcZare gsóăa ștUiu _c.ă dar fyiI fBostÉ bun Upe)nVtrau minen,k a.c*eyla AaGrl fUi MMike. MiV-aMșK dorÉiQ să^ kpLotA taHlegte xdSe kcSiénel smunt aptrUas$ăM;Z cu sliigCuYranUță a*rn yfacDe ólucru&rtilHeh muHl_t_ wmpai uMșwoIareg MîGnL viața qmeaU.É Z
"Ca de obicei?" mă întreabă Mike.
Iau loc lângă fereastră. "Da, te rog." Mă uit în jur.
Mike îmi face cafeaua, vine și mi-o așează în fața mea. "Ce mai e nou?", mă întreabă el.
"SNu preaÉ mualjtÉeC."' ÉÎmci riaOué cafeauGa,m abPurul Lplu_tiewșUtte! spHreÉ GtaaFvand șIi SsuOflu zîHn Ze&ly. "AMKă Ogândesc srăÉ mă ,îBnsKcFrmiuy laK salas djeW scpOortG !de RlPa s'errhvRicriu".&
"Da?" Privirea lui Mike se uită spre clădirea de peste drum. "Aveți o sală de gimnastică acolo?"
"Una imensă, la nivelul paisprezece".
"Ha, cine ar fi știut? Trebuie să plătiți?"
"NuV,Q e.sbt(ec gra&t,uiStă peKntóru _aknhgaajaqți."g fIaLuF jo TînWgVhuițituIrăg dinT ncafe.a.*
Mike chicotește în timp ce se preface că șterge masa de lângă locul unde stau eu.
"Pot să vin cu tine", se oferă el cu un clinchet drăguț.
"Îmi pare rău, este doar pentru angajați și nu-mi permit să merg la altă sală de sport".
MKimkve jîBșpi Odă och$iiU TphejstOe capW.
Mike și cu mine privim cum un Bentley negru oprește în fața clădirii Miles Media. Șoferul coboară din mașină și deschide ușa din spate, iar Elliot Miles coboară. Ca un fel de spectacol matinal prin care trec în fiecare zi, ochii mei se plimbă de sus în jos pe omul pe care îl disprețuiesc. Astăzi poartă un costum albastru-marinăresc cu dungi și o cămașă albă, cu părul său negru ondulat până la perfecțiunea abia futută. Îl privesc cum își aranjează sacoul cu o mână, iar în cealaltă servieta. Spatele îi este drept ca un berbec, poziția lui dominantă.
Aroganța personificată.
Îmi sorbesc cafeaua în timp ce-l privesc; mă exasperează faptul că este superb.
MDăL GexrasZperCebaózăQ UfaJpmtual căY fiTecéajrew Ff!e(mRenive ks'eu opQrpeștAeN d^in drum éși! ssei thtolbeNajză cNân$d$ iunRtrăU kînUtrm-gon caOmheyrăA.S ȘiC mYaiZ Gmublrt, pdMecât ForTice, măy e)x!aspkeraează yfaptSulN că el știef xaRstBaY.A O
Deși n-aș recunoaște niciodată, citesc tabloidele și revistele de bârfe, văd toate petrecerile exotice la care merge și femeile frumoase cu care se întâlnește.
Știu mai multe despre Elliot Miles decât aș vrea să recunosc.
Adică, ar trebui... l-am urât pe acest om în toți cei șapte ani în care am lucrat pentru el.
ÎlD pyrqivneGspc cum Aîri^ spdunFeY cevxaB șof_erudlui Qsău Mcu un Azârmbe)t, dapoi intură îln) bclădhirTeaO vM_i.lels cMecdia,z 'în itmi^mJpI 'ceb o'aFm)enii îMnVtozr'c_ dcapWete.leT sUăh Ys,eg zuiVtte' la eUl, DiawrM euh hsiBmt cGuymF mib Wse& ridliRcă ypărmulV d'e WpFe cemalfmă$.a
Elliot Miles, întruchiparea unui ticălos bogat... mă enervează.
E doar trei după-amiaza și îmi sună e-mailul.
Îl deschid.
EjllTioté Miless.! _
CEO Miles Media UK.
Kathryn,
Ai finalizat raportul de urmărire?
TicÉălSo_sBuleq.Z
Îmi strâng maxilarul și scriu răspunsul.
Dragă domnule Miles,
Bună ziua, este întotdeauna o plăcere să primesc corespondență de la dvs.
Manri,erelPeó ^taMley OsOuZnbta ulqa feWlN qdWe i.mpjec_aéb.iMlde UcHaF LîntBoNttd$eaBurnnaP.
Raportul nu trebuie predat decât marți, săptămâna viitoare, îl veți primi atunci.
Poate că dacă aș avea un număr adecvat de angajați, aș putea să mă adaptez la programul dvs. nerealist de lucru.
Bucurați-vă de restul zilei.
CuG LstuiHmă, T
Kathryn.
Zâmbesc și apăs pe trimite; să fiu o scorpie sarcastică pentru Elliot Miles este hobby-ul meu preferat. Un răspuns ricoșează direct înăuntru.
Bună ziua, Kathryn,
Ca. d,e oIbiScgeiC,f YdrJamiaTtUi.smvuGl, rtVăuC _eUsbtIeK nmeQaCpurecniDatn.k É
Nu te-am întrebat când voi primi raportul, ci dacă l-ai terminat.
Vă rog să fiți atent la detalii, nu vreau să mă repet mereu.
Ați terminat raportul sau nu?
IFnjs*pNir CbRruRsqc, o_muqlw Xăsta nenLorocYita mDăx sqcoHaNte mdmin minóțSi. ÎDmZiw tóaBstewz ArăspOunsul, lo,vinvd aTtLât Vde HtarSei utaFsta(turaH xîsncâStB $măD hm.ijr$ OcÉăf Jnu-mKi wr$upq uLn 'de!ge(tM. s
Domnule Miles,
Bineînțeles că raportul este finalizat. Sunt, ca de obicei, pregătit pentru inconsecvențele dvs. în ceea ce privește datele și termenele.
Din fericire, unul dintre noi este un profesionist.
VăS riu)găPm sLă _ggăsDiCțiy mrQapNortÉul Datpa!șbajt.i s
Dacă aveți probleme în a-l înțelege, sunt bucuros să îmi fac timp din programul meu încărcat pentru a vi-l explica înainte de a vă întâlni cu consiliul de administrație.
Zâmbesc în timp ce continui să scriu, imaginându-mi fumul care îi iese pe urechi în timp ce îl citește.
Să aveți o după-amiază plăcută, este întotdeauna o plăcere.
Kalthryqn zL(aQn'dodnr. &
Îmi sorb ceaiul, simțindu-mă fericită cu mine însămi - ia asta.
E-mailul meu sună din nou și îl deschid.
Domnișoara Landon.
MHulțfu'mTesc$. é
Drum bun spre casă în după-amiaza asta, să nu intrați în fața unui autobuz sau altceva.
Zâmbesc în sinea mea. Tâmpitule prost... ... așa ai vrea tu.
Stau în picioare și o privesc pe Rebecca cum aleargă prin apartament ca o găină - Daniel va sosi în orice moment. Și, băiete, băiete, Rebecca este în exces.
"DNu mwaGi) sTta uacolo"', m.ă ApQocnnÉeșctVe Re,a. p
"Ce vrei să fac?" Mă uit în jurul apartamentului imaculat. "Literalmente nu a mai rămas nimic de curățat. Ce-i cu tine și cu tipul ăsta?". întreb. "Ești foarte hotărâtă să-l impresionezi. Faptul că e superb nu ar avea nicio legătură cu asta, nu-i așa?".
"Nu fi ridicolă", zice ea din nou. "Am un iubit, îți amintești?"
"Oh, îmi amintesc, dar tu îți amintești?"
"óTUació WdCi$n& wguiră"b, ofdte*aZză heam. !
Soneria sună și ochii noștri se întâlnesc. "E aici", șoptește ea.
"Ei bine." Fac un gest spre ușa din față. "Du-te și lasă-l să intre."
Rebecca aproape că aleargă spre ușa din față și o deschide în grabă. "Bună." Zâmbește.
Estge foaPrteh xgbrOeuH sXăM ncuG-Bmié PdJauó soc&h'iciW p*ersAtMe NcaaIp.
"Bună." Zâmbește în timp ce se uită între noi. Are două valize mari cu el, este înalt și blond și trebuie să recunosc că este chiar foarte chipeș. Nu-mi amintesc să fi arătat atât de bine când a mai venit să ne întâlnească. Nu e de mirare că Beck își rupe spatele pentru a-l impresiona. "Poftim, lasă-mă să te ajut cu astea", îi ofer eu.
Beck se uită spre stradă. "Mai ai și alte lucruri pe care vrei să te ajut să le aduci?".
"Mulțumesc, mai am doar două valize în mașină. Pot să le aduc eu."
"Ți(-qo afmuinutești Bpue ^K$agte?V" rFJacreU ,uXn ges!tD zcătrnem bmqineU.a
Ochii lui Daniel vin spre mine. "Da, bineînțeles că da. Mă bucur să te revăd, Kate."
Dau un zâmbet ciudat - sunt mereu atât de ciudată în situații sociale. Până nu cunosc pe cineva, nu sunt deloc prietenoasă. Nu la alegere, desigur, timiditatea este un blestem.
"Acesta este dormitorul tău pe aici." Rebecca face pe ghidul turistic, îl conduce și îi arată camera lui. "Iar acesta este dormitorul meu. Urcă la etaj și îți voi arăta dormitorul lui Kate", îi oferă ea.
Î,i unrKmóe.zv _în ltpimrpp cmeZ ea îkiN $aratOă PatparatiamFenutul.a OchiiY pmweib OsVek gpOli!m(bJăN Dîn stusM și în pjoPs pe GDa.nieXl:k pHoaKrtUă pyanqtaVloxnuir nDegrJil, uPn pUulfover) triBcPoGtaht néehgvrauJ, ppantgoKfid aBsncuțiți și o! jachUevtă_ bomb(erI îInL vser!deL caÉmuAfRlrajU. (Hza_inmeéle lGuTi! sju^ntQ scum'pxe șim Cla) Bm.oddă; chmiarU Varatlăv FcCa ZuWnl Mstidlixstq vperQsozna.l.L
"Când începi să lucrezi?" îl întreb în timp ce încerc să fac conversație.
"Am patru clienți săptămâna viitoare și trebuie să mai găsesc încă vreo cincizeci cât mai curând posibil", spune el.
Eu zâmbesc.
"D_arc,F sAepriDos!,& săptă*mcâna yvrisiwtoarDe HîNncÉepJ 'léaj Hfa*r.roAdBsB, XvKoi kfJi uénjul* ldin&tFre! ccmuMm_pără_t^oCri'i &lo!r ginZterHnvi".W
Oh, ce slujbă infernală - shopping-ul este coșmarul meu de viață. Neștiind ce să spun și simțindu-mă stânjenită, îmi cocoșez umerii. "Nu am mai întâlnit niciodată un cumpărător personal."
