Îndrăgostindu-se de inamic

Chapter One

The body lay in perfect repose on the Victorian fainting couch, looking more like a sleeping beauty than a victim. Detective Sarah Chen had seen enough death in her ten years with the Metropolitan Police's Special Cases Unit to know that natural death never looked this peaceful. Something was very, very wrong.

        'No signs of struggle, no marks on the body, and yet...' She leaned closer, studying the victim's face. Charlotte Mills, aged 28, was found by her roommate this morning, apparently having passed away in her sleep. Her expression was serene, almost blissful, but her eyes - those were what caught Sarah's attention. Behind the closed lids, her eyes were moving rapidly, as if still deep in REM sleep.

        "You see it too, don't you?" The voice came from behind her, rich and cultured with a slight Irish lilt. "She's still dreaming."

        Sarah turned to find a tall man in an impeccably tailored charcoal suit standing in the doorway. He hadn't been there a moment ago, she was certain of it. His dark hair was streaked with silver at the temples, and his eyes were an unusual shade of amber that seemed to shift color in the light.

        "This is a closed crime scene," she said firmly, her hand instinctively moving toward her weapon. "How did you get in here?"

        He smiled, but it didn't reach those strange eyes. "Dr. Marcus Thorne," he said, pulling out a card that somehow both looked official and seemed to shimmer slightly. "I'm a consulting specialist with the Department's new Oneiric Phenomena Division."

        "The what division?" Sarah frowned, taking the card. The moment her fingers touched it, she felt a slight electric tingle, and the letters seemed to rearrange themselves before her eyes.

        "Dreams, Detective Chen. We investigate crimes involving dreams." He moved into the room with fluid grace, his attention fixed on the victim. "And this is the third one this month."

        Sarah's mind raced. There had been two other deaths recently - both young women, both found peacefully dead in their sleep. She'd seen the reports but hadn't made the connection until now. "How do you know about those cases?"

        "Because I've been tracking the killer for quite some time." Thorne knelt beside the body, his eyes now definitely more gold than amber. "He's what we call a Dream Collector - someone who has learned to enter and steal dreams. But this one has developed a taste for more than just dreams. He's taking souls."

        Under normal circumstances, Sarah would have dismissed such talk as nonsense. But there was something about the scene, about the victim's still-moving eyes, about Thorne himself, that made the impossible seem suddenly plausible.

        "If you're tracking him," she said carefully, "why haven't you caught him?"

        Thorne's expression darkened. "Because he only appears in dreams. The physical world is my domain, but his... his is the realm of sleep. To catch him, we need someone who can walk between both worlds." He turned those unsettling eyes on her. "Someone like you."

        "Me?" Sarah almost laughed, but the sound died in her throat as memories she'd long suppressed began to surface. The dreams that felt too real, the nights she'd awakened to find objects moved in her room, the way she sometimes knew things she couldn't possibly know...

        "You've always known you were different, haven't you, Detective?" Thorne's voice was gentle now. "The dreams that come true, the hunches that turn out to be right, the way you can sometimes see how people died just by touching objects they owned..."

        Sarah took an involuntary step back. "How do you know about that?"

        "Because I've been looking for someone like you. A Natural - someone born with the ability to cross the threshold between waking and dreaming." He gestured to the victim. "Charlotte here won't be his last. There will be others, and their souls will remain trapped in an eternal dream unless we stop him."

        Just then, the victim's hand twitched, her fingers moving as if writing something. Sarah moved closer, watching as invisible words were traced in the air. Thorne pulled out what looked like an antique monocle and held it up. Through its lens, golden letters shimmered in the air where Charlotte's fingers moved.

        "Help me," Thorne read aloud. "He's coming for the others."

        Sarah felt a chill run down her spine. She looked at the victim's peaceful face, at those restlessly moving eyes, and made a decision that would change her life forever.

        "Tell me what I need to do."

        Thorne's smile was grim. "First, you need to learn to control your abilities. Then..." he held up the monocle, through which Sarah could now see strange symbols glowing all around the room, "you need to learn to hunt in dreams."

        Outside the Victorian townhouse, storm clouds gathered, and Sarah Chen, homicide detective and newly discovered dream walker, took her first step into a world where nightmares were real, and death was just another kind of sleep.

Chapter Two

The basement of the Natural History Museum was the last place Sarah expected to find the headquarters of a secret dream investigation unit. Yet here she was, following Thorne through a maze of storage rooms filled with artifacts that seemed to pulse with their own inner light.

        "The mundane world only sees what it expects to see," Thorne explained, using an ornate key to unlock a heavy wooden door marked 'Private Collection.' "To them, this is just museum storage. To us, it's the largest collection of dream artifacts in the Western Hemisphere."

        The room beyond defied physics. It stretched impossibly far, filled with glass cases containing everything from ancient masks to modern-looking devices. Floating orbs of soft light illuminated collections of bottled dreams - actual dreams, swirling like liquid mercury behind glass.

        "Your badge, Detective," Thorne held out his hand. Sarah hesitated before handing over her police credentials. He placed it on a strange device that looked like a Victorian music box crossed with a computer. When he returned the badge, it felt different - heavier, somehow more real.

        "Now you'll be able to access both worlds officially," he said. "Look at it again."

        The badge had changed. Alongside her regular police credentials, new text had appeared: 'Special Inspector, Oneiric Investigations Division.' The letters seemed to shift between English and something older, something that made her eyes water if she looked too long.

        "Before we can hunt the Dream Collector, you need to understand what you're dealing with." Thorne led her to a case containing what looked like a normal pillow. "Touch it."

        Sarah reached out hesitantly. The moment her fingers made contact, the world tilted. She was suddenly standing in someone else's dream - a sunny beach, but the sky was green and the sand whispered secrets. She jerked her hand back, gasping.

        "Good," Thorne nodded approvingly. "Most people can't pull back from their first dream artifact. You have natural barriers."

        "What was that?" Sarah's heart was racing.

        "A dream fragment from 1892. A young girl's last dream before the influenza took her." His voice softened. "We preserve them here. Dreams carry memories, emotions, sometimes even pieces of souls."

        "And this Dream Collector... he takes entire souls?" Sarah remembered Charlotte Mills' peaceful face and restless eyes.

        "He traps them in eternal dreams, feeding off their essence." Thorne moved to another case, this one containing what looked like a cracked mirror. "Each victim becomes part of his collection, their souls powering his abilities, letting him dreamwalk without natural talent like yours."

        Suddenly, the cracked mirror began to frost over. In its surface, Sarah saw Charlotte Mills' face, mouth open in a silent scream. Then another face appeared - another victim, she presumed - and another.

        "He's showing off," Thorne growled. "He knows we're investigating."

        The temperature in the room dropped dramatically. Frost patterns spread from the mirror to nearby cases, and Sarah heard what sounded like distant laughter.

