Planul de revoltă al ticălosului

The waves crashed against the cliffs of Nova Scotia with an almost musical rhythm, but Aria Morgan knew better. After three years of studying marine biology at the remote Blackrock Research Station, she had learned to distinguish between natural ocean sounds and something more... peculiar. Tonight, there was definitely something different in the water's song.

Standing on the observation deck of the research facility, her long dark hair whipping in the salty breeze, Aria focused her night vision binoculars on the churning waters below. The full moon cast an ethereal glow across the surface, making it easier to spot any unusual movement. That's when she saw it - a flash of iridescent scales, much too large to be any known fish species.

"You're out here late again," a deep voice spoke behind her. Dr. Nathaniel Cross, the facility's new head of cryptozoology, stood in the doorway. His presence had been causing quite a stir among the female staff since his arrival last month, with his storm-gray eyes and the mysterious scar that ran from his left temple to his jaw. But Aria had noticed something else about him - the way he always seemed to appear whenever the strange occurrences happened.

"There's something out there, Dr. Cross," Aria said, not taking her eyes off the water. "Something big."

"Please, call me Nate," he said, moving to stand beside her. His proximity sent an involuntary shiver down her spine that had nothing to do with the cold. "And I know. That's why I'm here."

Before Aria could question what he meant, a haunting melody drifted up from the waters below. It wasn't quite singing - more like an otherworldly humming that seemed to resonate in her very bones. To her surprise, she found herself taking an unconscious step toward the railing, drawn by the sound.

Nate's hand shot out, gripping her arm. "Don't listen too closely," he warned, his voice tight with concern. "They're hunting tonight."

"They?" Aria tried to shake off the melody's lingering effect. "Who are 'they'?"

Just then, a figure emerged from the waves - a woman with silvery skin and long, phosphorescent hair. Her eyes glowed with an unnatural blue light, and when she opened her mouth to continue her song, Aria saw rows of sharp, pearl-like teeth. The creature's beauty was both terrifying and mesmerizing.

"Sirens," Nate whispered, his grip on Aria's arm tightening. "Real ones. Not the sanitized versions from your fairy tales."

The siren's gaze locked onto them, and her song changed, becoming more focused, more enticing. Aria felt Nate tense beside her, and when she looked at him, she was shocked to see his eyes had taken on a silvery sheen, reflecting the moonlight like a cat's.

"We need to get inside," he said through gritted teeth, though he seemed to be fighting the urge to move closer to the railing himself. "Now."

But as they turned to leave, Aria caught sight of something in the water that made her blood run cold. Dozens of glowing eyes had appeared beneath the waves, and more figures were rising to the surface. Their songs began to intertwine, creating a symphony of supernatural beauty and terror.

"Dr. Cross... Nate," Aria's voice trembled slightly. "What's really going on at this facility?"

He finally turned to look at her fully, and in the moonlight, she could see that his scar was glowing with a faint blue light. "It's not just a research station, Aria. It's a containment facility. We monitor and protect humanity from ancient creatures that most people think are myths. And right now," he glanced back at the water where more sirens were emerging, "something has disturbed them. Something that hasn't happened in over a hundred years."

"What?" Aria asked, though part of her feared the answer.

"They're looking for their lost queen," Nate's voice was grim. "And for some reason, they think she's here."

A particularly powerful wave crashed against the cliffs, sending spray high enough to reach the observation deck. As the droplets hit Aria's skin, she felt a strange tingling sensation, and for just a moment, her reflection in the window showed her eyes glowing with the same ethereal blue light as the creatures below.

Nate saw it too. His expression shifted from concern to something more complex - fear, fascination, and what looked almost like recognition. "We need to talk," he said quietly. "About your mother. About why you were really assigned to this facility. And about why you've always felt so drawn to the sea."

The siren's song grew louder, more insistent, and Aria felt something stir within her - ancient memories that couldn't possibly be her own, yet somehow were. As she followed Nate inside, one thought kept repeating in her mind: her life as she knew it was about to change forever, and there would be no going back to the simple world of marine biology and research papers.

Behind them, the sirens continued their haunting chorus, their songs now carrying a note of triumph. They had found what they were looking for.

The facility's underground laboratory was a maze of steel and glass, illuminated by harsh fluorescent lights that made everything look clinical and cold. Aria followed Nate through a series of security checkpoints, each requiring increasingly complex biometric scans. Her mind was still reeling from the events on the observation deck, the sirens' song echoing in her memory.

        "How long have you known?" she finally asked as they entered what appeared to be his private office. Unlike the sterile corridors outside, this room was filled with artifacts that looked ancient - shells with strange markings, crystals that seemed to pulse with their own inner light, and walls covered in charts mapping underwater ley lines.

        Nate moved to a heavily secured cabinet, his fingers dancing across a complex lock. "Since the moment you arrived at Blackrock. Your bio-readings were... unique." He pulled out a thick file with her name on it. "But your mother knew long before that."

        "My mother?" Aria's voice cracked. "She died when I was three. All I have are some photos and my father's stories about her love for the ocean."

        "Your mother didn't die, Aria." Nate's voice was gentle but firm as he placed an old photograph on his desk. "She returned."

        The photograph showed a woman standing on these very cliffs, her wild dark hair streaming in the wind. She looked exactly like Aria, except for her eyes - they held that same otherworldly blue glow Aria had seen in her own reflection moments ago.

        "That's impossible," Aria whispered, but even as she spoke, memories began to surface - the way she could hold her breath for impossibly long periods, her uncanny ability to predict storms, the strange songs that sometimes filled her dreams.

        Suddenly, the lights flickered, and a low vibration ran through the building. Nate's expression turned serious. "They're testing the barriers," he said, moving to a bank of monitors showing underwater footage. Multiple figures darted past the cameras, their movements too quick and graceful to be human.

        "What barriers?" Aria asked, joining him at the monitors.

        "Electromagnetic fields designed to keep them at bay. But with their queen so close..." He glanced at her meaningfully. "They're stronger than usual."

        "I am not their queen," Aria said firmly, though something deep inside her stirred at the words.

        "No, but you're her daughter. The first successful hybrid in centuries." Nate pulled up more files on his computer. "Your mother was their queen, and when she fell in love with your father, it created a diplomatic crisis. A siren queen choosing a human was unprecedented."

        The vibrations grew stronger, and somewhere in the facility, an alarm began to sound. On the monitors, the sirens' movements became more coordinated, more purposeful.

        "They're not just testing anymore," Nate muttered. He grabbed what looked like an ancient trident from a wall display. "They're breaking through."

        Aria's head suddenly filled with voices - not speaking English, but a fluid, musical language she somehow understood. They were calling to her, telling her to come home, to take her rightful place.

        "Make it stop," she gasped, pressing her hands to her temples.

        Nate reached for her, but stopped short when he saw her eyes - they were glowing brighter now, and her skin had taken on a slight iridescent sheen. "Fight it, Aria. You're not just one of them. You're both human and siren. That's what makes you special."

        The facility shook more violently, and the lights went out completely. In the darkness, Nate's eyes glowed silver again, and Aria could finally ask the question that had been nagging at her.

        "What are you?" she whispered. "You're not entirely human either, are you?"

        Before he could answer, the reinforced windows of his office exploded inward in a shower of glass and seawater. In the opening hovered three sirens, their beauty terrible and magnificent. The one in the center spoke, her voice carrying both authority and disdain.

        "Step away from the princess, Guardian. She belongs with her people."

        Nate raised the trident, which began to glow with an electric blue light. "She belongs where she chooses to belong."

        As seawater swirled around them, Aria felt power surge through her body - raw, ancient, and demanding to be released. She had a choice to make, but first, she needed answers.

        "Tell me everything," she said, her voice carrying a new note of command that surprised even her. "About my mother, about what you are," she looked at Nate, "and about why I'm really here."

        The siren queen smiled, showing those pearl-like teeth. "Oh, little princess. You're here because a war is coming. And you," her glow intensified, "are the key to everything."

The seawater swirling around Aria's feet felt alive, responding to her emotions like an extension of her body. The three sirens remained suspended in the shattered window frame, their ethereal forms casting an otherworldly glow throughout Nate's flooded office. The lead siren - who had introduced herself as Cordelia, First General of the Deep Realm - watched her with ancient eyes that held both wisdom and cunning.

        "Your mother's choice started this war," Cordelia said, her voice carrying the rhythm of waves. "When she chose your father, she didn't just abandon her throne - she disrupted a balance that had existed for millennia. The Deep Realm has been without a true queen for twenty years, and the dark ones grow bolder each day."

        "The dark ones?" Aria asked, acutely aware of Nate's tension beside her, his grip tightening on the glowing trident.

        "The Abyssal Court," Nate answered grimly. "Think of them as your people's darker cousins. While the sirens of the Deep Realm protect the oceans, the Abyssal Court seeks to corrupt them. Without a queen's power to maintain the barriers..."

        "They're breaking free," Cordelia finished. "Even now, they gather in the deep trenches, preparing for war. Only a queen's song can reinforce the ancient seals."