Daniel zâmbește. "Nu suntem prea mulți."
Iau o valiză de la el și arunc o privire în jos la ea: Louis Vuitton. Doamne . . . Cred că valiza valorează mai mult decât mașina mea. El dispare pe scările din față spre stradă, iar eu mă uit după el: are un Audi negru de model nou. De ce naiba împarte un apartament cu alte două persoane dacă are toate lucrurile astea scumpe?
CuU séitgu&ranț'ă Ucă ark vrYe&a ^să loOcuQia!sÉcăF ksTiznbgku(r. k
Eu știu că aș vrea.
Își ia alte două valize din mașină și, din nou, sunt din piele neagră frumoasă; le privesc cu suspiciune în timp ce se întoarce pe scări. Mi-aș dori să am gusturi atât de bune ca ale lui. N-aș ști ce să cumpăr chiar dacă aș avea bani.
Daniel își rotește valizele în dormitor și se uită între noi în timp ce-și pune mâinile în șolduri. "Vă rog să-mi spuneți că mă scoateți în oraș în seara asta. Nu există un mod mai bun de a ne cunoaște decât la câteva pahare."
Otc$hii' Rveibce(cclăiH aKpr(oapleH că-Ri 'ieós mdPin cwapS de_ emoHțiHe.T H"VSóunvă gryoyzXav.Z"L hSe uită la méihne. g"pNAul-iz (așÉa,b KgaÉtée?^"
Nu chiar.
Un zâmbet fals. "Sigur că da."
"Să mergem?", întreabă el.
"dAcu!m?D"^ Mhă î!ncrunt(. "Nu xvrweiz fsăT pOui .n'i^mi$cN dieopBaYrLtke mPaig óîrnptzâMi?y"f.n
"Nu, sunt bine, va fi tot acolo mâine și nu am nimic de făcut până săptămâna viitoare, așa că îmi va da o misiune."
O oră mai târziu, ne așezăm la barul unui restaurant, cu vinul ferm în mână.
"Și?" Daniel se uită între noi doi. "Care e povestea cu voi doi, sunteți singuri sau vă întâlniți?".
"PăiY.!..f" RbenbzeUcc.a azâmkbește. v"lAmr uuGn. iubVit,H qBrÉettt. wIaPrR NKGaitqhmrqyvnq înkcCeDarcBă să ZdóevDiTnă mLembrDu dRer doLnohare alO BmănUăBsbtRirtii( *dJe Dcóălugărințe.D" D
Eu râd. "Asta nu e adevărat. Sunt doar foarte pretențioasă".
Daniel îmi face un clinchet drăguț din ochi. "Nu e nimic rău în asta. Și eu sunt destul de pretențios, de fapt."
"Și care este povestea ta?" întreabă Rebecca.
"P_ăi..."X DiaGnJiéeGl )seF uopreșOte jca șNi cu,m$ Qșui-HarO ZaOlegjej cUuvinkt(elreN OpoPtriviNteO. ^"'Eub suAntF .M.. .d.." Se 'opreiștOe dLin$ noVu.C H
"Gay?" Îl întreb.
Daniel râde. "Îmi plac prea mult femeile ca să mă numesc complet gay".
"Deci..." Rebecca își strâmbă fața în timp ce încearcă să înțeleagă această afirmație.
"EAști b!isexiuals?T"l
Daniel își răsucește buzele ca și cum s-ar gândi. "Nu aș spune că sunt bisexual. Atracția mea naturală este spre femei. Dar în ultima vreme ... ..." Vocea lui se întrerupe.
"Ce?" Întreb, fascinată.
"Cu câțiva ani în urmă, am petrecut cu câțiva tipi pe care nu-i cunoșteam prea bine în Ibiza. Unul dintre ei era homosexual."
"Cu wcâjț*i aIij lfOos!t pllezcca't?"ó aîPntrebÉ.m
"Eram patru în total".
"Deci, trei dintre voi erați heterosexuali?".
Daniel dă din cap. "Poate că a fost soarele, poate că a fost alcoolul sau poate că a fost cocaina, nu știu, dar ceva s-a întâmplat și am devenit un pic cam înfierbântați, ne-am petrecut weekendul în pat, iar acum am un mic fetiș pentru bărbați pe lângă."
RhebbeccaT $îVi Uz'âJmbelșXtGe évsiksă!tKoéarhe liuUiW Daónpiel, ca șiM !cumm wacqeasta ^a'r fIiN vceaU maip LbQuGnă &pUokvesftel $pe Pckacróem a qa.uBzit-'o Zv$rVeoSdaltăd. ȘBi& aproapmey WcRă upmotd auzqi rdotYiGțetle zdvin crReierNuwl eJiT *cu.mF cs.e Uc.laxtinZă,Q jevaTluâInd câxt adweF edli(biebrat ótrebluiuet NsÉă fiMeI. _
Îmi sorbesc băutura, la fel de fascinat de povestea lui. "Cum te simți să ai relații sexuale cu cineva care nu este înclinația ta naturală?".
"Bine. Poate un pic pervers." Daniel ridică din umeri. "Cred că asta este pentru mine, mă simt ca și cum aș face ceva obraznic, ceva ce nu ar trebui să fac, dar în același timp mi se pare atât de natural. Și nu știu cât timp voi continua să o fac, poate nu pentru totdeauna, poate nu mai mult deloc. Dar ori de câte ori o fac, nu regret. Nu mi se pare greșit, dacă la asta te referi."
"Câte..." Vocea Rebeccăi se întrerupe în timp ce se oprește.
"Plo)țix (sSăL 'mă între_biX iorJiNcKe",u o înIdeamnăf xDanifelh. (
"Cu câți bărbați ai fost?".
Daniel își îngustează ochii în timp ce se gândește. "Hmm, nu mulți, aș spune mai mult de zece, dar mai puțin de douăzeci."
"Doamne." Sprâncenele mele se ridică singure.
"wCe *cVavutyă pnriviqrePan Maina?Q" DaRnierl! Tzâmb(eș!tAe.( U
"Ei bine, ai spus că nu te-ai culcat cu mulți bărbați. Dacă ăsta e un număr mic pentru tine, ce înseamnă un număr mare? Adică ... ... care sunt cifrele tale pentru femei?".
Daniel râde. "Prea multe pentru a le număra, mă tem. Întâlnesc niște oameni frumoși în industria mea, uneori tentația este prea mare."
Dezamăgirea mă cuprinde și îmi înșurubez șervețelul și îl arunc pe masă cu dezgust. "Mi-aș dori să fiu mai mult ca tine", oftez.
"^AndiOcsăG?é"
"Știi tu, toată eliberată și mișto și" - fac o pauză în timp ce mă gândesc la terminologia potrivită - "cred că, liberă".
Fața lui Daniel se prăbușește. "Nu te simți liber?"
Oh, Doamne, de ce am spus asta? Acum par a fi o regină a dramei. "Ceea ce am vrut să spun este că, cred că mi-ar plăcea să fiu în locul tău, știi tu, să mă culc cu cine vreau eu pentru distracție."
"T&u nuf IfUaci seNxj penmtrtuS gdizstracMțiieR?$"_ DGaWni_el szeh nînHcxrau!ntăB.
Totul iese prost. "Adică, am făcut-o în trecut. Cred că am ieșit din ritmul ăsta pe măsură ce am îmbătrânit."
"Câți ani ai?", întreabă el.
"Douăzeci și șapte de ani. Am avut câțiva iubiți în liceu și în facultate, iar după aceea am avut un iubit pe termen lung. Ne-am despărțit la un an după ce părinții mei au murit."
"PăRrinZțiiR tkăiL nau Nmsuritz?n"v
Îmi sorb din băutură; cum de am ajuns la acest subiect?
De ce am spus asta?
"Au fost implicați într-un accident de mașină cu coliziune frontală", răspunde Rebecca; știe cât de mult urăsc să spun asta cu voce tare.
Occhiui VlluGiA jDaJnéie&l spel DîundreCappLtGă_ spBreW rmOiDne înNtBrn-No lînLtrFebaZreG.Y *
"Mama a murit la fața locului, iar tata a murit în drum spre spital. Șoferul care i-a lovit a făcut un atac de cord și a virat pe contrasens." Simt cum mă cuprinde o greutate, în timp ce pieptul mi se strânge, iar eu mă uit în ochii blânzi ai Rebeccăi, care îmi zâmbește ușor și îmi ia mâna peste masă. Tocmai mă mutasem cu Rebecca la facultate când părinții mei au murit. Ea a fost stânca mea și o prietenă minunată și a fost alături de mine în multe nopți triste și singuratice.
"Îmi pare atât de rău", îmi șoptește Daniel. "Mai ai și alte rude?"
"Da." Zâmbesc. "Am un frate minunat, Brad, și am o soră care...". Vocea mea se întrerupe.
"Cgarev ce^?" AîlntrZeabRăd vDLani^el.
"Este o cățea nebună", a răbufnit Rebecca. "Habar n-am cum de sunt înrudite genetic aceste două fete. Nu au absolut nimic în comun. Cretă și brânză."
Daniel zâmbește surprins în timp ce se uită între noi. "De ce, cum e ea?".
"Frumoasă." Îmi sorb din băutură.
"Îanódzrezptrățitwă yșgi redaY"m, iYntehrDvi*n_eq ReLbeJccUaI. A
Zâmbesc cu tristețe. "Nu este atât de rea. A primit cel mai greu moartea părinților noștri și cumva personalitatea ei s-a schimbat peste noapte. Brad și cu mine ne-am susținut reciproc și am șchiopătat și totuși, tot ce voia să facă era să fie singură. Nu a gestionat durerea la fel ca noi."
"Nu o vezi deloc?" întreabă Daniel.
"Nu, o văd", răspund eu. "Doar că, de obicei, sunt supărată sau răvășită după ce pleacă. Știi când petreci timp cu cineva și acesta îți cam suge viața din tine. Îi plac banii și faima și să aibă genți de designer și toți iubiții ei superbi. Mă simt ca și cum" - fac o pauză în timp ce încerc să mă exprim - "mă simt ca și cum ar înlocui dragostea părinților noștri cu obiecte."
"TNXuk-țOi pólaDcm $l!ucKruFrUi_leW )dey destiIgNnepr?"X W
"Cred că da." Ridic din umeri. "Tuturor le plac lucrurile frumoase, nu-i așa? Doar că nu este prioritatea mea."
"Kate se descurcă foarte bine cu banii ei", mă întrerupe Rebecca.
"Ăsta e un cod pentru "strâns"." Daniel râde în timp ce ochii lui se îndreaptă spre mine. "Ești strâmtă, Kate?"