        "Well, well," a voice echoed through the room, seemingly coming from everywhere and nowhere. "A new player in the game. And such interesting dreams you have, Detective Chen."

        Sarah felt something brush against her mind, like cold fingers trying to pry open a door. Instinctively, she slammed her mental barriers shut. The presence withdrew, but not before leaving behind an impression of amusement.

        "He's already caught your scent," Thorne said grimly. He pulled out a small velvet bag and removed what looked like a dreamcatcher made of silver wire and black pearls. "Wear this when you sleep. It won't keep him out entirely, but it'll stop him from stealing your dreams while you're still learning to defend yourself."

        As Sarah took the dreamcatcher, her fingers brushed Thorne's, and suddenly she was hit with a flash of his dreams - centuries of memories, battles fought in realms of sleep, and a profound sense of loss that made her gasp.

        Thorne withdrew his hand quickly. "Your abilities are stronger than I thought. We'll need to work on your control."

        "What are you?" Sarah asked directly. "You're not just some government consultant, are you?"

        Before he could answer, an alarm began to sound throughout the facility. One of the dream bottles had turned black, its contents writhing like smoke.

        "He's hunting again," Thorne said, already moving toward the exit. "Someone in the city has just entered their last dream. Are you ready for your first real case, Detective?"

        Sarah touched her new badge, feeling its power hum under her fingers. "Do we have time to save them?"

        "If we're lucky, we might catch him in the act. But remember - in dreams, he's incredibly powerful. One wrong move and you could lose your soul."

        As they rushed from the dream archive, Sarah caught one last glimpse of the cracked mirror. In its surface, she saw her own reflection smile back at her with eyes that weren't quite her own.

        The hunt was about to begin.

Chapter Two

The basement of the Natural History Museum was the last place Sarah expected to find the headquarters of a secret dream investigation unit. Yet here she was, following Thorne through a maze of storage rooms filled with artifacts that seemed to pulse with their own inner light.

        "The mundane world only sees what it expects to see," Thorne explained, using an ornate key to unlock a heavy wooden door marked 'Private Collection.' "To them, this is just museum storage. To us, it's the largest collection of dream artifacts in the Western Hemisphere."

        The room beyond defied physics. It stretched impossibly far, filled with glass cases containing everything from ancient masks to modern-looking devices. Floating orbs of soft light illuminated collections of bottled dreams - actual dreams, swirling like liquid mercury behind glass.

        "Your badge, Detective," Thorne held out his hand. Sarah hesitated before handing over her police credentials. He placed it on a strange device that looked like a Victorian music box crossed with a computer. When he returned the badge, it felt different - heavier, somehow more real.

        "Now you'll be able to access both worlds officially," he said. "Look at it again."

        The badge had changed. Alongside her regular police credentials, new text had appeared: 'Special Inspector, Oneiric Investigations Division.' The letters seemed to shift between English and something older, something that made her eyes water if she looked too long.

        "Before we can hunt the Dream Collector, you need to understand what you're dealing with." Thorne led her to a case containing what looked like a normal pillow. "Touch it."

        Sarah reached out hesitantly. The moment her fingers made contact, the world tilted. She was suddenly standing in someone else's dream - a sunny beach, but the sky was green and the sand whispered secrets. She jerked her hand back, gasping.

        "Good," Thorne nodded approvingly. "Most people can't pull back from their first dream artifact. You have natural barriers."

        "What was that?" Sarah's heart was racing.

        "A dream fragment from 1892. A young girl's last dream before the influenza took her." His voice softened. "We preserve them here. Dreams carry memories, emotions, sometimes even pieces of souls."

        "And this Dream Collector... he takes entire souls?" Sarah remembered Charlotte Mills' peaceful face and restless eyes.

        "He traps them in eternal dreams, feeding off their essence." Thorne moved to another case, this one containing what looked like a cracked mirror. "Each victim becomes part of his collection, their souls powering his abilities, letting him dreamwalk without natural talent like yours."

        Suddenly, the cracked mirror began to frost over. In its surface, Sarah saw Charlotte Mills' face, mouth open in a silent scream. Then another face appeared - another victim, she presumed - and another.

        "He's showing off," Thorne growled. "He knows we're investigating."

        The temperature in the room dropped dramatically. Frost patterns spread from the mirror to nearby cases, and Sarah heard what sounded like distant laughter.

        "Well, well," a voice echoed through the room, seemingly coming from everywhere and nowhere. "A new player in the game. And such interesting dreams you have, Detective Chen."

        Sarah felt something brush against her mind, like cold fingers trying to pry open a door. Instinctively, she slammed her mental barriers shut. The presence withdrew, but not before leaving behind an impression of amusement.

        "He's already caught your scent," Thorne said grimly. He pulled out a small velvet bag and removed what looked like a dreamcatcher made of silver wire and black pearls. "Wear this when you sleep. It won't keep him out entirely, but it'll stop him from stealing your dreams while you're still learning to defend yourself."

        As Sarah took the dreamcatcher, her fingers brushed Thorne's, and suddenly she was hit with a flash of his dreams - centuries of memories, battles fought in realms of sleep, and a profound sense of loss that made her gasp.

        Thorne withdrew his hand quickly. "Your abilities are stronger than I thought. We'll need to work on your control."

        "What are you?" Sarah asked directly. "You're not just some government consultant, are you?"

        Before he could answer, an alarm began to sound throughout the facility. One of the dream bottles had turned black, its contents writhing like smoke.

        "He's hunting again," Thorne said, already moving toward the exit. "Someone in the city has just entered their last dream. Are you ready for your first real case, Detective?"

        Sarah touched her new badge, feeling its power hum under her fingers. "Do we have time to save them?"

        "If we're lucky, we might catch him in the act. But remember - in dreams, he's incredibly powerful. One wrong move and you could lose your soul."

        As they rushed from the dream archive, Sarah caught one last glimpse of the cracked mirror. In its surface, she saw her own reflection smile back at her with eyes that weren't quite her own.

        The hunt was about to begin.

Chapter Three

They arrived at St. Bartholomew's Hospital just as the emergency lights began to flash. Sarah followed Thorne through corridors that seemed to blur at the edges of her vision, her new badge somehow clearing their path without ever being shown.

        "Room 307," Thorne said, his voice tight with urgency. "Young male, admitted for minor surgery, slipped into an unusual coma during recovery."

        The patient, David Parker, age 23, lay perfectly still on his hospital bed, his eyes moving rapidly beneath closed lids. Just like Charlotte Mills. But this time, something was different - the air around him rippled like heat waves over hot asphalt.

        "He's still in the process of taking him," Thorne said, pulling out what looked like an antique pocket watch. "We can follow if we're quick. Are you ready for your first dream dive?"

        Sarah's heart pounded. "What do I need to do?"

        "Take my hand. Focus on the patient. Let your consciousness slip between the moments of reality." Thorne's eyes began to glow that strange amber color. "And whatever you see in there, remember - dream logic is real logic in that world."