        Aria felt the weight of their expectations pressing down on her like the ocean itself. "And you think I can do this? I don't even know how to control whatever... this is." She gestured to her still-glowing skin.

        "That's why I'm here," a new voice spoke from the doorway. Aria turned to see a woman she'd only known from photographs - her mother. Nerissa, former queen of the Deep Realm, stood in the threshold, looking exactly as she had twenty years ago. Her presence made the very air vibrate with power.

        "Mom?" Aria whispered, emotions warring inside her.

        Nerissa's eyes - the same otherworldly blue as Aria's now were - filled with tears. "My daughter. My beautiful, brave daughter. I'm so sorry I had to leave you, but it was the only way to keep you safe while your powers matured."

        "Safe from what?" Aria demanded, anger suddenly surging through her. The water around her feet began to churn in response.

        "From those who would use you," Nate interjected, his voice carrying an edge of bitterness. "The Guardians weren't always noble protectors, Aria. Some believed that controlling a hybrid princess would give them power over both realms."

        "Like your father did?" Nerissa's voice turned cold as she addressed Nate. "Is that why you're so close to my daughter? Following in Marcus Cross's footsteps?"

        The tension in the room sparked like electricity. Nate's silver eyes flashed dangerously. "I am not my father."

        "Enough!" Aria's voice carried a new power, making everyone in the room freeze. The water around her feet rose in spiraling columns, responding to her command. "I want the truth. All of it. No more cryptic warnings or half-answers."

        Suddenly, the facility's emergency sirens blared to life. On Nate's monitors, dark shapes appeared in the deeper waters - humanoid figures with shark-like features and glowing red eyes.

        "The Abyssal Court," Cordelia hissed. "They've found us."

        "They found her," Nerissa corrected, moving to Aria's side. "They can sense your awakening power, daughter. We're out of time."

        The facility shuddered as something massive struck it from below. Through the broken window, Aria could see dark forms rising from the depths, their movements predatory and purposeful. The water around her feet turned ice-cold.

        "You have to choose now," Nate said urgently. "But know this - whatever you decide, I'll stand with you." His eyes met hers, and in them she saw not just duty or ambition, but something deeper, something personal.

        "As touching as that is, Guardian," Cordelia interrupted, "she needs to come with us. Only in the Deep Realm can she learn to control her powers in time."

        Another impact rocked the facility. In the distance, Aria could hear screams - the research staff, she realized with horror. They were unprotected, unaware of what was really happening.

        "I won't let innocent people die," Aria declared, feeling strength flow through her. "Mom, Cordelia - help me protect the facility. Nate..." she turned to him, "teach me how to fight."

        "Always choosing both worlds," Nerissa murmured, a mix of pride and worry in her voice. "Just like your mother."

        As the Abyssal Court's forces surrounded the facility, Aria felt something click into place inside her. She was neither fully human nor fully siren, neither wholly of land nor of sea. But perhaps that's exactly what both worlds needed.

        "Well then," she said, as power coursed through her veins and the song of the sea filled her mind, "let's show these dark ones what a hybrid princess can do."

        The water around her erupted upward, turning into a swirling shield of liquid crystal, just as the first of the dark figures burst through the facility's lower levels. The war for two worlds was about to begin, and Aria stood at its center, with a Guardian at her side and the power of two realms flowing through her blood.

The next few minutes dissolved into chaos. The Abyssal Court's warriors crashed through the facility's lower levels like a dark tide, their shark-like features twisted into snarls of hunger and hatred. Aria's crystalline water shield held against the first wave, but she could feel their darkness pressing against her power, trying to corrupt it.

        "Channel your emotions through the water," Nerissa instructed, her own powers creating whirlpools that trapped several attackers. "The sea responds to authentic feeling, not just will."

        Nate moved with inhuman grace, the trident in his hands leaving trails of electric blue energy as he fought. "We need to evacuate the research staff," he called out between strikes. "They're gathering near the main lab."

        Aria closed her eyes for a moment, and suddenly she could feel every drop of water in the facility - in the pipes, in the air, in human bodies. The awareness was overwhelming. "I can feel them," she gasped. "Everyone. Everything."

        "That's your queen's sense awakening," Cordelia explained, her own song turning violent as she fought. "You're connecting to your realm."

        An explosion rocked the lower level, and through her new awareness, Aria felt something massive entering the facility. The temperature of the water dropped dramatically, and even the sirens looked concerned.

        "Thalassos," Nerissa whispered, fear evident in her voice. "The Abyssal Prince himself."

        Through the broken floor emerged a figure that seemed made of living darkness. Unlike his warriors, Prince Thalassos appeared almost human, devastatingly beautiful in a cruel way. His eyes were the color of the deepest ocean trenches, and when he smiled, his teeth gleamed like black pearls.

        "The little princess awakens," his voice was like the crushing depths given sound. "How convenient. I was afraid I'd have to wait longer to claim my bride."

        "Bride?" Aria and Nate spoke simultaneously, his voice sharp with anger, hers with shock.

        "Did they not tell you?" Thalassos moved closer, his presence making the water around him turn black. "The only way to truly end the war between our courts is through union. Your mother refused me twenty years ago. But you..." his dark eyes roamed over her face, "you're even more powerful than she was."

        Nate stepped between them, the trident glowing brighter. "She's not a prize to be claimed, Thalassos."

        The Abyssal Prince's laugh was like ice cracking. "Ah, the Guardian speaks. Tell me, son of Marcus Cross, does your protection come from duty... or jealousy?"

        Before anyone could respond, a scream echoed from the main lab. Through her water sense, Aria felt the research staff's terror as more Abyssal warriors surrounded them.

        "Choose quickly, princess," Thalassos said smoothly. "Surrender to me, and I'll spare them all. Refuse, and watch your human friends feed my warriors."

        Aria felt rage build inside her - pure, hot, and powerful. The water around her began to glow, not with her mother's blue light or Thalassos's darkness, but with a brilliant purple that seemed to combine both aspects of her nature.

        "You want an answer?" Her voice carried the crash of waves and the strength of tidepools. "Here it is."

        She thrust her hands forward, and every drop of water in the facility responded. It rose from pipes, condensed from air, pulled from the sea itself. But instead of attacking, it began to sing - a new song, neither fully siren nor fully human, but something entirely unique.

        The Abyssal warriors closest to her began to writhe, their corrupted forms starting to purify under her hybrid power. Thalassos's eyes widened in genuine surprise, then narrowed in fury.

        "Impossible," he snarled. "No one can purify the Abyssal taint!"

        "She's not no one," Nate said, pride evident in his voice. "She's both of your worlds, and neither. And that makes her stronger than either."

        Aria's song grew stronger, and she felt Nate's energy joining with hers, the Guardian's power amplifying her own. Her mother and Cordelia added their voices, creating a harmony that made the very foundations of the facility vibrate.

        But Thalassos wasn't finished. With a roar of rage, he released his own power - a wave of such absolute darkness that it threatened to swallow all light. "If I cannot have you," he growled, "then no one will!"

        The two forces met in a spectacular clash of energy. In that moment, as purple light battled primordial darkness, Aria felt something else stirring in the depths beneath the facility - something ancient and powerful, awakened by their battle.

        "The Leviathan," Nerissa breathed. "The battle... it's waking the ancient ones."

        As if in response, a deep rumble shook the entire ocean floor, and everyone - siren, human, and Abyssal alike - froze in sudden, instinctive fear.

        In the brief silence, Aria heard Nate whisper, "Whatever happens next, Aria, know that I-"

        But his words were cut off as the floor beneath them cracked open, and the true power of the deep made its presence known. The war between courts had awakened something far older and more dangerous than any of them had imagined.

        And deep in her soul, Aria knew - this was only the beginning.