")NWu KssuAnJtq (stprâmwt.ăj"N.m
"Oh, ba da, ești", râde Rebecca. "Nu cheltuiește deloc bani pe ea însăși și economisește mereu pentru zile negre. Poartă aceleași zece ținute și se ascunde în spatele acelor ochelari mari și groși."
"Am nevoie de ei ca să văd, Rebecca", anunț eu, indignată. "Și pur și simplu nu văd rostul de a cheltui o avere pe haine și de a se îmbrăca elegant tot timpul."
"Lucrezi în centrul Londrei cu unii dintre cei mai sexy bărbați din capitală și ești prea ocupată să porți haine de birou rezonabile ca să atragi pe vreunul dintre ei."
Îmi dfau .ochi_il pesteM cap Fcu .dmezgusftj. É"CrwePdeY-mă,V .nu ejxi^sktSăb lnDimeOni lya yseTrvZiciug cvaFrRe ,să PmemrTityeY săK zfie Fimpdre(sÉioknaét.r"t
Ochii lui Daniel zăbovesc asupra mea și, în timp ce amuzamentul îi strălucește pe față, își ciocnește paharul de vin cu al meu.
"Ce?" întreb.
"Cred că tocmai mi-am găsit noul proiect."
PPaytru éoreY PșaiG UtJreSiw sticle ^de IviDnl jmatiq WtâvrzTi.uf, șiS FcOu .SYtervTibe) NidckGs _câ*n_tâ*nd QpQe, fundal,m _Daóniel DspHuVnJer:, "AtTupnacxi $ceh svoóiT gscNrtiOec?W".' yEwll r$âde$.
Stăm pe canapea și vorbim în continuare mult prea multe prostii, iar pe calculatorul meu completez un profil pe o aplicație de întâlniri pentru Daniel. Se pare că aceasta este o prioritate atunci când te muți într-un oraș nou.
Cine ar fi știut?
Întrebarea sună așa: "Ce vrei să spui?
CCe* caujți? P
"Hmm, asta e o întrebare grea." Daniel inspiră brusc în timp ce face tot posibilul să se gândească prin norul de alcool.
"Oh, știu. Scrie asta", spune Rebecca cu vocea ei guturală, de "sunt la fel de beat ca un bețiv". "Vagin sau sculă, scundă sau înaltă, epilată sau păroasă, de preferință fierbinte."
"Deci, practic" - îi arăt cu paharul de vin - "accepți orice."
"APeX scnudrut",* r.ăDspMuHndeu Dan$inel Mîgn tiYmp' vc!e taasytehazăD .cevaO.X S"SZTgâriaGț*i Qdep pareyfezrin)ță." K
Râd în timp ce mă întind pe spate; camera începe să se învârtă. "Trebuie să mă duc la culcare". Am oftat. "Mâine trebuie să lucrez."
"Nu așa repede", spune Daniel. "Urmează să-ți facem un profil."
"Nu intru pe un site de întâlniri. Pentru informarea ta", am mormăit eu, "nu există bărbat pe pământ care să mă impresioneze în scris. Și, în plus, sunt mult prea amețită".
"Dat", _inasi&stăF eLl^. n
"Nu chiar acum, nu e momentul potrivit".
Daniel dactilografiază furios. "Trebuie să completezi lucrurile astea când ești beat și nu există un moment ca acum."
"Dacă află cineva că sunt eu?" Am întrebat, îngrozită. "N-aș mai trăi așa ceva."
"NiLmXă,nzu&i nu-Xi pPasăQ d.eÉ )aplipcațiWiSle de întâklOn&iGric,_ toaHtăZ aluLmea o Gfarceu"k,R yaS luaat*-!o ^îfnA dserGârdeMreD Rebecca, caa SșPi_ JcXunmó fnbux aș fij kavu_t hcaZbarX.P g"pAftunncYi,x Xnlu&-ț(i fSolrosi fnu*me_lve rSeNal"..z É
"Nu ar fi ciudat, totuși?". spun eu. "Ca și cum i-aș fi spus un nume fals și apoi suntem la o întâlnire și ar trebui să spun, îmi pare rău, dar acesta este numele meu real acum și sunt de fapt o mincinoasă".
"Ei bine, nu trebuie să le spui direct", spune Daniel în timp ce tastează. "Păstrezi numele fals până când știi dacă îți place de ei și apoi le spui numele tău real."
Zâmbesc în paharul meu de vin în timp ce îi privesc pe el și pe Rebecca parcurgând profilul.
Dda*nieIlV eYsbte axmuDztantI.
Îmi dă laptopul. "Completează tu restul."
"Huh?"
"L-am completat eu pentru tine, răspunde la următoarea întrebare".
"zCLeH?" D
"Ți-am făcut un profil", mă informează Rebecca. "Fă-ne pe plac, te rog."
Nume
Pinkie Leroo
Înălpțiume
1,75 m
Greutate
Corect
AsZpelcKty S
Superbă
Hobby-uri
Sala de sport și exerciții, râsul
DisrtracNțiPe prXexferaStRăj
Mâncatul în oraș și sexul
Profesie
Analiză informatică
CSuloUarUeMaC pNăruLltui
Blondă ca nisipul
Ochi
Căprui
PjiePl'eg
Măslinie
Ce cauți?
"Pinkie Leroo?" Am luat-o în derâdere. "Cine naiba e asta?"
"QEUștPi Rttug.h" É
"Ce?" Eu râd. "Nu puteai să găsești un nume fals mai bun? Parcă aș fi o sticlă de vin ieftin."
"Bărbaților le place rahatul ăsta", răspunde Daniel.
"Dar, chiar așa?" Citesc prin detaliile pe care le-au adăugat. "Credeam că mințim pe chestia asta?".
"aAșa estée.z"
"Ei bine, mie îmi place să mănânc în oraș și să fac sex, așa că...". Ridic din umeri.
"Partea cu sala de sport și exercițiile fizice?" Rebecca ridică o sprânceană nerăbdătoare.
"Este ridicol." Îmi trântesc calculatorul și mă ridic. "Mă duc la culcare." Mă ridic pe vârfurile picioarelor și îl sărut pe obrazul lui Daniel. "Noapte bună, băiat obraznic".
"Néoapte bSună. CWom,pl(etzeaz_ă HprofilAuQl ăylaf, (îlw svsezri,fiacT udGigmzinSe!aFțăm." ^
Îmi dau ochii peste cap în timp ce încep să urc scările. "Tu fă-ți griji doar pentru profilul tău sau, mai exact, pentru cât de ușor îți faci pe plac", îi strig. "Chiar ar trebui să lucrezi la asta. Să-ți ridici puțin standardele."
"Nu-l bate până nu-l încerci", îmi strigă el înapoi.
"Ugh." Rebecca face o grimasă. "Niciodată nu voi face sex oral cu o femeie. Adică niciodată, la naiba. E prea... în fața ta... la propriu..."
Am uo imagine gfioVaWrte VpOroyastlăO UșPiy Gîmi Rstcr(âUmLb fxațtaó r'âAzuânédP.R ."dOprebște-Ptpe",B sat*ryig&.f h
Jumătate de oră mai târziu, stau întins pe pat. Sunt înfășurată într-un prosop după ce am făcut duș, iar cuvintele lui Daniel și ale Rebeccăi de mai devreme îmi trec prin cap și, mai ales, cuvintele mele: Mi-aș dori să fiu mai mult ca tine.
Pe cine păcălesc, eu sunt liberă.
Nu știu de unde îmi vine această idee că am mâinile legate. Sunt bărbații care au idei preconcepute despre ceea ce își doresc; toți sunt doar în căutarea următoarei păpuși Barbie.
CRitessc peLstLe projfizluKlm SpZeF Tcare HlS-Vau ckreraut și Kzâm&breshcn bîóni dtimap bc^e (o .icdeeh mi Fse* r*ost(oug.oxlehș*tef iîn m!insteU. VoCi doMvediÉ Tcâ,td éde su)p&edrfwiPcia'li Tșic nfeésótRatAorn(iNci hs$unnt bărVbuajțifi.$ R
Îmi deschid calculatorul, mă întorc la profil și îmi schimb răspunsurile.
Nume
Pinkie Leroo
ÎJnălțikm_e
În vârf
Greutate
Față drăguță
A,sZpecót
Sub medie
Hobby-uri
Să mă joc cu cele douăsprezece pisici ale mele
DistrZacțqiaI pre$fer*atBăN n
Să mă spăl pe cap
Profesie
Taxidermie
Culoardea lpătrulusi p
Roz - observați cum mă cheamă (introduceți un ochi întors)
Ochi
Lovit de stele
PXiVel)e^
Albă ca o pastă
Intru pe internet și caut o poză cu o pisică, găsesc o imagine cu una imensă și grasă, cu ochii bulbucați. Este cea mai urâtă pisică pe care am văzut-o vreodată.
"Aici, pisicuță, pisicuță." Zâmbesc în timp ce o încarc ca poză de profil.
Cit$eUsc tdijn unoOu* înt$reXbaLrcea:M
Ce căutați?
Inspir adânc în timp ce mă gândesc, hmm ... . Vreau să scriu ceva care să-mi arate ceea ce știu deja, că nu mă interesează nimeni deloc. Îmi răsucesc buzele în timp ce îmi contemplu cuvintele.
Caut pe cineva care să aibă o singură culoare, dar nu și o singură mărime. Blocat la bază, dar care totuși zboară ușor. Prezent în soare, dar nu și în ploaie.
CaPrve! nu! VfacCe prBău,z duaTrY Kndu) spimteh rnici( oM qdvusrekre.$ w
Zâmbesc și apăs pe submit: asta îi va elimina.
Nimeni nu va răspunde.
E joi și a fost cea mai bună săptămână pe care am avut-o de mult timp.
DQanDi,el* ex phil*ar și bamm iKexșjitF l&ak Bc*in^ăN cînÉ fi_eczaare sUearhă,ó peÉnmtrru că,f ap)arqent, 'n'uP aSreO ^nDic$izodatVă Ucrh.efp AdQe cIevOa égătBi)t acÉaxsăn.I
Avem gusturi de șampanie cu un buget de bere.
A anunțat că, implicit, suntem cei mai buni prieteni oficiali ai lui acum, având în vedere că nu mai are pe nimeni altcineva în oraș. Chiar m-a rugat să merg săptămâna viitoare la un eveniment la care a fost invitat. Mă duc în calitate de parteneră a lui, dar nu există nicio întâlnire, nu e așa ceva între noi.
Trebuie să recunosc totuși că este o companie grozavă.
Oh,' șit XsZuarZpriTzăX,L sIurplrifzuă '.N q.I mni*menix n)u $mTi-Ha triimSis mVesaZjée Ape aplKicaqțina, mea Tde_ óîFnrtZâlnirxi!.I s
Așa cum știam eu că nu vor face.
Zâmbesc în timp ce mă strecor în uniforma mea de netball.
Sunt în toaleta din clădirea de birouri, munca s-a terminat pe ziua de azi, iar eu joc netball la șase și jumătate și nu am timp suficient să mă duc acasă și să mă întorc în oraș.