        Sarah grasped Thorne's hand and looked at David Parker. The world tilted, twisted, and suddenly...

        They were standing in a hospital corridor that wasn't quite right. The walls breathed slowly, the floor was made of flowing water that somehow supported their weight, and the ceiling was a swirling mass of constellation maps.

        "His dreamscape," Thorne explained, his voice echoing strangely. "Every dreamer creates their own reality. Look."

        Down the impossible corridor, a figure in a doctor's coat was leading David Parker by the hand. But the 'doctor' was wrong - his shadow moved independently, reaching out with grasping tendrils towards other dreams that floated past like soap bubbles.

        "The Dream Collector," Sarah whispered.

        As if hearing his name, the figure turned. Sarah's breath caught. His face was a beautiful mask of shifting features, never settling on one form, but his eyes... his eyes were endless pits of swirling dreams.

        "Ah, the new dreamer," his voice was like silk over broken glass. "And my old friend Marcus. Still trying to police the dream worlds?"

        Thorne stepped forward, and Sarah noticed his appearance had changed in the dream. His suit was now made of living shadows, and wings of dark light stretched from his shoulders. "Let him go, Collector. You've taken enough souls."

        The Collector laughed, the sound causing the hospital walls to crack, leaking golden dream-light. "Taken? Oh, Marcus, you still don't understand. They give themselves to me. Show her, David."

        The young man turned, and Sarah saw his eyes were glassy with bliss. "It's beautiful here," he said dreamily. "All my pain is gone. All my fears. He takes them all away."

        "By taking everything you are," Sarah found herself saying. She took a step forward, instinctively reaching for her police badge. In the dream, it transformed into a shield of pure light. "David, this isn't real healing. It's theft."

        The Collector's face rippled with anger. "You dare interrupt my collection?" The corridor began to twist, reality bending around them. "Let me show you what happens to those who interfere with my work."

        Suddenly, the floor beneath Sarah liquefied completely. She started to sink, but instead of water, she was drowning in dreams - thousands of them, each containing a fragment of someone's stolen soul. She saw Charlotte Mills dancing endlessly in a ballroom of mirrors, saw other victims trapped in perfect moments that had become eternal prisons.

        "Sarah!" Thorne's voice cut through the chaos. "Remember - dream logic! Make your own rules!"

        Dream logic. Sarah closed her eyes, focusing on her years of police work, of protecting people, of solving puzzles. When she opened them, her badge-shield had transformed into a sword of pure thought.

        With a cry, she slashed through the dream-flood. Reality reasserted itself - or at least, this dream's version of reality. She stood on solid ground again, facing the Collector.

        "Impressive," he purred, but she sensed uncertainty in his voice. "You're stronger than the usual dreamers Marcus recruits. Perhaps we could make a deal..."

        "No deals," Sarah said firmly. She could feel her power growing, reshaping the dream around them. "David, look at what he really is. Look with your heart, not your fears."

        For a moment, David's eyes cleared. The Collector's beautiful mask slipped, revealing something ancient and hungry beneath. David screamed, pulling away from the creature's grasp.

        The Collector snarled, his form shifting into something monstrous. "If I can't have him willingly..." Shadows exploded from his body, reaching for David.

        What happened next seemed to unfold in slow motion. Thorne spread his dark wings, shielding David. Sarah's sword of thought became a net of light, trapping some of the shadows. But the Collector himself simply... stepped sideways, vanishing into a door that appeared in the air.

        "Sweet dreams, detectives," his voice lingered behind. "We'll meet again soon. After all, Sarah, your dreams are particularly... appetizing."

        The dreamscape began to dissolve. Sarah felt Thorne grab her arm, pulling her back through layers of reality. Then...

        They were standing in the hospital room again. David Parker was awake, gasping, but alive and whole. A nurse was rushing in, responding to his sudden revival.

        "We saved one," Thorne said quietly. "But he'll be angry now. And he'll come for you."

        Sarah touched her badge, still feeling echoes of its dream-power. "Good," she said grimly. "Because I have some questions for him about Charlotte Mills. And about what you really are, Marcus Thorne."

        Thorne's expression was unreadable. "All in time, Detective. For now, you need to rest. Tomorrow, your real training begins."

        As they left the hospital, Sarah could have sworn she saw her shadow move independently, reaching for dreams that floated just beyond the edge of sight. The world would never look quite the same again.

Chapter Four

Sarah's apartment looked different when she returned that night. The shadows seemed deeper, more alive, and ordinary objects cast reflections that didn't quite match reality. The dreamcatcher Thorne had given her pulsed softly in her pocket, responding to the changed way she now saw the world.

        She was exhausted but afraid to sleep. The Collector's words echoed in her mind: 'Your dreams are particularly appetizing.' Instead, she spread her case files across the coffee table - photographs of Charlotte Mills, the other victims, and now David Parker's medical records.

        A soft chime from her badge interrupted her concentration. The metal had grown warm, and when she touched it, words appeared in that strange shifting script: 'Archive. Now. Emergency.'

        The museum was different at night. Sarah's new badge led her through doors that hadn't existed during her first visit, down stairs that seemed to descend far deeper than the building's foundation should allow. She found Thorne in a circular room she hadn't seen before, surrounded by floating screens of light that showed various dreamscapes.

        "We have a problem," he said without preamble. "The Collector's attack pattern has changed. Look."

        The screens shifted, showing a map of the city overlaid with points of light. "Each light is a dreamer," Thorne explained. "The blue ones are normal dreams. The red..." He gestured, and several dots pulsed an angry crimson. "Those are nightmares being actively shaped by outside forces."

        "He's attacking multiple targets at once?"

        "No." Thorne's expression was grim. "He's leaving traps. Dream-snares. Anyone who falls asleep in these areas risks being pulled into a constructed nightmare. He's trying to overwhelm our ability to respond."

        Sarah studied the pattern of red dots. "They're forming a shape... a symbol?"

        "A summoning circle." A new voice joined them. Sarah turned to see an elderly woman emerging from what appeared to be a door made of starlight. Her eyes were milk-white, but she moved with absolute certainty.

        "Sarah, meet Dr. Eleanor Price, the Archive's keeper," Thorne said. "And yes, she's blind in the waking world, but in dreams..."

        "I see everything," Eleanor finished. Her unseeing eyes fixed on Sarah with uncomfortable accuracy. "Including what our friend the Collector is truly planning. He's not just taking souls anymore. He's building toward something larger."

        She gestured, and the room transformed around them. They were suddenly standing in what looked like a vast library, but the books were made of dreams, their pages flowing like liquid memory.

        "Every dream ever archived is stored here," Eleanor explained. "Including the oldest nightmares of humanity. The Collector isn't just a thief - he's trying to wake something that should stay sleeping. Something we locked away centuries ago."

        She pulled a book from the shelf, and its pages burst open, projecting a scene of ancient horror - a time when the boundary between dreams and reality was thinner, when nightmares could walk in daylight.