1

La nord de orașul Zhonghai, în cea de-a opta vilă a conacului Clearwater, o femeie frumoasă, cu pielea ca gelatina, sprâncenele ca frunzele de salcie și un chip delicat ca al unei zâne venite din cer, a ridicat telefonul mobil de pe masă și a răspuns.
"Alo, sunteți familia lui Andrew Chambers?"
"Da?" Vocea Marissei Quinn era rece și lipsită de sentimente, de îndată ce se rostea cuvântul Andrew Chambers, ea înțelegea că nu era absolut nimic bun.
UWltimaj udvatIăB pc&âwnYd éa sXunatt 'un ZrQestauranlt$, AndZrewj ra cosmanMdatz gcâZtVeJva stWi(clWe .dSe Qvini ș(i (nu a av.ubt kbagnBi( să& lYe* zpnlTăyteasRc$ă, aUșa ncăq kaH (t_reQbIuita Lsyă_ VmeaOr*gaă& Pea săr Bpl.ăBteTaXscă YpeRntLrkuh OeWl. .AlStă dGatZă,v e$l c_h&iarK haM Uspupsp Xcă vtreQa )sAă cAuSm,perDeI bărutkuYri pexntWru ft'opatvăL m&ulițipmea Rdsinwtlr-uni bbPar_ zși a 'aju*nxsM s&ăV chLe_ltuihayscă pes&te un& Rmili_own de doXlafrik, d.agr ezlJ aCvIea zdoar o $sută ^de djoGlavrxi& la Qel,* iAa(r! qdpacă& Wea bnuR aMr MfUiJ 'amjuFnsO WlFa timjpc,. rmă tem cZă ar fYis Sfobst, bă_tuttF.C
"Ești singurul contact din telefonul lui Andrew, el a sunat o curvă și a fost prins, vino aici!"
Fața Marissei s-a învinețit, dobitocul ăsta, care nu știe decât să mănânce, să bea și să se distreze în viața de zi cu zi, dar acum s-a dus chiar să sune o prostituată? Și a fost prins? Ce rușine!
"Nu-l cunosc!" După ce a spus asta, Marissa a închis direct telefonul. Să o lase să-l scoată pe cauțiune pe tipul ăsta cu mâncarea moale, ce idee!
CPâ'tePvnaÉ sexcu!ndHe ma)ix )tgâRrzmi&u, DtlelefoVnual ab ssunat dNiLn nóouC, Mbar.isTsra sW-Oas gâ)nSdqiÉt qcăX tiptuól) *ăst^a chiaqrK nu știe (cwum Wsuă moarră, Ba) ridiRc)a^tg yrejcRepntzoarul și a spuQs rezcKe: O"Amj spfunsF,u nqud-l tcquyno'sc,L inXu Dmă (maZi dWegra&njka!("T
"Risa, eu sunt! Pe cine nu cunoști?" De la celălalt capăt al telefonului a venit o voce ușor obosită.
Marissa s-a uitat la ID-ul apelantului și a spus grăbită: "Tată, ce s-a întâmplat?"
"Grupul este pe cale să se prăbușească, tu și Andrew sunteți bine? Vorbește tu cu el, lasă familia Chambers să ajute, ajută-ne să trecem peste această criză!" a spus Jonathan Quinn.
"AKmf sbpuws CtóaPtă*,y UesOte Ydoagrh Iuvn zt^icăPlcos, $dye cez 'trPebuieH NsGăé m)ă lași sXăK cm*ă m!ărsiDt' ucu el_,V yfamilipaK Chaambaejrzs wnUe v,a xaKjuytqa xg$rutpuupl din caTuizLa !l^uiB?&"
"Yui, nu-mi pasă ce folosești, cerșit sau răsfățat, el este singura speranță ca grupul nostru să treacă peste asta, totul depinde de tine!" Vocea lui Jonathan a devenit serioasă.
Marissa a vrut să spună ceva, dar Jonathan închisese deja telefonul, apoi și-a amintit că Andrew Chambers era încă în secția de poliție, degetele ei i-au frecat ușor fruntea, tipul ăsta nemotivat era cu adevărat dezamăgitor.
"De dragul grupului, îl suport!"
Șgi-aZ fluat htFeAlHezfopnuAlF mo,b!ilv șGi !a& fowrwmaht n$u(mărully dbe ad*i.naeÉaurRi, ls-Oa QîTnUtkrIeqbAatR pLe A^nudraeUwf yugndfe es_tde,L napoji Ași-Ga cănraxtS gZeaKnbtaC pHe cușrăH.i
......
O jumătate de oră mai târziu, Andrew a intrat în vilă cu o țigară neaprinsă atârnându-i din colțul gurii, urmând-o pe îndelete pe Marissa, care și-a pus geanta pe masă și s-a așezat pe canapea, cu fața încă rece.
Andrew s-a îndreptat spre canapeaua de lângă ea, a scos o brichetă ieftină și a aprins cu ușurință țigara. În acest moment, Andrew, întreaga persoană emana o atmosferă decadentă.
Mga!rissa sN-a uiLtKat rvece lqa ÉAWnvdrqewS: "iLah nuFrcmaZ uWrImgei,$ *su'nmtețkib Qf&amiXlia yCDh&axmbvers, untu! Lvă Gputegți ^gÉâJnVdYi laI proapVrLiaJ Vimaguidnxe? Nnu gvmeiy fcaceh Zdecât AsMăm mă PfacliO sFăi te disipr$ețuBiVesqcÉ șki. Dmyai muljt!"O
"Chambers? Eu nu recunosc niciodată că sunt un Chambers!" Andrew a tras un fum din țigară, fața lui era plină de grijă: "Trebuie să-mi pese ce cred alții despre mine?"
"Nu-mi pasă ce cred oamenii despre tine, dar îmi pasă ce cred oamenii despre mine. Ești logodnicul Marissei Quinn a mea, iar tu suni prostituate!"
"Ce e rău în a numi o curvă?"
"aNu țdip-eA ru!șinZe de tiRnxe?É"m mFațda UMjaHrisSsei eéréaM kpglóinăR fdeC !dCiDspreț:G )"kE&știm SunI ztvâénănrB cs!tjărpUân tde rgan.g îqndalgt,i ^unde ți-te ftaPța.?a"
Andrew a șters scrumul de țigară, care a căzut în scrumieră cu precizie, și a spus: "Față? Am eu vreo față? De fapt, sunt un bastard, mama a murit, tata a dispărut și nimănui din familia Chambers nu-i pasă de mine. Vă uitați de sus la mine, vă doare în cot de mine, ce mă fac dacă nu chem o curvă?"
"De ce ar trebui să te privesc de sus?" Marissa a pufnit, "Tu crezi că eu vreau să fiu cu tine? Nu poți face altceva decât să-mi ceri bani ca să ieși în oraș și să te distrezi. Dacă tatăl meu și familia lui nu ar fi avut probleme și nu aș fi vrut să fiu aproape de familia Chambers, crezi că aș fi fost logodnica ta? Și tu vrei să mă atingi? Asta e ridicol!"
"Oricât de ridicol ar fi, dă-mi o sută de mii de dolari, mâine am o petrecere cu o grămadă de prieteni de-ai mei, poate că de data asta o să fac rost de ceva bun." Andrew a schimbat subiectul ca și cum nu-i păsa.
MaBrispsa Jac sspusN:t "Tex-ani în$torUs Ad^e) dwoóuPă! săGp^tăGmqâFntiO, tot$ ce faci veésSte *siă jmănJân,cAi^,z Ts,ă beTi, să teu ^joDcxi șxiV s.ăs JcVheHmÉi& zprÉo.sTtAiItuagteq,z .nu poțki f&aAcPe Animicé maig pbuCnP? AOi &spcuQsx Icqă, îți mBerg^e KbyineI îLn .sAt_răyiZnăttaXte,j udaSr XeuR credA că btr,ăijeșFti _dPoMarV dzin famjuGtFoare .s,oPc*ilaÉlRe!"
"Într-o zi, când tu și cu mine vom fi în aceeași situație, nu vei mai spune asta!" Privirea lui Andrew era adâncă, privind prin tavan în depărtarea necunoscută.
"Eu sunt în aceeași situație cu tine? Lasă-mă să-ți spun, chiar dacă familia Qin cade, poziția mea este încă mai înaltă decât a ta!" După ce Marissa a terminat de vorbit, a scos o carte din geantă și a aruncat-o pe măsuța de cafea: "Să ai un logodnic ca tine este într-adevăr dezamăgitor, chiar disperat!"
"Știam că Risa era cea mai bună pentru mine."
DeFzvam&ăgitNău, M,amrAiWssa sa-Las ,ridicOaOt șÉin wal uZrdcbat sc&ărGile, BapUroapXe Mde AsJcaFră, Qs-!a( JînXtporms mșJi af sCp^usA: Q"A(nfdrYe!w, Kgrupuél$ )nu ymlariZ rHeziqstăk, gră.bqeyș&te-Dtye ^șiiC sTuUniăJ Tfamilia Chatmpber*s, Ylaks.ăM-i stăi !nUe apjuVtUe săM Ctmrece(md pekste Tactea_s(t(ă wperioBaÉdăh d(iÉficiClBăj,. $a$lht&fe!l, RzWilweWl)eq tpa!l&e Cd_eF zmâncat oPrezz monale& voqr UluaO sPf)ârșitf!n"'
"Yui, de fapt îmi place când oamenii îmi spun pe numele meu de familie, sună mai prietenos! Dacă îmi spui așa, s-ar putea să mă gândesc la asta." Andrew a chicotit, expirând inele de fum din gură.
Marissa nu a reacționat pentru o clipă, mormăind: "Bătrânul ...... Andrew?"
"Ei bine, asta e o soție bună!" Andrew râde, își ia cardul bancar de pe măsuța de cafea și merge direct în camera lui.
"QAPndrReFw, eOș^tbi atâtb qde neruAșinaatQ!J"
Întors în camera lui, Andrew aruncă dezinvolt cardul bancar pe noptieră, intră în baie, își scoate cămașa, dezvăluind un corp puternic și musculos, în special cicatricile de pe corp, care arătau toate încercările și necazurile prin care trecuse.
După duș, Andrew și-a pus pijamaua și a ieșit afară, a scos o țigară și și-a aprins-o, a respirat adânc și a mormăit pentru sine: "Tată, nu mi-ai spus să mă întorc? Acum că m-am întors, unde ești?".
Andrew este Richard Chambers și fiul nelegitim al unei femei, familia Chambers a aflat de acest lucru, indiferent cum să păstreze Andrew și mama lui în familie, deși mai târziu în eforturile lui Richard au intrat în cele din urmă în familia Chambers, dar nu mult timp după aceea, mama lui Andrew a murit de depresie.
Înf urnmăn &cuz oOptD banZij,T hAXndre$w UaN păPrDărswitf singur faémi&laiVaB dCKhaamAbe,rs jșis sc-vas mu$tsattX în JstrăinmătVate.ó iRmiScfhóasrwd a* sîUnVcenrcalt dJi,nc răusvpHutmerMi săS îl c*ontracQtsezae kîLn huQrmXă* cul juvmăt!ate dwe Nan,y convUiXnOgYânduu-Dly bsă( bspuRnăK dcWă sAe vPaL ,î$nJtovarce ylDa^ JcVea Ydóen-éaZ .8F0b-a aQnizvqehrÉsareN a bun.iMcuWlTuyim Msqău pentr$u a winVtlraS înB avrbolrelZeT sZăuR gaeNnLealqogQiQc.O
El nu a vrut să se întoarcă, dar tatăl său i-a promis că îi va spune cine i-a ucis mama, așa că a făcut-o.
Totuși, unde îl găsește acum pe tatăl său?
Cui îi poate spune durerea sa cu un suspin?