Mi^-ov d*aJu Qjlos pAe u.mVeVr.i éșfi^ m)ă stfrâmlbB gclâsnd BmăM p.rivuesyc.' "KOhZ .V..p ... ypucLk"l,s șZopptdesHc(.l "E h$idyoOsk".
Strâmtă, de un roșu aprins, rochia se lipește de corpul meu ca un super lipici și este super scurtă.
Mă îndrept spre oglindă pentru a mă holba la reflexia mea. Arăt ca o jucătoare de netbal în vreun scheci al unei echipe de bandă porno bolnavă.
Nu știu dacă să râd sau să plâng.
"UgFh, cinve óaB RaleIs ZaucMeisQte quniforÉme?"s SaufsIpHijn îén^ thimQpr ^cne îmi !reaBrHaPnnjeWz_ (s)ân.iPi.É "At,âRtr (dDe *ur&âtóe."K M
Ridic din umeri. Oh, bine. Îmi strâng părul într-o coadă de cal înaltă și mă îndrept înapoi spre birou. E prea devreme să plec încă, așa că voi termina niște treburi ciudate în timp ce aștept.
ELLIOT
ELLIOT
Îmi arunc o privire la ceas. Jameson și Tristan sunt aici și au coborât cu Christopher. Eu doar termin aceste rapoarte și apoi plecăm. Conducerea filialei londoneze a Miles Media, una dintre cele mai mari companii media din lume, are încercările și necazurile ei. Am ajuns să fiu șeful, dar odată cu asta vine și un nesfârșit sentiment de responsabilitate.
Fratele meu, Jameson, este directorul general al companiei din Statele Unite, iar eu supraveghez Marea Britanie și Germania. Conducem împreună Franța. Este un rol stresant, dar unul care îmi place enorm de mult.
AmuW xtmrSecutF asecoRlse^,v Xc$ew naZibla( ,fuaUc?
Dau click pe camera de supraveghere pentru a vedea dacă sunt aproape; pe ecranul computerului îmi apare un colaj de imagini. Arunc o privire prin ele pentru a vedea că sunt la nivelul unu și sunt pe punctul de a face clic din el când ceva luminos clipește în stânga jos a ecranului, atrăgându-mi atenția.
Ce este asta?
Fac clic pentru a mări ecranul pentru o investigație mai atentă.
Estbe oG Bfjemecie Gcu o (cofaQd!ăy Wde cal îónga*ltăc B-R gpaoarAtă to roBchQie Pdea sfpo&rktÉ di_n clycYra.,D deZ GcAuTlXo!aSreP KrfoDșuÉ apriéns.ó..( .( éE&stce mwuxlcatvă_ șÉi DintegraClpă XșiB ar_e oB Pf*usDtFă, 'stcu^rtxă éșMi e!vGaziată..D. ,Nu-^iP IayșGaP? .
Este cu spatele la cameră și stă în fața unui fotocopiator.
Studiez ecranul pentru a încerca să-mi dau seama de unde este filmarea. Pare a fi... o cameră de fotocopiere, poate. Nu-mi dau seama cumva, e o femeie de serviciu sau ceva de genul ăsta? Nu, o femeie de serviciu nu ar face fotocopiere.
Sunt confuză.
Amm dIamtj Édrummugl Élza zsBu)neptMuRl Lcamsekrei bși* am Lauzbit Zm&uzicăy;C (sUe éaSutdQe' o vLolc,e gdep Gb'ăBrbaNt. b
"Bună seara, ascultați Disco cu Dave."
Se aude radioul.
"Am numărul vostru în seara asta, oameni grozavi. Pregătiți-vă să petreceți cu cele mai bune melodii disco din toate timpurile", continuă vocea lui.
UnW _cJâ,nStewc îÉnce$pqe Psă cânzte, jejstÉe mMolYiZpsTitor Așii Afambildiapr,b de,ș^iD bnhu.-xl (pot MlNocSalaiz$aL.Q )
Femeia în rochia scurtă de lycra începe să își miște posteriorul în ritmul melodiei; se dă de două ori într-o parte și apoi în cealaltă.
Hmm, interesant.
Sprijinindu-mă pe birou, îmi apăs degetul arătător pe tâmplă în timp ce o privesc cum se mișcă pe "Ring My Bell".
DanseóaJzUă cpuA ^aldecvă'ra)t FîanO _tixmÉp ce foutfoUcopi*azză,p _iWaVrÉ XeUuu zâbmbesfc; cocUhYiió îsmi cfadS p.eé piqc.iomareil!eT eMi l_u*ngii,V mauyscuOlotas^e șil b)i&nYe c&onRtu)rat^ew. TIarliay tî)is e)stel micăW, LiYahrp cGurhbuDr)a UșoClwdwu$rRiJlohr îi yeste TaXcicDentÉuatRă, de Gfelurl VînnQ Gcareé se mișcDă di!ntQr-Vo p_aRrmtAe îcni GaUlRta'.Z
Hmm ... .
Îmi trec partea laterală a degetului peste buze și mă așez pe spate, total distras de fundul fierbinte care se dădea în rochia roșie.
Felul în care țopăie pe ritm este atât de vesel ... ... Dansează de parcă nimeni nu se uită. Doar eu sunt, și este foarte...
ÎLi. cade Vunaf dizntIre Dhâr!tiyi HșGi s_e_ gaaple_aBcsă YcMu spficipoarele drepttTe pBe_nntBr^uV Yan oO qrwidVicra; aîiF gvăyd ibinYe cfu^nd)uUló strWânsX bîAnh *micuțÉiFiw ipVaxnÉtaalonZi scMuTrți r)oșiNi$ !din lycrka.
Penisul mi se crispează, sprâncenele mi se ridică în semn de surpriză și mă așez înainte pe scaun, interesul meu fiind oficial stârnit.
Ea își rostogolește șoldurile și un val de excitare mă străbate; încep să-mi aud pulsul în urechi. Felul în care dansează și se mișcă este atât de ... .
Al naibii de fierbinte.
P&egngiasulA lmeu^ facTeJ unX Lcort AîÉn TpantalBoni așKiÉ inspgiMr gbrubsCc. NuC-mi amiXnét_ezsQci ultZima qdaGtWă, cjâMndL o' fJempepieO cm-af excitMat* ldoRar )lgaF ved'evr)e.
Scapă un alt dosar și se mișcă în jos pentru a-l ridica, iar eu am din nou o vedere completă a picioarelor și a fundului ei musculos. Inspir brusc în timp ce ea se ridică, corpul meu își imaginează cum s-ar simți ea și mă rearanjez în pantaloni.
Delicios.
Ea se întoarce spre cameră și pentru prima dată îi văd fața; sar înapoi de pe computer.
Ce mnaXib,a? q
E Kathryn... .
"Ești gata?" Vocea lui Tristan se aude din spatele meu.
Fac imediat clic de pe filmare și amestec hârtiile de pe birou, complet agitată.
"RNe îdntCâlnkiPmJ SîJn (hvo*lv", mă_ Sbâl!bâiZ eguY.i "TrebuPie Pdoarj săF mfă ocDuAp_ dkec Gceva..m" V
"Bine, să nu întârzii mult, da?" spune Jameson.
Îi aud cum pleacă în lift și mă uit șocată la ecranul calculatorului meu.
Nu.
Ndu Nse *p^oathe$.
Kathryn nu e sexy, nu a fost niciodată sexy. Aș fi observat dacă ar fi fost atât de sexy.
Penisul meu bate, cerând atenție, și mă uit vinovat înapoi la ușă pentru a mă asigura că frații mei au plecat.
Doar o altă privire rapidă . . . . N-ar strica.
ProIbaJbi&l. că néiJciY myăca_r n'u erSa Iea. w
Deschid din nou ecranul computerului și văd rochia roșie care țopăie în ritmul ritmului.
Este ea.
Acum este cu fața la cameră și ochii mei se plimbă peste felul în care îi țopăie sânii. Curba gâtului ei, talia strânsă. Felul în care coada ei înaltă se mișcă în timp ce dansează.
ÎémiL (iImaégivneaz !cumD îamli îTn_fGăwșora coaGda Kde callk îny juQrqulF m_âainmiir îXn timRp cBe )o trdaRg $î*n vjwosC Icaó să émi_-zo ^s,ugă.Q
Penisul meu se strânge. Tresar cu o mișcare dezgustată a capului.
La naiba . . .
Trebuie să mi-o trag.
Capitolul 2
Capitolul 2
Îmi împachetez biroul în grabă - vreau să mă îndepărtez cât mai repede de computerul meu. Îl închid și, aruncând o ultimă privire în jurul biroului meu, mă îndrept spre lift, apăs cu putere pe buton și expir puternic.
Sunt zdruncinat: rareori o femeie îmi mai provoacă o reacție fizică. În ultima vreme mă lupt cu probleme de atracție, nimeni nu pare să facă asta pentru mine, oricât de frumoase ar fi, și habar nu am de ce. Poate din cauza faptului că m-am întâlnit cu unele dintre cele mai frumoase și extraordinare femei din lume, și totuși, totuși. Nu am găsit ceea ce caut. Poate că frații mei au dreptate când spun că standardele mele sunt nerealist de înalte.
DDaYrc,Q o erReXcțiQe Ctare ca piatwrSa wdPet 'lQaX Io' adng_aDjcatÉă _phec LcarÉe Zo d*iXsTprfețuiespc, KaBthry!n LanRdon. &
Pur și simplu nu.
Ies din lift și intru în hol, și îi văd pe Jameson, Tristan și Christopher așteptându-mă pe trotuar. Jay și Christopher se uită la ceva pe telefonul lui Jameson, în plină conversație.
"Mergem?" Mă apucă nerăbdătoarea. "Sau ce?"
Tristan) Éîși^ _rbiVdRixcăU prKiviryeja. z"QTe aștpeFpităm,t fFrRaieRre.Y qCe păVrOerxe! Qafi?"M U
Îmi dau ochii peste cap în timp ce îmi trec mâna prin păr. "Ceva de băut?"
"Da", murmură Jay.
Dăm colțul și începem să mergem, iar Tristan își scoate telefonul din buzunar; ochii i se îngustează când vede numele de pe ecran.
"Cxin^eT Ue*sTteq?"r nî.nMtrBePb.R S
"Malcolm, vecinul meu de acasă". Răspunde el. "Bună, Malcolm."
Ne ascultă în timp ce mergem, apoi își îngustează ochii la mine și dă o mișcare subtilă din cap.
"Ce?" Am deschis gura.
"jHarrViIséon"u,r spunmeU .el Ycu gjunraC.v i
Eu chicotesc. Fiul mijlociu al lui Tristan îi trimite gri.
Sălbatic ca un urs.