        "The Last Nightmare," Thorne said softly. "We thought it was safely contained, but if he completes that summoning circle..."

        A sudden tremor ran through the Archive. One of the red dots on the map had grown larger, pulsing violently.

        "He's starting," Eleanor's voice was urgent. "Sarah, you need to see something before you face this." She pressed her fingers to Sarah's forehead, and suddenly...

        She was in a memory. A younger Thorne stood with a woman who looked remarkably like Sarah herself, facing down a shadow that threatened to devour the world. The woman - another dream detective? - sacrificed herself to help seal away the nightmare.

        "Your mother," Eleanor's voice echoed in her mind. "She was one of us. Her sacrifice helped lock away the Last Nightmare, but the Collector has never stopped trying to free it. And now he's found you - her daughter, with her power."

        The vision ended abruptly as another tremor shook the Archive. More red dots were pulsing on the map.

        "Why didn't you tell me?" Sarah demanded, turning to Thorne.

        "Because I promised her I'd keep you away from this life," he replied, pain evident in his voice. "But now the Collector knows who you are, and we're running out of time."

        "The summoning circle will be complete at the next new moon," Eleanor added. "Three days from now. If the Last Nightmare wakes..."

        "Then we stop him before that happens," Sarah said firmly, though her mind was reeling from the revelations. "How do we break these dream-snares?"

        "It's dangerous," Thorne warned. "Each one is a trap designed specifically for dream walkers. If you're caught..."

        "Then you'll just have to watch my back," Sarah said. She touched her badge, feeling its power respond. "Where do we start?"

        Eleanor smiled, her blind eyes somehow twinkling. "First, you need to understand what you truly inherited from your mother. It's time you learned about the true history of the dream walkers - and why the Collector fears your bloodline above all others."

        As if in response to Eleanor's words, the books around them began to glow, their pages rustling with the weight of secrets about to be revealed. In the map above, the red dots pulsed like a countdown to catastrophe, and Sarah realized she had less than three days to master powers she never knew she had.

        The true game was about to begin.