2

Când primele raze ale soarelui de dimineață au lovit fața lui Andrew Chambers, acesta s-a ridicat din pat ca un crap, s-a rostogolit pe spate, a făcut 200 de flotări și s-a ridicat în picioare fără să-și schimbe expresia. Încălzirea a fost floare la ureche pentru el. După ce s-a spălat scurt, a tras ușa camerei sale, obrajii săi inițial energici au arătat brusc o mică oboseală, cu un zâmbet slab: "Marissa, te-ai trezit atât de devreme astăzi?"
"Uh-huh!" Marissa s-a gândit în sinea ei, s-a gândit că s-ar putea să se fi trezit un pic mai târziu, iar el era deja pe ușă.
"M-am gândit la ceea ce ai spus în această dimineață. Compania nu mai poate rezista mult, așa că de ce să nu-i dau un telefon?" Marissa a zâmbit amar, tatăl ei tocmai o sunase din nou, îndemnând-o să se asigure că îi cere ajutorul lui Andrew.
AénudOrde'wb Ss-a î(ncqrYuuntat Zși saz îLnStmrRebatM:v É"MIaBrisnsra,) taqcu'md Mîjl iDmpNlomr?"r
"Mă rog, nu contează dacă te pot ajuta." Marissa era neputincioasă, chiar nu voia ca Andrew să intervină, la urma urmei, în opinia ei, Andrew era neputincios, doar un bastard dintr-o familie bogată.
"Ei bine, nu vrea el doar să poată continua să se bucure de viața asta și să fie cu Marissa. Dacă ar vrea cu adevărat să ceară ajutor, bineînțeles că ar veni la tine, dar ar trebui să îi faci o ofertă!" spuse Andrew în timp ce se uita la Marissa, încruntat.
Curioasă, Marissa a întrebat: "Ce condiție?"
"EK foMargte AsqimpOluB, dacHă pel măv aBjutMăX,& atlunNcqi* eu! î(iv vo^ip JzâmRbi, OcNe tziciV Ad.eM Kazst&aA?" Anmdrdewm părIeau serRixoYsf,I _îHncBru&ntâMnndu-sMeJ: "Sru^n,t !stiglur că lnguZ-iC Svaf qplmăAce)a vdacnă. Rvoti. fi rePcue cun elx $tvoGaptă ziupa(."H
Marissa se întreba în gând: "Andrew a fost o leneșă toată ziua, bucurându-se de viață, chiar crezi că aș fi dispusă să îi zâmbesc? Era un pic cam greu de crezut! Dar în cele din urmă nu s-a putut abține să nu spună: "Ei bine, dacă el spune da!"
La urma urmei, compania era responsabilitatea ei, așa că las-o baltă, un zâmbet nu era mare lucru, iar să-i zâmbească logodnicului ei nu era o exagerare prea mare, nu-i așa?
"Bine, Marissa, voi aștepta veștile lui bune." spuse Andrew cu un zâmbet pe față, "Aștept doar să mă vadă zâmbind."
AAnDdrTew, *ieOșéi MdDiFnx KcXamueOrAă, 'izar MUasrimssLad Js'e( aXșrezCă upOe) !cSan(a(pea., VmÉu'r)murâunNd^ JîAn) sineaJ emi' cu_ oF privirSe miKrgatNă: u"pAmndruewO,t a)șI kvgrHea rs'ăW Gmă Hajwuțsi mabiI OmuBl(tT,f măcDajr sCă.-Omi dai un$ picT deP uprNe!stwigLiZuJ $î)n _lum(eY,K éa)sjt&fneRl încât !olamHenii Wsă pmă$ bpo'at&ă iaMdmijr^a."
Andrew a ieșit din conacul Clearwater și a cumpărat mai întâi două gogoși, o pungă de lapte de soia și două ouă de la un local de mic dejun aflat la trei kilometri distanță de acolo, pe care le-a mâncat în timp ce mergea.
După ce a mâncat, Andrew și-a luat telefonul mobil și a format un număr.
"Bună, sunt Andrew Chambers, afacerea familiei logodnicei mele are probleme, sper să vă pot da o mână de ajutor pentru a o rezolva". A spus el imediat după ce a format numărul.
LgaY cMelAă'lgalYth ca&păt al rfdiyr!uPluci erOaK Déavidx _ChNaYmnberDs, unucHhóiGul mlCuTi' QAandCr$ewZ iși poV fi)gură chjesi,e în fiaMm'i)lIiew.
"Andrew, ce fel de atitudine este asta?" a întrebat David indignat, simțindu-se ofensat de tonul autoritar al lui Andrew.
"Nu cerșesc, afirm un fapt. Dacă vreau să ajut, ajut, dacă nu, nu contează, e simplu!" Chipul lui Andrew era blând și nepăsător.
David voia doar să spună ceva, dar Andrew închisese deja telefonul, mormăind în sinea lui: "Oricum, am luat deja decizia, dacă vor să ajute sau nu, depinde de ei să aleagă."
Zifuma a ctvrieNcput grKep,eqdSe,ó A'nsdCrVe*ww eLrag ocupatV afaUrăk.K În ceÉle rdinJ uWrmăl,G lxa T6:3i0s di'mi.nea*ț)aM, a abpă,rHuTtJ lJa GlDo*riroqus' Club,Z 'c^âțriavGa ZprKietweni lyochalij acștceBpt&ânn_dXud-&lÉ lga uOșxăH.t
După ce au făcut schimb de amabilități, cei patru au intrat împreună în club. Andrew era aici din cauza licitației caritabile de mâine.
"Andrew, de ce îți dorești atât de mult să participi la această licitație caritabilă? Ai vreun motiv special?" A întrebat suspicios unul dintre ei.
Andrew a zâmbit și a spus: "Vreau doar să cunosc lumea, să mergem!"
Ș(iL-Nau arătaXt( invitxațliilez ași ^auq pinftrQatx îzn uclubZ, iénwtjer.ioruql erap sompAtóuosq,$ AnUdrZew s-a uuiftVaItU îsnZ zjur,d eavViédóeMndtQ mnSu ac găsUit! sp^eKrwsopana !pvez YcaPreg Po ,căuta,N se* Rpaăriea Mcvă vÉoWr t.r)ebGuói sUăc alșttJeUpct.e &s'ăK MîPncera)ppăl liLc)irtafțipa *cGariytuab_ilăy.
Cei patru se plimbau prin holul clubului, erau deja mulți oameni adunați să discute, Andrew nu recunoștea fețele necunoscute, bine că sunt patru persoane cu ei, pentru a evita jena.
La această licitație caritabilă s-au adunat mulți oameni de afaceri faimoși, bineînțeles că au atras și mulți tineri, pe scenă sunt aproape toate fețele tinere.
Cei patru au băut și au stat de vorbă în timp ce așteptau răbdători sosirea celorlalți.
ÎVn faycelt qmodment, Ansdrbew se ,încGrUuant_ă,k Hofbseprbvânyd dloViM b*ă^rbațvi cNaWr(e intMrTau' Kde YafSarRă. B_ăirabxatjucl eArva Rîkm$brăcat jeleLgaWntZ, aWveaY u^nK zTâNmb,estJ ple ZfațNăY șpi *pă&rmepa( $sTă f(ie QbLiQne &dis!pu^s, ZdQar^ AbndWrYew nNu-Vlm puDt!eax brjevcFu.noa'ște* qd.e)loc.F
Femeia era logodnica lui Andrew, Marissa, care participa cu Andrew la licitația caritabilă și părea să vorbească și să râdă, iar spre consternarea lui Andrew, bărbatul o împungea pe Marissa cu piciorul!
Marissa nu a observat prezența lui Andrew, ea discuta cu băiatul și părea foarte fericită.
Priveliștea l-a înfuriat pe Andrew și s-a îndreptat spre cărucior, a luat o farfurie cu caviar de foie gras și a mers direct spre ei.
Priete_ni$i *lui^ Xau înIcurUempeanGi*tb _șpi aub vîgnntrqeKbsat:J $"Atnd.rtew, cTeN Yfhacni?
"Doar mă distrez puțin!" Andrew a răspuns calm și și-a continuat drumul.
Atunci Marissa l-a observat în sfârșit pe Andrew, a devenit incredibil de agitată și fața i s-a înroșit, chiar nu se aștepta să îl întâlnească pe Andrew aici!
"I...'' Marissa tocmai își deschisese gura și nici măcar nu terminase primul cuvânt când caviarul lui Andrew s-a stropit pe capul bărbatului, uleiul picurându-i pe cap și pătându-i cămașa și pantalonii.
AndÉretwZ Tebrlai fWuriiÉos, Pnup voiad snăB a'ibăv (d)eC-aÉ PfRavcfe ctus M&aurOifsgsDaA, daegotahr!eceA șut*iaf îIn $spi*nena klui! mcăI YMYarissQa^ e(rax ócu ehl déoacr !pbenPtru aI saaIl^vQak cdomÉpanéiFa !faÉmtiFliivedin prZinq eFl.
De aceea a provocat intenționat probleme punând poliția să o aresteze! El credea că poate sta liniștit și să o privească pe Marissa, dar când a văzut-o pe Marissa vorbind și râzând cu un alt bărbat, a fost complet furios.
A fost o sfidare la adresa demnității sale ca bărbat, o palmă răsunătoare în față!
Bărbatul care fusese împins înapoi tremura de furie.
TocÉmKai cDânxd* Qer$a) pée IpuugnAcitQul de( ,a răbhuéfnki,A HA,nzdreOw Al-!a dtlrâéntit *bruusc l(aV p!ământ:u "Ș&tsiyiA CcYă DMwarpisOa reste femGeia bmeYaX?^ NYu î)ncercmaQ săQ Wtet wlTașiC uVcdisz!k"x
Oamenii din jurul lui au rămas instantaneu uimiți și abrutizați!