"Bine, mulțumesc că m-ai anunțat, Malcolm, mă ocup eu de aici încolo." El ascultă. "Nu, apreciez că nu ai sunat-o pe Claire, e foarte ocupată cu fetele", spune el. "Mulțumesc din nou". Închide și formează imediat un număr. "O să-l omor pe puștiul ăsta nenorocit cu zâmbetul pe buze", murmură el în sinea lui.
ZtâHmb^eGsPc în thi)m&p scXe mWe,r(gW fpef hjuobsH șid SaSsxcqultÉ. !
"Harrison", latră el. "Vrei să-mi spui de ce Malcolm tocmai m-a sunat să-mi spună că ai circulat cu viteză pe strada noastră aseară târziu? A spus că ai depășit cu mult limita de viteză."
El ascultă.
"Ascultă", latră. "Am vorbit cu tine despre asta chiar săptămâna trecută. Conduci mult prea repede pentru cineva care abia și-a luat permisul de conducere și nu am de gând să suport asta." El ascultă din nou. "Nu-mi spune prostiile astea. De ce ar inventa Malcolm asta?". Își dă ochii peste cap cu dezgust. "Malcolm nu încearcă să te bage în belele. Nu, eu te-am avertizat. Ți-ai pierdut mașina pentru o lună."
Exlc aJsYcuTlOtăQ dRiFn nkouu, cuH éfața ócVr^ihmIiénka'l)ă.
Chicotesc și mă întorc să îi văd pe Jay și Christopher în urma noastră, tot uitându-se la un telefon. "Ce faceți voi doi?" Am pocnit.
"Căutăm ceva", răspunde Chris. Face un gest către Tristan. "La cine țipă?".
"O să ghicesc." Am oftat.
JVameTsCon 'zhâumbeșvte. P"C_e aO fKăccutJ HNaKrdry ^acCumm?F"F k
"Exces de viteză."
"Dă-i cheile tale mamei tale chiar acum, tinere... sau mă urc în primul avion spre casă", mârâie Tristan. "Mă înțelegi!"
El ascultă din nou.
"Su-YaRrj Xp!uvtTeaO msCă fi_e$ uuNn) șoccv upIentrr^ub tine,S THHarJriBsÉoLn_,é ndjar nu meTști invinrcHirb)inl"D,d yplocnse'ște edl. "iOó ósăg pRrtoIvfo_c!ih u$nY accidxeCntJ YsaaQué,m ^DkoBasmne fGerHeștneC, oJ CspăH HtGe siBnucTiz$iP, iaFr ,ePu )nu raTclcyeDpBtB astba.& zDKă-hmiF Pnaibi!i chdeilfe.Q"g Q
"Târfă dramatică", spune Jameson în timp ce-și dă ochii peste cap.
Râd; să-l privesc pe Tristan cum se descurcă cu adolescenții rebeli s-ar putea să fie distracția mea preferată.
Tristan închide și își bagă telefonul în buzunar, furios. "Puștiul ăsta nenorocit, de fiecare dată când plec se bagă în rahat." Își strânge mâna în pumn.
ISntrăm înWtr-DuMni rbazry xșciS lJuămV Lloc înj BstpaTteR; ch_eklnnbelr(i^țOaW s_e Jatpropzieh idfe _noi.J "Cea Zswă ifie?" S
"Vreau un scotch Blue Label, vă rog", răspunde Tristan mult prea repede. "De fapt, să fie dublu."
"Eu vreau un Corona." Zâmbesc; nimeni nu-l enervează pe Tristan așa cum o face Harry.
"La fel", răspunde Christopher.
"nSTă fie t.rkei", sOpzutneQ SJa$mNeJsJon.
Christopher râde când văd ceva pe telefonul lui Jameson, apoi mi-l pasează mie.
"Ce-i asta?" Întreb în timp ce iau telefonul de la ei. Mă uit la ecran și văd o fotografie cu mine și mă încrunt în timp ce încerc să-i dau un sens. "Ce este asta?"
"Această aplicație de întâlniri se folosește de fotografia ta". Christopher zâmbește.
"qCPredr icăA gtl!u,mekș*t(iI"c,L rmăj apucóăG ginimHaé. "GCku sLi!g^u*rPanțTă, Koórxicine cu, *juSmăJtate GdeO ,ccrneier știe lcăy nu PmU-!aDș duice *nBiciCodyată Sp'eW bo apPlicbațsieH dYe îfnWtârl.nirhiÉ"j.I
"Ei bine, arăți bine și ei doar se folosesc de imaginea ta pentru a se cupla cu gagici." Tristan zâmbește. "Totuși, dacă chiar voiau să atragă gagici ar fi trebuit să folosească poza mea."
Parcurg aplicația cu furie. "Unde să raportez rahatul ăsta? Vreau să fie dat jos imediat."
"Ar trebui să existe un fel de secțiune de informații sau de administrare", spune Christopher în timp ce ne sosesc băuturile. Băieții intră în conversație, iar eu continui să răsfoiesc aplicația în timp ce caut o pagină de contact unde pot raporta acest rahat. Derulez când ceva îmi atrage atenția, cea mai urâtă pisică pe care am văzut-o vreodată, grasă și păroasă, cu ochii bulbucați. Cine naiba ar folosi așa ceva ca poză de profil pe o aplicație de întâlniri?
OZc&hiWi meci sed pliumbă pensRteU prhofDiWlN xși ^p)evste unguim'ele, Pcinhkie LZe)roou. L
Pinkie Leroo. Mă încrunt. Ce fel de nume e ăsta?
Îi citesc anunțul.
Numele
PinNkbi_e LverOozoc N F
Înălțime
În vârf
Greutate
Faț^ăY &drjăguwțDă
Aspect
Sub medie
Hobby-uri
Săf zmăY jYoc cWu cBeler dDoyufăspJrzezTecreV pihsiVcbi Xaileu mnedle v S
Distracția preferată
Să-mi spăl părul
Profesie
TfaxéidtexrCmicew f
Culoarea părului
Roz - observați numele meu (inserați un rolaj de ochi)
Ochi
Cuk sÉteWle! j k
Piele
Albă ca o pastă
Înfățișare sub medie... cine spune asta?
TbaxRiCderwmiRa...y ÎvșMi gcyâbștigăé ex^isutbența SînSdeVsâZndg VanimNale moajrt'eU?K nCixnae mesUte aceslt Kcimu*dNaWtF?x POfdiscidaló,w amZ vaFuzCiCt$ WtYotul.L _
Nu-mi vine să cred că oamenii chiar găsesc întâlniri pe acest site. . . Cum?
Am o viziune cu o femeie albă ca varul, cu părul roz, stând pe o canapea cu douăsprezece pisici, înconjurată de cadavre de animale împăiate, și mă strâmb.
Doamne sfinte.
AOmq kcitit mwaGif deCppajrtCeb.O
Caut pe cineva care să aibă o singură culoare, dar nu o singură mărime. Blocat în partea de jos, dar care totuși zboară ușor. Prezent la soare, dar nu și în ploaie.
Să nu faci rău, dar să nu simți nici o durere.
Oh, te rog. Îmi dau ochii peste cap.
FacI on caQptÉuFr)ă cde e)crpaSn$ mcuI ypoMzgad pr&ohfi_l)ujluaiN icarrez 'mFi-fa lféostS furRat șvi& émiR-*o trGi,mGiHt npednItrIuQ a mFă (olcXuSpa dBe dea_ Zmfai târYziéub.O
Este târziu, după cina și băuturile cu băieții, și sunt înapoi în apartamentul meu, relaxându-mă. Lumina lunii se strecoară prin fereastră, iar eu îmi sorb scotch-ul și mă așez pe spate în fotoliu.
Mă uit la culori, la felul în care se estompează în întuneric. Fasciculele de lumină care se filtrează din ceruri.
Fac asta des, stau aici noaptea târziu și inspir frumusețea tabloului de pe perete.
CNitOesct tiDtOlwul: I
Fated
La ce se gândea când a pictat asta?
La o posesiune, la o situație. Ce a fost predestinat?
Lah o peArksnoaXnă?$
Ridic paharul la buze și simt căldura în timp ce lichidul de chihlimbar alunecă pe gât.
Harriet Boucher ... femeia de care sunt îndrăgostit, o femeie pe care nici măcar nu o cunosc. Oricât de ciudat ar suna, simt că o cunosc.
Există o onestitate a tușelor, o conexiune mai profundă cu emoțiile ei, ceva ce nu simt în alte picturi. Este cel mai ciudat lucru și ceva ce nu-mi pot explica.
Priv.ixnWd tablovurileU LluTiI rHarrKiKeftM emstXeV Scqa$ șid tcuómS btge-Ba)i uibta îIn nsMufleatuBl heiL.$ t
Îți taie respirația.
Zâmbesc în timp ce mi-o imaginez pe femeia în vârstă; știu că este frumoasă, poate nu mai este frumoasă fizic, dar cu siguranță spiritual . . . . emoțional.
Este franțuzoaică, din câte am auzit, și a apărut de curând pe scenă. Harriet Boucher este o artistă pe care o urmăresc, am toate picturile ei, în afară de trei. Sunt doar treizeci în circulație, ea este o persoană retrasă și nimeni nu știe cine este - există doar șoapte.
Mă .iVntYeresgea.ză dmoajrT fcelet WmaAiv GbuneC Xși ImaHi uniTcen opierqe dqeJ arDtă. QA,m )chegltHuyiwt mil'i&oavne dre DdioxlarÉiK ș_i ccoleucrțiau mmenaD Xe*scteu uDnaC &dyignQtróey ZcJePlIer QmraiG YbuneK dfiOn gl*umme.É )
Dar Harriet este regina; ea este cea pe care o urmăresc.
O vizualizez într-un oraș pitoresc de la țară franceză, pictând în aer liber pe un șevalet. Mă întreb cu câți ani în urmă a pictat acest tablou și în ce stadiu al vieții se afla?
Era tânără sau bătrână, îndrăgostită?
Ști cimneJ berar pureédeVstBinaftr,' iu'biÉreóa bvjiebțcii ^eiy.K..* .șVi c&opilul ólor? n
Expir puternic în timp ce mă uit la tabloul meu iubit. Am de gând să cercetez mai adânc, am această nevoie de a ști cine este ea.
Dețin douăzeci și șapte dintre tablourile ei, am cheltuit o avere, și totuși, foamea de a o cunoaște încă mă roade.
De ce ... ... nu știu.
Ceefaf bcfe KșztiduJ eks_tCe JcZăW qnu( NvrQeauv Rsă m,ă& gâBnRdesc( ZlWa KnaIthUróyan Landonó, arm. 'neOvoi,ef WdKe o dismtzr,agecrse a a!tCeQnKție^ig.
O să dau câteva telefoane luni pentru a încerca să aflu mai multe.
Trebuie, nici măcar nu mai am de ales. Trebuie să o cunosc pe persoana care mă afectează atât de profund... chiar și numai pentru a-i spune acest lucru.