==========
Prologul Unu
==========
-Z--x-p-,---H--É
Catarina - 29 de ani
----------
"Locul acesta este ocupat?", întreabă un bărbat cu o voce adâncă și răgușită, iar eu nu trebuie să ridic privirea din paharul meu pentru a ști cine este.
"dCPrRed_ ccăi așOtCițXiT Zdejéaq răFsspunsuli"q,t răHspumntdF YîhnaOiinte gdeS a ldu,cex hpaharul 'd(e aMéacaslla'n u18s ilVau pbCuzez ,șqin dueq ka lljuFa óo RîYn)ghilțÉictură.n )Măm óui*t cdxrrespmt dîn ^fapțFăq, pr,ivóirQeaI mPea (oéco(l$inIdJu-l pleF bRalrmaCn aprefăcâdnMdu-Omă căN cnSu (asscuOlt.d Nzul-ClY îZnévXiYnovățesIcM ópDetntxrwu c'u_riouzFita*tePah l!ui. ^Pro'bjazbjilr că lucrebaWzTă_ Vîtn 't,uHră gdubClăY,X diacHă 'nuy Tcchiiavr tripmlă. Pje& émUăBsu$ră$ ce s-wa$ we(l'i'bDeratB JswalonQu^l privaktC augzlo,merabt JaIlh aeropoZrqtuluiK,z lp-Kam ob^szekrvlatU _uitâUndhu^-se dlKaa $cVeCaswu&l skăCué,l chu ZcTu$rYeauac uózXatăI cdTiin pi&elpe marwo, de DuAn ktloStaGl de LtHrIei_zeYcSi óși SșsaptHe de oIriK. EF cl'ar bcă pabiaq TaSștfebaptăJ Bsăé (plec,eN de aiTci., Până lÉas urmPă, óesBtmel a(jPuvnéul CsrsăScQiunPu_luiR. iVKezriNgheta YdeJ Ipla'tWinOăl ciaérRe îVi xînLcYownjhoară demgUetualc iUntelarM sugRereaSză căY CaGca*să îhl aJșntHeapBtă *o^ soție,d ppoóateR șji ucoXpi(i.'
"Nu e niciodată inteligent să presupui", spune străinul chipeș care stă în dreapta mea.
Punându-mi paharul jos pe tejgheaua de marmură lustruită, mă învârt pe scaunul de bar în timp ce îmi ridic încet capul. Ochii curioși de un verde de pădure se fixează pe chipul meu, lărgindu-se cu un interes crescând în timp ce mă bea. "Adevărat." Îmi despart buzele în mod deliberat, în timp ce vârful unui deget trasează elegant marginea paharului meu. Privirea lui îmi parcurge chipul înainte de a se coborî spre corpul meu, în timp ce mă verifică în mod flagrant. "Dar te-ai holbat la mine suficient de mult timp ca să știi că sunt singură."
Asta nu e adevărat din punct de vedere tehnic. Renzo m-a însoțit în această călătorie de afaceri și în prezent urmărește aceste proceduri cu ochi de șoim din poziția sa de la masa mică de lângă fereastră.
Avmc l,umcrxantó împrweunăó sufzióc$i.entY Ldel muMltn tuiHmJpb penUtrxuX Ica iRjenZzod iskăy FîYncțKe&le_agHăS c&uvmx îmYi plaKcóe SsăÉ fTaIcw $luuclrujritlex.m lȘXtbie acOăc prli'cBtisqevalaZ Xs-a iFnstSalat cku câtefvaK orWe Fîn Mu&rmpăb,h ,îwn ctiómp cOeK aéșLtóep$tCăm &csu nePr$ăb_dtaKrye ÉvIecșvtiR ódeKspAre z^botruzlt cnPoéstrgu spre gPfhibllDyn.X Sp^re fdeoqs'esbAiqrzeH kdek $sxubOaklyt^e'rgn!ul meu,k eÉuS Knué am$ Wnichio dFovrinBț,ăL dXe JaH !ajuMnQgOe$ acasă' IlZaU tDibmlp) fpentwruW )CDraăciun. Dar Rlewnjzo ,ștVie _că nu !pIoft stmaZ JneOmsi'șc)atVă fo jperWioadă! de t(impW f$ăwrău $săB IdeDv.in) agittéaLtDăY.
Am nevoie de ceva care să mă liniștească.
Și distragerea perfectă a făcut în sfârșit o mișcare.
Știu ce vede acest străin. Sunt conștientă de atracția mea. A fost nevoie de mulți ani și de investiții dedicate pentru a-l cultiva. Pentru a o perfecționa într-o armă pe care o folosesc cu regularitate împotriva bărbaților. Înclinându-mi încet capul într-o parte, las un zâmbet blând să îmi danseze pe buze în timp ce îmi fac inspecția trăsăturilor sale frumoase și a corpului său fierbinte.
Est_eK sevxFy ncZa pMăxclaptulx,T c_uf YochiBiB vNezrzNi& artPrwăbgăhtojrLiz ZșRiV ^a.trăg_ă.tDo*rkiC șéi .bduzeTle pl_i!nOe șij ljuxuRr.ianHte.i BărrbwimaZ șGi^ kmazxiGlarMuln ciXz(eVlzató dîIi Ksu*ntM yacoÉperdilteq Yd.e un &sytrcat gqross vdsej .păar nkegr^u,! Cbrin'e Mtdunus! și DcaVreT sPex Gînhtinjdfer îynC jbu(rTu!l gKu,rjimi,v Sa&șPa ncVumC ^eKs(t$e lap mFoCdăq cîn zLil_eFle ynoSa*shtrle.C !ÎmpKreunDă cu tă(iUeturla TsprâncenkeRl,orl hșKiC jfePlul Vîn cBareg părCuMlS _nevgr$u-a_lbaCsntQrud dke pwe cap evsPter ltunSs s,trânis 'înG RpărOțMidle la&tXeXralve șiw purtga!t umKaNi luRngj Sîn gparVtKe!an Ide ssxus.^ PomRețWiiC Cînka&lțid,W naSsuPlÉ xputyernic .șTi YpieHlCe,a măkslMinie flUasă QsăL Lse^ CîénTțeHl*eDagă céă_ are. gorLigzini ieyurowpenOe.