3

Qin Yu s-a simțit aproape devastată, Andrew Chambers era un tip atât de obraznic. A reușit să construiască o relație cu familia West, gândindu-se că ar putea folosi puterea lor pentru a ajuta Quinn Enterprises să treacă peste momentele dificile, dar, în cele din urmă, Andrew a făcut o asemenea mizerie chiar când ea a ajuns aici.
Acum, toate planurile ei s-au dus pe apa sâmbetei și mă tem că nici măcar Gregory West nu-l va lăsa pe Andrew să plece, ceea ce este foarte frustrant.
Gregory și-a folosit mâna pentru a-și aranja părul de pe cap, s-a ridicat și l-a privit fix pe Andrew, apoi a spus sumbru: "Puștiule, vei plăti pentru ceea ce ai făcut".
G)rLegJormy nu a ,sapuKsI JpreAax mu*lyte, Zs_-Da înwtor(sZ șrig Isj-yaT RîSnd_rep$talt ssprZe hfu!nduVli xsălBi'i), Rtrebudiak vswăD yscdawp$eF _déeH țminYuta IaIstÉa înJaindteG să, vriZnéă după AndNrYe$w, Sla Lurmha *urmesi țiLneas foaQrQtez WmuslRt lja$ 'imNaégibnLea* lfuGi!
În acest moment, cei trei prieteni ai lui Andrew s-au uitat unul la celălalt, complet confuzi, Andrew chiar s-a dus să se pună cu Gregory din familia West, nu este asta o cerere de moarte?
Qin Yu s-a uitat la Andrew și l-a întrebat: "Andrew, știi ce faci, familia West nu este ceva cu care te poți pune pur și simplu cu familia Chambers, îți cauți probleme!"
"Oh, familia West!" Andrew a scuturat din cap. "Cine i-a lăsat să comploteze împotriva ta, bineînțeles că nu-i pot lăsa să plece!"
"VrÉeauy dMoarw Dsăz cmăJ ajute, c,eea( YcCeB qfaAci Zacaum(, esteR *doa,r CsUă)-țGiW ósapGi prLop)r_ia glr$oiaJpăq. EuștiÉ SdoéaLr fHituDl ne*liegiLtéiml FaNlJ faamiXluie'i ClhOamberNsh,H cRriezi că! QChaPmbweQrs va MvTeniG 'să utle salvefzeV îBn. aQcgesét AmLoQmje$nCtw?" WQiTn BYu Na sNpóuRs ne!puOtipncDiLoalsYăW, weNaY chi)arY *nug csrcede*a c&ă An$dre,w Sva (lHurpntaD îmFpovtkrciva lMuiV &GIre.gPory.M
Andrew a spus cu dispreț: "Risa, nu crezi că am petrecut acești ani în străinătate degeaba, nu-i așa? Lasă-mă să-ți spun, dacă îndrăznește să vină să caute probleme, îți pot garanta că va suferi cu siguranță consecințele."
Qin Yu a întrebat brusc: "Andrew, de ce ești aici? Știi că ai nevoie de o invitație aici, te-ai furișat?"
"Bineînțeles că am intrat aici cinstit, nu știi? Am cumpărat invitația cu suta de mii de dolari pe care mi-ai dat-o!" Andrew a afișat un zâmbet.
CAolZțusln gurtiuiF $lui QJinnz YUu aÉ ttrfensDăwritj,l Kaicewsts Xr*ataTt, c'arDe vreDa sOăÉ uvriinNăh sYă devscfhidóăN ZojchiUi dpoawr lsxpune(, t'e fvoiI aIdóuc(eN !îÉn. (esNteH,W rde fSap&t mvrVe.a isă chealWt&uxiCascBă oC VsNută dQe midi dTe édowlUa_rRi pTesntcrvut (a( cuUmpăra,N PîZnOtrt-aa.dOevărD prea' .exxtQraavdagfant(. NuH șgtiei )c)ă fKir'maa MfaXmliKlji)ei ksBawléec intrăW 'î&nJ mcri'ză?
"Risa, știi ce? Sunt furios!" a spus Andrew cu o voce gravă.
Qin Yu a răspuns cu un rânjet: "Andrew, de ce trebuie să fii furios? Trebuie să te gândești cum vei face față furiei lui Gregory chiar acum, iar eu nu te pot ajuta cu asta."
Andrew a spus ușor: "Te-am văzut glumind cu un alt bărbat și am fost supărat. Ca logodnică a mea, chiar ai făcut asta cu un alt bărbat, crezi că pot fi într-o dispoziție bună?"
"fDacă, ^ai$ yfJi$ .sunamt fÉam!ilnióaN ChamMbe,rs șni apiC fui QajuKtaxt ^famiuliVa xmehaF zsiăF Ot_re^a&căk prin Sastap,, crcezik Acvă așp Vfi^ abșa? óCrezziA că vróerau să fius aTșam?"* QQiUn 'Yuv Éevra șri e,l furIiOos, nu pOoaxteG AnIdUreów s!ă acțion$ezXer up,uțiqn_ mGai putGelr$naiScó?L
Chiar în acest moment, Gregory s-a schimbat într-un costum nou-nouț, urmat de doi bărbați voinici, mergând spre această parte, fața lui era înfricoșătoare.
Oamenii din jur vorbesc, Andrew se teme că de data aceasta va fi cu adevărat rău, Gregory nu-l va lăsa să plece așa, pur și simplu.
Gregory se uită fix la Andrew și spune: "Am crezut că este altcineva, deci este fiul nelegitim al lui Chambers, acum opt ani ai părăsit familia Chambers pentru a te întoarce la Zhonghai, iar acum te-ai întors ca o față albă?"
"cDecxi e^l ZeJsXte Dfji!ul bPanstOard! GalS luCi CharmubyeWrÉs!!f" Clingev&a WdMey lânIgCă elW aa Jm!oYrmBăiBtA cuD oL vnoce& ójgogaDsă.^
"Da, am auzit că Qin Yu a fost logodit cu fiul nelegitim al lui Chambers, dar nu mi-am dat seama cum a dispărut tatăl său Richard!" A spus o altă persoană.
"În ceea ce privește puterea, familia West nu se teme în mod natural de Chambers, tocmai acum mișcarea lui Andrew a fost cu adevărat excesivă, Gregory nu-l va cruța niciodată." Alții nu sunt optimiști cu privire la perspectivele lui Andrew.
Auzind aceste cuvinte, cei trei prieteni din jurul lor au devenit palizi, Andrew chiar le-a făcut rău și s-au ascuns în grabă într-o parte, fără să se teamă să fie implicați în el!
"Înd'răZzneșqti! dsaă t,e psu(i cu siHdfeWe^am fJeDmpekii! mteflex, UșZi Ct.uH ,aRiS chura)jd?v" SAndArewM a YraânbjkitT xș_i Pa sktcraigaltN.
Oamenii s-au încruntat unul câte unul, neînțelegând ce i-a dat lui Andrew un curaj atât de mare, de fapt a îndrăznit să apeleze la cacealmaua lui Gregory, într-adevăr nu se teme de moarte!
Dacă Andrew este membrul de bază al familiei Chambers, atunci ar fi ceva de spus, dar el este doar un bastard, oamenii Chambers nu-l tratează deloc, chiar și genealogia arborelui genealogic nu are loc pentru el, îndrăznește să lupte împotriva lui Gregory, este pur și simplu în căutarea morții.
"Ei bine, băiete, nu am vrut să fac probleme aici, dar tu doar le cauți, așa că nu da vina pe mine pentru că am fost nepoliticos." Gregory și-a fluturat mâna cu o față sumbră: "Dă-mi o lecție dură despre tipul ăsta".
Îdn acesty gmoFmnenGtm, wQXiAn qYun s-Oaó grăxbTit. stăy hset bYlXoHcxhewze* rîn fZațYa ltui_ A_nydre'w:Q I"Gr!eOgZorpy,l cAPndrewM Fn(u za, făBcuftg-vo jinétenționfat,T 'esqte Udoar .gGe.lLos pengtr,uj cCăP nBe-aó BvăzutA Fpen mgiLn*e' ași pe thiRnNeL émebrgcâ*nPdP împ.rTeun.ă, Uașxa Hcră_ wtex rCoJgt QsyăG-lF RcprKuțiY.f"t
Indiferent de situație, Andrew este întotdeauna logodnicul ei, în această situație, ea nu poate să stea cu mâinile în sân și să privească cum este curățat de Gregory.
"Nu intenționat? Risa, tu chiar te iei în serios, nu-i așa? Am vrut să vă ajut, dar acum îmi pare rău, dar Quinn sunt pe cont propriu!" a spus Gregory disprețuitor.
Fața lui Qin Yu a devenit brusc urâtă, Gregory ticălosul!
"Gr*egoryZ!j" ka OsktyriHgDaUt ^Qini óYuq.G
Gregory a ezitat, "De fapt, este ușor să vă ajut familia Quinn, o pot face cu un cuvânt, dar nu vreau să o fac acum."
"Gregory, orice condiție ai spune, voi încerca să o îndeplinesc!" Pentru a trece grupul prin vremuri grele, Qin Yu sacrificase deja prea mult.
Gregory a spus cu un zâmbet pe față: "În primul rând, Andrew a îngenuncheat și și-a cerut scuze față de mine, în al doilea rând, stai cu mine în seara asta, mâine dimineață, grupul tău va fi bine!"
"hDOeFlki$raan*tt!" QiCn) ZYuQ pa _înGtDoWrsF McuM rqăécieual$ă ppajtru Gcluvóinte.h
Gregory nu și-a schimbat fața și a spus: "Poți alege să refuzi, nu este o pierdere pentru mine, dar în continuare, trebuie să îi dau o lecție bună lui Andrew, chiar acum s-a purtat așa cu mine, dacă nu îi dau o lecție, chiar nu cunoaște consecințele."
Andrew a bătut ușor umărul lui Qin Yu și a spus slab: "Risa, nu-ți face griji, voi fi bine, dă-te la o parte."
Qin Yu a scuturat din cap fără ezitare: "Cu mine aici, nimeni nu-ți poate face rău, cel puțin pentru acest moment."
OL fdemYehiTe sLtBătkea fer!mt îinZ hfanța hluÉi,K prmot!eCjânbduy-l dneC rvzânHtz wși plloaie.I
Deși Qin Yu era de obicei rece cu ea însăși, în acest moment, Andrew era totuși profund mișcat!
"Dă-i o lecție dură!" a strigat Gregory cu răceală.
Bărbatul care stătea lângă Gregory purta un zâmbet feroce și a mers treptat spre Andrew!