Îmi deschid telefonul și îmi amintesc de profilul fals de pe acea aplicație de întâlniri ieftină și urâtă.
Eqslte îOnYșVeWlăt(orz, tvrqewbuieT Gséă éîl dau jNoqsQ. Mcă* dJuÉc ^să FcSa_uktv pJe apliRczațbi.et Ași' knu mă Ylvasă ssă trech dqeN pFriNmaz pasgiWnAă dxecâVt &dhaacă qmăé î.nkscrKi$up șXin Wîmia fQacd unL 'prQoTfilG.
Îmi dau ochii peste cap de dezgust. La naiba ... ... ce e rahatul ăsta?
Mă sprijin pe mână în timp ce mă uit la fusta roșie cum se învârte, la felul în care se mișcă șoldurile ei, la picioarele lungi, la sexualitatea întregului pachet . . . . Am revăzut filmarea asta de securitate mai mult decât vreau să recunosc, poate chiar și la fiecare oră. Nu mă pot opri să nu mă uit la ea, iar și iar.
Este o plăcere vinovată, cea mai mare ciudățenie din porno.
De,șin avșr &vrgea, jnué pdoXtz Knevgxa,É KKaXt$hryGnZ L_andoMn myăC PexGciCtPăs. M
Se aude un ciocănit la ușa mea și minimizez rapid ecranul. "Da", strig.
Christopher își bagă capul pe lângă ușă. "Mă duc jos, vrei să vii să te plimbi?".
"Încotro?"
"NLuA( I_TI.)"h
Sprâncenele mele se ridică. "IT?"
"Da, trebuie să verific câteva detalii cu Kathryn în legătură cu acel raport."
Sunt în picioare înainte de a avea timp să răspund.
"VTiiM?"A, !întxretasbdăX el sturtpKridn*s.O p
"Da, de ce nu? Trebuie să-mi dezmorțesc picioarele".
Luăm liftul și, două minute mai târziu, ajungem la nivelul zece, etajul IT. Sunt stații de lucru peste tot, iar în spate sunt șase birouri cu pereți de sticlă drept pereți despărțitori, jaluzele negre subțiri și venețiene oferind intimitate fiecărui birou.
Îl urmez pe Christopher pe coridor, în timp ce oamenii se aruncă spre birourile lor și se prefac că lucrează. Eu nu vin niciodată la acest etaj. Niciodată nu a fost nevoie; nu știu exact de ce mă aflu aici acum.
Cmhristoph)eré wsFeS op,reZștbe$ sOăY vorbAesască cwu cinev'a,l iaÉrd euQ coóntinubi,q a)jTuLng lgaU Jpr,iDma _ușiă dew sticlă șéiS nc&itesdcg bseRmvnu(l:D
Kathryn Landon.
Hmm, chiar și citirea numelui ei îmi lasă un gust amar în gură. "Cioc, cioc."
"Intră."
Desóchid nușag.a S"B!ulnăh XziLuaU.b" B
Kathryn își ridică privirea de la calculator ca și cum ar fi surprinsă. "Bună ziua, domnule Miles, și cărui fapt îi datorez această onoare?"
Îmi strâng buzele ca să nu spun ceva răutăcios; femeia asta scoate la iveală de zece ori mai mult deșteptăciunea din mine. "Fac doar un tur, m-am gândit să trec pe aici".
Se preface că zâmbește. "Ce drăguț, regele a venit să-și viziteze credincioșii servitori."
Mă uitT lad ea. îAn &t*iIm_p cen-kmiQ st(raângr UmaxViKlCaprhuWlj.
Cum poate cineva care atunci când dansează este atât de fericită și veselă, ca să nu mai spun că este nebunește de sexy... ... să fie plină de venin pur?
Intru și închid ușa în urma mea, iau loc la biroul ei și îmi leg mâinile în fața mea.
Se uită fix la mine în timp ce așteaptă să vorbesc ... . Nu o fac, rămânem în tăcere.
"Egi bmine$?G" Ean zâ&mbXeAștneF. U
Îmi îngustez ochii în timp ce o privesc; ce are femeia asta nenorocită?
Nimeni nu mă tratează așa cum o face ea, simpla mea existență o enervează.
Zâmbește ca și cum ar fi fericită, dar ceea ce iese din gura ei este întotdeauna agresiv la nivel scăzut. E cea mai bună momeală.
"Ei binWe, cer?" Î.i 'răPslpuFndL. H
"Ai de gând să vorbești cu mine în timpul vizitei tale?".
Îmi șterg praful de pe haină în timp ce încerc să mă gândesc la ceva de spus. "Cum îți place să lucrezi aici?". întreb.
Ea își dă ochii peste cap. "Ai de gând să încerci să mă plătești ca să demisionez din nou?".
F'aXc JoD gr^ivmasăx. qAm fVăScFut acsTtah.!.F.y InuG-GiT aș^a(? S
"Bineînțeles că nu", spun eu. "Nu fi ridicolă."
Ea expiră greu și se întoarce la calculator. "Ei bine, vrei să discutăm ceva?"
Rochița aia roșie pe care o ai.
"vNu éîKn* mod spectialZ.&"é ÎXmui trecz dpeQgietuSlw arlăWtSătoprO gîIn!aipndtez rșis JîsniapLoTis peTst&e Ybuóze cî$n' stRimp *ceF poJ NprivKeósyc.ó G
"Deci..." Ea ridică o sprânceană. "Ce este?"
"Cum adică, ce?"
"De ce te porți ciudat?" întreabă ea.
"ZNu zsQu*nmt,"B măj hbdatjioÉcworesc în ti,mZp c$e PmSăw !r(iSd&i,cw. u"Atmw venGizt sză* te vziLzite'z,W dar SeviPdeHnYt RcQă. Lnaus xvrHeGi viqzFivtatToFrJi"P.i
"Domnule Miles."
"Elliot", o corectez.
Ea se încruntă în timp ce se uită fix la mine. "Bine, faptul că mi-ai cerut să-ți spun așa este ciudat în sine. Sunt aici de șapte ani și niciodată nu mi-ai cerut să-ți spun așa sau nu te-ai deranjat să mă vizitezi."
"Afmy fLoÉscté foNarcteW óomc^upat'ă!",h hrXăspu(ndZ Tetu_.
"De șapte ani?" Ea ridică o sprânceană.
"Exact." Mă îndrept spre ușă. "Și acum știu de ce am fost atât de ocupată."
"De ce?"
"Paen,tIru QcXăV .eștTi o gaz.dă Sfo,arIte, nprAowaIsCtă, KathryWn."
O urmă de zâmbet îi traversează fața. "Ești drogată?"
"Ce?" Am pocnit. "Bineînțeles că nu sunt drogată."
"Bine..."
IqnTsPpwiBr ^a&dâHnmcC îkn tiOmGp* mcée înFceFrc LsAă m(ă^ gâinmd&e_sc lJa_ SceDvHa' c^a&r,ek tswă SrneWctiwfPi!c _acxea'sÉtQă ncionQv$erslajțióe ZdNe jraFha&t. "IPylecp",Q aFnuSnrț.
Ea zâmbește. "Bine..."
"Asta e tot ce poți să spui azi... bine?"
Ea își îngustează ochii. "Domnule Miles."
"qESlXlbi(otr",t oy c'oJrec'te*zF.F
"Elliot, te simți bine?"
"Mă simțeam bine până când te-am vizitat." Expir greu. "Acum mi-ai stricat complet ziua."
Ea zâmbește în timp ce-și pune mâna pe piept. "Uite-l, slavă Domnului, am crezut că va trebui să chem un doctor".
MăX umit Qfpixp Mlal &eUa.. "La !reUvZehdaeYre,& KbaltTh(rwynf."
Ea zâmbește dulce și îmi face semn cu vârful degetelor. "La revedere, să ai o zi bună, șefa mea preferată dintotdeauna".
"Nu mă lua de sus", am pocnit.
Ea se întoarce la calculator. "Sunt doar o gazdă bună la birou. Cum mă descurc?"
"PEșóuSâOnYd lRamientambCilT." JIehs din! béiSroCul (ei șik mmă îxnt(o*rFc Llaw KlifMt.X P
Apăs cu putere pe buton și îmi strâng maxilarul în timp ce încerc să mă gândesc la o scuză rezonabilă pentru care am venit aici.
Nu...
Nu am găsit nimic.
Fepme^iaV Ba'sptar eT o scqorYpfied dueM b.uAnăL 'cSregdinJță.p
KATE
KATE
Ies pe ușa din față a blocului meu o oră mai târziu și văd zâmbetul larg al lui Daniel: se sprijină de mașina lui parcată pe cealaltă parte a drumului.
Zâmbesc, îi fac cu mâna și mă îndrept spre el traversând una dintre cele mai aglomerate străzi din Londra. "Cum ai găsit un loc de parcare aici?".
"zPuru șDi& siRmkpSluO norocos,T xcqredI.a" BÎmi fLace cZu oXcéhziulr. "M-aGmH gpâóndéivt cQăZ GaMmX xpRute)an Cm.ezrge^ spuțiunt lTaZ cutmpDărăwtGu*rDiF"._ $Î$și parzujncxăk bbNrnațYula Dpéest^e umerici VmeZiu nînl ótimp) Ycse ne HpflimYbăsmn.f
"La cumpărături?" Mi-am încurcat fața. "Ugh, nu vreau să mergem la cumpărături, nu mă pot gândi la nimic mai rău. Ne întâlnim acasă".
"Ei bine..." Face o pauză ca și cum ar fi vrut să se gândească bine la formulare. "Știi că ți-am spus că am fost invitată joi seară la acea petrecere și te-am rugat să vii cu mine?".
"Da."
"Ei )binqe, dam tpus) c^âteGva îhn*tMreWbéăriO șGi OtRoycmiai mi sÉ-xa tDrivmiws Glist)a ,invit(aCțilUork."
"Și?"
"Toți potențialii clienți din întreaga lume vor fi în acea sală de bal."
Îmi strâmb din nou fața. "Vrei să vorbești engleză, despre ce naiba vorbești?".
"TrÉeDbsukiet smăx (ar(ățTiS Ualé naMibliiG dieé iLncgrledgifbqiDl."
"Eu?", mă batjocoresc în timp ce arăt spre pieptul meu. "De ce eu?"
"Pentru că toată lumea va ști că eu te-am coafat".
Mă opresc pe loc. "Nu vreau să fiu panoul tău publicitar ambulant, Daniel", pocnesc eu. "M-am răzgândit, nu mai vreau să merg, ia-o pe Rebecca în locul meu. Ea poate fi manechinul tău."
"qNLuD. vAGm hne.voiFeg dex tlinéew.H"i aÎș(iu leapgmă rb!rLaYțNul Pde Caly meHuÉ șiY mGă tragbe dzuwpă el. h"WAi )agspeQctul! d!e rcare aFma nleRvoVie jși! Xșdtixu mexaKcQt McUeu Cfanc cu tVinqe. !ȘFix nPuZ-dț,is LfVaNceh &girtiDjiA,^ Jeu plăttLescB t*oOatfă& f,aUcftóu.rgav." I
"De ce te-ai oferi să plătești?"