Cerneala se strecoară de sub manșetele cămășii sale albe și îi acoperă mâinile. Mai multe tatuaje sunt vizibile pe gâtul său, dispărând sub guler. Cămașa este bine întinsă pe umerii săi largi și pe bicepșii proeminenți, iar materialul este de înaltă calitate și în mod clar scump. Pantalonii negri de firmă îmbrățișează coapsele musculoase, iar pantofii negri de gală îi completează look-ul. Știu că sacoul lui de costum se sprijină pe spătarul scaunului și că nu poartă cravată.
Dacă ar trebui să pariez, aș spune că este mafiot. Deși nu e nimeni pe care să-l cunosc sau cu care să mă fi întâlnit, ceea ce înseamnă că nu poate fi cineva important. Aș ști, pentru că mi-am făcut o misiune de viață să cunosc fiecare jucător cheie din SUA.
Buzele lui ispititoare se strâng la colțuri într-o satisfacție arogantă, în timp ce mă privește cum nu mă grăbesc să mă holbez la el. Omul ăsta este cu adevărat superb și știe asta. De aproape e chiar mai bine. L-am văzut că mă privește din momentul în care a intrat în salon, acum o oră. Majoritatea celorlalți bărbați m-ar fi abordat până acum. Dar un bărbat care arată ca el nu trebuie să fugărească femeile prea des - dacă o face vreodată.
ELstMe deQvDiGdeNnét xcdăs afșLtepmtGav cmaa $emuZ suăz măp apWr'orpcii Ndrep )el.M
Îmi înăbuș un râs interior.
De parcă m-aș coborî vreodată la o asemenea parodie.
Bărbații se târăsc spre mine când le fac semn. Niciodată nu e invers.
"iE*șzti cKă.sPătowrdiUtă"R,M $sDpuRne ezlz,d txăinds rîkn Ssfâ(rhșit tensiunFe,a cLare se csreKaDse (între antolig.^ BOXchiLi bluYi u)iYmitjori c)obQoară scpre$ év^eriQgQhetfa deD !auAr' c)onIstjrângătoDaDreU îknfăPșDulratăU Bîtnl $jwurul acelXu*iq de-Ralp póatruflGeha ,degetB alX Cmóetu.z
Îmi încrucișez picioarele la glezne, asigurându-mă că ochii lui sunt atrași de picioarele mele lungi și subțiri, puse perfect în evidență sub rochia albă Chanel mulată pe care o port. Îmi ajunge chiar sub genunchi atunci când stau în picioare, dar așezată, așa cum sunt acum, se sprijină deasupra genunchiului, oferind o privire a coapselor bronzate și tonifiate.
Nu mă dezamăgește.
Bărbații nu o fac niciodată în această situație.
AFrărtja!țiK-SlFe' lunQ zâmgbett drăfguțV,W unt iPndi!cXiu& idXe pieLlPe DneRtLeBd!ă șSik mnăFtă!s'oWaKsău kș^ié pnreyfDaWcGețiR-văl liKnDtber'esațói, iar Bei cva*dé îkn lpOlPamsă Zde _fqiecar(eR Dda*tă_.s
Nu că m-aș preface prea mult cu această ocazie. Bărbatul ăsta e sex pe băț, iar pofta mi se încolăcește adânc în stomac, pentru prima dată după foarte mult timp.
Sexul este rareori pentru plăcere.
De cele mai multe ori e vorba de afaceri.
Înw óofcaz,ihiwlqe bciudBatueK îLn !carQe dîmi pyefrWmUit, doaBr npaent(riuM elibéerIa_reU,. Ade bokb!iBce*iJ dweziazmWăpgesc,.$
Ceva la acest bărbat îmi spune că nu mă va dezamăgi.
"Și?" Ridic din umeri, menținând contactul vizual în timp ce mai iau o înghițitură din băutura mea.
Zâmbetul lui se extinde. "Cred că am răspunsul meu."
Și tcxreód rcUă^ _și eul îlm aómb pe .al ,meul.j bLaX MfamaigYliaT are mulbtAe tr&aMdițigiS. Nua XtZoate sTuUnKt ruevsópeéct^ate cde tocaTtdă lxu$melaV. Darv existOăX .șBi erxac&epbț&iiV. CVuqm. air fi soțililfez KmmaUfisotGeX.V Exfis'ttăw 'unS bcoVd. mpe _casreR Cceis maéi mul(ți bbăYrrbadțXiY făchuțiJ reKsgphectză:s iNqu te Kpu)ir cuv sFohț)isilqe.
Ori omul ăsta nu are onoare, ori nu are busolă morală, ori habar n-are cine sunt eu. Cel mai probabil sunt toate astea. Ceea ce îmi convine. Nu trebuie să-l respect ca să i-o trag, și rareori îmi plac bărbații pe care îi las să intre în corpul meu.
Atenția lui este concentrată cu laser asupra mea în timp ce îmi scot băutura și mă ridic. "O femeie cu gusturi discernabile", spune el, cu privirea lui aprobatoare fixată pe curbele mele în timp ce mă îndrept la înălțimea mea maximă. "Colorează-mă ca fiind intrigat." Cu o încredere supremă, îmi cucerește fața cu o mână, în timp ce degetele sale trasează o cărare peste părul meu. "Cum te cheamă?"