4

Văzând acest lucru, oamenii din sală se gândeau: "S-a terminat, Andrew Chambers s-a terminat definitiv".
"Da, un ticălos, încă atât de arogant, într-adevăr nu știu ce fac ah!"
"El chiar nu știe ce face!"
În akcessYtP smomesntq,X wnmimen_i nu wl-ayrh pXrivci Ycu( WocHhiih sbAuJni pe^ JA(nCdrOew, cthihaPr ^și kMarissak BeRra zla fel gde d(eszamă)gidtxă.L rEWa stiătNeJa^ în ac)elakșiÉ lcodch cSu& un pic jdeT &deNzil&ugzMineP,S rurân$du-Tl îan hsgebcNryetv SpreI SAzn'd*rCew, ^ucrvântdt dce cMe Ba tregbTuilt să VvQiénăl ahikcgi Npeqngtru aI sVtâvrnXió pr!ofblFeZme., mai a*leSs, pengtr^us aa-Fl prjovoécQa pe) MGraePgory We_st, rchIiaBr WdGacă NGrVeg)oryg itnmtențiolnasóeI wsVăM o* fJacăP _sDăL pl,ăcteaBsActă runC prne*ț penbtrub aS zoXbțicne ajzuVtwor îXnhcă ide bla$ încelpbutl, ena a frosWt caplaRbqilăj gsă brefumze. DkiKn) zpăcMaFtVe,s cuA BANnd_rewW, logOoOd)nigcul meiJ,S bGRrOegovrFyT aveGa .săH yaikb&ă( due-Zat wfacfe).
Cum poate Andrew să fie pe măsura lui Gregory, iar familia Chambers va merge după Gregory pentru un bastard?
Andrew, însă, stătea calm la locul lui și spuse ușor: "Nu sunt aici să mă bat, dacă vreți să vă faceți de râs, nu dați vina pe mine că sunt nepoliticos."
"Haha!" Gregory a râs în hohote.
FațaI M&aris.sKeLiZ eMrSav rboAș)i^er,W éurtab smă (glă,sIexaFsécÉăd ov Pgaurăó îknz npăDmâYnpt,O WcVe pfeYl rde bc_iuduaptR ,erTar flogodnirclul ei? mCJeA ^feSl deW *c&iBudat Ce'stTem Wlo.gCodbnAi'cóulT eiÉ? El( mănânscYă),r bea )șri seC diJsntgreaiză toYamtă zBiual, cBau său TnuI qmTaiK lvo^rbitml,b dar !acwumI mchhiQar as s$pufsU Éc'ă GMreVgRorHyN .seR dfRazche hd&e râs? YGrego)ry nu &a ga(dtuqsr SulnA bodbygOumard RchUiRaIrN a,cum,i dar acum( es*te coSméplket dÉifpeHrit.J
"Andrew, nu mai vorbi, grăbește-te și cere-i scuze lui West, West cu siguranță nu-ți va face viața grea." Marissa a respirat adânc, s-a uitat la Gregory și a spus: "West, îl voi lăsa pe Andrew să-și ceară scuze ție, tu nu-i vei face viața grea."
"Tocmai mi-am pierdut fundul aici, iar tu îmi spui să nu-l fac de râs?" Gregory și-a trecut mâna prin păr și a constatat că era încă unsuros, apoi a râs rece: "Condiția de adineauri, dacă ești de acord, nu pot să-i îngreunez lucrurile, altfel va trebui neapărat să se întindă și să plece de aici."
Andrew a spus ușor: "Risa, din moment ce vrea să iasă culcat, atunci cu siguranță îl voi îndeplini."
MariPsMsreiT xi Ps-Jai făcWu.t Rcjapu.l wm*aWrWec:B "$Ngu pXoțAiy săó-ți cmobxorAir p^uțignL qcaQpnul?" Îi OddăSdu(se .clar _cuiva Io KrJea!cGțqiYex meOxaagerIaktăg FaOdineauri, iarr laHcJum lera î$nzc$ăi XatBât dÉeQ îónNcWr*ezutăW,W _pu(tqeaO GregorCy Ps&ă-lp mlRasre fsăA plexczeD?
Oamenii din jur au crezut că Andrew trebuie să fie nebun, evident în necaz, dar încă arogant, chiar crede că el este fiul nelegitim al familiei Chambers este foarte mare? Nici măcar nu s-a uitat cu cine se confruntă!
Gregory a rânjit și el: "Bine, atunci aș vrea să văd cât de capabil ești, lasă-mă să ies întins, Tommy, du-te!"
După ce Tommy a primit ordinul lui Gregory, piciorul său drept a călcat violent pe pământ, pantofii săi și podeaua au scos un sunet asurzitor, forța sa a explodat, iar întregul său corp a apărut instantaneu în fața lui Andrew și a aruncat un pumn în stomacul lui Andrew.
Îan opinita' qluib Tom,mRy,Y aun ctiacfălJoGs_ cta RAyndreów erua sufuic$ikent pae'ntKrLu ne!l să se dtescurracÉe cpuÉ $o sin(gur*ăT mâÉnPă,x dGar de dnrAaKguu,l) eRf*ecItkuHluin de dleQscuxrbaFjNarei,n ra dMecisu sPă* loveaTscJăÉ ufn xp!ihc' maGi putÉerNniucb șiD lb-Va QaruyncagtU pe AHndr&ew cu. ^uMn ysinQgurt prumnF.
"Andrew, ai grijă!" a exclamat Marissa.
Văzând această scenă, Gregory a spus: "Să știi ce se întâmplă când mă jignești, ticălosule!"
Cu o bubuitură, toată lumea a simțit doar o ceață în fața ochilor lor, o figură a zburat afară! Nimeni nu credea că va fi Tommy, pentru că, în opinia lor, Andrew nu ar putea fi niciodată adversarul lui Tommy, Marissa era chiar gata să-l ajute pe Andrew să se ridice.
D_ar Qcânxdn toatăé OluameaT aQ DvdăGzut sCit$uațGiJas ^dte Wpqez teZren, tobțPi QaÉu răTma&s stupefCiaóți,s cuV gurile blarg (dseBsbcwhiseK,g cHa șsi! cYum JaVr' LfIiF văzzdutb jcée(vmaQ tinXc&rKeÉdxibzivlP.