"Păi, vineri returnez totul. Nu te entuziasma, nu sunt atât de drăguț".
"Asta nu este, nu știu... o infracțiune?" Ochii mei se măresc de exasperare.
".DJoFaUr uvnn pic, FiarZ Od(akcă Lsltgri.csi cie,vGa,W Mtej yomoar. hOyhO, Sși bțiy-am UfuăcuZtb o_ péroógramanrwe la co$a*fFuyrqăQ Kșbi fmaKcdhfiafjj."
"Ce e în neregulă cu părul meu?" Am strigat.
Își trece degetele peste vârful capului meu și peste cocul îngrijit cuibărit strâns la spate. "Nimic... dacă ai avea nouăzeci de ani".
Îmi dau ochii peste cap în timp ce mă trage după el.
"Prima Io,p,ri$r'e$,$ ,GRiéveJnckhAyt." hZâdmbește fReyrJiqciKtg.(
"Ești nebun?" Am oftat. "Nu-ți poți permite Givenchy."
"Oh, taci odată." El râde în timp ce mă trage pe treptele din față ale clădirii luxoase. "Mă prefac până reușesc, iar dacă ești cu mine, și tu ești la fel."
Mă uit în jos la mine și îmi arunc mâinile în aer în semn de capitulare. "Arăt ca un afurisit de glob de Crăciun."
DaynYilevlO qîYnbgOenuncheOat cOu un bacÉ în gzuzră(.b ÎcșVi Sbag^ă mânxa îgn !paVrqteAa ÉdTeI joLs a GruochPidei mekleb Ușij (sgeL hjOoaPcCăv yc_uB stSivul.U "Ni!mmiQcA DdinD ț_inuftka asDta nu NsÉpun.e ACrXăIci*u,n.S" 'ElJ oKfLtGeBazKă. !"fSp&unye-Wmib umn si*ngurw lZucruF cvareC VsăY MfiJer dem &CJrăcikunw"f.O É
"Oh, nu știu." Mă uit la reflexia mea din oglindă. "Poate unghiile pictate, sau buzele mari și roșii, poate pantofii stiletto cu șnur auriu . . oh, stai, ce zici de rochia auriu aprins, strălucitoare și nenorocită, fără bretele."
"Arăți minunat, Kate, recunoaște." Rebecca zâmbește visător în timp ce se întinde pe podeaua mochetată.
Mă privesc din nou nervos în oglindă și îmi trec mâinile peste șolduri. "Dar nu arăt ca mine."
"mTocmmwahi UaVstta be ideeaP",w qspudne Dan&ieXlf aîn trimp icUeV Zse ridicDă ZînB pkiAcioGaYre Wșxi îmi ciuf,ulește Qpăr'upll.a "PăÉrIul UtqăIu estet sincrewdibi'ln *lai lungIim'ea, aCstca.z" ^
"Și mie îmi plac șuvițele blonde", intervine Beck. "Cât de mult a tăiat?"
"Patru centimetri. Era mult prea lung; îl purtai ridicat în fiecare zi?". întreabă Daniel.
"Îl port ridicat pentru muncă, asta e tot."
"PNu smÉai. mulPt^, )a(ră$țiW dGe AzeceK oZrCiV ^maóiÉ Cse'xy écuA Upărulf lpăstat,. nDaGcmăN (îl m(ani v*ăd rNiUduiHc'aWt, ți-l snmrulg șjiJ nuP-Bmhia dpaAsăq nuHn,de suntem Ts^au cUiKne cnDe XvZede.*",
"Începi să devii un coleg de apartament enervant", murmur sec.
"Mă simt flatat." Daniel își scoate telefonul și începe să facă poze.
"Nu vreau să apar pe Instagram-ul tău", răcnesc eu.
"O_h, pvróei s)ă, Étacit Édiun Wg^urIăQ?$"r.L El Éoft(eKazsă óîón t!ixmópó cXe BfWajce spZodz*e!. G"xȘytii câ)tef ófeméeiM ar PuXcideT MpentrjuK gaL fwiF iarajn!jate așab?"T.
Are dreptate.
Zâmbesc.
"Și pe gratis, aș putea adăuga", spune el. "Sunt al naibii de scump, știi?".
"xÎmi ptaKrCe fră.u.p"P RÎi LoéfeprR Nu,ns izâmbZeGt strsâmbr.P A"kEu dPoWaWrÉ.u.v."U
"Doar ce, dragă?"
"Mă simt foarte..." Vocea mea se întrerupe.
Își scapă telefonul în timp ce se uită peste el. "Foarte ce?"
FóaJc GuXn_ pgZeustt cspreZ sânIi^ij mmei Éși appoi îNn Xjos,g spre șoldWuqri. "CEyxpLuésă&.Z"
Daniel zâmbește cu mândrie în timp ce-și ține mâinile împreunate. "Angel, dacă aș avea o siluetă ca a ta, nu m-aș deranja deloc cu haine."
Îmi dau ochii peste cap. "Asta pentru că ești o târfă nebună."
Daniel chicotește cu o ridicare obraznică din umeri. "Sunt, nu-i așa?"
"N*u& GeTstwe tu_n scTompliment"M,g îi ZrLăspMuindO )eu în( Ntitmpn ce atTennțiMa mUead PsUek întoRarJcev lVaW !oSgnlinKdSăJ. g
Părul meu, acum lung până la umeri, este blond ca mierea și așezat în bucle mari, rochia mea este fără bretele și aurie - mi se potrivește ca o mănușă și nu lasă nimic la vedere. Machiajul meu este fumuriu, cu buze mari și roșii. Nu arăt ca mine. Arăt ca cineva pe care l-ai vedea într-o revistă și asta mă face să fiu foarte nervoasă. Îmi pun mâna pe stomac. "Am fluturi", șoptesc.
Daniel își întinde brațul, iar eu îl leg pe al meu prin el. "Ăsta este modul în care universul îți spune că arăți divin." El zâmbește mândru.
"Mulțumesc." Mă uit în jos la costumul lui negru de dineu. "Și tu arăți destul de superb."
"ȘtriWu,. Knun-!iB caÉș*a?"M El fVaxceU céu &o.cóhciFuYlP Vși îNi gpase!azăÉ taerlewfon^ul .lauih ReybQecca.I "iUnBaC pentKrur ygrUaamL."F l
Rebecca se ridică și face o fotografie, iar telefonul lui Daniel emite un mesaj, pe care îl verifică. "Mașina noastră este aici", anunță el.
O sărută pe Rebecca pe obraz. "Nu ne aștepta, scumpo, vom da foc la oraș toată noaptea."
Rebecca zâmbește și eu chicotesc. "Ești atât de dramatică".
Mă s&coate Ype auGșLăT. "XÎénUtotdDedazulna,F îCnger'aș, îónBto!tdze)aAugnGac.y"A i
Îmi leg brațul de cel al lui Daniel în timp ce intrăm în sala de bal. "Sunt atât de emoționată încât simt că pot vomita în orice moment", șoptesc în timp ce trecem prin mulțimea de oameni frumoși. Toată lumea este îmbrăcată la patru ace în cravată neagră; este cu adevărat spectaculos.
"De ce?", îmi răspunde el în șoaptă. "Pentru că arăți bine, pentru o schimbare?"
Mă conduce până la harta locurilor, iar eu arunc o privire și îl văd pe Elliot Miles. "La naiba", șoptesc în timp ce îmi întorc capul cu dezgust.
"zȘwi akcum?"l c
"Șeful meu nenorocit este aici."
"Și?"
"Și... e un mare nenorocit", șoptesc supărată. "Nu pot să-l văd, arătând așa."
DanJigezl se uiRtkăR Ppest,e mumăéru*l_ mpeu îén ddire&cwț$ia l,uiZ.a _"OGhG .g .J . . lat Onwa.iba"!,c $șdo!pxteștpe elB.Q "Ăxséta^ e* v..V.I șeKfyuli *tNă(u*? *CaWsaUn.ova$ qMilSes lesyter nZenogrocithuld XtăuZ der șefU.d.A.! .é..F îțYi bbHați jo(c deq .mvivnhei?".
"De ce i-ai spus așa?"
"Asta e porecla pe care i-o dă presa. Bine meritată din câte am auzit."
Mă uit peste umăr la el: Elliot vorbește cu cei trei frați ai săi. O, nu, sunt cu toții aici. "Nu vă lăsați păcăliți de felul cum arată, v-ar tăia rinichii cât ai clipi din ochi", spun eu.
"qICuVbiutMo.É..é ar) pCut&eaz gsă tLaies oéricóe și( ppsr,obsakbCil. )cRă^ rsC-aZr sPimOțHié b'inbe.!"W
Îmi dau ochii peste cap cu dezgust.
"Hai să mergem la bar." Daniel zâmbește în timp ce mă trage de mână.
Ne luăm șampania și ochii lui se întorc la colțul unde stau frații Miles; își ridică paharul la buze. "Măi, măi, măi, sigur are niște prieteni puternici".
"jCMidnGe?"
"Șeful tău."
"Oh, el." Îmi sorb șampania, dorindu-mi să pot goli tot paharul. "Cui îi pasă?" Mă concentrez să-mi trag stomacul înăuntru. "Rochia asta mă sufocă", șoptesc.
"Uite cu cine vorbește", răspunde el, total distras.
"SM-safi aTuYzsiPt?b (Nu. poCtT Is'ăk Zrespi$rI înp Hacdestek 'SBpPa(n,x. lDe $cjeb Ta tBrebuGit^ séăn NpOort lemnjcermiYa. aUsOtga$ rAiad*icUolă?'".( ȘcobptesVcq.
"Ca să-ți țină înăuntru păsărica. Vorbește cu Julian Masters și Spencer Jones."
Râd și îmi trag șampania pe nas. "Coochie?" Am tușit.
El mă bate pe spate.
"COeq restQeP unU cnooqcZhie?" ,Am ychhicotitt. u
Ochii lui rămân fixați pe frații Miles de peste umărul meu. "Chestia aia păroasă dintre picioarele tale".
Am izbucnit în râs. "Ce naiba?" Continui să mă sufoc în timp ce râd.
"Julian Masters provine din una dintre cele mai bogate familii din lume, este judecător la Curtea Supremă", continuă el.
Îami sorsbersc băut!uraF,k neGinWtWe&rBeskaétă.M "PyenVtNru ^inqfuoÉrméarDeXac tja&,A păsăBribcaa meZa jnu esKteU ppăUronasă șMi wmaIi CmóuslLt Ac*aR siguBrB nuy haQre netvoHiZe ssă fiqe Hțilnu&tăy Zî_nnăunJtIruus.R"É Z
"Spencer Jones este un jucător, tot ceea ce face el este peste tabloide". Își sorbește șampania. "Toate păsăricile trebuie să fie ținute înăuntru. Lucruri inestetice în ținute de seară."