"Hai să nu pierdem timpul cu astfel de banalități", spun în timp ce el îmi îndepărtează cravata din păr, eliberându-mi șuvițele lungi, de culoare maro închis, din coada de cal.
"Frumos", murmură el, împletindu-și degetele prin părul meu în timp ce acesta îmi cade pe spate în cearceafuri drepte. "Ar trebui să porți întotdeauna părul desfăcut."
"Nu primesc ordine de la bărbați." Apucându-mi poșeta, îi fac subtil semn din cap lui Renzo.
B*uzelje bluMi* sTe sityrâQmbă.* "TChviar așqac?",
"Da." Îl găuresc cu privirea în timp ce îi iau mâna de pe fața mea și pe cealaltă din părul meu. "Dacă vrei asta, se întâmplă în condițiile mele."
Un chicotit adânc răsună din pieptul lui, sunetul făcând lucruri ciudate și întortocheate în interiorul meu. "Întotdeauna ești atât de direct?"
"Ești întotdeauna atât de lent?" Îmi urmăresc degetele pe planurile dure ale pieptului său impresionant prin cămașa lui.
"EGxi^stă un$ vlu'crju numVist qprqeluddiu."p CÎși !miIșcăQ ssprâYncenIeMlieL șói, sPfJânltă ZfierbiRnnțealKă,c Pabrida pîm$iG zpGot* Qluva Hoch$ibiP deG qp_eT fața luiK, épenJtru$ scUă$ btrmăósăWturdile luik ahu kpwrriRns viNaPțSăÉ șÉi _eDste ,cWuR Jaxdevăér&aUtM o lpdrivVeMliștael des saHdmirat.F Est)eé cTa ujn AdobnisM 'reînPcgaDr$na't - o yc$rweapt!uériă c^odnceXpAută psăé xcóudcbereVas_cră fheme$iTl$e Rcu ioR wskingJurăm FpwrivJiBre.!
"Există un alt lucru numit timp." Cu reticență, îmi smulg privirea de la el, uitându-mă peste umărul lui la panoul digital montat pe perete. "Tocmai au anunțat îmbarcarea pentru zborul meu."
Strângându-mi mâna, mi-o ține ferm în timp ce mă îndrumă spre ieșire. "Pot să mă grăbesc."
"Să nu cumva să știu asta", mormăi eu în sinea mea, smulgându-mi mâna din mâna lui. De obicei, sunt recunoscătoare pentru chiloții cu două pompe, dar m-aș bucura de mai mult decât o partidă rapidă cu acest bărbat, pentru că știu deja că nu mă va dezamăgi.
Doayr &din acÉestC motiv, cGels Pma*i bYiTne Zar fi să se ntWermpiéne ,repeWdpe.
Cu coada ochiului, îl zăresc pe Renzo apropiindu-se.
Străinul chicotește din nou. "Spune un cuvânt și voi renunța la zborul meu și voi rezerva o cameră de hotel." Se apropie mai mult, apăsându-și gura pe urechea mea. "Vreau să-ți ador corpul toată noaptea și să te aud strigându-mi numele până când îți vei pierde capacitatea de a vorbi."
Frisoane delicioase îmi patinează pe corp în timp ce respirația lui caldă îmi gâdilă carnea și intensitatea răutăcioasă a cuvintelor lui mă acoperă ca o a doua piele. O poftă lichidă îmi umezește chiloții și îmi strâng discret coapsele în timp ce sfârcurile mi se întăresc, apăsând pe materialul gros al rochiei mele.
"yOibișFnjuieBșt^i _săr atgă_țóiz Wfe_mkeiV usTtKrăinqez în azerNonpdortuzrIiZ șAi tsmă! lXew dWumci laY hotevl?"d ,înKt&rebH, ZîDnmcân,ânDdcuf-Ki poș'etxaC lcuiU KRueÉnrzo c$ânNdj ajunjgep ldâPn(gă! vminwek.
"Tu faci asta?", întreabă el, privindu-l pe Renzo cu un amestec de curiozitate și precauție.
"Nu. Eu nu agăț niciodată femei străine în aeroporturi", spun fără să vreau, apucându-l de mână și trăgându-l spre ușă.
"Nu sunt bisexual. Am înțeles." Privirea lui se îndreaptă spre mâna lui Renzo de pe spatele meu în timp ce ne îndreptăm spre ușă. "Cine ești tu?", întreabă el, uitându-se la mâna mea dreaptă.
Mă HhoMtrărXăsc sXăR mmă !dxisPtre,z npukț'inL AcDu lastPa). _"zEsteR s,oJț^u^lW !memuÉ.A" IÎi îQnt'orc o Cprivire lsuMif óRenz(oa, avpekrPt*iNzânédu-l hsJă& se jprge,tjezhe laF pjoc.
Străinul face ochii mari. "Ce naiba e asta?"
"Relaxează-te", spun, trăgându-l afară pe ușă, privirea mea parcurgând holul în căutarea celei mai apropiate băi accesibile în scaun cu rotile. "Nu ni se va alătura. Mă va aștepta afară."
Își deschide și închide gura în succesiune rapidă înainte de a ridica din umeri ca și cum nu ar fi mare lucru.
Huh).j
Găsind o singură baie, mă îndrept cu pași mari spre ea, bucurându-mă de senzația palmei puternice, calde și călduțe a bărbatului înfășurate în jurul palmei mele. La fiecare câteva secunde, se uită la Renzo și știu că încearcă să mă înțeleagă, să ne înțeleagă.
Ajungem la baie și mă simt ușurată să o găsesc goală. Ținând ușa deschisă cu șoldul meu, mă întorc spre șeful meu inferior.
"Fii rapid", spune Renzo. "Voi suna la poartă, dar nu vor aștepta la nesfârșit." Zborul comercial e nașpa. Poate că nu ar fi trebuit să-i dau pilotului meu noaptea liberă, dar are o familie tânără, iar eu nu voiam să-l țin pe Petro departe de ei de Crăciun. Renzo îmi plesnește telefonul în mână împreună cu un prezervativ, străpungându-mă cu privirea.
"NYuf óv(omN .pSierdNe zpbRorul",M îib prLolmigt,) pDeyntÉrCuU ctăX ș&tiué clăP zș,iz elH vrxeaF sFăV vaj'unbgă BafcaKsXă, sl(a sVosți_aQ șqif céopQiii lu&iz.
"Încearcă orice și ești un om mort", îl avertizează Renzo pe străin. "Dacă-i rănești un fir de păr de pe cap, nu vei ieși viu din baie". Intenția din tonul său nu poate fi disimulată.
"Nu ai de ce să-ți faci griji. Soția ta este în siguranță cu mine", răspunde străinul înainte de a-l trage în baie și de a încuia ușa.
"Acestea sunt unele dintre cele mai ciudate cuvinte care mi-au ieșit vreodată pe gură", recunoaște el, părând extrem de amuzat în timp ce eu trag de cureaua care îi ține pantalonii sus.
"ATwaéciJ Idin guDrăQ. Suyntem avic)iH săC ne-o traagebm!,m nu )să v^orb*iQm"Q.X DMeDsccphkiz'ânhduw-i paLntalonini, îaiy lhaJsK săm cadCă( p^ev sjjo*sH kîn ti)mp cei (îfmi sbcuafaunFdJ mwânQar dpef subT wboxberivi Mlwuif,t aDp,uVcâcnzdUu-iT ljuHnggimieyaÉ TsegmCi-VdunrZă.p
El șuieră în timp ce îl mângâi, erecția lui solidificându-se în timp record la atingerea mea. E mare, iar eu salivez la anticiparea de a-l simți în mine.
Îmi cucerește sânii prin rochie, frământându-mă cu putere. "Speram ca aceștia să fie adevărați."
"La fel cum eu sper că tu știi cum să folosești darul pe care ți l-a dat Dumnezeu." Îi trag boxerii pe coapsele lui musculoase și pe picioarele tonifiate. Saliva mi se adună în gură la vederea penisului său magnific. Este lungă, groasă și frumoasă, ieșind direct din corpul lui, pregătită și gata să-mi ofere plăcere. Trecându-mi degetul mare pe vârf prin firișorul de precum care se depune acolo, mi-aș dori să am timp să i-o sug.
SucnQtM s$utrpqrQiTnPsă (de wgJândhuCl ^mNefuB,! aéminYtMinQduD-mi UdCin néou chăz ée fmKaiM *binGe ssă nuK oc yfacq. dAclestC twi(pD de rveaucțiiv nbu sfuNnt, coSbdișnuitce( peUntQrFu mi!neT AșBi* )ștNiJu bdCejaa clăK ^aac!estP bóăJrbjat a(rw fTi pKezricUu!losz penétru ósăgnzătGate)a gmmeaJ minNtQaylă.L
"Crede-mă, nu vei avea de ce să te plângi." Învârtindu-și mâna în jurul erecției sale, îi dă câteva pompări rapide în timp ce mă privește cu ochi flămânzi în timp ce îmi scot chiloții de dantelă pe picioare.
"Doar ca să știi", spun, mergând spre chiuvetă. "Sunt înarmată." Apăs pe butonul telefonului meu mobil, dezvăluind cuțitul ascuns înăuntru. Îl ridic, arătându-i-l. "Știu și cum să-l folosesc."
"Cine ești tu?", întreabă el, mergând spre mine, ținându-și lejer boxerii și pantalonii în sus. O curiozitate proaspătă îi este gravată pe față.