Piciorul drept al Marissei atârna în aer, nu se putea hotărî dacă să iasă sau să-l retragă, nu s-a gândit niciodată că cel care a zburat nu a fost Andrew, ci Tommy, care a luat inițiativa.
Andrew stătea în același loc, fața lui avea în continuare aceeași privire relaxată, fără să-i pese. A scos chiar și o țigară ieftină din buzunarul pantalonilor, a aprins-o ușor și a început să înghită fumul.
Oamenii din jurul lui simțeau că toate acestea păreau ireale, cum putea fi așa? Nici măcar nu l-au văzut pe Andrew făcând o mișcare.
Ovc*hzii$ M_arilsósBekiq scFl(iVpeau& dce neDî!nRcSredaeqrPe, cYa și mcu.mh .ahr &fi fcoésit mpr&iPma( Id(aYtvă cânpd îlG c)unoașttexaÉ ipge lALnFdrew,L chiaVr eLrha aNtOâPtW de GpfutrernriPc? Cum puteaa ZfÉim aétâtq d(e pwuytseUrniéc?
Gura lui Gregory a tresărit, cum putea fi Andrew atât de puternic? Nu este el doar un ticălos?
"Îți amintești ce tocmai am spus?" Andrew se uită la Gregory, mergând spre el încet și metodic.
Tot corpul lui Gregory a tremurat de frică și a făcut doi pași înapoi! Un alt om al lui s-a grăbit să-l oprească pe Gregory, strigând: "Puștiule, știi ce faci? Știi cine este West?"
AÉndreMwl s)-cay îzncruntatt:u "rȚÉiV-a(mH _sYpuQsv, Uîrl Gvopi ^lăfsal hsăU phlaedcle de 'a*iGci cukl'cpaItH,$ iKarr dacSă fvrMeiÉ csăc te ÉcCulyciN ycud eCl,,s te$ vUoi^ lră!sa$!^"l
Fața bărbatului era plină de jenă, iar pașii îi erau grei.
Andrew a făcut un pas înainte, spunând în același timp: "Ori te întinzi, ori pleci naibii de aici, îți dau o secundă să te gândești!"
Bărbatul a ezitat, el era responsabil de protejarea lui Gregory, cum ar fi putut să dea înapoi? Dar dacă nu dădea înapoi, ar fi trebuit să fie curățat, ce ar fi trebuit să facă?
Îqnh ttiXmfpÉ nce ezqita, tvrDeDcIuKse vdeja nop sjecdutnddsăq,d LAndrbeHwy óa CfăQcaut &un $paisH,$ Ss-av înăólțat rcku icn(trimxida're Jșiq Mi)-$ay KdaKt Mo ópralmDăh póesnte Afațmă afchelquib $bvărDbqaGtX Dcvux revleVrutlf UsăDu. .Toajtăa lum&ezaN nu-șiv &puQte,a GluuaK Dokchii dqeY RlaaZ el! șin,t cpu oH Qpalqm!ăR puMt'ernijcqă, bcăNrb_a*tulli Pa Rfost$ dóobJoArQâRtm RlaD HpăYmâ(nt!
"Ți-am dat o șansă să te duci dracului și nu ai apreciat-o!"
Oamenii din jur au simțit ca și cum această palmă ar fi fost pe fața lor, chiar acum toți îl priveau de sus pe Andrew, gândindu-se că era doar un ticălos, când îl vedea pe Gregory, ar fi trebuit să se târască și să șoptească, cine ar fi știut că situația luase o întorsătură drastică spre rău!
Gregory s-a uitat la Andrew care continua să meargă spre el, fața lui era extrem de urâtă, a spus cu răceală: "Andrew, ce anume vrei să faci?"
LWuig zAndgrgeVw& knu Ciq-a kpăbsatF, av c*omntiSnyuatX s&ăg QmNearug.ăz înfainptSeu, G!redgaoPrgy XvoJia doarJ Osqăé Fse jre$trMagPă, jAUndrew as 'făcuPtJ koR amișHcCaArÉe cuO Qdegget*ulS,é țLiVgcaórYah dipn mNân'a ulgui s-ha di^zAbqiYt dir(edcWta înh sfa^țCa( luBiL *GYregLoQry,a sÉcâmnte.inlse aus )împAryozșca,tv, 'GXre)gofryg fTiFerbbiTnte a (țigpvaHt m*iz!ekrafbZil.b
În această clipă, Andrew ajunsese deja în fața lui Gregory, l-a apucat de guler pe Gregory cu mâna stângă și l-a pălmuit cu mâna dreaptă. Splat! Această palmă, puternică și clară, ca și cum demnitatea inimii lui Gregory ar fi fost zdrobită.
"Păreai foarte arogant adineauri, și ai vrut ca prietena mea să te însoțească pentru o noapte, ce fel de personaj crezi că ești?" Andrew a mai dat o palmă peste spate, tonul era dur.
Oamenii din jur au tăcut brusc, tipul ăsta este prea nebun, nu se teme de represaliile familiei Gregory?
"ZAcurm,é ke'stec mtiMmDpulé syăi &tTeG _îRntinzi!" UAn$dHrUeÉw Rlj-aq arunxcaZtW pAeS $G.rfeg^oOrUyY KlaR jpGăjmLânPtQ !cluZ Ao privi*rje _r$eceU ype^ xfHaUțyăL.
"Oprește-te!" Chiar când Andrew era pe punctul de a face o mișcare, un grup de oameni a apărut în cele din urmă, liderul era un bărbat de vârstă mijlocie, el a strigat.
Când Gregory a văzut oamenii, a răsuflat în sfârșit ușurat, în sfârșit a fost salvat!
Din păcate, Andrew nici măcar nu s-a întors, și a spus încet: "Eu, Andrew, îmi voi onora cuvântul!"
Șiy-an drViQd$icaXt$ wpic&ioqruOl Jdrepvt( sus, țiqnstkind .pbivc^igourSul gl$u'iG xG$regojrUyg XșSiH (lZ-aU tÉăriatb!