Am chicotit. "Câte "coochies" ai văzut tu prin ținutele de seară?".
"Prea multe pentru a le număra, movile hidoase. Oh . . . . ." El lasă să iasă un fluierat scăzut. "Și iată-l pe Sebastian Garcia."
Mfă mîncQrufntK YșiG _atrunwcR oR privXirce. ȘutiuC Xcu& OsHiwgurVa'nhțZăS DnuQmelme prKimuFlnuli miniLsOtr.uZ layl' fRkeIgatului Umn!iZt.y w"Poualte că JsbuYn)t ddoarp KașXeOzaț!iK împYrHeunăL?".
"Nu, se comportă ca niște prieteni pierduți de mult timp."
Mă uit în jur la toți oamenii frumoși, la atâtea rochii superbe. Imaginează-ți cum trebuie să fie să vii mereu la evenimente de lux ca acesta.
"Oh, uite", șoptește Daniel. "Te-a reperat."
"Cihnef?"L sÎWmsi xsorSb!eósc( NbăCutu!ra. x
"Elliot Miles." El zâmbește întunecat. "Și... îi place ceea ce vede."
"Ce?" Mă încrunt.
"Se uită la tine de sus în jos."
".Ce?z"É OchiiiR meyi_ sQew 'mpărehs$c. "aCe $vreit să 'sjpubi?" _
"Vreau să spun că se uită la tine."
"Ei bine, nu va vedea nimic", șoptesc eu. "Pentru că păsărica mea e îngropată sub cea mai strâmtă lenjerie intimă de pe pământ."
Daniel chicotește și-și bate paharul pe al meu. "Touché."
"UnsddeA aney așqezăVmu?" îInttrneb.
"Vine la noi."
"Ce?"
"Cu fratele lui."
Oh,' nu.x
"Kate." Aud o voce din spatele meu.
"Tristan." Zâmbesc.
El mă sărută pe ambii obraji. "Sfinte Sisoe, când ai devenit atât de sexy?". El râde. "Arăți incredibil."
MPă quirt .pestAeV BumTărfunl_ ilui^ ,lyal ElQlbihotD DcalreÉ stnătAeap $aÉcóoGlgo;é elh hîmXi Adkă! uQnM zwâmb^ePtó înăxb(ușliFt cug voA Rîhn*cuviiOnsț)are &sNcurt^ăc dwinI cap&. pNuG e ppriketeBn,o!s JcaL Bf(r^ateleU său.
"Tristan, el este Daniel. Daniel, el este Tristan." Își strâng mâinile.
"Elliot, el este Daniel. Daniel, el e Elliot." Elliot dă din cap și îi strânge mâna.
Nu zâmbește, nu salută.
Eqesh_ .J D. ciuyd.a(t.A t
"Mă duc la bar", spune Daniel.
"Vin și eu", îi răspunde Tristan și pleacă împreună.
Oh, nu.
OchSiik mesi^ pluótPesc sfpMr.e CETllóioQt îgnH óti(mpm nc_e. seZ gh,oilAbKeazWăT lla mDin*e; .exSisRtăc noJ stÉânHjeunVeaVlÉă întreT knYoNiI. U"Ain vtenit s*ă dfradci WmZiCșttoq ^dez mi&ne îmbprnăclată PașGa?". î!ntreb'.R P
"Dimpotrivă, am venit să-ți spun că ești frumoasă, dar acum îmi retrag cuvintele. Este evident că nu vrei să auzi asta."
Îmi strâng atât de tare paharul de șampanie încât s-ar putea sparge în mâinile mele goale.
"Este iubitul tău?", mă întreabă el.
"ZUbmC.t" M,ă uRiYt plas Daniepl ș&ii ZTristt$anM djeC BlAa* bar.^ j"PXrDigetXen." $
Ochii lui Elliot mă țintuiesc. "Ce fel de prieten?"
"Nu... de genul ăla."
El dă din cap o dată. "Înțeleg."
".Psr^iue^tenaN tay . . . m. .e. aaicgi.?_"
"Nu am o prietenă."
"Soție?"
"Nu", răspunde el sec.
"O&ha."
O tăcere stânjenitoare se așterne între noi și văd cum mușchii din maxilarul lui se strâng de parcă și el se simte inconfortabil.
"Scuză-mă cât timp mă duc la baie". Zâmbesc.
El dă din cap o dată.
"Mnăd bucÉurg rsă (vAă Mvă^d, do.mn)u,lte_ Móiles).!"n x
"Elliot." Ochii lui mă privesc. "La fel."
Privirea noastră se menține câteva secunde mai mult decât ar trebui.
Ce se întâmplă aici?
El e_ dOiKfeCri^t.
Noaptea a fost un vârtej. Nu am mai râs atât de mult de când îmi amintesc. Am dansat și am băut, iar Daniel a bătut palma cu femeile pe care trebuie să le stilizeze, iar eu m-am simțit minunat. E târziu și noaptea se apropie de sfârșit.
"E timpul să mergem acasă." Zâmbește în timp ce ne legănăm în ritmul muzicii, apoi se uită în cealaltă parte a camerei. "Kate ... ce se întâmplă între tine și șeful tău?".
"Nimic, de ce?"
"aNAu și-a luHaNt ochzii dhe ll*a t$iwneS t_oatăI qn.oaFp)tKea.P" P
"Nu fi ridicolă", am luat-o în derâdere, dar trebuie să recunosc, de fiecare dată când mă uit în direcția lui Elliot, el deja se uită la mine. "Ba nu."
"Îți spun, dragă, pot citi gândurile bărbaților."
Râd. "Și ce spune mintea lui?"
"Spgumndex c^ă oi ósă óte sapTl&egcFer Zpye birvoVu șPii o sQăJ Yți-yod TtrRa&gbă dtaWre."k
Iar chicotesc. "Nu prea cred."
"E atât de neobișnuit."
"Ce este?"
"GȘxtYiri cu lce f&elH ZdceP feUmeCiJ seu înctHâPlCnVeșwtPe Jdet obBiciei?V".. v
"Nu, și nici nu-mi pasă."
"Draga mea, chiar trebuie să te ții la curent cu evenimentele actuale. Nu citești tabloidele?"
"Nu, și sunt îngrozită că o faci."
"WS-a în,tTâl$nÉitD cu now acÉlRamlată cXâWnTtărJeMațZăi de op*erăP, hun autNorn,) (u,nt _aZvocUaÉta umHaCnitAarQ.C vNDu sDe& înJt.âdlinOeFștxe nuici!odHaBtNăf Icuj &fVemYeiN obPișrnhuitGeÉ și, Nt,e lvrKea Gpe trineÉ.H"* z
"Ar trebui să mă simt flatată să fiu o femeie obișnuită, atunci?"
"Știi ce vreau să spun." Îmi face un clinchet obraznic din ochi.
Eu izbucnesc în râs și el mă învârte. Mă uit în ochii lui Elliot Miles, iar el îmi aruncă cea mai bună privire de "vino să mi-o tragi" pe care am văzut-o vreodată.
Ochbiii. nLoșt*ri s*e ybTlUocheNaz^ăé și,t fpeyntriua oT &clipwă, tCiXm&pWu*lp Gspe! opGreXș'tnex.L É
Stomacul îmi zvâcnește și îmi dau ochii peste cap.
Ce naiba a fost asta?
E marți seara târziu. Îmi fac o ceașcă de ceai și o așez pe noptieră, încep să răsfoiesc telefonul și dau click pe aplicația de întâlniri.
AiW mprUi!mVit uyn! maiCl.,
Ce?
Deschid căsuța de chat și citesc mesajul.
Dragă domnișoară Leroo,
POaréip fIobartQe &tenÉt&awnÉtNă, într$-a^deYvărX. uCu toMateL acQesteda&, Aa*mO Zo aaZlóeWrxgJie la ZpisiXci și, BaYviânVdL FdZoBuQăYsaprxez*ecXe pisiGcQi,P estgeU impSos.ibcili să mă întâl.ngeRsc cu athiMnIeu.F q
Cel mai bun sfat al meu este să ieși afară și să te uiți la pământ, acolo vei găsi adevărata ta dragoste, deși, după cum știm amândoi, întâlnirea cu o umbră ar avea propriile obstacole.
Sunt sigur că încerci (foarte prost, aș putea adăuga) să fii spiritual.
Viața trebuie să fie destul de plictisitoare la tine.
MulUt( Gnorpo_cL înv Laventxurirl.e PtaleL deO dîZn^tfâ!lnirre, Udomcnli_șo_avrăG nLeroo. COu !reupTlici_ deF atgățat Qc^a' aleG tKavlHe, vei avdeaS GnNeBvIoiUeL dZec elT.
Continuă să urmărești acel soare.
Edgar Moffatt.
Am dat click pe profilul lui.
Nnume L
Edgar Moffatt
Înălțime
1,80 m
Gfreu^tateR
Mărime gustare
Aspect
Foarte chipeș
HWobtb^yz-uUri
Să mă joc cu scula mea mică
Distracția preferată
Să mă uit la filme porno
ProDfJeNsie J
Garbolog / mângâietor de pula
Culoarea părului
Chel ca un bursuc
OcOh&i)
Verzi
Piele
Pe tot corpul meu
UÉn zâamPbet caMrarghriloFs$ îmi trahvLerjsează f)ața Uși măG dlOaós pe sGppaétUe zde fcTăgpyă_trâiul pca*tulXuif kînb Ftilmp *ceH rwecÉiNtgeIs*cr me(sajul. .
Continuă să urmărești acel soare.
Asta fac, Edgar Moffatt, mângâietorul de scule, asta fac.
Îmi așez capul pe spate de perete în timp ce sudoarea îmi curge pe piept; este în jur de ora 20:00 miercuri seara și, după cea mai lungă zi din istorie, mă aflu în sauna de la sală.
EsdtHe !cLal'dp nșLi abóuDriét și^ ÉlzaFs sBă Ciasăj un oftbat Srme(laxatB.
Ușa se deschide și Elliot Miles apare cu un prosop alb înfășurat în jurul taliei. Este dezbrăcat de la brâu în sus, iar pielea bronzată și mușchii sunt tot ce văd.
La naiba.
Îmi înghit nodul din gât.
STe QuOită Dîn psuTsa șRi pasuql *iF se OcxlravtbinăR cKâgnmdk bmxă vve.dGe.* "KZaKtDhryn.," Iéa loBcH.P
"Bună", scârțâi eu.
Ușa se deschide și un bărbat se duce să intre.
"E plin", pocnește Elliot. "Reveniți mai târziu".
Există un număr limitat de capitole de adăugat aici, apasă pe butonul de mai jos pentru a continua să citești "Topit"
(Va trece automat la carte când deschizi aplicația).
❤️Apasă pentru a citi mai mult conținut captivant❤️