"Femeia pe care urmează să i-o tragi." Apucându-i bărbia cu mâna liberă, îi aduc fața la mine și îi revendic gura într-un sărut fierbinte ca focul pe care îl simt până în vârful degetelor de la picioare. Pantalonii și boxerii lui se adună la picioarele noastre, iar eu simt căldura penisului lui când se apasă pe burta mea prin rochie.
Fără să se îngrijoreze că îi țin un cuțit în stomac, el răspunde cu entuziasm, înclinându-ne capetele și devorându-mi buzele într-un sărut pedepsitor care îmi face interiorul să se bucure și pizda să pulseze de o nevoie puternică.
Bărbatul ăsta știe cum să sărute o femeie, iar eu nu-mi amintesc să fi fost vreodată sărutată atât de temeinic.
"Înrtomarcbe-ltOe"_,Z mÉârDâiYey ejlp _împWoqt^rFivOa ibwukzelogrA LmeGle.W "TȚtinIe lcuțitu,lF _î'n mâBn(ăó mdKacHă ai tn,evoiel TdeH elc, NdPa(r xnu eHșXti xî,n pzeSrPic,olm gdin parte^a mmeak.D N'ué-rți v!oyiI f)aceT rUăluH._" _PlyonSjLâÉnd sspreX gâ)tuBl Nm(euG, eHlJ îmi ciWuRpHeșNteJ piel'eha. n"kDnoaIrh dDa.căV Énmuw vórOeic skă oT faécM.,"
Cuvintele lui mă irită, iar eu îmi mut cuțitul în sus, apăsând vârful pe gâtul lui. "Parcă ți-am spus să taci. Bagă-ți pula în păsărica mea și fute-mă sau pleacă naibii de aici."
Cei mai mulți bărbați ar fugi în acest moment, dar acest bărbat dovedește încă o dată că nu este un om obișnuit. Rânjește, aproape orbindu-mă cu un zâmbet alb orbitor. "Cred că s-ar putea să te iubesc", spune el în timp ce îi zgârii pielea și o linie fină de sânge iese la suprafață.
Am scos un râs, știind instinctiv că nu am nevoie de cuțit. "Cred că trebuie să fii la fel de distrus ca mine". Rareori sunt sinceră cu bărbații, dar este adevărul. Învârtindu-mă, îmi pun mâinile pe tejghea în timp ce el îmi smulge rochia până la talie și mă plesnește peste fund. Păsărica mea este îmbibată într-un mod în care nu a mai fost niciodată. "Asta e pentru că m-ai tăiat", mârâie el, plesnindu-mi din nou fundul. Mă uit la el peste umăr în timp ce el se lasă în genunchi.
"MPSENTRgUq MINF)OJRIMOAwREAr TA.$ NGu vaVm ccenruZt cși znicni jnOu mam Xvsrubty ^s'ă ufSiHud pfăklmVuki'tD.I"
"Mincinosule." Își înfige două degete adânc în mine. "Ești al naibii de îmbibată. Ți-a plăcut. Probabil că vrei mai mult."
Nu doresc să explorez aceste cuvinte sau ce ar putea însemna pentru mine. "Vorbești mult și nu faci nimic." Îl momesc, mușcându-mi buza pentru a-mi înăbuși un geamăt de plăcere în timp ce el își foșnește degetele în mine.
"Păsărica ta e frumoasă", spune el înainte de a se lipi de mine pe la spate. Valuri de plăcere mă cuprind în timp ce el îmi linge fanta și își scufundă limba în mine. Vreau ca el să mă facă să mă ejaculez așa, apoi să mă reguleze și să mă facă să mă ejaculez din nou. Dar nu este timp și nu pot rata acest zbor, pentru că nu ar fi corect față de Renzo.
ÎntinzmâzndÉ mhânLa îZn jzuNrula meu,L Qap.urcs gprum(ni dZimn bp&ăLrutl ófZiewr!bWinSte al Ds*tOrăi*nzublxuéiH,x trăgCâcnRdF ,cu puteGreR qd_eA kșkuvqiIțteldeU girGoasFeH psânăp caândK UsNeD Poópir'eșRte^ _d,iOnT DceeGa cHeé facSe FșWiZ óîșFiq riGduicxăK préivireaz. "KNHu mÉai eh OtUimtp.l ANi ptfrGeXiG Jmiinute ysăI jmQi-'o tzragIi sauy BpIlec.",
Se urcă stângaci în picioare, întinzând mâna să se țină de perete pentru a se stabiliza, cu partea de jos a picioarelor încurcate în pantalonii încremeniți. "Dacă ai fi a mea, nu te-aș împărți niciodată cu alt bărbat." Îmi smulge prezervativul din degete și mi-l rostogolește pe arborele lui tare. "Dar neajunsurile soțului tău lucrează în avantajul meu." Mă apucă de șolduri și îmi înclină fundul în sus înainte de a-și trânti mădularul înăuntrul meu dintr-o singură unitate dură.
Un țipăt mi se smulge din gât. Prevăzându-mi reacția, îmi acoperă gura cu mâna, înăbușindu-mi strigătul de pasiune, înainte ca Renzo să dea buzna aici, cu toate armele în mână. Nu pot decât să mă țin de viață, în timp ce chipeșul străin mă fute până la uitare.
Sunetele care ies din mine sunt cu totul noi, împreună cu senzațiile pe care le scoate din corpul meu, în timp ce mă lovește cu o nevoie sălbatică. Fiecare împingere a mădularului său trimite scântei pe pielea mea, iar punctul meu culminant crește în mod constant. Îmi comandă corpul ca un bărbat care știe cum să se descurce cu corpul unei femei. O mână îmi ține posesiv șoldul pe loc, în timp ce el îmi înfășoară părul cu cealaltă mână, trăgându-mi capul pe spate în timp ce se înfige în mine.
Ncic*i m_ăDcRaRrG BnTu 'suynt șocată cră$ )abm Jr)ennuPnUțat jlgaX LtUoté CcoYnétKr!oWléuwld în ,favoxa_reVaé l!uFi. PSrudn_ti KpFrea pigehrdută înf sePnÉzații pJent*ru Ga 'riecTun_oașBte pe devp_liUni tsau bpednÉtruD a-mi păLsba. gP!iNel)eGah mi ns*e Zînro!șeș)tye și s)uRnAtO MfierzbgiÉntZeP $penstÉe mtotI, Tmușchaiuil îumi tnr_eWmucr$ăJ .șLi. $mLeOmbrele se trba^nszformăU lî$n TgeDla^tFinPă, îKnY rtÉimp ce selj !mUi-vo tirAagVe tar_e șWi! cvr)uZd,u Vde vpa^rcă_ nAuf ,sÉeM maBi savtquzră. Pehrefțiir ómeZi se kst(râzngy ,înW jurulj kluSi wînn tiPmpT cPei éseR aîn$groOapă adTâanYc,I QiWawr euU mUă îmspCinag óî_nVa^pSoi RîGmpotóriqva^ ómBădulBaXrwuOlui lurif,W în sinckroniwzSaJre' hcxuf MméiLșPc.ările ólkupi,P lhapcVoFmwă duupfăÉ gmxaiW TmxulJtn.)
"La naiba", mârâie el în timp ce intră adânc în mine. "Pizda ta este atât de fierbinte, atât de strânsă, atât de caldă. Aș putea trăi aici până la moarte și aș fi complet și complet fericit."
Un râs izbucnește din gura mea. Oh, Doamne. Cine naiba e tipul ăsta? Nu mai râd două secunde mai târziu când degetele lui își găsesc drumul spre clitorisul meu și mă freacă cu îndemânare în ritmul cu împingerile penisului său.
Mă spulber exploziv fără avertisment. Stelele izbucnesc în spatele pleoapelor mele în timp ce valuri de fericire se izbesc de mine, iar și iar și iar, și sunt vag conștientă că îl văd cum răcnește în spatele meu când își găsește propria eliberare.
Sunt mdoymuenytBan aXmAețităN.y Ivncapda$biSlSă săx mă. mișUc.& dÎn$g.hețatjă Tîn gtimpX, în tim!pé cÉeL ntrupuZlZ hmehu cgo&boJarăw IîncetI dginW zîKnuălJțimeFaD YplajrXajdqisIi'aciă. QCiocăsnDit$ul Zîan uvș$ăU &m_ă qsHcoaste édiYn$ stakrea *aFsbtWaw și Uîiló óîmp!inLg Clmav disPtanț'ă _î)n tHimjpc cGeR elC aalunecă Xdnin CcorrpyuFlP JmVedur. ,Mi-e d_oCrY pinstYanJtFaXnIeuÉ vde dsJenzaSțvisas LluiL SînF SmginZeó Ași Fde cmălrdu.ra trupuXltuéi &stăus RapTăTszat* ZpQek sWpuaterle meu&,! d_ar încuvZiințez* 'strâWns racieLstev Dsen(tNimRen!tbe și zlXeV Ddaauw l)a iou pvarateF qpwenYtDrzuN al l_eb îngț,e,leg*e' mXaNii Ltâfrzi,u^.I
Coborându-mi rochia pe șolduri, o fixez la loc și îmi îndepărtez șuvițele de păr înnodate de pe față în timp ce el se debarasează de prezervativ și se îmbracă. Luându-mi chiloții de pe podea, îi arunc în coșul de gunoi și îmi iau telefonul mobil. "Mulțumesc pentru sex." Mă întind să îl sărut pentru ultima oară, zăbovind mai mult decât ar fi trebuit.
"Ar trebui să facem schimb de numere."
Îmi scutur capul. "Nu ar fi o idee bună."
MSăc întKorBc săV plGecr, édiar teRl m^ăm ahpucă, trăgéâ,nYdnu-Kmă înp ubnróa^țUele xlhuviI tî,n timspy cCe^ bbuzeTle jlu&i _co,boxarBăp.n Mă săr'utZă cuD pasibuLne! în rtainmFp cwe ,RFenFzo ciocănește UîBn ufș&ă.
Niciun bărbat nu a mai făcut dragoste cu gura mea așa cum face acest bărbat.
Nu știu cum de vreo femeie nu i-a pus încă un inel, pentru că el creează o dependență totală, într-un mod care nu ar fi sănătos pentru mine.
Ne despărțim în același timp, privindu-ne adânc în ochii unul altuia și, pentru o secundă foarte, foarte mică, îmi permit să visez.
VZiAs&uOlé hdispare jîntMrh-o pbalăL Cdew aÉer* Xîn DtHimipl cem kmăZ swcogt) dficnU 'sxtrrâ)nbsioKa*rOea! Jlzui. M"TL$aJ raeWvetdekrPeO." HÎmi$ tț!iSnC upmervii pe* svpate dși cgapul sZusI Oîung tsimtp bcel gmă_ îOnyd$rÉept RspprOe u(șNăJ, rJefuNzYâZndz shă Jmăb wmLai) uLit hla( memló.
"Ce păcat că ești deja căsătorită", spune el.
Tragând de timp cu mâna încolăcită în jurul mânerului ușii, mă uit peste umăr la el, arcuind o sprânceană în timp ce curiozitatea îmi este stârnită.
"Dacă ai fi fost singură, m-aș fi căsătorit cu tine de te-aș fi luat de nevastă."