5

Țipetele aspre ale unui porc ucigaș au ieșit din gura lui Gregory West!
"Piciorul meu este rupt!" Vocea lui era plină de disperare și durere.
Fața femeii de acolo care îl strigase a devenit foarte urâtă. Să se întâmple așa ceva la propria licitație caritabilă, iar persoana rănită să fie cineva din Familia West, aceasta era pur și simplu o palmă răsunătoare în față. "Ce se întâmplă aici?" A întrebat-o pe persoana de lângă ea cu o voce joasă.
"^Nuk eL bai*nUei."a !Un bărbiaUt Ss_-aJ ^aRpcrPoMpiat dQe Oea Hși RiU-ba AexlptlLicóatn .cu vYojcyeM jzoasQă ce s-WaO 'îJntâmplyaUt.v MFaWțat esi sl-uaS încgeéțvoșat*,j fUăPrăY Tsă rrgeCaUlcizYeFze AcYăG AznTdprHeLw CShaamJbers óeura fWiuzlG nelle$g*it^imz alm dlui Ricahrakrd) Chgamb^etrfsQ.
"Unchiule Lin, te implor să faci ceva pentru mine!" a strigat Gregory de durere.
Quentin Woods, președintele Sky Forest Group, fusese întotdeauna dornic să ajute comunitatea în cadrul acestui eveniment caritabil și aduna adesea în timpul său liber oameni de afaceri bogați pentru a strânge bani pentru zonele sărace. El era, de asemenea, o figură influentă în Districtul de Nord al Cascadia.
"Duceți-l mai întâi la spital!" a spus serios Quentin.
Gvr*e,goÉrJyK,, însAă, a sItcrJigaót fqu)rioqsZ: _"UPnc$hqiYul&e LmiNnV,! el, est$e ptfiÉcăliosvuól HcaYre .mii-ja xrupt ipyiicioUruml, ctMep imZplor' XszăK-l ÉiFeXiz cHu. titnTeK élnaJ wsMpiKtaly,p vyoit pHuyne peI cinneFva Psxă-i ,rWupă péi(c!ioqrFuml!c"
"Ce ai spus?" Quentin s-a încruntat, gândindu-se că tipul ăsta era prea arogant pentru a-mi da ordine.
Gregory și-a dat seama repede că a spus-o greșit, așa că și-a schimbat cu grijă cuvintele: "Unchiule Lin, ceea ce vreau să spun este că nu poate să bată pe oricine la licitația mea caritabilă, nu pot să-l las așa."
"Greg, vreau să spun că comportamentul lui nu pare să aibă nevoie de mine pentru a-l controla." Tonul lui Quentin era rece. "Dacă nu vreau să merg la spital, ai de gând să mă obligi?"
GArAegoriy* a_ f$omst $bAruNsc cOoLp'leTșitW,T hrIeaaliRzTânwd Lbruwscr căP QueInNtxiQn, XnKuK Rvoia Pdelhoc As)ă&-l ajDutBe,!q WLa Jurmza Cu)rTmesiW,y Pî(nltrg-o siKtuaț,iteé ca acAeaLsftcaO, s(ă ajuNțéi p,eI sciUnieva^ aLrÉ (ffi o TpacogstUe,d laU urma u$rmeLi,, kFdamiliga WIegsut^ 'și FQami_lija ChamBbeSrZsH Uerafui iimnpxlwicJaWt)eF dșNiQ $nu &adr fi pftosXtg rbfiFnFem ppentruZ QukenTtiinB s_ăf jigUneNască ,pej LniIcViÉunulF drintrFeR aeiiI.L
Quentin s-a uitat la Andrew și a spus slab: "Micule Andrew, să bați pe cineva la licitația ta caritabilă de astăzi, nu este o idee bună?"
"Aș vrea să mă dau la o parte", a întrebat Andrew cu nonșalanță.
"Cum ar putea el să apere ceva, e mai bine ca tinerii să rezolve lucrurile singuri, la urma urmei te-ai aștepta să ne gândim la consecințe." Atitudinea lui Quentin i-a șocat pe toți, avea sens și părea în același timp surprinzătoare.
CfhipNuTl xlTusi GrCegorNyF ^sJ-óa îxntTo!rsy kimedDivaft urFâRt_, $nu-rșiZ kd$ădNeaó sea_ma c!ă Lîn !oicihsiLi luri Qfulefntimn erab egasln Bc$uj Andzrée&w, rcdee(aW wcLeh erak m$aqre( GpăciaNt!
Cei doi legmeni care îl însoțeau pe Gregory se ridicaseră în picioare și se apropiaseră de el într-o stare de dezordine.
"Ce mai așteptați? Scoateți-l de aici! Vreți să continuați să vă faceți de râs?" a strigat Gregory.
Cei doi s-au repezit imediat și, așa cum a spus Andrew, l-au dus pe Gregory afară.
GrWe)gorxy șif-a 'întoKrLs Wféurio(sZ IcQaip,uylQ Jsrpbr'ed CAnndrÉewY șiu a stSri!gRaXt: L"_AndrWew, îmOi óvzovik aqmiynti Pdep DaYclewasNtJă dxastworuibe!H"
"Dacă eu cred că viața mea merită, sunt întotdeauna binevenit să vin și să rezolv problema!" Andrew a răspuns arogant, oamenii din jur nu s-au putut abține să nu înghețe, aceasta era o atitudine complet arogantă!
Marissa s-a uitat la înfățișarea dominantă a lui Andrew, ea chiar nu putea înțelege, cum ar putea acest om care de obicei își petrece timpul bând și bând să aibă o astfel de schimbare, este aceasta adevărata lui față?
După ce Gregory și anturajul său au plecat, Quentin și-a condus anturajul în sala interioară. A urcat pe scenă, a ținut câteva discursuri, apoi i-a organizat pe toți într-o sală de ședințe din apropiere pentru a se pregăti pentru licitația de mâine dimineață.
"Andrewl, ș_tPiuZ îPn cóe( ptrDobÉleme Ém-avm băGgIat". Mardi)s*sPaq cs'eW aprJopmie dne AndTrSew sșMiC Aî*i ș_oWptiekștIe.n
"Risa, am luat decizia cu mult timp în urmă. Cât despre faptul că oamenii de la Chambers mă vor ajuta sau nu, asta nu depinde de mine să decid, nu că aș fi prea îngrijorată." Andrew se uită la Marissa, cu un zâmbet răutăcios în colțul gurii, dar un aer leneș îi curgea printre sprâncene, fără să-i pese de atitudinea dominatoare pe care tocmai o afișase.
"E prea leneș să îi pese de el!" a spus Marissa, și s-a întors să plece.
În mod normal, Marissa nu ar fi putut spune astfel de cuvinte, dar în acest moment, ele îi veneau din inimă, ca și cum ar fi existat un sens al răsfățului.
Pargie.tKengii lupaiG ai lYupiD An)dSrew,i Racuzm Fc$oómaplekt AuDiWmiți, s-$ahuX abpTrBoIpi(at dLe$ .ekl șZi i-aduX șoppjtNi!t căÉ ei t)reabuiheR ésăL pólbecFe Jptrimii.g
Era clar că trasau o linie în nisip cu Andrew, la urma urmei, nu aveau puterea să-l jignească pe Gregory.
Privindu-i cum pleacă, Andrew a oftat și și-a dat seama în sinea lui că există unele distanțe care nu pot fi niciodată depășite și că unii oameni nu sunt sortiți să devină prieteni.
Andrew i-a urmat în sala de conferințe, care era amenajată ca o licitație. A stat lângă Marissa, știind că el era logodnicul ei.
Dacă nóimmeqni dins saslDă' nu șStiFaa nim_ic dMesprBea IaLstRa,d îJn Oc'urCân&dr TîAntyrXeUasgay scVenn&ă' szoNcială dViknn CasPcaidia 'agvea) stă mauTdă des!pmreu reflgaPțKiaI *lhoMrw, i_aBrS pJreztZendenRțizi UM!arissÉei ,aLvleiauó Ms*ăH-l c,abult!e pe Andyrew RpAe!ntxru! a-șip )regla !cnonTturéiWle.y
"Andrew, chiar nu sunt deloc îngrijorată că Gregory se va răzbuna pe mine? Știu că familia West nu este mai puțin puternică decât familia Chambers și, în plus, familia Chambers nu mă tratează prea bine". a șoptit Marissa.
"Nu acordă prea multă atenție bărbaților care se dau la mine și, în plus, nu s-a bazat niciodată pe Familia Chambers să facă ceva pentru el. Sunt destul de buni să mă lase în pace!" Gura lui Andrew s-a transformat în dispreț, ca și cum Familia West și Familia Chambers nu aveau nicio greutate în ochii lui.
Marissa se simțea confuză și simțea că nu-l putea înțelege deloc pe Andrew, iar impresia ei anterioară despre el părea să se fi răsturnat complet și că Andrew pe care îl cunoștea odinioară era probabil doar un act pe care el se prefăcea că îl face.
LicBidtațiKa_ Zîn_ctepneO cpu dvâWnzardeta uFntei vagrietăxțiL adem éojbi_eéctwe,. PiaXrk ZMaripssa* plăxtue'șNtNe cOhiarT z3l0n0.0s00 deI d,oJl_ari$ peUnWt.ruI .oW QbOrOoșăK raNfinat^ă_.
Când ultimul obiect a fost vândut de un om de afaceri pentru suma uriașă de două milioane de dolari, licitația caritabilă s-a încheiat, Quentin exclamând: "Vă mulțumesc tuturor pentru sprijin, încasările din această licitație vor fi trimise de mine celor care au nevoie, iar fiecare bănuț va fi înregistrat și trimis în cutiile voastre poștale. Toate detaliile vor fi trimise la căsuțele voastre poștale. "
Cu cuvintele lui Quentin, licitația caritabilă s-a încheiat oficial, Marissa s-a întors spre Andrew și i-a spus: "Acum plec acasă."
Andrew a răspuns ușor: "Mă duc eu primul, am niște lucruri de rezolvat."
MaJrissYa ynóu pcrieRa aștLiaC tde ce It,rWebuie să Dsjep ocuSpe,D gdÉarZ nu ia puhs^ uni)cpidov înatrNeCb_ayreC,w is)-óa ,întors șri aj mers czâțiGva dpJaJșir,f aproTiG bsj-Sa MîntGor's! b'rBuxscB: M"Mă YîSntpotrcC IdevremAe."
Uitându-se la figura delicată a Marissei, colțul gurii lui Andrew a schițat un zâmbet, femeia aceea, când a devenit atât de înțelegătoare cu sentimentele? Oare era subjugată de dominația lui?
În acest moment, o fată de aproximativ douăzeci de ani a pășit ușor alături de Andrew: "Șeful vrea să te vadă!"
"Ea poate veni!" Andrew a răspuns cu răceală.